London, Academy Editions, 1997 Joja, C., Actualitatea tradiţiei arhitecturii româneşti, Editura Tehnică, 1984 Joja, C., Arhitectura românească în context european, Editura Tehnică, 1989 Kurokawa, Kisho, Architecture de la Symbiose, Electa Moniteur, 1987 W.M.C. Lam, Sunlighting as Formgiver for Architecture, Van Nostrand Reinhold Company, 1986 Licklider, H., Scara arhitecturală, Editura Tehnică, 1973 Laurian, Radu, Probleme de estetica oraşelor, Editura Tehnică, 1965 Melicson, M., Arhitectura Modernă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975 Michelis, P., A., Estetica arhitecturii, Editura Meridiane, 1982 Moughtin, Cliff, Street and Square, Butterworth Architecture, Oxford, 1992 Meiss, Pierre von, De la form au lieu, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, Suisse, 1986 Moos, Stanislau von, Le Corbusier, l'Architecte et son mythe, Horizons de France, 1971 Moussavi, Farshid, The Function of Form, Actar, Harvard University Graduate School of Design, 2009 Muller, Dominique Gauzin, Sustainable Architecture and Urbanism, Birkhauser, 2001 Ochinciuc, C., Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură. Proiectarea integrată, Editura Universitară \"Ion Mincu\", 2002 Padovan, Richard, Proportion - Science, Philosophy, Architecture, Spon Press, London and New Zork, 1990 Panchyk, K., Solar interiors, Van Nostrand Reinhold Comp., 1984 Patrulius, Radu, Locuinţa în timp şi spaţiu, Editura Tehnică, 1975 Patrulius, Radu, Horia Creangă, Omul şi opera, Editura Tehnică, 1980 Păun, Silvia, Valoarea arhitecturii autohtone, Ed. Per Omnes Artes, Bucureşti, 2003 Pevsner, Nikolaus, The sources of Modern Architecture, Pinguin Books, 1966 Radian, H., R., Cartea proporţiilor, Editura Meridiane, 1981 Risselada, Max, (ed.), Raumplan versus Plan Libre- Adolf Loos/Le Corbusier, 010 Publishers, Rotterdam, 2008 Săsărman, Gheorghe, Funcţiune, Spaţiu, Arhitectură, Editura Meridiane, 1979 Scherr, R., The Grid: Form and process în Architectural Design, USA Books, 2001 Schultz, Christian Norberg, Paysage, Ambiance, Architecture, Liege, Pierre Mardaga 1979 Schultz, Christian Norberg, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Liege, Pierre Mardaga 1977 Schultz, Christian Norberg, Existence, Space and Architecture, London, Studio Vista 1971 Sitte, Camillo, Arta construirii oraşelor, Editura Tehnică, 1992 Steele, James, Ecological Architecture, Thames and Hudson, 2005 Tănăsescu, A., Geometrie descriptivă, perspectivă, axonometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983 Teodoru, Horia, Perspectiva, Ed. Meridiane, 1968
\n
Trişcu, Aurelian, Spaţii urbane pietonale, Arta Grafică, 1985 Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene, vol I şi vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, 1967 Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Europene, Arta din perioada Renaşterii, Editura Meridiane, 1972 Triscu, A., Spaţii urbane pietonale, IP Arta grafică, 1985 Vasilescu, Sorin, Arhitectura Modernă, Editura Universitară \"Ion Mincu\", Bucureşti, 1992 Voiculescu, Sanda, Arhitectură Antică, Editura Universitară \"Ion Mincu\", Bucureşti, 1986 Voitec Dordea, Mira, Renaşterea şi Barocul, Editura Universitară \"Ion Mincu\", Bucureşti, 1988 Wetson, Richard, Alvar Aalto, Phaidon, 2001 Wetson, Richard, Materials, Form and Architecture, Laurence King Publishing, 2008 Zevi Bruno, Cum să înţelegem arhitectura, Editura Tehnică, 1969 -------- **** Bucureşti. Anii 1920 - 1940. Între Avangardă şi Modernism, Editura Simetria, 1994 **** Gândirea estetică în arhitectura românească, Editura Meridiane, 1983 Cărţile pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Arhitectură şi Urbanism \"Ion Mincu\" din Bucureşti BIBLIOGRAFIE PENTRU METODICA PREDĂRII - EDUCAŢIE PLASTICĂ, EDUCAŢIE VIZUALĂ, EDUCAŢIE ARTISTICĂ Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinta & Tehnica, Bucureşti, 1997;
\n
Albu Gabriel, O psihologie a educaţiei, Ed. Institutul European, Iasi, 2005;
\n
Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
\n
Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, 1996 Cucoş, C., Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi gradele didactice, Editura Polirom, 1998 Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975 Hardy, Tom (ed.), Art Education în a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006 Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990 Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996 ROCO, MIHAELA, Creativitate şi inteligenţă emotională, Ed. Polirom, Iasi, 2004;
\n
Stan, Emil, Pedagogie postmoderna, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
\n
Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003;
\n
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale - ROVAA 2, Ed. PRINTECH, BUCUREŞTI, 2008;
\n
Toma, Iulian - Dalin, Arhiva română de arte vizuale - ROVAA 3, Ed. PRINTECH, BUCUREŞTI, 2009;
\n
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007; --------- **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988 Notă:
\n
Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare valabile în anul şcolar în care se susţine concursul - planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale.
\n
BIBLIOGRAFIE - METODICA PREDĂRII - ARHITECTURĂ Amabile, Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, Ed. Stiinţă & Tehnică, Bucureşti, 1997;
\n
Antonesei, L., Introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Ed. Polirom, Iasi, 2002;
\n
Gagne, R., Briggs, S., J., Principii de design ale instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977 Gagne, R., Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975 Gagnier, Jacques, Les lycees du futur, L'Harmattan, 1991 Hardy, Tom (ed.), Art Education în a postmodern world, Intellect Books, Bristol, 2006 Landsheere V. de, Landsheere G. de, Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977 Meiss, Pierre von, De la cave au toit. Temoignage D'un enseignement d'architecture, Presses polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 1991 Neacşu, I., Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, 1990 Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, EDP, 1996 Piaget, J., Biologie şi cunoaştere, Editura Dacia, Cluj, 1971 Stan, Emil, Pedagogie postmodernă, Ed. Institutul European, Iasi, 2003;
\n
Toma, Iulian - Dalin, Muzeul contemporan. Programe educaţionale, Ed. Institutul European, Iasi, 2007;
\n
Toma, Steliana, Curs de pedagogie, Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1991 ---------- **** Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Editura Politică, Bucureşti, 1988 NOTĂ:
\n
Sunt obligatorii documentele şcolare reglatoare în vigoare: planuri-cadru, programe şcolare, programele pentru examenele şi evaluările naţionale şi manualele cuprinse în Catalogul manualelor şcolare, valabile în învăţământul preuniversitar în anul susţinerii concursul Autori:
\n
Adrian Brăescu - inspector general Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Lect. univ. drd. arhitect Tana Nicoleta Lascu - Universitatea de Arhitectură şi Urbanism \"Ion Mincu\" Bucureşti Prof. univ. dr. arhitect Cristina Victoria Ochinciuc - Universitatea de Arhitectură şi Urbanism \"Ion Mincu\" Bucureşti Lect. univ. dr. Iulian Dalin Toma - Universitatea Naţională de Artă Bucureşti Conf. univ. dr. Ioana Beldiman - Universitatea Naţională de Artă Bucureşti CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregătire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.
\n
Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
\n
Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.
\n
-Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
-Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
-Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;
\n
-Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
-Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
-Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
-Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
-Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;
\n
-Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
\n
8.Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
\n
9.Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv-educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
\n
2.Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
\n
2.Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
\n
3.Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
\n
4.Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
\n
5.Construirea instrumentelor de evaluare;
\n
6.Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.
