{"html": "<div class=\"lf-doc\"><p class=\"lf-p\">Cu alte cuvinte, în unele situații nu este de dorit o exactitate matematică pentru că o asemenea tehnică de legiferare poate induce o rigiditate excesivă textului, nepermițând realizarea scopului pentru care a fost adoptat. În aceste condiții, suplețea și flexibilitatea reglementării sunt de dorit, precum în cazul de față. ... 66. Curtea mai reține și faptul că preemptorii de rang V sunt prioritari numai față de preemptori de rang VI (persoane fizice cu domiciliul/reședința situat/situată în unitățile administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau în unitățile administrativ-teritoriale vecine) și preemptorul de rang VII (statul român, prin Agenția Domeniilor Statului), preemptori care nu sunt și nu pot fi condiționați de o anume vecinătate în raport cu lotul vândut.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, se poate concluziona în sensul că atunci când este vorba de preemptori de rang mai ridicat (rang III) legiuitorul a fost precis în condițiile în care sunt vizate persoane care se învecinează cu lotul supus vânzării, vecinătatea fiind un criteriu strict și principal, pe când în privința preemptorilor de rang mai scăzut, vecinătatea devine un criteriu ultim și mai larg pentru a permite realizarea scopului în care se cumpără terenul - cercetarea agricolă. O astfel de situație nu poate da naștere unor litigii între preemptorii de rang V (institutele de cercetare), respectiv VI (persoane fizice cu domiciliul/reședințe pe raza unității administrativ-teritoriale respective sau în unitățile administrativ-teritoriale vecine) și VII (statul), pentru că aceștia din urmă nu sunt condiționați de criteriul vecinătății cu lotul supus vânzării și nu pot justifica vreun interes în baza acestui criteriu, astfel că acordarea calității de preemptor în favoarea acestora valorifică alte criterii de departajare. ... 67.</p>\n<p class=\"lf-p\">Prin urmare, Curtea reține că art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1) lit. e) sintagma „aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul acestora“] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 68. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (5)] din lege instituie o regulă de prioritate în cadrul aceluiași rang de preemptori, stabilind criteriile în funcție de care sunt soluționate situațiile de concurență între proprietarii de terenuri agricole. Criteriile nu sunt însă compatibile și permit ca în anumite situații departajarea între proprietarul de teren agricol vecin care are hotarul comun cu latura cea mai mare a terenului ofertat și proprietarul de teren agricol vecin care are cel mai lung hotar comun cu terenul ofertat să devină imposibilă. ... 69.</p>\n<p class=\"lf-p\">În privința criticii de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (5) lit. a), c) și d)], Curtea reține că, pentru a departaja proprietarii terenurilor agricole vecine cu terenul supus vânzării, preemptori de rang III, legiuitorul a impus criteriul vecinătății în funcție de hotarul comun cu latura cea mai mare a terenului. Astfel, criteriul este unic și valorifică o opțiune a legiuitorului în sensul realizării unificării proprietății funciare în cadrul unității administrativ-teritoriale în care se situează lotul și este stabilit expres prin lit. a). Lit. c) are o structură complexă, întrucât se referă, pe de o parte, la determinarea ordinii proprietarilor loturilor vecine care au hotarul comun cu latura cea mai mare a terenului [lit. c) coroborat cu lit. a)], iar, pe de altă parte, la determinarea ordinii proprietarilor loturilor vecine care au hotarul comun cu terenul, în ordinea descrescătoare a lungimii hotarului comun cu terenul în cauză (în lipsa laturii mai mari, a manifestării de voință a proprietarilor care se învecinează cu latura mai mare sau a proprietarului de teren agricol vecin, tânăr fermier).</p>\n<p class=\"lf-p\">În schimb, lit. d) reglementează o ipoteză particulară a acestora, și anume situația în care latura mare [specifică lit. a)] sau una dintre laturile egale ale terenului [specifică lit. c)] ce face obiectul ofertei de vânzare are hotarul comun cu un teren situat pe raza altei unități administrativ-teritoriale, prioritate la cumpărarea terenului are proprietarul de teren agricol vecin cu domiciliul/reședința în raza unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul. Cu alte cuvinte, lit. d) consacră un caz aparte de exercitare a dreptului de preempțiune tocmai pentru a se asigura că se realizează unificarea loturilor în cadrul unei singure unități administrativ-teritoriale. Opțiunea pentru un criteriu care nu ține seama de situația cadastrală a terenului la exercitarea dreptului de preempțiune, ci de situația personală a proprietarului terenului nu pune în discuție o problemă de constituționalitate, legiuitorul fiind cel mai bine plasat pentru a alege și stabili aceste criterii. ... 70.</p>\n<p class=\"lf-p\">În ceea ce privește art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (5) lit. b)] din lege, Curtea constată că acesta stabilește un drept de preempțiune în favoarea proprietarului de teren agricol vecin, tânăr fermier, care are domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 1 an anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan în condițiile în care respectivul teren nu are o unică latură cu lungimea cea mai mare. Curtea reține că art. 2 alin. (1) lit. n) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1.305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului definește noțiunea de „tânăr fermier“ ca fiind „o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații“.</p>\n<p class=\"lf-p\">Textul criticat reglementează ipoteza proprietarului de teren agricol vecin celui supus vânzării care este, în același timp, și tânăr fermier, îndeplinind condițiile prescrise de regulamentul antereferit. În considerarea calității de tânăr fermier, proprietarul de teren agricol vecin celui supus vânzării dobândește o anumită poziție de prioritate în cadrul categoriei de preemptori de rang III și reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului ce se plasează în logica acestui rang de preemptori. Astfel, cele două calități, respectiv de tânăr fermier și de proprietar nu se exclud, ci pot coexista. În aceste condiții, Curtea reține că textul criticat nu creează confuzie în raport cu ipoteza normativă a dispozițiilor art.</p>\n<p class=\"lf-p\">I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1) lit. d] din lege, întrucât acestea din urmă vizează preemptorii de rang IV, care au doar calitatea de tânăr fermier, nu și de proprietar de teren agricol vecin celui supus vânzării, pe când art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1) lit. c) și alin. (5) lit. b)] din lege vizează tânărul fermier proprietar de teren agricol vecin celui supus vânzării. Așadar, textul este ușor de înțeles, previzibil și stabilește o ordine de preempțiune ce valorifică o opțiune a legiuitorului în sensul sprijinirii tinerilor fermieri vecini cu terenul supus vânzării. ... 71. Prin urmare, Curtea constată că art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (5)] nu încalcă art. 1 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(5)</span>din Constituție. ... 72. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1) și (2)] din lege este neclar, întrucât sintagma „grila notarială“ nu este definită, nu se regăsește în niciun alt act normativ, art. 111 din Codul fiscal folosind expresia „studiu de piață“ atunci când se raportează la valoarea minimă de piață a unor imobile. ... 73. Curtea reține că, potrivit art. 111 alin. (4) și (5) din Codul fiscal, camerele notarilor publici realizează un studiu de piață, care se actualizează cel puțin o dată pe an și trebuie să conțină informații privind valorile minime consemnate pe piața imobiliară specifică în anul precedent. Curtea reține că sintagma „grilă notarială“ are aceeași semnificație cu „studiul de piață“ întocmit de camerele notarilor publici.</div>\n<p class=\"lf-p\">Deși nu este permis din punctul de vedere al tehnicii legislative ca același înscris/registru să poarte una sau mai multe denumiri, în cazul analizat Curtea observă că este de notorietate desemnarea studiului de piață antereferit prin sintagma „grilă notarială“. De altfel, și Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, prevede că, înțelesul său, noțiunea de „grila notarială“ reprezintă „studiul de piață realizat de către camerele notarilor publici, conținând informații privind valorile minime consemnate pe piața imobiliară specifică în anul precedent, întocmit și actualizat în condițiile art. 111 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(4)</span>și (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare“ - a se vedea art. 3 pct. 7 din lege]. Chiar dacă în prezenta lege noțiunea de grilă notarială nu este identificată în mod formal cu cea de studiu de piață, nu se poate susține că o asemenea tehnică legislativă poate duce la ambiguități în cadrul sistemului normativ național. ... 74. Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că nu orice deficiență redacțională a actelor normative echivalează automat cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție [Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 februarie 2018, paragraful 47]. Semnificația noțiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conținutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi.</div>\n<p class=\"lf-p\">Raportat la cauza de față, Curtea reține că o astfel de deficiență vizează acuratețea exprimării în privința determinării cuantumului impozitului ce urmează a fi plătit ca urmare a vânzării terenului agricol extravilan. Este de observat că norma juridică analizată vizează vânzarea terenurilor agricole extravilane, așadar, a unor bunuri imobile ce constituie în mod exclusiv obiect al studiului de piață, astfel că destinatarul normei o poate identifica în mod facil. Noțiunea analizată nu imprimă actului normativ un caracter imprevizibil, întrucât destinatarul acestuia este vânzătorul terenului agricol extravilan, care poate cu ușurință determina sensul dispoziției normative din moment ce actul de vânzare se realizează în formă autentică, iar notarul public are obligația legală de a determina cuantumul impozitului ce urmează a fi plătit și, astfel, de a-l încunoștința pe vânzător.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, redactarea textului în discuție, chiar dacă nu identifică in terminis studiul de piață, folosește o sintagmă care exprimă trăsătura de bază/caracterizantă a acestui studiu, respectiv grilele/tabelele cuprinzând evaluarea camerelor notarilor publici în privința bunurilor imobile ce fac obiectul legii. ... 75. Prin urmare, art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1) și (2) sintagma „grilei notarilor“] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 76. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1) și (2)] din lege este neclar și pentru că în aceeași frază se regăsesc atât „prețul de vânzare și cumpărare“ al terenurilor, cât și valoarea lor stabilită prin „grila notarială din respectiva perioadă“.</p>\n<p class=\"lf-p\">Se arată că o asemenea normă juridică nu poate fi pusă în aplicare pentru că are două înțelesuri: fie se va calcula impozitul asupra diferenței dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare, fie se va calcula impozitul asupra diferenței de valoare a terenului stabilit prin evaluarea în „grila notarială“, comparându-se valoarea regăsită în grilă la data cumpărării cu cea regăsită în grilă la data vânzării. ... 77. Curtea reține că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1)] reglementează posibilitatea vânzării terenului agricol extravilan înainte de împlinirea a 8 ani de la cumpărare, cu condiția plății unui impozit asupra sporului de valoare realizat. Pentru a se determina sporul de valoare, se folosește sintagma „diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, în baza grilei notarilor din respectiva perioadă“.</p>\n<p class=\"lf-p\">O asemenea sintagmă nu induce o ambiguitate la nivelul textului analizat, întrucât ea se referă la diferența dintre valoarea terenului agricol extravilan din studiul de piață de la data cumpărării și cel de la data vânzării, și nu la cea dintre valoarea terenului agricol extravilan stabilită prin contractele de vânzare-cumpărare/vânzare la momentul dobândirii/înstrăinării. ... 78. Totodată, Curtea reține că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (2)] din lege este clar, în sensul că baza de impozitare se constituie din diferența de valoare a terenurilor respective calculată pe baza grilei notarilor între momentul dobândirii terenurilor și momentul înstrăinării pachetului de control. Cu alte cuvinte, diferența este dată de valorile din studiul de piață, și nu de valoarea terenului agricol extravilan stabilită prin contractele de vânzare-cumpărare/vânzare la momentul dobândirii/înstrăinării. ... 79.</p>\n<p class=\"lf-p\">Prin urmare, Curtea constată că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1) sintagma „prețul de vânzare și prețul de cumpărare, în baza grilei notarilor din respectiva perioadă“ și alin. (2) sintagma „calculată pe baza grilei notarilor între momentul dobândirii terenurilor și momentul înstrăinării pachetului de control“] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 80. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (2)] din lege este neclar, întrucât din sintagma „înstrăinarea directă sau indirectă“ nu se poate determina dacă este vorba doar de vânzarea voită sau forțată a acțiunilor societăților care dețin în proprietate terenuri agricole extravilane.</p>\n<p class=\"lf-p\">Totodată, sintagma „pachet de control“ nu este definită nici în legea criticată și nici într-o altă lege. Această noțiune nu are o semnificație juridică clară, fiind mai degrabă un concept empiric, vag, cu un conținut care depinde de la caz la caz, susceptibil de interpretări subiective și abuzuri, mai ales când se cere aplicată de organe de control fiscal. ... 81. Curtea reține că sintagma „înstrăinarea directă sau indirectă“ vizează o transmitere a dreptului de proprietate, fără a se preciza modalitatea în care aceasta se realizează. Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor se poate realiza prin intermediul mai multor tipuri de operațiuni juridice [contract de vânzare, de schimb, donație, tranzacție, transfer intrapatrimonial etc.].</p>\n<p class=\"lf-p\">Legiuitorul a ales să nu realizeze o enumerare exhaustivă a acestora, drept care a apelat la o expresie generică ce pune în centrul său transmiterea prin orice modalitate a dreptului de proprietate asupra acțiunilor societății prin acte inter vivos. Susținerea potrivit căreia textul analizat face referire, însă, la vânzător ca fiind persoana care ar plăti impozitul de 80% reglementat de lege, astfel că în ipoteza celorlalte forme de transmitere a dreptului de proprietate acest impozit nu s-ar mai datora, nu poate fi acceptată, pentru că ar contrazice însăși ipoteza textului. În aceste condiții, noțiunea de „vânzător“ dobândește un înțeles autonom și desemnează persoana care înstrăinează prin acte inter vivos în orice formă terenul agricol extravilan, indiferent de tipul operațiunii juridice prin care se realizează transmiterea dreptului de proprietate.</p>\n<p class=\"lf-p\">Prin urmare, revine interpretului normei să analizeze textul criticat prin prisma metodei de interpretare sistemice, aspect care nu ține de constituționalitatea legii, ci de interpretarea și aplicarea sa. Totodată, din această perspectivă, criticile de neconstituționalitate raportate la art. 45 și 46 din Constituție nu pot fi analizate, având în vedere că acestea au în vedere o ipoteză care nu se încadrează în conținutul normativ al textului. Astfel, Curtea constată că sintagma „înstrăinarea directă sau indirectă“ din cuprinsul art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (2)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 82. Totodată, Curtea reține că sintagma „pachet de control“ din cuprinsul articolului analizat, chiar dacă nu este definită sub forma unei majorități procentuale, vizează acea valoare/cuantum a acțiunilor/părților sociale care permite luarea deciziilor în cadrul societății.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, înțelesul acestei sintagme ține seama de criteriul mărimii capitalului social deținut pentru a se asigura orientarea/conducerea activității societății respective, ceea ce înseamnă că reglementarea analizată, din punct de vedere normativ, are un caracter suplu și general, tocmai pentru a permite adaptarea sa situațiilor practice existente, evitând, astfel, o rigiditate normativă nedorită. În consecință, textul criticat nu încalcă exigențele de calitate a legii, întrucât, în realitate, se pune o problemă de interpretare și aplicare a acestuia la situația concretă a societăților care au în proprietate terenuri agricole situate în extravilan și care reprezintă mai mult de 25% din activele acestora.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, Curtea constată că sintagma „pachet de control“ din cuprinsul art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (2)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ... (2.4.) Criticile de neconstituționalitate raportate la art. 44 din Constituție83. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1)] din lege impune proprietarilor de teren agricol situat în extravilanul unei localități o sarcină fiscală în măsura în care își exercită dreptul de dispoziție asupra bunului imobil înainte de împlinirea unui termen de 8 ani de la data dobândirii bunului. ... 