^10Revocarea liberării.Liberarea provizorie poate fi revocată dacă: a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care nu justifica arestarea inculpatului; ... b) inculpatul nu îndeplineşte, cu reacredinta, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvîrşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat. ... Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanţa, iar de instanţa prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa inculpatului, cana acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Dispoziţiile art. 160^9 alin. 2 şi 3 sînt aplicabile +
\n+
\n+
\nMăsurile de ocrotire în caz de reţinere sau de arestare preventivă.Cînd măsura reţinerii sau a arestării preventive a fost luată faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. Obligaţia de încunoştinţare revine organului judiciar care a luat măsura reţinerii ori a arestării preventive +
\nLuarea măsurilor de siguranţă.În tot cursul procesului penal, dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca invinuitul ori inculpatul se afla în vreuna din situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranţă corespunzătoare.Procurorul sau instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării provizorii şi totodată sesizează comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. Măsura internării provizorii durează pînă la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată.Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi măsurile prevăzute în art. 161.Hotărîrea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată cu recurs. Recursul nu suspenda executarea + Secţiunea a II-a Măsurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii +
\nMăsurile asiguratorii.Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscării averii.Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, pînă la concurenta valorii probabile a pagubei.Măsurile asiguratorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscării averii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.Nu pot fi sechestrate bunuri care fac parte din avutul public precum şi cele exceptate de lege.Măsurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu.Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie: a) în cazul în care prin infracţiune s-a adus o paguba avutului public, fără deosebire dacă este sau nu parte civilă constituită; ... b) în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau ca capacitate de exerciţiu restrînsa; ... c) pentru garantarea executării pedepsei complimentare a confiscării averii +
\nOrganele care aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii.Ordonanţa de luare a măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire penală care a luat măsura.Încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc.Măsurile asiguratorii dispuse de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale organizaţiei pagubite, în cazul în care pentru fapta săvîrşită nu este prevăzută de lege pedeapsa complimentară a confiscării averii.În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul unităţii de procuratura +
\nProcedura sechestrului.Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experţi.Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.Bunurile perisabile se predau unităţilor potrivit cu specialitatea acestora. Unităţile respective sînt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată, conform regulilor comerţului. Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară competenţa.Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate.Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare Dacă obiectele sînt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale.Obiectele sechestrate se păstrează pînă la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plată străine pot fi valorificate de îndată de instituţia bancară competenţa, în cazul cînd aceasta ar găsi necesar.Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.Dacă exista pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode. +
\nProcesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecară.Organul care aplica sechestru încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amănunţit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecţiile părţilor sau ale altor persoane interesate.Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului, ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte sau unui vecin. În cazul cînd parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea măsurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru +
\nPoprirea.Sumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sînt poprite în mâinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmînd a fi predate aceluiaşi organ în 24 de ore de la consemnare +
\nContestarea măsurii asiguratorii.În contra măsurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată, se pot plînge organului de cercetare penală care a dispus luarea măsurii ori procurorului care supraveghează cercetarea penală, pînă la sesizarea instanţei de judecată, după care plîngerea de adresează acelei instanţe.Hotărîrea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plîngere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile +
\nRestituirea lucrurilor.Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sînt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea.Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sînt restituite să le păstreze pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii +
\nRestabilirea situaţiei anterioare.Organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii, cînd schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibila +
\n+
\n+
\nAsistenţa învinuitului sau a inculpatului.Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sînt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept.Asistenţa judiciară este obligatorie cînd invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţămînt, internat într-o şcoala specială de reeducare şi munca ori cînd este arestat, chiar în alta cauza.În cursul judecaţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau cînd instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.Cînd asistenţa juridică este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.Delegaţia aparatorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea aparatorului ales.Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit, cauza se amina +
\nDrepturile aparatorului.În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă exista dovada ca apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actuluiCînd asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta aparatorului la interogarea inculpatului.În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiunea despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu apărătorul În mod excepţional, cînd interesul urmăririi o cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, poate dispune, prin ordonanţa motivată, interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile.Luarea de contact cu apărătorul nu poate fi interzisă la prelungirea duratei arestării de către instanţa de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penală aceasta este obligatorie.Apărătorul are dreptul de a se plînge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2, 4 şi 5, procurorul este obligat sa rezolve plîngerea în cel mult 48 de ore.În cursul judecaţii apărătorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul cînd inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa judiciară a învinuitului sau inculpatului.
\nPentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri. +
\nAsistenţa celorlalte părţi.Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii. Apărătorul are dreptul sa asiste la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părţii pe care o apara, cercetări la faţa locului, perchezitii şi autopsii, prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire poate asista cu încuviinţarea organului de urmărire penală.În cursul judecaţii apărătorul exercita drepturile părţii pe care o asista.Cînd instanţa apreciază ca din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singura apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător +
\nReprezentarea.În cursul judecaţii inculpatul poate fi reprezentat: a) la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărîrii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an. ... b) la judecarea cauzei în căile de atac. ... În toate cazurile în care legea admite reprezentarea inculpatului, instanţa de judecată are dreptul, cînd găseşte necesară prezenta acestuia, sa dispună aducerea lui.Celelalte părţi pot fi întotdeauna reprezentate +
\n+
\nModul de citare.Chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citaţie scrisă. Citarea se poate face şi prin nota telefonica sau telegrafica.Citaţiile se inmineaza de agenţi anume însărcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal +
\nConţinutul citaţiei.Citaţia este individuală ori trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: a) denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia, sediul sau data emiteri, şi numărul dosarului; ... b) numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei; ... c) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune: judeţul, comuna şi satul. ... În citaţie se menţionează, cînd este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat. d) ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicat, cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare. ... Citaţia se semnează de cel care o emite +
\nLocul de citare.Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.Dacă printr-o declaraţie data în timpul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenita, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte invinuitul sau inculpatul şi nici locul sau de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui raza teritorială s-a savirsit infracţiunea Cînd activitatea infractionala s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui raza teritorială se afla organul care efectuează urmărirea penală.Bolnavii aflaţi în spital sau într-o casa de sănătate se citeaza prin administraţia acestora.Detinutii se citeaza la locul de deţinere, prin administraţia acestuia.Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.Dacă invinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul cînd prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare.Citarea altor persoane decît invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol.