\n
Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
2.Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
3.Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
\n
4.Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
5.Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
\n
6.Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
7.Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
8.Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
9.Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
\n
10.Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
11.Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
\n
12.Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.
\n
D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Rolul, funcţiile şi competenţele profesionale ale asistentului medical.
\n
2.Procesul de ingrijire, nursing.
\n
3.Tehnici de nursing şi investigaţii descriere în conformitate cu fişele tehnologice şi proceduri, protocoale 3.1. Măsurarea, notarea şi reprezentarea grafică a funcţiilor vitale şi vegetative: temperatură, puls, respiraţie, tensiune arterială, greutate şi înălţime corporală, eliminări (diureză, scaun, spută,vărsături).
\n
3.2. Efectuarea de sondaje, spălături, clisme: sondajul gastric şi duodenal, vezical, spălătura oculară, auriculară, gastrică, vezicală şi vaginală.
\n
3.3. Îngrijirea plăgilor: pansamente, bandaje; principii de realizare a pansamentului şi bandajului; timpii unui pansament; mijloace de fixare a pansamentului.
\n
3.4. Puncţiile, pregătirea pacientului pentru puncţii, participarea la puncţii 3.5. Recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, bacteriologice, serologice, parazitologice.
\n
3.6. Recoltarea urinei pentru examene biochimice, bacteriologice;
\n
3.7. Recoltarea materiilor fecale pentru examene biochimice, bacteriologice şi parazitologice.
\n
3.8. Recoltarea sputei pentru examene citologice, bacteriologice 3.9. Recoltarea vărsăturilor pentru examene toxicologice.
\n
3.10. Recoltarea secreţiilor purulente din leziuni deschise şi din colecţii închise (abcese, vezicule, pustule).
\n
3.11. Recoltarea exudatului faringian.
\n
3.12. Recoltarea secreţiilor oculare, otice, vaginale.
\n
4.Administrarea medicamentelor.
\n
5.Îngrijirea pacienţilor cu bronşite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax, cancer pulmonar şi intervenţii specifice.
\n
6.Îngrijirea pacienţilor cu principalele afecţiuni cardiovasculare 6.1. Endocarditile: bacteriene şi nebacteriene.
\n
6.2. Bolile pericardului: pericardita acută, pericardita cronică constrictivă, mediastinopericardita, revarsatele pericardice neinflamatorii.
\n
6.3. Bolile arterelor coronare: cardiopatiile ischemice, angina pectorală, infarctul miocardic, sindromul intermediar.
\n
6.4. Insuficienţa cardiacă: stânga acută şi cronică, insuficienţa cardiacă dreaptă acută şi cronică, cordul pulmonar cronic, insuficienţa cardiacă globală.
\n
6.5. Hipertensiunea arterială.
\n
6.6. Boli ale venelor tromboflebite şi varice.
\n
7.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni gastroenterologice: boala ulceroasă, rectocolita ulcerohemoragică, parazitozele intestinale hepatita cronica, sindromul dispeptic biliar, colecistita acuta, pancreatita ciroza hepatică, colica biliară.
\n
8.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni renale: glomerulonefrita acută şi cronică, sindromul nefrotic, insuficienţa renală acută şi cronică, infecţia urinară, pielonefrita acută şi cronică, litiaza renală, - adenomul de prostată, cancerul de prostată, colica renală.
\n
9.Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni chirurgicale:
\n
9.1. Infecţii chirurgicale acute şi cronice: furunculul, hidrosadenita, abcesul cald.
\n
9.2. Colecistita acută, apendicita, ocluziile intestinale, pancreatita, cancerul rectal, peritonita, herniile.
\n
10.Îngrijirea pacienţilor cu traumatisme ale membrelor: entorse, luxaţii şi fracturi 11. Îngrijirea pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism: obezitatea, diabetul zaharat, denutriţia, guta.
\n
12.Îngrijiri în obstetrică: Sarcina normală - semne şi simptome. Investigaţii paraclinice în sarcină. Supravegherea prenatală, pregătirea gravidei pentru naştere. Examenul gravidei la termen, pregătirea propriu - zisă pentru naştere, semnele declanşării; primele îngrijiri acordate nou născutului şi lăuzei.
\n
13.Îngrijiri specifice în pediatrie:
\n
13.1. Afecţiuni respiratorii: bronhopneumonia, astm bronsic, amigdalite 13.2. Afecţiuni cardiovasculare: cardiopatii congenitale, pericardita, insuficienţa cardiacă, colaps vascular 13.3. Afecţiuni digestive şi glandele anexe: B.D.A., gastroenterita acută, sindromul dureros abdominal, parazitoze intestinale, hepatite 13.4. Afecţiuni urinare: infecţii ale tractului urinar, I.R.A., glomerulonefrita 13.5. Afecţiuni ale SNC: convulsii, epilepsie 13.6. Afecţiuni ale sângelui: anemii, leucemii, sindroame hemoragice, anemii 13.7. Boli de nutriţie: diabet zaharat 14. Conduita în urgenţe medico-chirurgicale (stop cardiorespirator, insuficienţa respiratorie, şocul, come, AVC, intoxicaţii): suport vital de bază (degajarea victimei, eliberarea căilor respiratorii superioare, ventilaţie, ventilaţie pe mască, intubaţi masaj cardiac extern), poziţia de siguranţă, manevra Heimlich, abord venos periferic, central, administrare medicaţie, oxigen, îngrijire plăgi, recoltări produse biologice, oprirea unei hemoragii, hemostază chirurgicală provizorie, drenaj pleural, sondă gastrică, măsuri de prim ajutor în caz de politraumatisme, arsuri grave, degerături, submersie, spânzurare, electrocutare.
\n
15.Îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici şi în stadiu terminal.
\n
16.Deontologie şi etică profesională:: principii etice, drepturi şi libertăţi.
\n
17.Protecţie şi securitate în muncă.
\n
Bibliografie Autori:
\n
1.ROMIŢA ŢIGLEA LUPAŞCU - prof. dr. ing., Şcoala \"Nicu Albu\" Piatra Neamţ 2. LILIANA RENATE BRAN - prof. dr., Şcoala Postliceală Sanitară Arad 3. ECATERINA GOGEL - maistru instructor, Liceul Teoretic \"Ion Cantacuzino\" Piteşti CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU DISCIPLINA BIOLOGIE
\n
-Bucureşti - 2010 NOTĂ DE PREZENTARE Biologia reprezintă o disciplină de sine stătătoare, care aparţine ariei curriculare \"Matematică şi Ştiinţe ale Naturii\". Studiul biologiei în învăţământul preuniversitar vizează: ● receptarea informaţiilor despre lumea vie; ● explorarea sistemelor biologice; ● utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii; ● comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei; ● transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi.
\n
Prezenta programă se adresează absolvenţilor învăţământului superior de specialitate care doresc să participe la concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar.
\n
Programa este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina biologie şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice şi cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar.
\n
Prin programa de concurs se urmăreşte: ● cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a tendinţelor în evoluţia biologiei; ● aplicarea noilor direcţii ale biologiei, ale didacticii generale şi ale metodicii predării-învăţării biologiei; ● probarea capacităţilor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice pentru disciplina biologie; ● demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.
\n
COMPETENŢE Programa de concurs defineşte un număr de competenţe pe care cadrul didactic trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina biologie. Aceste competenţe se dezvoltată pe tot parcursul activităţii profesionale, printr-un efort conştient.
\n
Competenţele vizate, care vor fi evaluate prin concursul de ocupare a posturilor/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar, sunt următoarele: ● aplicarea principiilor didacticii generale şi de specialitate; ● cunoaşterea şi utilizarea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor biologice; ● aplicarea cunoştinţelor de metodica predării disciplinei; ● utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare; ● construirea demersurilor didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi; ● proiectarea şi realizarea demersului didactic trans-, inter- şi multidisciplinar; ● proiectarea şi realizarea evaluării competenţelor dobândite de elevi; ● adecvarea procesului instructiv-educativ la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor; ● construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienţei activităţilor didactice.