84. Curtea observă că critica de neconstituționalitate are în vedere două aspecte: interdicția de vânzare a terenului agricol extravilan pe o perioadă de 8 ani și posibilitatea vânzării acestuia înainte de expirarea interdicției prin aplicarea unui impozit în cuantum de 80% asupra diferenței dintre valoarea terenului agricol extravilan la cumpărare și cea de la revânzare, potrivit grilei notariale. ... 85.</p>\n<p class=\"lf-p\">Curtea constată că dreptul de proprietate privată asupra terenului agricol extravilan intră în sfera de incidență a dispozițiilor art. 44 din Constituție. Fără a stabili o interdicție de vânzare a terenurilor agricole extravilane, textul criticat condiționează vânzarea acestora de plata unui impozit de 80% asupra diferenței dintre valoarea terenului agricol extravilan la cumpărare și cea de la revânzare, potrivit grilei notariale, în situația în care vânzarea este realizată într-un interval de 8 ani de la data dobândirii dreptului de proprietate privată, ceea ce constituie o plafonare indirectă a prețului de vânzare a terenurilor extravilane. O asemenea soluție legislativă echivalează cu o intervenție a statului în sfera de protecție a dreptului de proprietate privată, fiind vizat atributul de dispoziție a acestuia, astfel că urmează a se analiza dacă această intervenție este una proporțională cu scopul urmărit. ... 86.</p>\n<p class=\"lf-p\">Pentru justificarea ingerinței realizate, Curtea va efectua testul de proporționalitate dezvoltat în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 33, sau Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020, paragraful 66). ... 87.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, Curtea constată că scopul urmărit prin măsura criticată este descurajarea cumpărării proprietății funciare în scop de revânzare imediată, prevenirea speculei imobiliare, asigurarea faptului că cel ce cumpără terenul îl cumpără pentru a se desfășura activități agricole specifice pe termen mediu și lung, având în vedere perioada de timp în care se datorează impozitul instituit, și prevenirea fărâmițării proprietății funciare. Acest scop nu poate fi calificat decât ca fiind unul legitim. ... 88. Această măsură are un caracter adecvat, putând în mod abstract și obiectiv îndeplini scopul pentru care a fost adoptată, cumpărătorul fiind, astfel, animat de ideea desfășurării de activități agricole odată cu perfectarea actului de dobândire a proprietății.</p>\n<p class=\"lf-p\">Cu privire la caracterul necesar al măsurii se constată că aceasta, pe de o parte, vine în completarea dreptului de preempțiune pe care Legea nr. 17/2014 l-a consacrat la înstrăinarea terenurilor agricole extravilane, iar, pe de altă parte, reprezintă o garanție în sensul că aceste terenuri nu se vor constitui în obiectul unei specule imobiliare continue și că vor fi folosite pentru activități agricole și realizarea unei producții agricole. Astfel, Curtea constată că, privit în mod singular, dreptul de preempțiune nu își poate atinge scopul pentru care a fost instituit, ci trebuie dublat de alte măsuri efective pentru a se asigura îndeplinirea obiectivului urmărit de punere în valoare a proprietății funciare.</p>\n<p class=\"lf-p\">Totodată, intruziunea legiuitorului în sfera dreptului de proprietate a fost realizată într-un mod care să nu reflecte o privare de proprietate, ci un control al folosirii bunului. Măsura creează premisele păstrării categoriei de folosință a bunului agricol extravilan, iar cumpărătorul unui astfel de bun îl va cumpăra în ideea desfășurării de activități agricole și nu de a-l revinde în condiții de preț mai favorabile. Dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole se dobândește și se exercită în considerarea categoriei de folosință din care acestea fac parte în vederea obținerii de produse agricole. O asemenea limitare a dreptului de proprietate este una minimă, întrucât are în vedere natura terenurilor, terenuri care, dacă sunt achiziționate, trebuie să fie lucrate cel puțin pe un termen mediu pentru a se împlini scopul achiziționării lor: producția agricolă.</p>\n<p class=\"lf-p\">Totodată, proprietarul bunului își poate exercita atributele de posesie și folosință în mod neîngrădit, cultivând terenul potrivit propriei sale opțiuni, direct sau indirect. Limitarea adusă atributului de dispoziție nu poate fi calificată decât ca o garanție pe care statul a impus-o pentru a se asigura că scopul cumpărării bunului nu a fost unul speculativ, ci acela de a contribui la creșterea producției agricole naționale și, implicit, a Uniunii Europene, precum și la asigurarea unei concurențe crescute în domeniul agricol. ... 89. Cu privire la justul echilibru existent între interesul individual și cel general, Curtea constată că limitarea temporară a atributului de dispoziție a dreptului de proprietate privată și interesul statului de a opri mișcările speculative de pe piața imobiliară și de a asigura creșterea producției agricole naționale și, implicit, a Uniunii Europene reflectă o stare de echilibru între interesele aflate în joc.</p>\n<p class=\"lf-p\">Condiționarea impusă nu îl împovărează excesiv pe proprietarul terenului agricol extravilan în condițiile în care a cumpărat terenul pentru desfășurarea de activități agricole, permițându-i ca, în funcție de opțiunea sa, să își poată valorifica terenul respectiv, iar statului i se asigură o anumită previzibilitate în privința realizării producției agricole. Totodată, în acest mod, statul își îndeplinește obligațiile sale constituționale de valorificare a tuturor factorilor de producție și de protejare a intereselor naționale în activitatea economică, obligații prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție. Curtea mai constată că plafonarea impusă nu este inferioară prețului de achiziție, proprietarul nefiind nevoit să vândă în pierdere bunul imobil respectiv, ci în condiții strict reglementate, determinate de valorile sociale aflate în joc, și anume drept de proprietate privată în raport cu obligația constituțională a statului de valorificare a tuturor factorilor de producție și de protejare a intereselor naționale în activitatea economică.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, instituirea unui impozit de 80% asupra diferenței dintre valoarea terenului agricol extravilan la cumpărare și cea de la revânzare, potrivit grilei notariale, nu contravine art. 44 din Constituție. ... 90. Prin urmare, din această perspectivă, art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^2 alin. (1)] din lege nu încalcă art. 44 din Constituție, iar art. 53 din Constituție nu este incident în cauză. ... (2.5.) Critica de neconstituționalitate raportată la art. 56 din Constituție91. Autorii obiecției de neconstituționalitate apreciază că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^1] din lege încalcă art. 56 alin. (2) din Constituție, fiind încălcat principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, care implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. ... 92.</p>\n<p class=\"lf-p\">Curtea reține că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni (Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993). În cauza de față, impozitul stabilit are rol de plafonare a valorii terenurilor agricole extravilane vândute anterior expirării unui termen de 8 ani calculat de la data cumpărării acestora, legiuitorul având competența exclusivă de a institui cotele de impozitare necesare atingerii scopului legitim urmărit menționat la paragraful 87 al prezentei decizii. Prin urmare, art. I pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege nu încalcă art. 56 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(2)</span>din Constituție. ... (2.6.) Critica de neconstituționalitate raportată la art. 148 din Constituție93. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege are ca obiectiv indirect restrângerea dreptului cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane. În consecință, se susține că sunt încălcate prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, mai precis ale Actului privind condițiile de aderare ale Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexa VII - Lista menționată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii, România, pct. 3 Libera circulație a capitalurilor. ... 94.</div>\n<p class=\"lf-p\">Anexa VII - Lista menționată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii, România, pct. 3 Libera circulație a capitalurilor, considerentul (2), prevede:(2) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, România poate menține în vigoare, timp de șapte ani de la data aderării, restricțiile stabilite de legislația sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietății asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere de către resortisanții statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și de către societăți constituite în conformitate cu legislația altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE și care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România.