\nOrganizaţiile prevăzute în art. 145 din Codul penal se citeaza la sediul acestora. +
\nÎnmânarea citaţiei.Citaţia se inmineaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.Dacă persoana citata nu vrea sa primească citaţia, sau primind-o nu voieşte sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citaţia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afişează pe usa locuinţei acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.Cînd citaţia se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 şi 7, organele acolo arătate sînt obligate a inmana de îndată citaţia persoanei citate sub luare de dovada, certificîndu-i semnatura sau aratind motivul pentru care nu s-a putut obţine semnatura acesteia. Dovada este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanţei de judecată care a emis citaţia.Citaţia destinată unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal se preda la registratura sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondentei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător +
\nÎnmânarea citaţiei altor persoane.Dacă persoana citata nu se afla acasă, agentul inmineaza citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea, ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenta. Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.Dacă persoana citata locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate în alin. 1. citaţia se preda administratorului, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul, certificind identitatea şi semnatura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieşte sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citaţia pe usa locuinţei, încheind proces-verbal.În lipsa persoanelor arătate în alin. 1 şi 2, agentul este obligat să se intereseze cînd poate găsi persoana citata pentru a-i inmana citaţia Cînd nici pe aceasta cale nu poate ajunge la inmanare, agentul afişează citaţia pe usa locuinţei persoanei citate, încheind proces-verbal.În cazul cînd persoana citata locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citaţie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă investigaţii pentru a afla aceasta. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat, agentul afişează citaţia pe usa principala a clădirii, încheind proces-verbal şi făcînd menţiune despre împrejurările care au făcut imposibila înmânarea citaţiei. +
\nCercetări în vederea inmanarii citaţiei.Dacă persoana citata şi-a schimbat adresa, agentul afişează citaţia pe usa locuinţei arătate în citaţie şi se informează pentru aflarea noii adrese, menţionînd în proces-verbal datele obţinute +
\nDovada de primire şi procesul-verbal de predare a citaţiei.Dovada de primire a citaţiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei care a emis citaţia, numele, prenumele şi calitatea persoanei citate, precum şi data pentru care este citata. De asemenea, trebuie să cuprindă data inmanarii citaţiei, numele, prenumele, calitatea şi semnatura celui ce inmineaza citaţia, certificarea de către acesta a semnăturii şi persoanei căreia i s-a înmânat citaţia, precum şi arătarea calităţii acesteia.Ori de câte ori cu prilejul predării sau afişării unei citaţii se încheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător şi menţiunile arătate în alineatul precedent +
\n+
\nMandatul de aducere.O persoana poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesară.Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune această măsură +
\nExecutarea mandatului de aducere.Mandatul de aducere se executa prin organele poliţiei.Dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boala sau de orice alta cauza, cel însărcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată.Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute.Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul garnizoanei +
\n+
\nConsecinţele nerespectării termenului.Cînd pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.Cînd o măsura procesuala nu poate fi luată decît pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile privitoare la nulităţi +
\nCalculul termenelor procedurale.La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul cînd legea dispune altfel.La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, după caz, la sfîrşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfîrşitul zilei sau lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta va cade într-o luna ce nu are zi corespunzătoare, termenul expira în ultima zi a acelei luni.Cînd ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expira la sfîrşitul primei zile lucrătoare care urmează +
\nActe considerate ca făcute în termen.Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea facuta de către administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.Cu excepţia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al unităţii de procuratura este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului +
\nCalcularea termenelor în cazul măsurilor preventive.În calcularea termenelor privind luarea, menţinerea ori revocarea măsurilor preventive, ora sau ziua de la care începe şi la care sfirseste termenul, intră în durata acestuia +
\n+
\nAcoperirea cheltuielilor judiciare.Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi +
\nSumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului.Martorul, expertul şi interpretul chemaţi de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinta şi altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.Martorul, expertul şi interpretul, salariaţi ai unor organizaţii din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal, au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu prilejuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată.Martorul care nu este salariatul unei organizaţii din cele prevăzute în alineatul precedent, dar care are venit din munca, este îndreptăţit sa primească şi o compensare.Expertul şi interpretul au dreptul şi la o retributie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile şi condiţiile prevăzute prin dispoziţii legale.Sumele acordate potrivit alineatelor 1, 3 şi 4 se plătesc pe baza dispoziţiilor luate de organul care a dispus chemarea şi în faţa căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfăţişare, iar expertului şi interpretului, după ce şi-au îndeplinit însărcinările.Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plăteşte de unitatea la care lucrează martorul, expertul sau interpretul +
\nPlata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare.În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.Cînd sînt mai mulţi inculpaţi condamnaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se tine seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligat solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat +
\nPlata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri.În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sînt suportate după cum urmează:1. În caz de achitare, de către: a) partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta; ... b) partea civilă căreia i s-a respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte; ... e) inculpatul, în cazul cînd, deşi achitat, a fost totuşi obligat la repararea pagubei. ... 2. În caz de încetare a procesului penal de către: a) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; ... b) ambele părţi, în caz de împăcare; ... c) partea vătămată, în caz de retragere a plingerii. ... 3 În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plingerii, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sînt suportate de către: a) partea vătămată, atunci cînd în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2; ... b) inculpat, atunci cînd în cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3. ... În cazul declarării apelului ori recursului sau a introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sînt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul sau cererea.În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămîn în sarcina acestuia.În cazul cînd mai multe părţi sînt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.Dispoziţiile prevăzute la pct. 1 lit. a precum şi la pct. 2 şi 3, se aplică în mod corespunzător şi în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale. +
\nPlata cheltuielilor judiciare făcute de părţi.Inculpatul este obligat sa plătească părţii vătămate în caz de condamnare, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.Cînd acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.În caz de renunţare la acţiunea civilă, instanţa se pronunţa asupra cheltuielilor la cererea părţilor.În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, cînd sînt mai mulţi condamnaţi, ori dacă exista parte responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 191 alin. 2 şi 3.În caz de achitare, partea vătămată este obligată sa plătească inculpatului şi părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de partea vătămată.În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului penal, instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile +
\n+
\nModificări în acte procedurale.Orice adăugire, corectura ori suprimare facuta în cuprinsul unui act procedural este ţinuta în seama, numai dacă aceste modificări sînt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfîrşitul actului, de către cei care l-au semnat.Modificările neconfirmate dar care nu schimba înţelesul frazei, rămîn valabile.Locurile nescrise în cuprinsul unei declaraţii trebuie barate, astfel încît sa nu se poată face adăugiri +
\nÎndreptarea erorilor materiale.Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.În vederea îndreptării erorii, părţile pot fi chemate spre a da lămuriri.Despre îndreptarea efectuată organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, după caz, întocmeşte un proces verbal sau o încheiere, facindu-se menţiune şi la sfîrşitul actului corectat +
\nÎnlăturarea unor omisiuni vadite.Dispoziţiile art. 195 se aplică şi în cazul cînd organul de urmărire penală sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, apărători, potrivit art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii +
\n+
\nÎncălcările care atrag nulitatea.Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cînd s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia, şi la publicitatea şedinţei de judecată sînt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sînt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, cînd sînt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decît cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului cînd partea este prezenta sau la primul termen de judecată cu procedura completa cînd partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei +
\n+