\n
TEMATICA ŞTIINŢIFICĂ I. Sistematică:
\n
1.Diversitatea lumii vii: clasificarea şi caracterizarea generală a celor cinci regnuri: mediul şi modul de viaţă, morfologia, tipul de locomoţie, de nutriţie, de respiraţie, de reproducere (fără cicluri evolutive), importanţa şi exemple reprezentative. Caracterizarea generală este obligatorie pentru unităţile sistematice: regn, încrengătură, clasă.
\n
II. Citologie:
\n
1.Celula procariotă şi eucariotă 2. Diviziunea celulară (diviziunea directă; diviziunea cariochinetică - mitoza, meioza) III. Histologie:
\n
1.Ţesuturile vegetale şi animale IV. Biologie vegetală şi animală:
\n
1.Segmentul receptor al analizatorilor la vertebrate 2. Sisteme de organe implicate în realizarea funcţiilor de nutriţie la vertebrate 3. Nutriţia autotrofă şi heterotrofă 4. Respiraţia anaerobă şi aerobă 5. Reproducerea la gimnosperme şi angiosperme V. Anatomia şi fiziologia omului:
\n
1.Sistemul nervos somatic şi vegetativ 2. Sistemul endocrin 3. Mediul intern şi circulaţia sângelui 4. Reproducerea la om şi educaţia sexuală (contracepţia, boli cu transmitere sexuală, particularităţi morfofuncţionale şi comportamentale ale pubertăţii şi adolescenţei) VI. Genetică:
\n
1.Organizarea genomului la procariote şi eucariote 2. Funcţiile materialului genetic (replicaţie, transcriere, traducere) 3. Cariotipul uman normal şi patologic 4. Domenii de aplicabilitate şi consideraţii bioetice în genetica umană: sfaturile genetice, diagnosticul prenatal, fertilizarea în vitro, clonarea terapeutică, terapia genică etc.) VII. Ecologie 1. Caracteristicile ecosistemelor antropizate: particularităţi ale biotopului şi biocenozei; relaţii interspecifice în ecosistemele antropizate.
\n
Bibliografie obligatorie pentru tematica ştiinţifică -------- *** Manualele şcolare alternative, conform Catalogului manualelor şcolare valabile în învăţământului preuniversitar (lista la adresa: www.edu.ro) 1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 2. Barna A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de gradul didactic II - Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 3. Boldor, O., Trifu, M., Răianu O., Fiziologia plantelor, EDP, Bucureşti, 1981 4. Botnariuc, N., Vădineanu, A., Ecologie, EDP, Bucureşti, 1982 5. Ceuca, T.,Valenciu, N., Popescu, A. - Zoologia vertebratelor, EDP, Bucureşti, 1983 6. Coman, N., Genetică I-II, Editura UBB, Cluj-Napoca, 1996 7. Deliu, C., Morfologia şi anatomia plantelor, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999 8. Gavrilă, L., Genetică I-II, Editura Universităţii Bucureşti, 1986, 1987 9. Grinţescu, I., Andrei, M., Rădulescu-Mitroiu, N., Botanică, Editura ş01╜ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1985 10. Hefco, V. P., Fiziologia animalelor şi a omului, EDP, Bucureşti, 1997 11. Manolache, V., Zărnescu, O., Citologie, histologie animală, Editura Universităţii Bucureşti, 1993 12. Mişcalencu, D., Mailat, F., Anatomia comparată a vertebratelor, EDP, Bucureşti, 1982 13. Nicolau, S., Bioetica, Editura Universul, 1998 14. Polescu, L., Atanasiu, L., Fotosinteza sau cum transformă plantele lumina soarelui, Editura Albatros, 1988 15. Pop, I., Lungu, L., Hodişan, I., Cristurean, I., Mititelu, D., Mihai, Gh.- Botanică sistematică, EDP, Bucureşti, 1983 16. Strungaru, Gr., Pop, M., Hefco V., Fiziologie animală, EDP, Bucureşti, 1983 17. Şerbănescu-Jitariu, G., Toma, C., Morfologia şi anatomia plantelor, EDP, Bucureşti, 1980 18. Raicu, P., Genetica generală şi umană, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997 19. Toma, C., Niţă, M., Celula vegetală, Editura Universităţii \"Al. I. Cuza\", Iaşi, 1995 20. Tomescu, N., Popa, V., Zoologia nevertebratelor, Editura UBB, Cluj-Napoca, 2000 21. Voica, C., Fiziologie vegetală, Editura Universităţii Bucureşti, 1982, 1983 22. Zachiu, M., Solomon, L., Năstăsescu, M., Suciu, M., Pisică, C., Tomescu, N.- Zoologia nevertebratelor, EDP, Bucureşti, 1983 23. Zarnea, Gh., Tratat de microbiologie vol. IV, Editura Academiei Române, 1990 TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII BIOLOGIEI I. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice la biologie în concordanţă cu curriculumul naţional 1. Componentele curriculumului şcolar: plan-cadru, programă şcolară, programe pentru examenele şi evaluările naţionale, manuale şcolare
\n
2.Planificarea calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectul de lecţie 3. Proiectarea şi aplicarea CDŞ la biologie II. Strategii didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la biologie 1. Metode didactice utilizate în predarea biologiei 2. Forme de organizare a activităţii didactice III. Integrarea mijloacelor de învăţământ în procesul de predare - învăţare - evaluare la biologie IV. Evaluarea randamentului şcolar în concordanţă cu obiectivele curriculare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ 2. Obiectivele şi funcţiile evaluării şcolare 3. Strategii de evaluare a randamentului şcolar 4. Instrumente clasice şi moderne de evaluare 5. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare V. Abordarea intra-, inter- şi transdisciplinară a conţinuturilor la lecţiile de biologie Bibliografie obligatorie pentru metodica predării biologiei --------- *** Ghid metodologic, Aria curriculară matematică şi ştiinţe - liceu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002 *** Ghid metodologic de aplicare a programei de biologie - învăţământ obligatoriu, MEC, CNC, Editura Aramis Print, Bucureşti, 2002 *** Ghid de evaluare şi examinare - biologie, SNEE, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 *** Planurile-cadru şi programele şcolare în vigoare (lista la adresa www.edu.ro) 1. Barna, A., Pop, I., Suporturi pentru pregătirea examenului de definitivare în învăţământ, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002 2. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ, I., Pânişoară, I.O., Potolea, D., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001 3. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Polirom, Iaşi, 2008 4. Costică, N., Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iaşi, 2008 5. Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000 6. Cucoş, C., Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Bucureşti, 2008 7. Ion, I., Leu, U., M., Metodica predării-învăţării biologiei, Editura Corson, Iaşi, 2004 8. Ionescu, M., Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura PUC, Cluj, 2000 9. Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi 2000 10. Lazăr, V., Căprărin, D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Editura Arves, Craiova, 2008 11. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2000 12. Oprea, C., L., Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti, 2007 13. Radu, I., T., Evaluarea în procesul didactic, ediţia a IV-a, EDP, Bucureşti, 2008 14. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003
\n
15.Stoica, A. (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001 16. Ureche, C., Ciucu, C., Metodica predării biologiei, Editura Fedax, Focşani, 2003 Grupul de lucru:
\n
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMĂ PENTRU DISCIPLINA CHIMIE
\n
-Bucureşti - 2010 Notă de prezentare Prezentul document conţine programa de Chimie pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar.