</p>\n<p class=\"lf-p\">În niciun caz, un cetățean al unui stat membru nu poate fi tratat mai puțin favorabil în ceea ce privește dobândirea de teren agricol, păduri sau teren forestier decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un resortisant al unei țări terțe.Fermierilor care desfășoară activități independente care sunt resortisanți ai unui alt stat membru și care doresc să se stabilească și să aibă reședința în România nu li se aplică dispozițiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri, în afara celor care se aplică resortisanților români.O revizuire de ansamblu a acestor măsuri tranzitorii va avea loc în cel de-al treilea an de la data aderării. În acest scop, Comisia transmite un raport Consiliului.</p>\n<p class=\"lf-p\">Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide scurtarea sau încetarea perioadei de tranziție menționate la primul paragraf. ... 95. Raportat la cauza de față, Curtea reține că, în cadrul preemptorului de grad II, cu referire la arendaș, legea criticată prevede că eligibil să cumpere un astfel de teren este: (i) arendașul persoană fizică cu domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național, pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan și care deține această calitate în temeiul unui contract de arendare valabil încheiat și înregistrat potrivit dispozițiilor legale, cu cel puțin un an înainte de data afișării ofertei de vânzare la sediul primăriei; (ii) arendașul persoană juridică cu asociați, persoane fizice, caz în care aceștia din urmă trebuie să facă dovada domiciliului/reședinței situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, și care deține această calitate în temeiul unui contract de arendare valabil încheiat și înregistrat potrivit dispozițiilor legale, cu cel puțin un an înainte de data afișării ofertei de vânzare la sediul primăriei; (iii) arendașul persoană juridică, cu acționariat altă persoană juridică, caz în care acționarii care dețin controlul societății trebuie să facă dovada sediului social/secundar situat pe teritoriul național stabilit pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, și care deține această calitate în temeiul unui contract de arendare valabil încheiat și înregistrat potrivit dispozițiilor legale, cu cel puțin un an înainte de data afișării ofertei de vânzare la sediul primăriei. ... 96.</p>\n<p class=\"lf-p\">Totodată, art. I pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege vizează situația în care niciun preemptor nu își manifestă intenția de a cumpăra terenul, caz în care înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către (i) persoanele fizice, care au domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare; desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării acestei oferte; sunt înregistrate de autoritățile fiscale române cu minimum 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; (ii) persoanele juridice, care au sediul social și/sau sediul secundar situat pe teritoriul național, pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare; desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; ponderea de 75% a veniturilor agricole din venitul total al ultimilor 5 ani fiscali, asociatul/ acționarul care deține controlul societății are domiciliul situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; în cazul în care în structura persoanelor juridice, asociații/acționarii care dețin controlul societății sunt alte persoane juridice, aceștia trebuie să facă dovada domiciliului situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. ... 97.</p>\n<p class=\"lf-p\">Curtea reține că, în privința arendașilor persoane fizice sau juridice, legea stabilește o condiție generală necesar a fi întrunită pentru a cumpăra teren agricol extravilan, respectiv deținerea unui contract de arendare valabil încheiat și înregistrat potrivit dispozițiilor legale, cu cel puțin un an înainte de data afișării ofertei de vânzare la sediul primăriei, precum și câte o condiție specială adaptată acestora, respectiv ca (i) persoana fizică/asociatul persoană fizică să aibă domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național și (ii) acționarii persoane juridice care dețin controlul arendașului persoană juridică să aibă sediul social/secundar situat pe teritoriul național; aceste din urmă condiții speciale sunt dublate de un factor de temporalitate, respectiv să fi fost îndeplinite în mod continuu pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan.</p>\n<p class=\"lf-p\">Rezultă că arendașii, indiferent de cetățenia/naționalitatea statului membru al Uniunii Europene pe care o dețin, trebuie să întrunească aceleași condiții pentru a putea dobândi astfel de terenuri, iar condițiile astfel reglementate nu consacră nicio discriminare între persoanele fizice sau juridice, după caz, ci, din contră, indiferent de cetățenia lor, le plasează în aceeași situație juridică. ... 98. Curtea constată că, în privința persoanelor fizice, legea stabilește trei condiții necesar a fi întrunite pentru a cumpăra teren agricol extravilan, care vizează domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național, activitatea agricolă desfășurată pe teritoriul național și înregistrarea în evidențele autorităților fiscale române; toate aceste condiții sunt dublate de un factor de temporalitate, respectiv ca acestea să fi fost îndeplinite în mod continuu pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan.</p>\n<p class=\"lf-p\">Aceste condiții sunt reglementate atât în privința cetățenilor români, cât și a cetățenilor altor state membre ale Uniunii Europene, astfel că numai îndeplinirea cumulativă a acestora dă dreptul persoanelor fizice să cumpere teren agricol extravilan. Rezultă că persoanele fizice, indiferent de cetățenia statului membru al Uniunii Europene pe care o dețin, trebuie să întrunească aceleași condiții pentru a putea dobândi astfel de terenuri, iar condițiile astfel reglementate nu consacră nicio discriminare între persoanele fizice; din contră, indiferent de cetățenia lor, le plasează în aceeași situație juridică. ... 99. În privința persoanelor juridice, Curtea constată că legea stabilește 4 condiții necesar a fi întrunite pentru a cumpăra teren agricol extravilan, și anume sediul social/secundar situat pe teritoriul național, activitatea agricolă desfășurată pe teritoriul național, ponderea de 75% a veniturilor agricole din venitul total și domiciliul asociatului/acționarului care deține controlul societății pe teritoriul național [cu distincția stabilită la art. 4^1 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(2)</span>lit. e)]; toate aceste condiții sunt dublate de un factor de temporalitate, respectiv ca acestea să fi fost îndeplinite în mod continuu pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. Aceste condiții sunt reglementate atât în privința persoanelor juridice române, cât și a celor din celelalte state membre ale Uniunii Europene, astfel că numai îndeplinirea cumulativă a acestora dă dreptul persoanelor juridice să cumpere teren agricol extravilan. Rezultă că persoanele juridice, indiferent de naționalitatea statului membru al Uniunii Europene pe care o dețin, trebuie să întrunească aceleași condiții pentru a putea dobândi astfel de terenuri, iar condițiile astfel reglementate nu consacră nicio discriminare între persoanele juridice, din contră, indiferent de naționalitatea lor, le plasează în aceeași situație juridică. ... 100.</div>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, Curtea observă că dispozițiile criticate nu reglementează nicio restricție sau excludere a persoanelor fizice sau juridice din statele membre de la cumpărarea de terenuri agricole, ci impun anumite condiții pentru realizarea scopului legii, respectiv punerea în valoare a proprietății funciare. Toate aceste condiționări sunt comune persoanelor fizice și juridice din statele membre ale Uniunii Europene, neexistând niciun fel de deosebire de tratament juridic între acestea în privința dreptului de a cumpăra terenuri agricole extravilane. Textele criticate nu interzic și nici nu exclud dreptul persoanelor fizice sau juridice din afara teritoriului național să cumpere astfel de terenuri, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, condiții deopotrivă valabile și în privința persoanelor fizice sau juridice române.</p>\n<p class=\"lf-p\">Așadar, cele de mai sus demonstrează că legiuitorul nu a operat cu criteriul cetățeniei/naționalității, ci cu un complex de criterii obiective care vizează capacitatea cumpărătorului de a menține categoria de folosință a terenului agricol extravilan și de a-l lucra în mod efectiv. ... 