\nAbateri judiciare.Următoarele abateri săvîrşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 5.000 la 20.000 lei. a) neîndeplinirea sau îndeplinirea gresita ori cu întîrziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat intirzieri în desfăşurarea procesului penal; ... b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de inmanare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere; ... c) lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat ori a aparatorului desemnat din oficiu sau ales; ... d) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite; ... e) neîndeplinire de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii; ... f) nerespectarea obligaţiei de păstrare prevăzută în art. 109 alin. ultim; ... g) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiza, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia; ... h) nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecată a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298. ... Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune +
\nProcedura privitoare la amenda judiciară.Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţa, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.Dacă persoana amendata justifica de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii + Partea SPECIALĂ +
\n+
\n+
\nObiectul urmăririi penale.Urmărirea penală are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea faptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecata +
\nOrganele de urmărire penală.Urmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală.Organele de cercetare penală sînt: a) organele de cercetare ale poliţiei; ... b) organele de cercetare speciale. ... Ca organe de cercetare ale poliţiei funcţionează lucrătorii operativi anume desemnaţi din Ministerul de Interne +
\nRolul activ al organului de urmărire penală.Organul de urmărire penală este obligat sa stringa probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmărire aduna probele atît în favoarea cît şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.Îndatoririle prevăzute de alineatul precedent se îndeplinesc chiar dacă invinuitul sau inculpatul recunoaşte fapta.Organul de urmărire penală este obligat sa explice învinuitului sau inculpatului precum şi celorlalte părţi drepturile lor procesuale.Organul de urmărire penală este de asemenea obligat sa stringa date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvîrşirea infracţiunii, precum şi orice alte date de natura sa servească la soluţionarea cauzei +
\nOrdonanţele organului de urmărire penală.În desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţa, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluţie motivată.Ordonanţa trebuie să fie motivată şi sa cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnatura celui care a întocmit-o. Ordonanţa va cuprinde de asemenea menţiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.Cînd organul de cercetare penală considera ca este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate +
\nEfectuarea unor acte de urmărire în incinta unor organizaţii.Orice act de urmărire penală în incinta unei unităţi a unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimţămîntul conducerii acelei unităţi sau cu autorizaţia procurorului.În caz de infracţiuni flagrante, consimţămîntul sau autorizaţia nu este necesară +
\nPăstrarea unor acte de urmărire penală.Cînd legea prevede că un act sau o măsura procesuala trebuie să fie încuviinţată, autorizata sau confirmată de procuror, un exemplar al ordonanţei sau al actului procesual rămîne la procuror +
\n+
\n+
\nCompetenţa organelor de cercetare ale poliţiei.Cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei, pentru orice infracţiune care nu este data în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare +
\nCompetenţa organelor de cercetare penală speciale.Cercetarea penală se efectuează şi de următoarele organe speciale: a) ofiţerii anume desemnaţi de către comandantii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine, precum şi pentru infracţiunile săvîrşite în legătură cu serviciul de angajaţi civili ai acestor unităţi. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant; ... b) ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoana pentru infracţiunile săvîrşite de militari în afară unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de şefii comenduirilor de garnizoana; ... c) ofiţerii anume desemnaţi de către comandantii centrelor militare, pentru infracţiunile de competenţa instanţelor militare, săvîrşite de persoanele civile în legătură cu obligaţiile lor militare Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandantii centrelor militare. ... La cererea comandantului centrului militar, organul de poliţie efectuează unele acte de cercetare, după care înaintează lucrările comandantului centrului militar; d) ofiţerii de graniceri, precum şi ofiţerii anume desemnaţi din Ministerul de Interne, pentru infracţiunile de frontieră; ... e) capitanii porturilor, pentru infracţiunile contra siguranţei pe apa şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvîrşite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei. ... În cazurile prevăzute la lit a. b şi c, cercetarea penală se efectuează în mod obligator de organele speciale acolo prevăzute. +
\nCompetenţa procurorului în faza urmăririi.Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmărire penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe.Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 155 - 173, 174 - 177, 179, 189 - 191, 212, 225 alin. 3, 226, 236, 239 alin. 2, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273 - 276, 282 - 285, 299 - 302, 302^2, 317 şi 356 - 361 din Codul penal, în cazul infracţiunilor arătate în art. 26 pct. 2 lit a), art. 27 pct. 1 lit. b), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi c) şi art. 29 pct. 1 lit. b) din acest cod, precum şi în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii.Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi sa exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la unitatea de procuratura corespunzătoare instanţei care, potrivit legii, judeca în prima instanţa cauza.Atunci cînd urmărirea penală este efectuată de procuror, ordonanţa prin care s-a dispus arestarea preventivă şi rechizitoriul sînt supuse confirmării procurorului şef al unităţii, iar cînd urmărirea este facuta de acesta, confirmarea se face de organul ierarhic superior +
\nVerificarea competentei.Organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 este dator să-şi verifice competenţa.Dacă organul de cercetare penală constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent +
\nExtinderea competentei teritoriale.Cînd anumite acte de cercetare penală trebuie să fie efectuate în afară razei teritoriale în care se face cercetarea, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuşi sau sa dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.În cazul în care organul de cercetare penală înţelege sa procedeze el însuşi la efectuarea actelor, înştiinţează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua aceste acte.În cuprinsul aceleiaşi localităţi, organul de cercetare penală efectuează toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afară razei sale teritoriale, cu respectarea dispoziţiei din alineatul precedent +
\n+
\nCazuri urgente.Organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amînare, chiar dacă acestea privesc o cauza care nu este de competenţa lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent +
\nActele încheiate de unele organe de cercetare.Sînt obligate sa procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faţa la săvîrşirea unei infracţiuni şi sa întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvîrşirii acesteia: a) organele inspecţiilor de stat, precum şi alte organe de stat, organele organizaţiilor cooperatiste sau ale altor organizaţii publice, pentru infracţiunile ce constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii; ... b) organele de control şi cele de conducere ale administraţiei de stat, ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, cooperatiste, sau ale altor organizaţii publice, pentru infracţiunile săvîrşite în legătură cu serviciul de cei aflaţi în subordine ori sub controlul lor. ... Organele arătate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze orice alte acte, cînd legea prevede aceasta.Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracţiune, afară de cazul cînd legea dispune altfel.În caz de infracţiuni flagrante, aceleaşi organe au obligaţia sa înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de proba.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba +
\nActele încheiate de comandantii de nave şi aeronave şi de subofiterii trupelor de graniceri.Obligaţiile şi drepturile prevăzute în art. 214. alin. 1 şi 2 le au şi următoarele organe: a) comandantii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvîrşite pe acestea, pe timpul cît navele şi aeronavele pe care le comanda se afla în afară porturilor sau aeroporturilor; ... b) subofiterii din trupele de graniceri, pentru infracţiunile de frontieră. ... Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra făptuitorului şi pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe făptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penală, împreună cu lucrările şi cu mijloacele materiale de proba.În celelalte cazuri, lucrările efectuate se înaintează organului de cercetare penală competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacele materiale de proba.Cînd infracţiunea a fost săvîrşită pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba +
\n+
\nObiectul supravegherii.Procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană sa nu fie urmărită penal fără sa existe indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penală.De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană sa nu fie reţinută sau arestata, decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.În exercitarea activităţii de supraveghere procurorul ia măsurile necesare sau da dispoziţii organelor de cercetare penală ca sa ia asemenea măsuri.Procurorul ia măsuri şi da dispoziţii în scris şi motivat +
\nTrecerea cauzei de la un organ la altul.Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauza în care cercetarea penală trebuie efectuată de un anumit organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza şi după încunoştinţarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliţie +
\nModalităţi de exercitare a supravegherii.Procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.Organele de cercetare penală sînt obligate sa încunoştiinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de care au luat cunoştinţa.Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat sa-l trimită, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării +
\nDispoziţii date de procuror.Procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală.Dispoziţiile date de procuror sînt obligatorii pentru organul de cercetare penală. Dacă acest organ are de făcut obiecţii, poate sesiza pe procurorul şef al unităţii sau, cînd dispoziţiile sînt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a întrerupe executarea lor. În termen de 3 zile de la sesizare procurorul şef sau procurorul ierarhic superior este obligat să se pronunţe +
\nInfirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale.Cînd procurorul constata ca un act sau o măsura procesurala a organului de urmărire penală nu este data cu respectarea dispoziţiilor legale, o infirma motivat +
\n+
\n+
\nModurile de sesizare.Organul de urmărire penală este sesizat prin plîngere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu cînd afla pe orice alta cale ca s-a savirsit o infracţiune. Cînd, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plîngerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorintei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute în art. 171 Cod penal.Cînd prin săvîrşirea unei infracţiuni s-a produs o paguba avutului public, organizaţia pagubita este obligată sa sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situaţii explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită şi să se constituie parte civilă +
\nPlîngerea.Plîngerea este încunoştinţarea facuta de o persoană sau de o organizaţie din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal, căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.Plîngerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formează obiectul plingerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de proba.Plîngerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămîne ataşată plingerii.Plîngerea facuta oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.Plîngerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plîngerea.Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plîngerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrînsa poate face plîngere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă +
\nDenunţul.Denunţul este încunoştinţarea facuta de către o persoană sau de către o unitate a unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145 din Codul penal, despre săvîrşirea unei infracţiuni.Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plîngerea.Denunţul scris trebuie să fie semnat de denuntator, iar în cazul denuntului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut +
\nActe premergătoare.În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.De asemenea, în vederea stringerii datelor necesare organelor de urmărire pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, anume desemnaţi în acest scop.Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba +
\nSesizarea la cererea organului competent.Cînd legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie facuta în scris şi semnată de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin. 2 +
\nUnele dispoziţii privind urmărirea penală pentru militari.Pentru infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 331- 336, 348, 353 şi 354, urmărirea penală poate începe numai la sesizarea comandantului.Pentru celelalte infracţiuni săvîrşite de militari, organul de urmărire penal, procedează potrivit regulilor obişnuite, informind pe comandant de îndată ce a început urmărirea penală +
\nSesizări făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de salariaţi.Orice persoană cu funcţie de conducere într-o organizaţie sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţa de săvîrşirea unei infracţiuni în acea organizaţie, este obligată sa sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală şi sa ia măsuri sa nu dispara urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de proba.Obligaţiile prevăzute în alineatul precedent revin şi oricărui funcţionar sau alt salariat care a luat cunoştinţa despre săvîrşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile + Secţiunea a II-a Desfăşurarea urmăririi penale +
\nÎnceperea urmăririi penale.Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, cînd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10. cu excepţia celui de la lit. b^1.În cazul arătat în art. 10 lit. b^1, organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.Cînd organul de urmărire penală se sesizează din oficiu încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plingerii sau denuntului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1 organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.Dacă procurorul constata că nu sînt întrunite condiţiile arătate în alineatul precedent, restituie actele organului de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale.În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezoluţie motivată şi înştiinţează despre aceasta persoana care a făcut sesizarea.Dacă ulterior se constată că nu a existat sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirma rezoluţia şi restituie actele organului de urmărire dispunind începerea urmăririi penale +
\n+
\nScoaterea de sub urmărire cînd fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.Procurorul sesizat potrivit art. 228 alin. 2 dispune prin ordonanţa scoaterea de sub urmărire penală şi înştiinţează despre aceasta, cînd este cazul, persoana care a făcut sesizarea +
\nRestituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale.Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constata că nu este cazul sa scoată de sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru continuarea cercetării penale +
\nRestituirea dosarului pentru începerea sau continuarea urmăririi penale.Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231 actele ori dosarul, organelor de urmărire penală începe ori, după caz, continua urmărirea penală, procedînd la efectuarea acesteia, potrivit legii şi ţinînd seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze +
\nArestarea preventivă a învinuitului.În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare considera ca sînt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înaintează procurorului pentru a decide.Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia măsura arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146 +
\nPropuneri făcute de organul de cercetare penală.Dacă organul de cercetare penală considera ca sînt temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului.Organul de cercetare penală, dacă considera ca sînt întrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, face propuneri şi în aceasta privinta +
\nPunerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa.Procurorul se pronunţa asupra punerii în mişcare a acţiunii penale după examinarea dosarului.Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa.Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale trebuie să cuprindă pe lîngă menţiunile arătate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit şi încadrarea juridică a acesteia +
\nArestarea preventivă a inculpatului.Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acţiunea penală şi dacă constata ca sînt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 şi urm.Dacă invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului +
\nContinuarea cercetării şi ascultarea inculpatului.După aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 233 - 236, procurorul, dacă este cazul, dispune continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penală continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte şi dispoziţiile date de procuror.Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este invinuit şi îi da explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are.Organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate ca este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal şi ca are îndatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.Organul de cercetare penală va continua urmărirea penală şi fără a-l asculta pe inculpat, cînd acesta este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţara +
\nExtinderea cercetării penale.Organul de cercetare penală, dacă constata fapte noi în sarcina inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvîrşirea acelei fapte, face propuneri în acest, sens pe care le înaintează procurorului, pentru ca acesta sa decidă în privinta extinderii cercetării penale sau schimbării încadrării juridice + Secţiunea a III-a Suspendarea urmăririi penale +
\nCazuri de suspendare.În cazul cînd se constata printr-o expertiza medicală ca invinuitul sau inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.Procurorul se pronunţa asupra suspendării prin ordonanţa +
\nOrdonanţa de suspendare.Ordonanţa trebuie să cuprindă pe lîngă menţiunile arătate în art. 203, datele privitoare la persoana învinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi măsurile luate în vederea insanatosirii învinuitului sau inculpatului.Măsura suspendării se comunică părţii civile. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală +
\nSarcina organului de cercetare în timpul suspendării.În timpul cît urmărirea este suspendată, organul de cercetare penală continua să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia învinuitului sau inculpatului.Organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale + Secţiunea a IV-a Încetarea urmăririi penale. +
\nCazuri de încetare.Încetarea urmăririi penale are loc cînd se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f - j şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dacă în aceeaşi cauza sînt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiaşi cauze, încetarea urmăririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de încetare a urmăririi +
\nProcedura încetării.Organul de cercetare penală, cînd constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. f - j înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale.Procurorul se pronunţa asupra încetării urmăririi penale prin ordonanţa, dispunind potrivit art. 11 pct. c. În cazul în care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, încetarea urmăririi penale se pronunţa prin rezoluţie motivată.Cînd cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în termen de 24 de ore de la primirea dosarului +
\nOrdonanţa de încetare a urmăririi penale.Ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă pe lîngă menţiunile arătate în art. 203, datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea, precum şi arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale +
\nDispoziţii complimentare ale ordonanţei.Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra: a) revocării măsurii preventive precum şi a măsurilor asiguratorii luate în vederea executării pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscării averii; ... b) confiscării lucrurilor care potrivit art. 118 Cod penal sînt supuse confiscării speciale şi a restituirii celorlalte. ... Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestată, ele sînt păstrate de organul de cercetare penală pînă la hotărîrea instanţei civile; c) măsurilor asiguratorii privind reparaţiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii. ... În cazul în care s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii privind reparaţiile civile, aceste măsuri se vor considera desfiinţate, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale; d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonînd încasarea lor; ... e) restituirii cauţiunii în cazurile prevăzute de lege. ... Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranţă arătate în art. 162, se va face menţiune despre aceasta +