\n
Programa se adresează absolvenţilor cu diplomă de licenţă/master care pot fi încadraţi ca profesori de chimie, atât în învăţământul gimnazial cât şi în cel liceal, conform Centralizatorului privind disciplinele de învăţământ, domeniile, specializările valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar. Programa pentru concurs este elaborată luând în considerare şi programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru disciplina Chimie. Aspectele fundamentale vizate sunt în concordanţă cu profilul absolventului de învăţământ superior, care urmează să fie încadrat în învăţământul preuniversitar: ● Cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice fundamentale şi a conexiunilor pe care disciplina le are cu alte discipline studiate în învăţământul preuniversitar. ● Aplicarea noilor direcţii ale didacticii generale, respectiv ale didacticii predării chimiei. ● Probarea competenţelor de proiectare, realizare, evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice. ● Demonstrarea competenţelor de comunicare în limbaj general şi în limbaj specific chimiei. ● Probarea competenţelor de relaţionare necesare realizării actului educaţional.
\n
Competenţele şi conţinuturile din programă sunt proiectate în conformitate cu abordarea curriculară sistemică în realizarea activităţilor didactice. Programa pentru concurs conţine: ● teme de specialitate: chimie generală şi anorganică, chimie organică; ● teme de didactica disciplinei.
\n
Prin tematica programei pentru concursul de ocupare a posturilor vacante din învăţământul preuniversitar se urmăreşte evaluarea competenţelor de specialitate şi metodice ale candidaţilor.
\n
Tematica de specialitate cuprinde teme din programa învăţământului universitar deoarece se pleacă de la premisa că profesorul din învăţământul preuniversitar trebuie să demonstreze o cunoaştere mai vastă decât cea referitoare la conţinuturile programelor şcolare.
\n
Temele de didactică a disciplinei urmăresc, în special, aplicaţiile didacticii generale în proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor specifice procesului de predare/învăţare/ evaluare la chimie.
\n
COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC DE SPECIALITATE Competenţele cadrului didactic vizate pentru Concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar la disciplina Chimie, competenţe pe care profesorul trebuie să şi le dezvolte şi să le probeze pe parcursul activităţii didactice sunt:
\n
1.Înţelegerea conceptelor, principiilor, teoriilor fundamentale ale chimiei şi demonstrarea rigorii intelectuale a propriei cunoaşteri ştiinţifice.
\n
2.Manifestarea unei conduite autoreflexive asupra nivelului şi stadiului pregătirii profesionale în raport cu exigenţele formulate pentru cariera didactică.
\n
3.Proiectarea demersului didactic la disciplina chimie cu realizarea conexiunilor trans-, inter- sau multidisciplinare.
\n
4.Adecvarea strategiilor didactice la conţinuturile specifice pentru a construi demersuri didactice interactive, stimulative, de cooperare, în scopul creşterii eficienţei rezultatelor activităţii didactice.
\n
5.Selectarea conţinuturilor din programa şcolară pentru a forma/dezvolta competenţe la elevi.
\n
6.Manifestarea creativităţii prin adaptarea demersurilor didactice la particularităţile de vârstă/la specificul dezvoltării intelectuale a elevilor.
\n
7.Abordarea competenţelor în concordanţă cu conţinuturile adecvate, prin intermediul unor activităţi de învăţare specifice şi evaluabile cu ajutorul unor instrumente de evaluare potrivite.
\n
8.Valorificarea rezultatelor evaluării în scopul optimizării procesului instructiv-educativ.
\n
CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ 1. Structura atomului. Semnificaţia funcţiei de undă. Numere cuantice. Izotopii şi utilizările lor.
\n
2.Tabelul periodic. Legea periodicităţii. Relaţia dintre proprietăţile elementelor şi locul ocupat în tabelul periodic.
\n
3.Tipuri de legături chimice. Reţele cristaline.
\n
3.1. Legătura ionică. Reţele ionice. Energia de reţea. Ciclul Haber-Born. Proprietăţi fizice ale solidelor ionice.
\n
3.2. Legătura covalentă. Modelul legăturii prin perechi de electroni. Structuri Lewis. Modelul repulsiilor perechilor de electroni (VSEPR). Delocalizarea electronilor. Conceptul de rezonanţă. Hibridizare sp3, sp2, sp. Metoda orbitalilor moleculari - aplicaţii: H2, N2, O2, CO, HF. Caracteristicile legăturii covalente: ordin de legătură, lungimea legăturii, energie de legătură, polaritatea legăturii. Reţele atomice: diamant, grafit.
\n
4.Forţe intermoleculare. Reţele moleculare. Proprietăţi fizice.
\n
5.Soluţii. Proprietăţile soluţiilor. Concentraţia soluţiilor; aplicaţii.
\n
6.Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Constante de echilibru: Kc, Kp, Kx. Factorii care influenţează deplasarea echilibrului chimic. Echilibre în sisteme omogene gazoase şi lichide. Echilibre în sisteme eterogene.
\n
7.Reacţii cu transfer de electroni. Potenţial de electrod. Potenţial redox standard. Relaţia lui Nernst. Pile electrice: acumulatorul cu plumb, pila Leclanche. Electroliza - metodă de obţinere a substanţelor simple şi compuse. Legile electrolizei - aplicaţii. Coroziunea.
\n
8.Reacţii cu transfer de protoni. Teoria protolitică a acizilor şi bazelor; Ka, Kb, pKa, pKb. Produsul ionic al apei şi pH- ul soluţiilor. Reacţia de neutralizare. Curbe de titrare pentru acizi şi baze: acid tare cu bază tare, acid tare cu bază slabă, acid slab cu bază tare. Hidroliza sărurilor. Constanta de hidroliză.
\n
9.Reacţii cu formare de precipitat. Solubilitate. Produs de solubilitate.
\n
10.Reacţii cu formare de combinaţii complexe. Numere de coordinare (2,4,6) şi geometrii de coordinare. Izomeria complecşilor metalici (izomeria de hidratare, izomeria de coordinare, izomeria de ionizare, izomeria de legătură, izomeria geometrică). Legea Lambert-Beer (forma liniară).
\n
11.Noţiuni generale de termodinamică chimică: energie internă, entalpie, entropie, energie liberă Gibbs. Legile termochimiei. Aplicaţii.
\n
12.Noţiuni generale de cinetică chimică: viteza de reacţie, ordine de reacţie. Factorii care influenţează viteza de reacţie. Cinetica reacţiilor simple (n = 0, 1, 2). Timp de înjumătăţire.
\n
13.Metode generale de obţinere a metalelor. Stări de oxidare ale metalelor s, p, d. Variaţia stabilităţii în grupe. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale metalelor. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale aliajelor.
\n
14.Metalele alcaline - caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Compuşi ai metalelor alcaline: compuşi cu oxigen, halogenuri, hidruri, hidroxizi, azotaţi, carbonaţi - obţinere, proprietăţi, utilizări.
\n
15.Aluminiul - obţinere, proprietăţi şi utilizări. Compuşi ai aluminiului: AlCl3, Al(OH)3, Al2O3 - structură, proprietăţi.
\n
16.Cuprul - obţinere, proprietăţi şi utilizări.
\n
17.Fierul - obţinere, proprietăţi, utilizări.
\n
18.Azotul - proprietăţi, utilizări. Oxiacizii azotului. Amoniacul, săruri de amoniu - obţinere, proprietăţi, utilizări.
\n
19.Oxigenul - stare naturală, alotropie. Apa, apa oxigenată - proprietăţi, utilizări.
\n
20.Sulful - stare naturală, alotropie. Oxizi ai sulfului (SO2, SO3), acidul sulfuric - obţinere, proprietăţi, utilizări.
\n
21.Halogenii - caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Hidracizi halogenaţi: obţinere. Cloruri, oxoacizii clorului - obţinere, proprietăţi, utilizări.