101. Aceste condiții, pe de o parte, atestă faptul că persoanele fizice sau juridice sunt capabile să desfășoare activități agricole în sensul valorificării potențialului terenurilor agricole extravilane, iar, pe de altă parte, demonstrează că această aptitudine generală a lor se poate realiza în România, dat fiind că obiectul contractului vizează un imobil a cărui valorificare presupune atât o bază materială solidă și bine conturată pe teritoriul național, cât și o experiență de lucru relevantă în condițiile pedoclimatice ale României.</p>\n<p class=\"lf-p\">Rezultă că legea nu stabilește condiții arbitrare pentru a putea cumpăra teren agricol extravilan, ci condiții care susțin scopul legii. Cu alte cuvinte, legătura cu teritoriul național, sub forma domiciliului/reședinței/sediului, a desfășurării de activitate agricolă, a deținerii unui contract de arendă, a înregistrării la autoritățile fiscale române sau a ponderii venitului agricol din totalul veniturilor realizate, după caz, dublată de o condiție de temporalitate, este menită să demonstreze capacitatea persoanei fizice/juridice de a desfășura activitate agricolă pe terenul cumpărat, având în vedere că, de principiu, cumpărarea terenului se realizează în vederea valorificării sale din punct de vedere agricol.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, rezultă că legea stabilește condiții identice în sarcina persoanei fizice/juridice, indiferent de cetățenia/ naționalitatea sa, în vederea cumpărării de teren agricol extravilan, condiții care în mod intrinsec vizează capacitatea acestora de a lucra pământul, drept care Curtea constată că condiționările impuse au ca scop încurajarea cumpărării terenului agricol extravilan în vederea valorificării potențialului său agricol. În consecință, legea criticată asigură accesul egal al persoanelor fizice și juridice din spațiul Uniunii Europene la cumpărarea terenurilor agricole extravilane, fără a se constitui într-o barieră cu privire la libertatea de circulație a persoanelor sau a capitalurilor. ... 102.</p>\n<p class=\"lf-p\">Cu privire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în privința dobândirii terenurilor agricole, se constată că aceasta se axează pe libertatea de stabilire a persoanelor și libertatea de circulație a capitalurilor. Astfel, dacă este exercitată, libertatea de stabilire antrenează și libertatea de circulație a capitalurilor. În schimb, în discuție este doar libertatea de circulație a capitalurilor atunci când aceasta nu este urmată de stabilirea domiciliului/reședinței (a se vedea Hotărârea din 6 martie 2018, pronunțată în cauzele conexate C-52/16 și C113/16 „SEGRO“ Kft. împotriva Vas Megyei Kormányhivatal Sárvári Járási Földhivatala și Günther Horváth împotriva Vas Megyei Kormányhivatal, paragrafele 50-60, sau Hotărârea din 21 martie 2019, pronunțată în cauza Comisia Europeană împotriva Ungariei, paragraful 51 și următoarele).</p>\n<p class=\"lf-p\">Cu privire la problema relației dintre libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor, pe de o parte, și dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, pe de altă parte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în cauza C-370/05 - Uwe Kay Festersen) a statuat că dreptul de a dobândi, de a exploata și de a înstrăina bunuri imobiliare pe teritoriul unui alt stat membru, care reprezintă completarea necesară a libertății de stabilire, generează, atunci când este exercitat, mișcări de capital. ... 103. Curtea constată însă că, în cauza de față, legea analizată nu vizează situațiile analizate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere faptul că aceasta nu reglementează niciun criteriu de diferențiere între persoanele fizice/juridice care să valorizeze cetățenia/ naționalitatea și nu sunt distonante în raport cu scopul legitim urmărit (a se vedea paragraful 87 al prezentei decizii).</p>\n<p class=\"lf-p\">Rezultă că, indiferent de cetățenia/naționalitatea persoanei fizice/juridice sau de întinderea terenului agricol extravilan, cumpărarea acestuia se poate realiza, ca principiu, de către orice persoană fizică/juridică având cetățenia/naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene în scopul valorificării sale agricole, iar condițiile impuse vizează în exclusivitate scopul antereferit, fiind în legătură directă cu acesta. Întreaga concepție a legii se axează pe stabilirea unor garanții care să demonstreze aptitudinea cumpărătorului de a desfășura activități agricole pe terenul cumpărat, spre a evita sustragerea acestuia din circuitul agricol, iar toate condițiile impuse sunt indisolubil legate între ele și alcătuiesc împreună un tot unitar de natură să garanteze îndeplinirea scopului legitim al legii.</p>\n<p class=\"lf-p\">În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu vizează și nu aduc în discuție libertatea de stabilire a persoanelor sau libertatea de circulație a capitalurilor, astfel că, de principiu, nu au aptitudinea să se convertească într-o restricție în privința acestora. ... 104. Prin urmare, art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege nu încalcă art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. ... 105. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ...</p>\n<p class=\"lf-p\">CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și constată că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 iulie 2020.</p>\n<p class=\"lf-p\">PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly + OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că obiecția de neconstituționalitate cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului trebuia admisă pentru următoarele motive:• prin adoptarea exclusiv de Camera decizională a unor amendamente care aduc modificări substanțiale actului normativ, Legea încalcă principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 și art. 75 din Constituție;• prin legiferarea unor măsuri cu caracter echivalent îngrădirii circulației libere a terenurilor agricole în cadrul Uniunii Europene, Legea conduce la neîndeplinirea obligațiilor care îi revin României în baza tratatelor Uniunii Europene și încalcă art. 148 din Constituție.1.</p>\n<p class=\"lf-p\">Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, în continuare numită Legea, a fost adoptată cu scopul de a consolida piața funciară românească prin (i) detalierea ordinii de preempțiune deja prezentă în lege și prin (ii) stabilirea unor condiții pentru cumpărătorii persoane fizice astfel încât utilizarea terenurilor agricole să respecte cât mai strict scopul final, anume exploatarea agricolă a acestora, indiferent că această exploatare agricolă este realizată direct sau indirect (prin contracte de arendare).</p>\n<p class=\"lf-p\">Finalitatea urmărită de legiuitor este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene și astfel de măsuri intră în marja de apreciere a statelor membre cu condiția de a nu institui, în fapt, obstacole pentru libera circulație a terenurilor. La această condiție de validitate a Legii se adaugă și aceea ca ea să fi fost adoptată în conformitate cu prevederile constituționale naționale. Legea încalcă ambele exigențe. ... 2.1. Legea a fost adoptată de Senat în calitate de primă cameră sesizată pe data de 22.05.2018 într-o formă care:a) stabilea o ordine de preempțiune a terenurilor agricole situate în extravilan pentru coproprietari și rudele de gradul I, arendași, tineri fermieri, vecini și statul român; ... b) preciza că vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către persoanele fizice care au domiciliul/reședința în raza unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul cu cel puțin 3 ani înainte de înregistrarea ofertei de vânzare; ... c) permitea vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan după o perioadă de 15 ani de la data cumpărării numai către statul român și impunea proprietarilor obligația de a le utiliza direct sau indirect pentru desfășurarea de activități agricole. ... ... 2.2.</p>\n<p class=\"lf-p\">La data de 3.06.2020, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a adoptat forma finală a legii, care diferă substanțial față de forma adoptată de prima Cameră sesizată și se îndepărtează de la scopul inițiatorului. Astfel, forma legii adoptată de Camera decizională:a) intercalează două noi categorii de preemptori în cadrul ordinii de preempțiune a terenurilor agricole situate în extravilan, anume între coproprietari și rudele de gradul I, arendași, tineri fermieri, pe de o parte, respectiv vecini și statul român, pe de altă parte, sunt adăugați și noii preemptori de rang V - unități de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, respectiv preemptori de rang VI - persoane fizice care au domiciliul/reședința în raza unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau în unitățile administrativ-teritoriale vecine; ... b) precizează că vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către persoanele fizice care îndeplinesc mai multe condiții cumulative care privilegiază potențialii cumpărători naționali (persoane fizice care au domiciliul/ reședința și desfășoară activități agricole pe teritoriul național și sunt înregistrate de autoritățile fiscale române cu cel puțin 5 ani înainte de înregistrarea ofertei de vânzare); ... c) permite vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan chiar și înainte de împlinirea a 8 ani de la data cumpărării cu obligația plății unui impozit prohibitiv de 80% asupra diferenței dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare, dar exceptează de la această supraimpozitare ceea ce Legea numește „reorganizarea sau realocarea de bunuri în cadrul aceluiași grup de societăți“; ... d) creează un registru unic național privind circulația și destinația terenurilor agricole situate în extravilan, care dublează cadastrul și cartea funciară. ... ... 