\nÎnştiinţarea despre încetarea urmăririi penale.Procurorul înştiinţează persoanele interesate despre încetarea urmăririi penale.În cazul cînd invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul înştiinţează prin adresa administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a pune îndată în libertate pe invinuit sau inculpat +
\nPunerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.Executarea mustrării şi mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror o dată cu dispunerea încetării urmăririi penale în cazul înlocuirii răspunderii penale, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător.Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus înlocuirea răspunderii penale se poate face plîngere în termen de 5 zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 246.Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de face după expirarea termenului prevăzut în alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia.Executarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443 +
\nRestituirea dosarului şi continuarea cercetării penale.Procurorul, dacă constata că nu este cazul sa dispună încetarea sau cînd a dispus încetarea parţial, restituie dosarul organului de cercetare penală, cu dispoziţia de a continua cercetarea + Secţiunea a V-a Scoaterea de sub urmărirea penală +
\nCazurile şi procedura scoaterii de sub urmărire.Scoaterea de sub urmărirea penală are loc cînd se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a - e şi exista invinuit sau inculpat în cauza.Dispoziţiile art. 242 - 246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1 procurorul se pronunţa prin ordonanţa +
\n^1Scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1.În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b^1, executarea sancţiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18^1 din Codul penal, se face potrivit art. 247, care se aplică în mod corespunzător.Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în art. 247 alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia + Secţiunea a VI-a Procedura prezentării materialului de urmărire penală +
\nPrezentarea materialului.După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoştinţa de materialul de urmărire penală, aratindu-i şi încadrarea juridică a faptei săvîrşite; ... b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţa de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul; ... c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinţa de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare +
\nProcesul-verbal de prezentare a materialului.Despre aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penală întocmeşte proces-verbal, în care consemnează şi declaraţiile, cererile şi răspunsurile inculpatului +
\nCereri noi formulate de inculpat.Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţa admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţa completarea cercetării penale, atunci cînd din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării +
\nPrezentarea din nou a materialului de urmărire penală.Organul de cercetare penală este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală, sau dacă constata ca trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei +
\nCazuri de neprezentare a materialului.Cînd prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală sau nu locuieşte în ţara, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.Dacă pînă la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală + Secţiunea a VII-a Terminarea urmăririi penale1. Urmărire fără punerea în mişcare a acţiunii penale +
\nAscultarea învinuitului înainte de terminarea cercetării.În cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penală potrivit art. 232, dacă exista invinuit în cauza şi constata ca împotriva acestuia sînt suficiente probe, procedează la o noua ascultare a învinuitului, aducindu-i la cunoştinţa învinuirea şi intrebindu-l dacă are noi mijloace de apărare.Dacă invinuitul nu a produs noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori dacă cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute, cercetarea se considera terminată +
\nÎnaintarea dosarului privind pe invinuit.De îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului cu un referat, în care consemnează rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute în art. 259 - 260 +
\nPrezentarea materialului de către procuror.Procurorul primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe invinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele care se aplică în mod corespunzător.2. Urmărire cu acţiunea penală pusă în mişcare +
\nÎnaintarea dosarului privind pe inculpat.În cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, după completarea cercetării şi după îndeplinirea, dacă este cazul, a dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se considera terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoţit de un referat +
\nCuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penală.Referatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică a faptei.Referatul trebuie să cuprindă fapta reţinută în sarcina inculpatului, probele administrate şi încadrarea juridică.Cînd urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile arătate în alineatul precedent cu privire la toate faptele şi la toţi inculpatii şi dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori s-a încetat urmărirea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmărirea penală +
\nDate suplimentare.Referatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de proba şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde se afla; ... b) măsurile asiguratorii privind reparaţiile civile sau executarea pedepsei ... amenzii ori a confiscării averii, luate în cursul cercetării penale; c) cheltuielile judiciare +
\n+
\nVerificarea lucrărilor urmăririi penale.Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi să se pronunţe asupra acestora.Procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală în situaţiile prevăzute de art. 254 alin. 1 dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la procuratura.Rezolvarea cauzelor în care sînt arestaţi se face de urgenta şi cu precădere +
\nRezolvarea cauzelor.Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, ca urmărirea penală este completa existind probele necesare şi legal administrate, procedează după caz, astfel:1. cînd din materialul de urmărire penală rezultă ca fapta exista, ca a fost săvîrşită de invinuit sau inculpat şi ca acesta răspunde penal: a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecata; ... b) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata; ... 2. da ordonanţa prin care: a) claseaza, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispoziţiilor art. 11. ... Dacă procurorul dispune înlocuirea răspunderii penale odată cu încetarea urmăririi penale, face aplicatia art. 91 din Codul penal.Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1 face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal; b) suspenda urmărirea penală, atunci cînd constata existenta unei cauze de suspendare a urmăririi +
\nCuprinsul rechizitoriului.Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lîngă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecata.În rechizitoriu se arata de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţa, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.În cazul cînd urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260.Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările penale privesc mai multe fapte sau mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262 +
\nActul de sesizare a instanţei.Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată.Rechizitoriul dat de procurorul de la o unitate de procuratura ierarhic inferioară celei corespunzătoare instanţei competente sa judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la unitatea de procuratura corespunzătoare acestei instanţe.Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanţei competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere +
\nRestituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire.Cînd procurorul constata ca urmărirea penală nu este completa, sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală, sau potrivit dispoziţiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completării sau refacerii urmăririi penale.Cînd completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii învinuiţi sau inculpaţi, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze +
\nCuprinsul ordonanţei de restituire.Ordonanţa de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lîngă menţiunile arătate în art. 203, indicarea actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de proba ce urmează a fi folosite +
\nDispoziţiile privitoare la măsurile preventive, de siguranţă sau asiguratorii.În toate cazurile, procurorul este obligat sa dispună asupra menţinerii sau revocării măsurilor preventive, de siguranţă ori asiguratorii, luate în cursul urmăririi penale sau, dacă este cazul, sa ia asemenea măsuri +
\nTrimiterea la organul competent.Cînd procurorul constata ca pentru vreuna din infracţiunile sau infractorii arătaţi în art. 207, 208 şi 209 alin. 3 şi 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decît cel prevăzut în textele menţionate, ia măsuri ca urmărirea să fie facuta de organul competent.În cazul prevăzut de alineatul precedent rămîn valabile măsurile asiguratorii luate, actele sau măsurile procesuale confirmate sau încuviinţate de procuror, precum şi actele procesuale care nu pot fi refăcute +
\nObligaţiile organelor competente.Organul de cercetare penală sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedează la ascultarea învinuitului sau inculpatului şi ţinînd seama de dispoziţiile art. 268 alin. 2, dispune în ce măsura trebuie refăcute celelalte acte procesuale şi ce anume acte mai trebuie efectuate în completarea cercetării penale +
\n+
\nCazurile de reluare.Urmărirea penală este reluată în caz de: a) încetare a cauzei de suspendare; ... b) restituire a cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca urmare a extinderii acţiunii penale sau a procesului penal; ... c) redeschidere a urmăririi penale. ... Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 +
\nReluarea după suspendare.Reluarea urmăririi penale după suspendare are loc cînd se constată că a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constata ca a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării. Reluarea se dispune prin ordonanţa +
\nReluarea în caz de restituire.Cînd instanţa de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii sau completării urmăririi penale, ori în caz de extindere a acţiunii penale sau a procesului penal, urmărirea se reia pe baza hotărîrii prin care instanţa a dispus restituirea +