\n
22.Poluarea apei, aerului şi solului cu agenţi anorganici: CO, CO2, oxizi ai azotului, azotiţi, azotaţi şi săruri de amoniu, oxizi ai sulfului, metale grele.
\n
BIBLIOGRAFIE - CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ 1. Atkins W. P., Exerciţii şi probleme rezolvate de chimie fizică, Editura Tehnică, Bucureşti, 2008.
\n
2.Atkins W. P., J. D. Paula, Chimie fizică, Editura Agir, Bucureşti, 2005.
\n
3.Brezeanu M., Cristurean E., Antoniu A., Marinescu D., Andruh M., Chimia metalelor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990.
\n
4.Guran C., Bicher M., Berger D., Introducere în chimia anorganică, Probleme fundamentale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997.
\n
5.Haiduc I. (coordonator), Chimia anorganică pentru perfecţionarea profesorilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
\n
6.Murgulescu I. G., Vîlcu R., Introducere în chimie fizică, vol. 3, Termodinamica chimică, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
\n
7.Neniţescu C. D., Chimie generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
\n
8.Niac G., Naşcu H., Chimia ecologică, Editura Dacia, Cluj, 1998.
\n
9.Shriver D. T., Atkins P. W., Langford C. H., Tratat de chimie anorganică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.
\n
10.Vlădescu L., Echilibre omogene în chimia analitică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
\n
CHIMIE ORGANICĂ 1. Legături chimice în compuşii organici. Hibridizare: C, N, O.
\n
2.Efecte electronice în structurile organice. Efecte inductive. Efecte electromere. Conjugarea. Aromaticitatea.
\n
3.Determinarea structurii substanţelor organice prin metode fizice (IR, RMN, MS).
\n
4.Izomeria compuşilor organici. Stereochimia compuşilor organici. Convenţii: E-Z, R-S, D-L.
\n
5.Tipuri de reacţii în chimia organică. Disocierea legăturilor chimice. Reactanţi şi substraturi: SR, SE, SN1, SN2, SN în seria aromatică, AR, AE, AN, E1.
\n
6.Formulele structurilor chimice organice. Nomenclatura structurilor organice: IUPAC şi denumiri uzuale.
\n
7.Hidrocarburi saturate: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
8.Hidrocarburi nesaturate: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări.
\n
9.Hidrocarburi aromatice: surse naturale şi metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
10.Compuşi halogenaţi: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
11.Compuşi hidroxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
12.Compuşi organici cu azot (amine, nitroderivaţi): obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
13.Compuşi carbonilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
14.Compuşi carboxilici: obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
15.Derivaţi funcţionali ai acizilor organici. Esteri, amide, nitrili, cloruri acide, anhidride acide: metode de obţinere, proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune biologică.
\n
16.Aminoacizi, peptide şi proteine: clasificare, proprietăţi fizice şi chimice, reacţii de identificare. Acţiune şi importanţă biologică.
\n
17.Zaharide. Monozaharide: Glucoza şi fructoza: proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.
\n
18.Dizaharide: maltoza, celobioza, zaharoza: proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.
\n
19.Polizaharide: amidon, celuloza, glicogen - proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.
\n
20.Grăsimi. Proprietăţi fizice şi chimice, utilizări. Acţiune şi importanţă biologică.
\n
21.Compuşi organici cu importanţă practică.
\n
22.Săpunuri şi detergenţi. Clasificare. Sinteză. Mod de acţiune.
\n
23.Medicamente, vitamine. (acidul salicilic şi derivaţi ai săi, p-aminofenolul şi derivaţi ai săi, acidul p-aminobenzoic şi derivaţi ai săi, sulfamide, peniciline; vitamina A, vitamina C). Structură. Sinteză.
\n
24.Antidăunători. (compuşi halogenaţi, acidul crizantemic şi derivaţi ai săi, derivaţi ai acidului fenoxiacetic). Structură. Sinteză.
\n
25.Coloranţi. (coloranţi naturali: licopina, indigo). Grupe cromofore.
\n
26.Polimeri naturali, artificiali şi sintetici. Clasificare, sinteză: polimerizare, copolimerizare, policondensare. Utilizări.
\n
27.Combustibili. Metanul. Butanul. Benzine, motorine. Biocombustibili. Cifra octanică, cifra cetanică, căldură de combustie.
\n
BIBLIOGRAFIE - CHIMIE ORGANICĂ 1. *** Organicum, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
\n
2.Avram M., Chimie Organică (vol. I şi II), Editura Academiei, Bucureşti, 1983/Editura Zecasin, Bucureşti, 1994.
\n
3.Balaban A., Bănciu M., Pogany I., Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
\n
4.Cercasov C., Baciu I., Ciobanu A., Nicolae A., Popa E., Zăvoianu D., Popovici D., Chimie organică pentru perfecţionarea profesorilor (vol. I şi II), Editura Universităţii, Bucureşti, 2001- 2002.
\n
5.Hendrickson J., Cram D., Hammond G., Chimie organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
\n
6.Hubca Gh., Lupu A., Cociaşu A., Biocombustibili: Biodiesel, Bioetanol, Sun-Diesel, Editura Matrix, Bucureşti, 2008.
\n
7.Iovu M., Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999.
\n
8.Neniţescu C. D., Chimie organică (vol.I, II), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
\n
9.Roşca S., Introducere în chimia organică. Bazele teoretice ale chimiei organice, Editura Fast - Print, Bucureşti, 1997.
\n
10.Schiketanz I., Badea F., Chimia organică prin probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
\n
DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE 1. Curriculum-ul naţional - structură.
\n
1.1. Curriculum şcolar. Componentele curriculum-ului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare.
\n
1.2. Conţinutul învăţământului: caracteristici, surse, factori şi criterii care determină conţinutul învăţământului cu aplicaţii la disciplina chimie. Programele şcolare de chimie.
\n
2.Proiectarea şi organizarea activităţii de predare/învăţare la disciplina chimie.
\n
2.1. Corelarea componentelor structurale ale programei şcolare: competenţe generale - competenţe specifice - conţinuturi - activităţi de învăţare.
\n
2.2. Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter- şi transdisciplinare. Exemplificări.
\n
2.3. Activităţi de învăţare şi rolul lor în scopul formării şi dezvoltării competenţelor la elevi.
\n
2.3.1. Activităţi de învăţare centrate pe modelare. Exemplificări.
\n
2.3.2. Activităţi de învăţare centrate pe experimentul de laborator. Exemplificări.
\n
2.3.3. Activităţi de învăţare centrate pe rezolvarea de probleme. Exemplificări.
\n
2.3.4. Activităţi de învăţare centrate pe algoritmizare. Exemplificări.
\n
2.3.5. Activităţi de învăţare centrate pe investigaţie. Exemplificări.
\n
2.4. Proiectarea curriculum-ului la decizia şcolii de tipul: aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă.
\n
3.Proiectarea activităţii de evaluare la disciplina chimie.
\n
3.1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluare, caracterizare.
\n
3.2. Metode şi instrumente de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare); calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate.
\n
3.3. Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de evaluare şi de notare.
\n
3.4. Probe de evaluare predictivă, formativă şi sumativă. Matricea de evaluare. Exemplificări la disciplina chimie.
\n
4.Mijloace şi materiale didactice. Modalităţi de integrare a acestora în lecţia de chimie.
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ.
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor.
\n
BIBLIOGRAFIE - DIDACTICA DISCIPLINEI CHIMIE 1. *** Curriculum Naţional pentru clasele VII-XII.
\n
2.*** Ghid de evaluare la chimie, Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti, 1999.
\n
3.*** Ghid metodologic-Aria curriculară matematică şi ştiinţe-liceu, Editura Aramis, 2002.
\n
4.*** Manualele alternative de chimie pentru clasele VII-XII, cuprinse în Catalogul manualelor şcolare valabile în învăţământul preuniversitar, în anul şcolar în care se susţine concursul.