2.3.</p>\n<p class=\"lf-p\">Se poate lesne constata că prevederi importante ale Legii (reglementarea de noi preemptori, privilegierea cumpărătorilor naționali, taxarea prohibitivă a circulației terenurilor, cu exceptarea discriminatorie de la această taxare doar a anumitor operațiuni etc.) nu au fost niciodată cunoscute ori dezbătute de prima Cameră sesizată și tocmai aceste prevederi conferă Legii un conținut semnificativ diferit de cel avut în vedere atât de inițiator, cât și de prima Cameră sesizată. Totodată, aceste prevederi, adoptate exclusiv de Camera decizională, determină și efectele contrare dreptului Uniunii Europene, căci deși, în sine, ele nu împiedică în mod direct libera circulație a capitalurilor - care sunt terenurile agricole din România - în cadrul Uniunii Europene, în fapt instituie măsuri cu efect echivalent proscrise de tratatele constitutive ale Uniunii Europene și de jurisprudența Curții de Justiție. ... 2.4.1.</p>\n<p class=\"lf-p\">În jurisprudența sa Curtea Constituțională a stabilit că principiul bicameralismului presupune întrunirea cumulativă a două criterii, și anume: a) existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și b) existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului (a se vedea în acest sens deciziile nr. 710/2009, nr. 413/2010, nr. 1.533/2011). În timp, la aceste două criterii jurisprudența Curții Constituționale a adăugat un al treilea, prin necesitatea raportării la scopul legii, în sensul de voință politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepție originară a actului normativ (a se vedea în acest sens deciziile nr. 62/2017, nr. 514/2017, nr. 62/2018).</p>\n<p class=\"lf-p\">Altfel spus, Curtea Constituțională este cea care a stabilit că, în cadrul procesului legislativ caracterizat prin bicameralism, modificările și completările pe care Camera decizională le poate aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la concepția generală reglementată de prima Cameră în acord cu scopul legii. Altminteri, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 472/2008). Sau, în cuvintele Curții Constituționale, „Camera decizională nu poate modifica substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative, cu consecința deturnării de la finalitatea urmărită de inițiator“ (a se vedea în acest sens deciziile nr. 624/2016 și nr. 89/2017). „Așa fiind, modificările și completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului“ (a se vedea în acest sens deciziile nr. 472/2008 și nr. 6/2017). ... 2.4.2. Aplicând aceste considerente de principiu la situația din prezenta cauză se constată că prima cameră sesizată a urmărit să consolideze piața funciară din România prin reglementări legale de natură să asigure atingerea acestui scop, anume exploatarea agricolă a terenurilor situate în extravilan, indiferent că această exploatare agricolă este realizată direct sau indirect de proprietari sau de arendași, în vreme ce camera decizională a deturnat această finalitate prin adoptarea unor noi prevederi și instituirea unor măsuri cu efect echivalent celor prin care se limitează libera circulație a capitalurilor în Uniunea Europeană.</p>\n<p class=\"lf-p\">O astfel de diferență de conținut juridic apărută doar în urma procesului legislativ desfășurat de Camera decizională încalcă principiul bicameralismului, așa cum a fost acesta dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale, și determină invalidarea în ansamblu a Legii pentru nerespectarea art. 61 și art. 75 din Constituție. ... 3.1. În același timp, prin instituirea unor măsuri cu efect echivalent celor prin care se limitează libera circulație a capitalurilor în Uniunea Europeană, Legea încalcă și obligațiile asumate de România în cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene cărora art. 148 din Constituția României le acordă prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. ... 3.2.1.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, Legea stabilește că vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan poate fi realizată doar către persoanele fizice care, cumulativ:1) au domiciliul/reședința pe teritoriul național și ... 2) desfășoară activități agricole pe teritoriul național și ... 3) sunt înregistrate de autoritățile fiscale române cu cel puțin 5 ani înainte de înregistrarea ofertei de vânzare.Mai precis, Legea instituie măsuri care, deși nu împiedică în mod expres sau explicit resortisanții din statele membre ale Uniunii Europene să cumpere terenuri agricole situate în extravilan, impun pentru astfel de tranzacții condiții cumulative care pot fi îndeplinite doar de resortisanții naționali, ceea ce revine la a legifera măsuri cu efect echivalent celor prin care se limitează libera circulație a capitalurilor în Uniunea Europeană.</p>\n<p class=\"lf-p\">Impunerea acestor condiții cumulative privilegiază resortisanții naționali, în acest fel fiind încălcate:a) obligația asumată de România cu prilejul aderării la Uniunea Europeană prin Tratatul de aderare ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. 157/2005, ... b) art. 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și ... c) art. 148 din Constituția României care conferă expres și explicit prioritate de aplicare prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne. ... ... ... 3.2.2. a) Prin anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, România a obținut o perioadă tranzitorie de 7 (șapte) ani de la data aderării în care a putut menține în vigoare restricțiile existente în legislația proprie la data aderării și care limitau dobândirea proprietății asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere de către resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene sau ai statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European.</p>\n<p class=\"lf-p\">După expirarea acestui termen de 7 ani cetățenii statelor membre trebuie să fie tratați la fel ca cetățenii naționali în ce privește dobândirea terenurilor agricole, pădurilor sau terenurilor forestiere. Or, condiționarea printr-o lege adoptată în 2020, adică la mai bine de 6 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană, a dobândirii terenurilor agricole situate în extravilan de stabilirea domiciliului/reședinței dobânditorului pe teritoriul național echivalează cu o măsură restrictivă pentru potențialii dobânditori care, deși sunt resortisanți ai Uniunii Europene, nu au domiciliul/ reședința pe teritoriul național, adică încalcă angajamentele asumate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană așa cum rezultă acestea inclusiv din pct. 3 din anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. ... 3.2.3. b)</p>\n<h4 class=\"lf-art\"><span class=\"lf-art-num\">Articolul 63</span></h4>\n<p class=\"lf-p\">TFUE (ex-articolul 56 TCE) dispune: „(1) În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe.“ Cu toate acestea, alineatele (1) și (2) ale articolului 65 TFUE (ex-articolul 58 TCE) permit unele derogări de la libera circulație a capitalurilor, anume pentru situațiile în care statele membre doresc (i) să stabilească o distincție între contribuabili care nu se găsesc în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite; (ii) să combată încălcarea regulilor naționale adoptate în domeniul fiscal sau al supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare; (iii) să aplice restricții dreptului de stabilire dacă acestea din urmă sunt compatibile cu TFUE. Însă alineatul (3) al articolului 65 TFUE precizează: „(3) Măsurile și procedurile menționate la alineatele (1) și (2) nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restrângere disimulată a liberei circulații a capitalurilor și plăților, astfel cum este aceasta definită la articolul 63.