\nReluare în caz de redeschidere a urmăririi.Redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţa +
\nDurata arestării inculpatului după reluare.În cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 lit. a şi c, termenul de o luna privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, iar în cazul cînd dosarul se restituie de către instanţa şi inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de către procuror.Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155, 159 şi 160 +
\n+
\nDreptul de a face plîngere.Orice persoană poate face plîngere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.Se poate face plîngere, în condiţiile prevăzute în alineatul precedent, şi împotriva rezoluţiei date potrivit art. 228 alin. 6.Plîngerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.Introducerea plingerii nu suspenda aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plingerii +
\nObligaţia de inaintare a plingerii.Cînd plîngerea a fost depusa la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei sa o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci cînd acestea sînt necesare +
\nTermenul de rezolvare.Procurorul este obligat sa rezolve plîngerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sa comunice de îndată persoanei care a făcut plîngerea modul în care a fost rezolvată +
\nPlîngerea contra actelor procurorului.Plîngerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolva de procurorul şef al unităţii. În cazul cînd măsurile şi actele sînt ale procurorului şef, ori luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către acesta, plîngerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Dispoziţiile art. 275 - 277 se aplică în mod corespunzător +
\n+
\nOrganele cărora li se adresează plîngerea.Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plîngere.Plîngerea prealabilă se adresează: a) instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Cînd făptuitorul este necunoscut persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui; ... Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, săvîrşite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa. b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decît cele arătate la lit. a; ... c) organului competent să efectueze urmărirea penală, cînd plingerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar de stat, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele arătate la art. 29 pct. 1 +
\nProcedura în cazul infracţiunilor flagrante.În caz de infracţiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constate săvîrşirea acesteia, chiar în lipsa plingerii prealabile.Dacă infracţiunea săvîrşită este dintre cele arătate în art. 279 lit. a. constatările făcute vor fi trimise, la cerere, instanţei sesizate prin plîngere.Cînd infracţiunea săvîrşită este dintre cele arătate în art. 279 lit. b şi c, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi dacă aceasta declara ca face plîngere prealabilă, după caz, continua urmărirea penală sau trimite cauza organului competent +
\nProcedura în caz de conexitate sau de indivizibilitate.În caz de conexitate sau de indivizibilitate între infracţiunile arătate în art. 279 lit. a-c, dacă disjungerea nu este posibila, se aplică procedura prevăzută în art. 35.Aceeaşi procedura se aplică şi în cazul cînd conexitatea sau indivizibilitatea priveşte o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plîngerea prealabilă şi o alta infracţiune pentru care nu se cere plîngere prealabilă dacă disjungerea nu este posibila +
\n+
\nConţinutul plingerii.Plîngerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de proba, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci cînd este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente +
\nTermenul de introducere a plingerii.În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plîngere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.Cînd persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cînd persoana indreptatita a reclama a ştiut cine este făptuitorul +
\n^1Lipsa nejustificată a părţii vătămate.În cazul infracţiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a, lipsa nejustificată a părţii vătămate la doua termene consecutive în faţa primei instanţe este considerată drept retragere a plingerii prealabile +
\nPlîngere greşit îndreptată.Plîngerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri plîngerea se considera valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent +
\nSchimbarea încadrării faptei.Dacă într-o cauza în care s-au făcut acte de cercetare penală se considera ulterior ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plîngerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plîngere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanţei competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.Cînd schimbarea încadrării juridice se face în faţa instanţei, aceasta cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plîngere pentru infracţiunea respectiva şi, după caz continua sau încetează procesul penal +
\n+
\n+
\nÎndatoririle instanţei de judecată.Instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ, în vederea aflarii adevărului şi a realizării rolului educativ al judecaţii.Instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza +
\nLocul unde se desfăşoară judecata.Judecata se desfăşoară la sediul instanţei. Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc +
\nOralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea.Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţa, oral, nemijlocit şi în contradictoriu +
\nPublicitatea şedinţei de judecată.Şedinţa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată.Dacă judecarea în şedinţa publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unor persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţa secreta pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.Declararea şedinţei secrete se face în şedinţa publică, după ascultarea părţilor prezente şi a procurorului cînd participa la judecata.În timpul cît şedinţa este secreta, nu sînt admişi în sala de şedinţe decît părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanţa în interesul cauzei +
\nCitarea părţilor în judecata.Judecata poate avea loc numai dacă părţile sînt legal citate şi procedura este îndeplinită.Neprezentarea părţilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Cînd instanţa considera ca este necesară prezenta uneia dintre părţile lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia amînînd în acest scop judecata.Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.Cînd judecata se amina, martorii, experţii şi interpreţii prezenţi iau în cunoştinţa noul termen de judecată.La cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinţa, instanţa le inmineaza citaţii, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.Cînd judecata rămîne în continuare, părţile şi celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.Militarii sînt citaţi la fiecare termen.Detinutii sînt citaţi, de asemenea, la fiecare termen +
\nCompunerea instanţei.Instanţa judeca în complet de judecată, a carei compunere este cea prevăzută de lege.Completul de judecată trebuie să ramina acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Cînd aceasta nu este posibil, completul se poate schimba pînă la începerea dezbaterilor.După începerea dezbaterilor orice schimbare intervenita în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor +
\nJudecata de urgenta în cauzele cu deţinuţi.Judecata în cauzele în care sînt inculpaţi arestaţi preventiv se face de urgenta şi cu precădere. Judecata se face cu precădere şi atunci cînd unii dintre inculpaţi sînt deţinuţi în alta cauza. Cînd instanţa găseşte necesar şi aceasta este posibil, face în cauza aplicatia dispoziţiilor cu privire la disjungere +
\nAsigurarea apărării.În cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, preşedintele instanţei, odată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea aparatorului.Inculpatul, celelalte părţi şi apărătorii au dreptul sa ia la cunoştinţa de dosar în tot cursul judecaţii.Cînd inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele instanţei ia măsuri ca acesta să-şi poată exercita dreptul prevăzut în alineatul precedent şi să poată lua contact cu apărătorul sau +
\nAlte măsuri pregătitoare.Preşedintele completului de judecată are îndatorirea sa ia din timp toate măsurile necesare, pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei sa nu sufere amînare.De asemenea, se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate pentru judecata să fie întocmită şi afişată la instanţa, spre vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.La întocmirea listei se tine seama de data intrării cauzelor la instanţa, dîndu-se intaietate cauzelor în care sînt deţinuţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenta +
\nAtribuţiile preşedintelui completului.Preşedintele conduce şedinţa, indeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege şi decide asupra cererilor formulate de părţi, dacă rezolvarea acestora nu este data în căderea completului.În cursul judecaţii, întrebările se pun prin mijlocirea preşedintelui. Acesta poate incuviinta ca întrebările să fie adresate direct +
\nStrigarea cauzei şi apelul celor citaţi.Preşedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de şedinţa, cauza a carei judecare este la rind, dispunind facerea apelului părţilor şi a celorlalte persoane citate şi constata care dintre ele s-au prezentat.Părţile se pot prezenta şi participa la judecata chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia, preşedintele avînd îndatorirea sa stabilească identitatea acestora +
\nAsigurarea ordinii şi solemnitatii şedinţei.Preşedintele veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnitatii şedinţei, putind lua măsurile necesare în acest scop.Preşedintele poate limita accesul publicului la şedinţa de judecată, ţinînd seama de mărimea sălii de şedinţa.Părţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecată sînt obligate sa păstreze disciplina şedinţei.Cînd o parte sau oricare altă persoană tulbura şedinţa sau nesocoteste măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sala.Partea îndepărtată este chemată în sala înainte de începerea dezbaterilor. Preşedintele îi aduce la cunoştinţa actele esenţiale efectuate în lipsa şi îi citeşte declaraţiile celor ascultaţi +
\nConstatarea infracţiunilor de audienta.Dacă în cursul şedinţei se săvîrşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele constata acea fapta şi identifica pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.Instanţa, dacă este cazul, poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, iar preşedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei măsuri se face menţiune în încheierea de şedinţa. Cel invinuit este trimis de îndată procurorului împreună cu procesul-verbal şi cu mandatul de arestare +