\n
5.Cerghit I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
\n
6.Chiriac A., Isac D., Iagher R., Isacu M., Pitulice L., Formare iniţială şi continuă la chimie, Editura Mirton, Timişoara, 2002.
\n
7.Chiriac V., Isac D., Pitulice L., Dascălu D., Autoevaluarea prin experimente de chimie anorganică, Editura Mirton, Timişoara, 2002.
\n
8.Ciomoş F., Bocoş M., Suporturi pentru predarea şi învăţarea chimiei, Editura Presa Universitară, Cluj, 2000.
\n
9.Cozma D. G., Pui A., Elemente de didactica chimiei, Editura Spiru Haret, Iaşi 2003.
\n
10.Fătu S., Didactica chimiei, Editura Corint, Bucureşti, 2003.
\n
11.Landsheere G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
\n
12.Naumescu A., Bocoş M., Didactica chimiei - de la teorie la practică, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004.
\n
13.Oprea C. L, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007.
\n
14.Stoica A., Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori, Editura Pro-Gnosis, Bucureşti, 2001.
\n
15.Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003.
\n
16.Şunel V., Ciocoiu I., Rudică T., Bicu E., Metodica predării chimiei, Editura Marathon, Iaşi, 1997.
\n
Autori:
\n
DANIELA BOGDAN - inspector general, M.E.C.T.S.
\n
MARIUS ANDRUH - profesor dr., Universitatea din Bucureşti ŞTEFAN TOMAS - conferenţiar dr., Universitatea Politehnica Bucureşti ADRIAN BÎRZU - conferenţiar dr., Universitatea A.I. Cuza, Iaşi MARIA CRISTINA CONSTANTIN - consilier, C.N.E.E.
\n
AURELIA MORARU - Colegiul Naţional \"Andrei Şaguna\", Braşov LAVINIA MUREŞAN - Colegiul Naţional \"A. Papiu-Ilarian\", Tg. Mureş CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂ PROFESORI
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional \"Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal\", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.
\n
Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:
\n
-înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;
\n
-are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;
\n
-înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
\n
-înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;
\n
-înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;
\n
-are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;
\n
-dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;
\n
-planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
\n
-înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;
\n
-evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;
\n
-caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;
\n
-contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;
\n
-înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;
\n
-înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;
\n
-înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.
\n
2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.
\n
2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
\n
8.Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
\n
9.Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
\n
2.Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor scolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
\n
2.Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
\n
3.Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
\n
4.Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
\n
5.Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.
\n
Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;
\n
2.Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;
\n
3.Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
\n
4.Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
5.Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
\n
6.Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;
\n
7.Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;
\n
8.Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
9.Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;
\n
10.Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
\n
11.Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.
\n
D. TEME DE SPECIALITATE A. Procese tehnologice 1. Procese tehnologice: definire şi clasificare.
\n
2.Operaţii unitare: definire şi clasificare.
\n
3.Simbolizarea utilajelor din industria chimică.
\n
4.Schema bloc a unui proces tehnologic.
\n
5.Schema flux.
\n
6.Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale, bilanţ termic, randament, conversie.
\n
B. Materii prime şi materiale 1. Clasificarea materiilor prime şi materialelor.
\n
2.Apa în industria chimică 2.1. Duritatea apei (temporară, permanentă şi totală).
\n
2.2. Metode şi instalaţii de dedurizare a apei.
\n
2.3. Metode şi instalaţii de demineralizare a apei cu schimbători de ioni.
\n
3.Ţiţeiul.
\n
3.1. Proprietăţi fizice.
\n
3.2. Prelucrarea primară a ţiţeiului: instalaţii de distilare atmosferică şi în vid; caracterizarea produselor obţinute.
\n
C. Operaţii mecanice 1. Utilaje pentru efectuarea operaţiilor mecanice (principiul constructiv şi funcţional).
\n
1.1. Mărunţirea materialelor solide - Concasorul cu fălci şi moara cu bile.
\n
1.2. Transportul materialelor solide - transportorul cu bandă.
\n
1.2. Dozarea materialelor solide - dozatorul celular rotativ.
\n
1.3. Clasarea: ciururi şi site oscilante şi vibratoare; clasarea pneumatică în curent orizontal.
\n
2.Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor mecanice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale (cauze şi măsuri de remediere).
\n
D. Operaţii hidrodinamice 1. Curgerea fluidelor.
\n
1.1. Mărimi caracteristice fluidelor.
\n
1.2. Regimuri de curgere.
\n
1.3. Ecuaţia de continuitate.
\n
1.4. Pierderea de presiune la curgerea fluidelor prin conducte.
\n
2.Utilajele pentru transportul fluidelor (principiul constructiv şi funcţional).
\n
2.1. Utilaje pentru transportul lichidelor: parametrii pompelor, pompa cu piston cu simplu şi dublu efect, pompa centrifugă.
\n
2.2. Utilaje pentru transportul gazelor: compresorul cu piston cu simplu şi dublu efect.
\n
3.Separarea sistemelor eterogene.
\n
3.1. Definirea şi clasificarea sistemelor eterogene.
\n
3.2. Utilaje pentru separarea sistemelor eterogene (principiul constructiv şi funcţional): ciclonul şi filtrul cu saci.
\n
4.Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice: pornire, supraveghere, oprire; incidente funcţionale (cauze şi măsuri de remediere) E. Operaţii de transfer termic 1. Metode de transmitere a căldurii: conducţie, convecţie şi radiaţie.
\n
2.Ecuaţia generală de transmitere a căldurii.
\n
3.Transmiterea căldurii prin conducţie: ecuaţia de transfer termic printr-un perete cu feţe paralele.
\n
4.Aplicaţii numerice (determinarea Q, A).
\n
5.Utilaje pentru transmiterea căldurii (principiul constructiv şi funcţional): schimbătoare de căldură tubulare, evaporatorul cu tub central de cir culaţie şi condensatorul barometric).
\n
Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de transfer termic.
\n
F. Operaţii de difuziune 1. Bazele transferului de masă (compoziţia fazelor, echilibrul de fază, ecuaţia generală de transfer de masă, definirea proceselor; legea lui Dalton, legea lui Raoult).
\n
2.Utilaje şi instalaţii pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional).
\n
2.1. Coloane cu talere şi umplutură.
\n
2.2. Uscătorul tip tunel.
\n
3.Exploatarea şi întreţinerea utilajelor pentru efectuarea operaţiilor de difuziune..
\n
G. Termodinamică şi cinetică chimică 1. Mărimi termodinamice: entalpie, entropie, căldură latentă de vaporizare şi condensare.
\n
2.Viteza de reacţie: ecuaţia, factorii şi modul în care aceştia o influenţează.
\n
3.Echilibrul chimic: principiul lui Le Châtelier.
\n
H. Analiză volumetrică 1. Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii de neutralizare.
\n
1.1. Acidimetria: prepararea soluţiilor de HCl şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de HCl de concentraţie şi factor cunoscut.
\n
1.2. Alcalimetria: prepararea soluţiilor de NaOH şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de NaOH de concentraţie şi factor cunoscut.
\n
2.Metode volumetrice de analiză bazate pe reacţii redox. Permanganometria: prepararea soluţiei de KMnO4 şi determinarea factorului de corecţie; dozări efectuate prin titrare cu soluţii de KMnO4 de concentraţie şi factor cunoscut.
\n
3.Aplicaţii numerice.
\n
I. Analiză instrumentală 1. Clasificarea metodelor de analiză instrumentală.
\n
2.Metode electrochimice de analiză - Conductometrie şi pH-metrie.
\n
2.1. Principiul metodelor de analiză.
\n
2.2. Aparatura şi modul de efectuare a determinărilor.
\n
2.3. Calculul şi interpretarea rezultatelor.
\n
3.Metode optice de analiză - refractometria.