“ Altfel spus, deși tratatele constitutive ale Uniunii Europene interzic obstrucționarea liberei circulații a capitalurilor, această interdicție este mai puțin categorică decât cea referitoare la restrângerea liberei circulații a persoanelor, bunurilor sau serviciilor, ea permițând statelor membre să adopte reglementări naționale derogatorii însă doar pentru a face distincții referitoare la investirea capitalurilor ori pentru a întări supravegherea prudențială și disciplina fiscală.</p>\n<p class=\"lf-p\">În plus, TFUE nu definește noțiunea de circulație a capitalurilor, ceea ce sporește rolul Curții de Justiție în evaluarea modului în care statele membre înțeleg să recurgă la excepțiile permise de articolul 65 și îi permite să adopte o abordare strictă a lor. O jurisprudență constantă a Curții de Justiție (a se vedea C-163, 165, 250/94 Sanz de Lera; C-101/05 Skatteverket v. A; C-201/05 Test Claimants) a stabilit că articolul 63 TFUE are efect direct, adică înlătură de la aplicare orice dispoziții naționale contrare, ceea ce este concordant și cu art. 148 din Constituția României. Curtea de Justiție s-a pronunțat deja în sensul că taxarea excesivă a veniturilor rezultate din vânzarea ori administrarea unor bunuri imobile echivalează cu restrângeri ale dreptului de a dobândi sau dispune de bunuri imobile și constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor, interzisă, în principiu, prin articolul 63 TFUE (a se vedea C-110/17 CE v.</p>\n<p class=\"lf-p\">Belgia). De asemenea, Curtea de Justiție a hotărât că o reglementare națională - asemănătoare cu Legea - și care condiționează dobândirea unui teren agricol de stabilirea domiciliului/reședinței dobânditorului pe teritoriul național este contrară fostului articol 56, respectiv actualului articol 63 TFUE (a se vedea C370/05 Uwe Kay Festersen). În sfârșit, Curtea de Justiție a precizat că o reglementare națională care desființează pentru viitor drepturi reale cu privire la terenuri agricole deținute de resortisanții altor state membre încălcă obligațiile care revin statului legiuitor în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 63 TFUE și ale articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (a se vedea C-235/17 CE v.</p>\n<p class=\"lf-p\">Ungaria). Prin urmare, o lege națională prin care sunt suprataxate veniturile ce ar putea fi obținute din vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan și care restrânge semnificativ pentru viitor posibilitatea resortisanților din alte state membre ale Uniunii Europene de a dobândi astfel de terenuri instituie discriminări arbitrare și restrângeri disimulate ale liberei circulații a capitalurilor, fapt ce încalcă articolul 63 TFUE. ... 3.2.4. c) În fine, alin. (2) al art. 148 din Constituția României acordă prioritate sistematică și necondiționată prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de orice dispoziții contrare din legile interne, ceea ce înseamnă că în ipoteza în care Parlamentul României ar adopta o prevedere legală ce ar contraveni articolului 63 TFUE, aceasta nu ar putea fi aplicată încă de la adoptarea ei.</p>\n<p class=\"lf-p\">Pe cale de consecință, de vreme ce contravin articolului 63 TFUE și pct. 3 din anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, prevederile Legii sunt invalide ab initio și față de art. 148 alin. (2) din Constituția României. În plus, alin. (4) al art. 148 din Constituția României stabilește că, între altele, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2) al art. 148. Orice resortisant al Uniunii Europene care, în baza prevederilor Legii deduse controlului de constituționalitate în prezenta cauză, ar întâmpina dificultăți în dobândirea unor terenuri agricole situate în extravilan în România se poate adresa instanțelor judecătorești, care fie pot înlătura ele însele de la aplicare prevederile relevante ale Legii, fie pot adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a lămuri înțelesul articolelor 63 și 65TFUE coroborate cu pct. 3 din anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. ... În concluzie, pentru toate aceste motive, considerăm că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului este neconstituțională în ansamblu deoarece încalcă art. 61, art. 75 și art. 148 din Constituție.</p>\n<p class=\"lf-p\">Judecători, dr. Livia Doina Stanciu prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu + OPINIE SEPARATĂ1. În dezacord cu soluția adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 586 din 14 iulie 2020, considerăm că obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă în privința art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d) și e), alin. (5) sintagma „dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termen legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan“] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului și constatată neconstituționalitatea acestora. ... 2.</p>\n<p class=\"lf-p\">Dispozițiile criticate, deși nu reglementează o excludere expresă și directă a persoanelor fizice sau juridice din statele membre de la cumpărarea de terenuri agricole extravilane, impun anumite condiții care pot fi catalogate ca fiind cu efect echivalent. Este de observat că achiziționarea terenurilor agricole intră în sfera dreptului Uniunii Europene. Investitorii intra-UE se bucură de libertățile fundamentale și, în primul rând, de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de stabilire. Aceste libertăți constituie părți integrante ale pieței interne în care mărfurile, persoanele, serviciile și capitalurile pot circula liber. Piața internă cuprinde și agricultura (a se vedea Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 350 din 18 octombrie 2017, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene acolo indicată în materia achiziționării de terenuri agricole). ... 3.</p>\n<p class=\"lf-p\">Dreptul de a dobândi, de a exploata și de a înstrăina bunuri imobiliare pe teritoriul unui alt stat membru, care reprezintă completarea necesară a libertății de stabilire, generează, atunci când este exercitat, mișcări de capital, care cuprind operațiunile prin care nerezidenții efectuează investiții imobiliare pe teritoriul unui stat membru (Cauza C-370/05, Festersen, pct. 22 și 23) ... 4. Raportat la legea criticată, se constată că, în cadrul categoriei preemptorului de grad II - arendașul, textul prevede că eligibil să cumpere un astfel de teren este arendașul persoană fizică care are domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național, pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan.</p>\n<p class=\"lf-p\">Totodată, arendașul persoană juridică cu asociați persoane fizice trebuie să facă dovada domiciliului/reședinței situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, iar în cazul arendașilor persoane juridice, cu acționariat altă persoană juridică, acționarii care dețin controlul societății trebuie să facă dovada sediului social/secundar situat pe teritoriul național stabilit pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. ... 5. Aceste condiții nu au legătură cu scopul legii, acela de a descuraja cumpărarea proprietății funciare în scop de revânzare imediată, de a preveni specula imobiliară, de a asigura faptul că cel ce cumpără terenul îl cumpără pentru a desfășura activități agricole specifice pe termen mediu și lung și de a preveni fărâmițarea proprietății funciare, ci reprezintă măsuri de protejare a persoanelor fizice naționale sau a celor juridice cu acționariat național în ceea ce privește cumpărarea terenurilor agricole extravilane.</p>\n<p class=\"lf-p\">Întrucât se referă la stabilirea domiciliului/reședinței pe teritoriul național pe o anumită perioadă de timp, ele nu vizează capacitatea arendașului-cumpărător de a lucra terenul agricol/de a desfășura activitate agricolă sau obligația acestuia de a menține în circuitul agricol terenul astfel cumpărat. Acestea normativizează o legătură pregnantă între statutul civil al persoanei fizice/juridice cu teritoriul național ce nu se află în legătură directă cu valorificarea agricolă a acestor terenuri. ... 6. Legătura cu teritoriul național se exprimă atât prin cetățenia persoanei fizice sau naționalitatea persoanei juridice, cât și prin domiciliul/reședința/sediul acesteia pe teritoriul național.</p>\n<p class=\"lf-p\">Legea a ales să nu impună o condiție de cetățenie, în schimb a impus condiția domiciliului/reședinței/sediului pe teritoriul național. O asemenea condiție nu comportă probleme din perspectiva liberei circulații a persoanelor (art. 49 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), în sensul că niciun cetățean al statelor membre ale Uniunii Europene nu este exclus de la posibilitatea de a se stabili în România și de a cumpăra teren agricol extravilan în considerarea calității sale de preemptor de gradul II dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege. În schimb, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor (art. 63 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), reglementarea analizată exclude posibilitatea arendașilor nerezidenți de a cumpăra terenuri agricole extravilane; faptul că reglementarea analizată îi obligă să își stabilească domiciliul/reședința/sediul pe teritoriul național demonstrează că circulația capitalului este limitată/obstrucționată în cadrul Uniunii Europene, acesta neputând pătrunde liber pe teritoriul național.