\nVerificarea sesizării instanţei şi a arestării inculpatului.Instanţa este datoare, sa verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.În cazul cînd se constată că sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul desesizare, în vederea refacerii acestuia.În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri +
\nDrepturile procurorului şi ale părţilor în instanţa.În cursul judecaţii, procurorul şi oricare dintre părţi pot formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii. Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii cu privire la latura penală a cauzei. În caz de concurs de infracţiuni sau de conexitate, dreptul părţii vătămate se limitează la fapta care i-a cauzat vătămarea.Partea civilă poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în măsura în care acestea au legătură cu pretenţiile sale civile +
\nRezolvarea chestiunilor incidente.Instanţa este obligată sa pună în discuţie cererile şi excepţiile arătate în art. 301 sau excepţiile ridicate din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată.Instanţa se pronunţa prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecaţii +
\nSuspendarea judecaţii.Cînd se constata pe baza unei expertize medicale ca inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanţa dispune prin încheiere suspendarea procesului penal pînă cînd starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.Dacă sînt mai mulţi inculpaţi, iar termenul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei şi disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze.Încheierea data în prima instanţa prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecata.Instanţa este obligată să se informeze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea procesului penal +
\nNote privind desfăşurarea procesului.În cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea de către preşedinte +
\nÎncheierea de şedinţa.Desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde: a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei; ... b) menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică; ... e) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului; ... d) numele şi prenumele părţilor, aparatorilor şi celorlalte persoane care participa în proces şi care au fost prezente la judecata, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii; ... e) enunţarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata şi textele de lege în care a fost încadrată fapta; ... f) înscrisurile care s-au citit în şedinţa; ... g) cererile de orice natura formulate de procuror, de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces; ... h) concluziile procurorului şi ale părţilor; ... i) măsurile luate în cursul şedinţei. ... Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier.Cînd hotărîrea se pronunţa în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeşte o încheiere separată +
\nSoluţionarea cauzei.Deliberarea şi pronunţarea hotărîrii se fac de îndată după încheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea şi pronunţarea pot fi aminate cel mult 15 zile +
\n+
\nLuarea hotărîrii.Hotărîrea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării.Cînd unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărîrea se ia cu majoritate.Dacă din deliberare rezultă mai mult decît doua păreri, judecătorul care opineaza pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.Motivarea opiniei separate este obligatorie.Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în complet de divergenta +
\nMinuta.Rezultatul deliberării se consemnează într-o minuta, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărîrii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată +
\nPronunţarea hotărîrii.Hotărîrea se pronunţa în şedinţa publică de către preşedintele completului de judecată asistat de grefier.La pronunţarea hotărîrii părţile nu se citeaza. Hotărîrea se redactează în cel mult 20 de zile de la pronunţare +
\nFelul hotărîrilor.Hotărîrea prin care cauza este soluţionată de prima instanţa de judecată sau prin care aceasta se dezinvesteste fără a soluţiona cauza se numeşte sentinta.Hotărîrea prin care instanţa se pronunţa asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum şi hotărîrea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei se numeşte decizie.Toate celelalte hotărîri date de instanţe în cursul judecaţii se numesc încheieri +
\nRedactarea şi semnarea hotărîrii.Sentinta sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier.În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărîrea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărîrea se semnează de preşedintele instanţei. Cînd împiedicarea priveşte pe grefier, hotărîrea se semnează de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărîre despre cauza care a determinat împiedicarea +
\n+
\n+
\nMăsuri premergătoare.Preşedintele instanţei, primind dosarul cauzei, fixează de îndată termen de judecată şi da dispoziţie pentru citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecata.Citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 3 zile înaintea termenului fixat. Odată cu citaţia, inculpatului aflat în stare de deţinere i se comunică şi copia actului de sesizare a instanţei +
\nPrezenta inculpatului la judecata.Judecata nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, cînd acesta se afla în stare de deţinere.Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie +
\nParticiparea procurorului.Procurorul este obligat sa participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpaţi se afla în stare de deţinere sau este minor, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participa atunci cînd considera necesar.În şedinţele de judecată ale celorlalte instanţe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile +
\nRolul procurorului.În desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ţinînd seama de probele administrate.Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.Cînd cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau cînd a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 lit. f-h şi j, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal +
\nObiectul judecaţii.Judecata se margineste la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea +
\nVerificări privitoare la inculpat.La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifica identitatea inculpatului. În cazul cînd inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele se încredinţează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instanţei. Cînd actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amina, iar preşedintele îi inmineaza copie de pe actul de sesizare a instanţei, facindu-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţa.De asemenea, judecata se amina la cererea inculpatului, cînd comunicarea s-a făcut cu mai puţin de 3 zile înaintea termenului de judecată +
\nMăsuri premergătoare privind martorii, experţii şi interpreţii.După apelul martorilor, experţilor şi interpreţilor, preşedintele cere martorilor prezenţi sa părăsească sala de şedinţa şi le pune în vedere sa nu se îndepărteze fără încuviinţarea sa.Experţii rămîn în sala de şedinţa, afară de cazul în care instanţa dispune altfel.Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea acestora +
\nLămuriri, excepţii şi cereri.Preşedintele explica persoanei vătămate ca se poate constitui parte civilă sau ca poate participa ca parte vătămată în proces.Preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă au de formulat excepţii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.În cazul cînd se propun noi probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.Procurorul şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti +
\nOrdinea cercetării judecătoreşti.Instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti, cînd cauza se afla în stare de judecată.Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile cuprinse în prezenta secţiune.Instanţa poate dispune unele schimbări ale ordinii, cînd aceasta este necesară pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Cînd inculpatul este prezent, schimbarea nu poate fi dispusă decît după ascultarea acestuia +
\nÎnceperea cercetării judecătoreşti.Preşedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesizare a instanţei, după care se explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce. Totodată lamureste pe inculpat cu privire la dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpatilor, celorlalte părţi, martorilor, experţilor, precum şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, cînd socoteşte ca este necesar +
\nAscultarea inculpatului.Instanţa procedează apoi la ascultarea inculpatului.Inculpatul este lăsat sa arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi ceilalţi membri ai completului, precum şi de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.Instanţa respinge întrebările care nu sînt necesare în cauza.Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar +
\nAscultarea coinculpatilor.Dacă sînt mai mulţi inculpaţi ascultarea fiecăruia dintre ei se face în prezenta celorlalţi inculpaţi.Cînd interesul aflarii adevărului cere, instanţa poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpaţi, fără ca ceilalţi să fie de faţa.Declaraţiile luate separat sînt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi, după ascultarea lor.Inculpatul poate fi din nou ascultat în prezenta celorlalţi inculpaţi sau a unora dintre ei +
\nCitirea declaraţiilor anterioare ale inculpatului.Cînd inculpatul nu-şi mai aminteste anumite fapte sau împrejurări sau cînd exista contraziceri între declaraţiile făcute de inculpat în instanţa şi cele date anterior, preşedintele cere acestuia explicaţii, putind da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.Cînd inculpatul refuza sa dea declaraţii, instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior +
\nAscultarea celorlalte părţi.După ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părţi. Dispoziţiile art. 322-324 şi 325 alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea acestora +
\nAscultarea martorului, expertului sau interpretului.Instanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţa şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi.Martorul care poseda un înscris în legătură cu depozitia facuta poate să-l citească în instanţa. Procurorul şi părţile au dreptul sa examineze înscrisul, iar instanţa poate dispune reţinerea înscrisului la dosar, în original sau în copie.Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanţa dispune citirea depoziţiei data de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.Instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare şi atunci cînd martorul face declaraţii care sînt în contrazicere cu cele date anterior.Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecaţii, fie amînarea cauzei. Martorul a cărui lipsa nu este justificată poate fi adus silit.Dispoziţiile prevăzute în alineatele precedente se aplică în mod corespunzător şi în caz de ascultare a expertului sau interpretului +