\n
3.1. Principiul metodei de analiză.
\n
3.2. Refractometrul Abbe: principiul de funcţionare; modul de efectuare a determinărilor; calculul şi interpretarea rezultatelor.
\n
Bibliografie 1. Crăciun I., Hasci Z., Stan. C. \"Operaţii şi utilaje în industria chimică\", manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1981, 1995 2. Croitoru, V., ş.a. \"Chimia analitică şi analize tehnice\", manual cls. IX-X, E.D.P. Bucureşti, 1994 3. Mihăilescu A. F., Lupuţiu I., Bănăţeanu I. \"Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică\", manual cls. XI - XII, E.D.P - RA Bucureşti 1995, 4. Neniţescu, C.D. \"Chimie generală\" E.D.P., Bucureşti, 1972, 1979 5. Teodorescu, M., Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice, manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1995 6. Teodorescu M., Vlădescu L. \"Tehnica măsurării mărimilor fizico-chimice şi aparatură de laborator\", manual cls. XI - XII E.D.P. Bucureşti 1994 7. Vidraşcu Gh., \"Tehnologia prelucrării ţiţeiului şi petrochimiei\", manual pentru licee cu profil chimie industriala clasa a XI-a, şi şcoli profesionale, EDP Buc. 1982 8. *** Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed. C.T.S.
\n
Autori:
\n
MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did. I, Colegiul Tehnic \"Costin D. Neniţescu\", Piteşti MICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. \"Oltchim\", Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic \"Vasile Pârvan\" Constanţa CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CHIMIE INDUSTRIALĂ MAIŞTRI INSTRUCTORI
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.
\n
Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
\n
Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.
\n
-Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
-Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
-Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;
\n
-Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
-Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
-Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
-Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
-Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;
\n
-Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
\n
8.Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
\n
9.Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
\n
2.Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
\n
2.Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
\n
3.Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
\n
4.Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
\n
5.Construirea instrumentelor de evaluare;
\n
6.Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.
\n
Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
2.Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
3.Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
\n
4.Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
5.Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
\n
6.Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
7.Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
8.Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
9.Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
\n
10.Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
11.Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
\n
12.Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.
\n
D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. Procese tehnologice.
\n
1.1. Procese tehnologice şi operaţii unitare: definire şi clasificare.
\n
1.2. Simbolizarea utilajelor din industria chimică.
\n
1.3. Schema bloc şi schema flux a unui proces tehnologic.
\n
1.4. Elemente de calcul tehnic: bilanţ de materiale.
\n
2.Operaţii mecanice şi utilaje (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere).
\n
2.1. Mărunţirea materialelor solide: grad de mărunţire, clasificarea operaţiilor după gradul de mărunţire (concasare, măcinare). Utilaje pentru mărunţirea materialelor solide: concasorul cu fălci şi moara cu bile.
\n
2.2. Clasarea materialelor solide: analiza granulometrică; utilaje pentru clasare - ciururi şi site oscilante şi vibratoare.
\n
2.3. Transportul şi dozarea materialelor solide: transportorul cu bandă, transportul pneumatic prin refulare şi dozatorul celular rotativ.
\n
3.Utilaje pentru efectuarea operaţiilor hidrodinamice (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere) 3.1. Transportul fluidelor (conducte, armături, pompa cu piston, pompa centrifugă, compresorul cu piston) 3.2. Separarea sistemelor eterogene (filtrul cu saci, ciclonul).
\n
3.3. Amestecarea materialelor: agitatoare mecanice şi malaxoare.
\n
4.Utilaje pentru transfer termic (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere.
\n
4.1. Schimbătoare de căldură tubulare (cu cap fix, cu cap mobil, cu ţevi în formă de U).
\n
4.2. Cuptorul pentru obţinerea sticlei.
\n
5.Utilaje pentru efectuarea operaţiilor de difuziune (principiul constructiv şi funcţional, exploatare şi întreţinere) 5.1. Coloane de distilare şi rectificare cu talere.
\n
5.2. Coloane de absorbţie cu umplutură.
\n
5.3. Uscătoare tip tunel şi tip cameră.
\n
6.Tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă. Apărarea împotriva incendiilor.
\n
6.1. Legislaţia de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor.
\n
6.2. Instructaje de Securitate şi sănătate în muncă şi Apărarea împotriva incendiilor.
\n
6.3. Accidente de muncă şi boli profesionale 6.4. Echipamente de lucru şi de protecţie 6.5. Metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor 7. Apa 7.1. Duritatea apei.
\n
7.2. Instalaţii de dedurizare şi de demineralizare a apei Bibliografie 1. Cosma O., Bertalan L., Lixandru R., Neacşu C., Petcu M., Popescu G. Manole L., Pătrulescu C., Rus A., Stănila M., Stănescu D., Spătărelu G., Vintilă M \"Manual de pregătire teoretică de bază, domeniul Chimie industrială\", Anul I şcoala profesională, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000 2. Craciun I., Hasci Z., Stan. C. \"Operaţii şi utilaje în industria chimică\", manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1981, 1995 3. Mihăilescu A. F., Bănăţeanu I., \"Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XII\" E.D.P. Bucureşti 1985 4. Mihăilescu A. F., Lupuţiu I. \"Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică, manual cls. XI\" E.D.P. Bucureşti 1981 5. Niculescu I., Dulca A., Rodeanu R. Vidraşcu A., \"Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice\", Manual pentru cls. a IX-a şi a X-a licee cu profil de chimie industrială, petrochimie, chimie-biologie şi fizică-chimie, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1992 6. Pece St, Mitrea St., Dăscălescu A. \"Protecţia muncii (pentru învăţământ preuniversitar)\", manual cls. X, E.D.P. Bucureşti 1996, 7. Teodorescu, M., \"Tehnologia fabricării şi prelucrării produselor chimice\", manual cls. IX - X E.D.P. Bucureşti 1995 8. *** Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Nr. 319/2006 şi Legea de Apărare Împotriva Incendiilor nr 307/2006. Normele metodologice de aplicare.
\n
9.*** Manuale şcolare în vigoare aprobate de M.Ed. C.T.S.
\n
AUTORI:
\n
MAGDALENA ZAHARESCU, prof. grad did. I, Colegiul Tehnic \"Costin D. Neniţescu\", Piteşti MICHAELA FIERA, prof. grad did. I, Gr. Sc. \"Oltchim\", Râmnicu Vâlcea MIRCEA VRANĂ, prof. gradul I, Colegiul Tehnic \"Vasile Pârvan\" Constanţa CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU COMERŢ
\n
-PROFESORI -
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional \"Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal\", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.
\n
Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:
\n
-înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;
\n
-are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;
\n
-înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
\n
-înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;
\n
-înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;
\n
-are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;
\n
-dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;
\n
-planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
\n
-înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;
\n
-evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;
\n
-caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;
\n
-contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;
\n
-înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;
\n
-înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;
\n
-înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.
\n
2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.
\n
2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
\n
8.Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor şcolare. Valorizarea muncii elevului;
\n
9.Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile profesorului în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
\n
2.Organizarea activităţilor: crearea unui climat favorabil învăţării, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de învăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
\n
2.Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
\n
3.Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
\n
4.Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
\n
5.Construirea instrumentelor de evaluare 6. Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.
\n
Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice de specialitate şi metodice pentru disciplinele tehnologice;
\n
2.Realizarea de conexiuni între conţinuturile disciplinelor tehnologice şi problemele de învăţare specifice domeniului de pregătire;
\n
3.Realizarea corelaţiilor intra, inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
\n
4.Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
5.Aplicarea adecvată a principiilor şi metodelor specifice didacticii disciplinelor tehnologice;
\n
6.Elaborarea, selectarea şi aplicarea unor metode de evaluare adecvate obiectivelor sau competenţelor vizate;
\n
7.Proiectarea şi/sau selectarea unor conţinuturi pentru programele opţionale sau curriculumul în dezvoltare locală de tipul aprofundare/extindere/opţional ca disciplină nouă;
\n
8.Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
9.Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea de învăţare proiectată;
\n
10.Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
\n
11.Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.