</p>\n<p class=\"lf-p\">Or, o asemenea condiție reprezintă o măsură echivalentă unei restricții a liberei circulații a capitalurilor, ceea ce face ca nerezidenții, care evident nu au o legătură cu teritoriul național, dar care sunt arendași, să nu poată cumpăra teren agricol extravilan. ... 7. Aceste măsuri nu exclud în mod direct posibilitatea persoanelor fizice sau juridice străine să cumpere astfel de terenuri, în schimb stabilesc condiții de natură să ducă la un asemenea rezultat, având efect echivalent. Prin urmare, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor, astfel de condiții nu pot fi impuse în privința persoanelor fizice sau juridice din cadrul Uniunii Europene, fiind contrare Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, mai precis Actului privind condițiile de aderare ale Republicii Bulgaria și a României și adaptărilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexa VII - Lista menționată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii, România, pct. 3 Libera circulație a capitalurilor, potrivit căruia: „România poate menține în vigoare, timp de șapte ani de la data aderării, restricțiile stabilite de legislația sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietății asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere de către resortisanții statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și de către societăți constituite în conformitate cu legislația altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE și care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România“.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, textul criticat din perspectiva liberei circulații a capitalurilor încalcă art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. ... 8. Aceeași concluzie se impune și în privința art. I pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege. Acest text vizează situația în care niciun preemptor nu își manifestă intenția de a cumpăra terenul, caz în care înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către:– persoanele fizice cu domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare, care desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării acestei oferte, și sunt înregistrate de autoritățile fiscale române cu minimum 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; ... – persoanele juridice, cu sediul social și/sau sediul secundar situat pe teritoriul național, pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare, care desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, iar asociatul/acționarul care deține controlul societății are domiciliul situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; în cazul în care în structura persoanelor juridice asociații/acționarii care dețin controlul societății sunt alte persoane juridice, asociații/acționarii care dețin controlul societății trebuie să facă dovada domiciliului situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. ... ... 9.</p>\n<p class=\"lf-p\">Nici aceste măsuri nu exclud în mod direct posibilitatea persoanelor fizice sau juridice străine să cumpere astfel de terenuri, în schimb stabilesc condiții de natură să ducă la un asemenea rezultat, având efect echivalent. Mai mult, se constată că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (5)] din lege stabilește că, în cazul neexercitării dreptului de preempțiune, dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prezentei legi. Astfel, persoanele fizice sau juridice care nu îndeplinesc condițiile de domiciliu/reședință pe teritoriul național și care, de principiu, sunt cele străine, inclusiv cele din statele membre ale Uniunii Europene, vor putea cumpăra terenuri agricole extravilane numai la urmă, în subsidiar, ceea ce indică existența a două categorii de persoane care pot potențial, dar într-o anumită ordine, cumpăra astfel de terenuri și care se diferențiază exclusiv prin legătura cu teritoriul național.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, se constată că, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor între statele membre, textul criticat este contrar Tratatului de aderare, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. ... 10. Totodată, se reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut natura specifică a terenurilor agricole și a recunoscut o serie de obiective de politică publică ce pot, în principiu, să justifice restricții asupra investițiilor în terenuri agricole, cum ar fi (a se vedea în acest sens Comunicarea antereferită a Comisiei Europene):– majorarea suprafeței parcelelor agricole, astfel încât acestea să poată fi exploatate în mod rentabil, prevenirea speculațiilor cu terenuri (Cauza C-182/83, Fearon, pct. 3); ... – conservarea comunităților agricole, menținerea unei distribuiri a drepturilor de proprietate asupra terenurilor care să permită dezvoltarea de exploatații agricole viabile și gestionarea spațiilor verzi și a zonelor rurale, încurajarea unei utilizări rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară, prevenirea catastrofelor naturale și susținerea și dezvoltarea unei agriculturi viabile pe baza unor considerații sociale și de amenajare a teritoriului (ceea ce presupune menținerea destinației terenurilor agricole și continuarea folosirii acestora în condiții adecvate) (Cauza C-452/01, Ospelt, pct. 39 și 43); ... – menținerea unei forme tradiționale de cultivare a terenurilor agricole, prin exploatarea directă a acestora și prin asigurarea faptului că sunt ocupate și exploatate predominant de proprietarii acestora, menținerea unei populații permanente în mediul rural și încurajarea utilizării rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară (Cauza C-370/05, Festersen, pct. 27 și 28); ... – în scopul unei planificări urbane și rurale sau regionale și pentru interesul general, menținerea, în anumite regiuni, a unei populații permanente și a unei activități economice independente de sectorul turismului (Cauza C-302/97, Konle, pct. 40, cauzele conexate C-519/99-C-524/99 și C526/99-C-540/99 Reisch, pct. 34); ... – conservarea teritoriului național în zonele desemnate ca fiind de importanță militară și protejarea intereselor militare împotriva riscurilor reale, specifice și grave (Cauza C-423/98, Albore, pct. 18 și 22). ... ... 11.</p>\n<p class=\"lf-p\">Or, textele criticate impun o restricție ce nu poate fi admisă din perspectiva dreptului Uniunii Europene, întrucât nu urmărește un obiectiv de interes general, astfel că nici nu mai trebuie analizată din perspectiva principiului proporționalității, principiu care evaluează realizarea obiectivului urmărit prin mijloace care nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. ... 12. Prin urmare, apreciem că dispozițiile art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d) și e), alin. (5) sintagma „dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termen legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan“] din legea criticată sunt contrare art. 148 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(2)</span>și (4) din Constituție, iar obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă. ...</div>\n<p class=\"lf-p\">Judecător, prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru----- Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.</p>\n<p class=\"lf-p\">Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.</p>\n<p class=\"lf-p\">Copyright © 2026 - Ministerul Justiției. Toate drepturile rezervate. - Termeni și Condiții | Acasă | Despre Proiect | Facilități Oferite | Legături Utile ×Inchide Versiune Beta A fost lansata versiunea Beta a Portalului Legislativ Fiind o versiune Beta, este posibil ca unele facilitati sa nu functioneze in mod corect.</p>\n<p class=\"lf-p\">Inchide mesajul de atentionare ×Inchide Datorita faptului ca folositi o versiune de Internet Explorer (Internet Explorer 8) foarte veche este posibil ca unele functionalitati sa fie dezactivate sau sa nu functioneze corect!</p>\n<p class=\"lf-p\">Ce browser sa aleg?</p>\n<p class=\"lf-p\">Google Chrome Descarca Browser Mozilla Firefox Descarca Browser Descarca Browser Apple Safari Descarca Browser De ce sa actualizez browserul?</p>\n<p class=\"lf-p\">Browserele invechite, cum ar fi Internet Explorer 8 (lansat în 2001) nu respecta standardele web, nu ofera unele facilitati noi browser-ului, cum ar fi de navigatie sau descarcare, managerul de tab-uri, si au probleme de securitate.</p>\n<p class=\"lf-p\">Aceasta afecteaza, de asemenea, calitatea de redare site-uri web.</p>\n<p class=\"lf-p\">Inchide mesajul de atentionare</p></div>", "next": 0}