\nMăsuri privitoare la martori.Martorii ascultaţi rămîn în sala, la dispoziţia instanţei, pînă la terminarea actelor de cercetare judecătorească care se efectuează în şedinţa respectiva. Dacă instanţa găseşte necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de şedinţa, în vederea reaudierii ori a confruntarii lor.Instanţa, luînd concluziile procurorului şi ale părţilor, poate incuviinta plecarea martorilor după ascultarea lor +
\nRenunţarea la martori.Procurorul şi părţile pot renunţa la martorii pe care i-au propus.După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca martorii sa nu fie ascultaţi dacă audierea nu mai este necesară.Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admisă apare inutila, instanţa, după ce asculta procurorul şi părţile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrată +
\nPrezentarea mijloacelor materiale de proba.Cînd în cauza supusă judecaţii exista mijloace materiale de proba, instanţa, din oficiu sau la cerere, dispune, dacă este necesar, aducerea şi prezentarea acestora +
\nAmînarea pentru probe noi.Dacă din cercetarea judecătorească rezultă ca pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi şi dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amînarea ei +
\nCercetarea penală efectuată de un organ necompetent.Cînd se constata înainte de terminarea cercetării judecătoreşti ca în cauza supusă judecaţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decît cel competent, instanţa se desesizeaza şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1.Cauza nu se restituie atunci cînd constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau cînd instanţa în urma cercetării judecătoreşti schimba încadrarea juridică a faptei într-o alta infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.Împotriva hotărîrii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de inculpatul arestat în cauza.Dosarul este trimis procurorului imediat după rămînerea definitivă a hotărîrii la prima instanţa sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotărîrii de către instanţa de recurs +
\nRestituirea pentru completarea urmăririi.În tot cursul judecaţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, cînd din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă ca urmărirea penală nu este completa şi ca în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decît cu mare întîrziere.Instanţa este obligată sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicind totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de proba.Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător +
\nSchimbarea încadrării juridice.Dacă în cursul judecaţii se considera ca încadrarea juridică data faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată sa pună în discuţie noua încadrare şi sa atragă atenţia inculpatului ca are dreptul sa ceara lăsarea cauzei mai la urma sau eventual amînarea judecaţii, pentru a-şi pregati apărarea +
\nExtinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale.Dacă în cursul judecaţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale, care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecata, instanţa, prin încheiere, extinde acţiunea penală cu privire şi la aceste acte şi procedează după caz, fie la judecarea infracţiunii în întregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului potrivit dispoziţiilor art. 333, în vederea completării urmăririi penale.Dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărîre definitivă, instanţa reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotărîrea definitivă, pronuntind o noua hotărîre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărîrea anterioară.Instanţa este obligată, dacă retine cauza spre judecata, sa pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcînd aplicatia în ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziţiilor art. 334.În caz de restituire se aplică dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 +
\nExtinderea procesului penal pentru alte fapte.Cînd în cursul judecaţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvîrşirea altei fapte prevăzute de legea penală, avînd legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte aceasta fapta iar cînd instanţa găseşte cererea intemeiata, o admite şi: a) dacă procurorul declara ca pune în mişcare acţiunea penală, procedează la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune; ... b) dacă procurorul declara că nu pune în mişcare acţiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333, instanţa poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror. ... Dacă procurorul nu participa la judecata şi sînt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.Dispoziţiile art. 335 alin. 3 sînt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 +
\nExtinderea procesului penal cu privire la alte persoane.În cursul judecaţii, cînd se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvîrşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.Dacă instanţa găseşte cererea intemeiata, o admite şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător +
\nDispoziţii privind măsurile preventive, de siguranţă şi asiguratorii.În cazurile de restituire potrivit art. 332 333 şi 335 şi de trimitere a dosarului la procuror în cazurile prevăzute în art. 336 şi 337, instanţa dispune asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 Cod penal, asupra măsurilor asiguratorii, cu privire la persoanele în privinta cărora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror +
\nTerminarea cercetării judecătoreşti.Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse, ori dacă s-au efectuat completările cerute, preşedintele declara terminată cercetarea judecătorească +
\nDezbaterile şi ordinea în care se da cuvintul.După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dîndu-se cuvintul în următoarea ordine: procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi inculpatului.Preşedintele poate da cuvintul şi în replica, respectîndu-se aceeaşi ordine.Preşedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvintul, dacă în sustinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judeca.Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte, întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile +
\nUltimul cuvint al inculpatului.Preşedintele înainte de a încheia dezbaterile da ultimul cuvint inculpatului personal. În timpul în care inculpatul are ultimul cuvint, nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul releva fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti +
\nConcluzii scrise.Instanţa, cînd socoteşte necesar, poate cere părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise.Procurorul şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţa + Secţiunea a II-a Deliberarea şi hotărîrea instanţei +
\nObiectul deliberării.Completul de judecată deliberează mai întîi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.Deliberarea poarta asupra existenţei faptei şi vinovatiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra măsurii educative ori măsurii de siguranţă cînd este cazul să fie luată, precum şi asupra computarii reţinerii şi arestării preventive.Completul de judecată deliberează şi asupra repararii pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.Toţi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni.Preşedintele îşi spune părerea cel din urma +
\nReluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor.Dacă în cursul deliberării instanţa găseşte ca o anumită împrejurare trebuie lămurită şi ca este necesară reluarea cercetării judecătoreşti, repune cauza pe rol.Dacă lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanţa o va pune în discuţie în aceeaşi şedinţa, dacă este posibil, sau în alta şedinţa în continuare +
\nRezolvarea acţiunii penale.Instanţa hotărăşte prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntind, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.Condamnarea se pronunţa dacă instanţa constata ca fapta exista, constituie infracţiune şi a fost săvîrşită de inculpat.Achitarea sau încetarea procesului penal se pronunţa potrivit art. 11 pct. 2.Cînd instanţa a constatat ca exista cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1, odată cu achitarea face şi aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.Dacă instanţa a dispus înlocuirea răspunderii penale, odată cu încetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal +
\nRezolvarea acţiunii civile.În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţa prin aceeaşi sentinta şi asupra acţiunii civile.Cînd achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. b^1 ori pentru ca instanţa a constatat existenta unei alte cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul cînd achitarea s-a pronunţat pentru ca fapta imputată nu exista, ori nu a fost săvîrşită de inculpat.Instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă cînd pronunţa achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b, ori cînd pronunţa încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f şi j +
\nRezolvarea separată a acţiunii civile.Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amînarea judecării acesteia într-o alta şedinţa, în cazul cînd rezolvarea pretenţiilor civile ar risca intirzierea soluţionării acţiunii penale +
\nRezolvarea din oficiu a repararii pagubei.Instanţa, chiar dacă nu exista constituire de parte civilă, se pronunţa asupra repararii pagubei în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii +
\n+
\nMăsuri cu privire la starea de libertate.Instanţa are îndatorirea ca prin hotărîrea sa să se pronunţe cu privire la revocarea, menţinerea sau luarea măsurii arestării inculpatului, ţinînd seama de dispoziţiile din partea generală, titlul IV, capitolul I.În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cînd pronunţa: a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egala cu durata reţinerii şi arestării preventive; ... b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sau cu executarea la locul de muncă: ... c) amenda. ... Hotărîrea pronunţată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea inculpatului este executorie.Cînd potrivit dispoziţiilor prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 inculpatul este pus în libertate, instanţa comunică aceasta administraţiei locului de deţinere.Inculpatul condamnat de prima instanţa şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce reţinerea şi arestarea devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărîrea nu este definitivă Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunică îndată după pronunţarea hotărîrii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 140 alineatul ultim.Cînd în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 160^5 alin. 5 se aplică în mod corespunzător. +
\nExecutarea într-o închisoare militară.În cazurile prevăzute în art. 62 din Codul penal, instanţa militară prin hotărîrea de condamnare se pronunţa şi asupra executării pedepsei închisorii într-o închisoare militară +