\n
D. TEME DE SPECIALITATE 1. MARKETING 1.1. Marketingul în activitatea de piaţă a întreprinderii ● Funcţiile marketingului ● Mediul de marketing al întreprinderii; ● Conţinutul mediului intern şi al mediului extern; ● Relaţiile întreprinderii cu mediul extern; ● Piaţa - componentă esenţială a mediului extern; ● Piaţa întreprinderii: conţinut, dimensiuni, dinamică şi profil. ● Concurenţa: forme, forţele care acţionează asupra concurenţei 1.2. Metode şi tehnici de culegere şi analiză a informaţiile în cercetările de marketing ● Măsurarea şi scalarea fenomenelor în cercetările de marketing ● Metode de culegere a informaţiilor 1.3. Coordonatele politicii de marketing ● Conţinutul, rolul şi condiţiile formulării politicii de marketing; ● Definirea conceptelor de politică, strategie şi tactică de marketing; ● Strategia de piaţă - nucleul politicii de marketing: tipologia strategiei de piaţă, fundamentarea strategiilor de piaţă; ● Mixul de marketing - instrument de promovare a politicii de marketing.
\n
1.4. Politica de produs ● Produsul în optica de marketing: componente, dimensiunile gamei de produse; ● Ciclul de viaţă al produsului; ● Strategii în politica de produs.
\n
1.5. Politica de preţ ● Obiectivele politicii de preţ; ● Strategii de preţ; ● Factorii de influenţă ai nivelurilor preţurilor.
\n
1.6. Politica de distribuţie ● Conţinutul şi rolul distribuţiei; ● Canale de distribuţie; ● Strategii de distribuţie.
\n
1.7. Politica de promovare ● Rolul promovării în marketing; ● Forme de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice; forţele de vânzare; ● Strategii promoţionale.
\n
2.ECONOMIA COMERŢULUI 2.1. Cererea de mărfuri ● Conţinutul cererii de mărfuri; ● Formele de manifestare a cererii de mărfuri; ● Factorii care influenţează cererea de mărfuri.
\n
2.2. Oferta de mărfuri ● Conţinutul ofertei de mărfuri; ● Structura şi caracteristicile ofertei de mărfuri, tendinţe privind evoluţia acesteia; ● Înnoirea produselor şi diversificarea ofertei de mărfuri.
\n
2.3. Relaţiile comerţului cu producătorii ● Conţinutul relaţiilor comerţului cu producătorii; ● Formele relaţiilor comerţului cu producătorii;
\n
2.4. Relaţiile comerţului cu consumatorii ● Locul şi conţinutul relaţiilor comerţului cu consumatorii.
\n
2.5. Protecţia consumatorilor ● Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor; ● Problematica drepturilor consumatorilor; ● Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor.
\n
2.6. Protecţia consumatorilor ● Conceptele de consumatori şi protecţia consumatorilor; ● Problematica drepturilor consumatorilor; ● Organizarea procesului de protecţie a consumatorilor.
\n
2.7. Comerţul cu amănuntul ● Conţinutul, rolul şi funcţiile comerţului cu amănuntul; ● Tipologia comerţului cu amănuntul: sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul, structurarea formelor de vânzare utilizate în comerţul cu amănuntul; ● Tendinţe în evoluţia comerţului cu amănuntul.
\n
2.8. Circulaţia mărfurilor ● Aprovizionarea cu mărfuri în comerţ: stabilirea sortimentului de mărfuri în magazine, selectarea furnizorilor, recepţia mărfurilor; ● Organizarea activităţii comerciale (magazine, unităţi de alimentaţie publică, depozite de mărfuri).
\n
2.9. Eficienţa activităţii comerciale ● Conţinutul eficienţei activităţii comerciale; ● Cheltuieli de circulaţie în comerţ; ● Rentabilitatea activităţii comerciale.
\n
2.10. Întreprinderea comercială: ● Conceptul de întreprindere comercială; ● Relaţiile întreprinderii cu mediul; ● Resursele întreprinderii; ● Organizarea structurală a întreprinderii comerciale; ● Managementul întreprinderii comerciale: principiile şi funcţiile managementului în comerţ; sisteme, metode şi tehnici de management cu aplicare în comerţ; strategii manageriale în comerţ.
\n
3.MERCEOLOGIE (STUDIUL CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR) 3.1. Noţiuni generale despre mărfuri ● Proprietăţile generale ale mărfurilor; ● Calitatea produselor - concept şi dezvoltare; ● Metode de conservare şi păstrare; ● Compoziţia chimică şi valoarea alimentară a produselor.
\n
3.2. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse alimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii: ● Produse de morărit şi panificaţie; ● Produse zaharoase; ● Carne şi produse din carne; ● Peşte şi produse din peşte; ● Lapte şi produse din lapte;
\n
3.3. Caracterizarea merceologică a unor grupe de produse nealimentare: sortiment, caracteristici de calitate, verificarea calităţii ● Confecţii; ● Încălţăminte; ● Mărfuri cosmetice; ● Ceramică/sticlă BIBLIOGRAFIE: DISCIPLINE DE SPECIALITATE Autori:
\n
PROF. MIRELA NICOLETA DINESCU - ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ \"N. KRETZULESCU\" BUCUREŞTI PROF. LUMINIŢA MARIANA POPESCU - I.S.J. DÂMBOVIŢA PROF. DANA LUIZA CIOARĂ - I.S.J. HUNEDOARA CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU COMERŢ MAIŞTRI INSTRUCTORI
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi maiştrilor instructori care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul maistrului instructor, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi competenţele metodice.
\n
Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi economică în domeniu.
\n
Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului instructor pentru discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice.
\n
-Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
-Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
-Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;
\n
-Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
-Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
-Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
-Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
-Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de igienă, de securitate şi sănătate în muncă, prevenirea situaţiilor de urgenţă şi protecţia mediului înconjurător;
\n
-Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice maistrului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să le dezvolte şi să le probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregatire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală: aprofundare/extindere;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDL din domeniul stiinţei informării. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;
\n
8.Evaluarea procesului instructiv-educativ, a progresului şi a rezultatelor scolare. Valorizarea muncii elevului;
\n
9.Adoptarea de strategii didactice care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor şi a auxiliarelor didactice în procesul instructiv- educativ. c. Managementul clasei 1. Rolurile maistrului instructor în facilitarea experienţelor care conduc la formarea autonomiei elevilor în învăţare (organizator, participant, membru al unei echipe, persoană resursă, facilitator, intermediar, evaluator etc.);
\n
2.Organizarea activităţilor: crearea unui climat adecvat, folosirea resurselor adecvate; folosirea resurselor psihice ale profesorului şi elevilor (capacităţi, cunoştinţe, experienţe individuale sau colective); folosirea eficientă a timpului; forme de instruire (pe grupe, studiu individual, frontal etc.) şi alternarea acestora în cadrul unei secvenţe didactice; antrenarea persoanelor resursă din interiorul şi din afara unităţii de invăţământ în activităţile clasei; gestionarea situaţiilor conflictuale. d. Evaluarea rezultatelor şcolare 1. Evaluarea, componentă fundamentală a procesului de învăţământ: obiective, funcţii, tipuri de evaluări, caracterizare;
\n
2.Metode de evaluare: tradiţionale şi complementare (tipuri şi caracterizare);
\n
3.Calităţile instrumentelor de evaluare: validitate, fidelitate, obiectivitate şi aplicabilitate;
\n
4.Tipologia itemilor: definiţie, clasificări, caracteristici, domenii de utilizare, reguli de proiectare, modalităţi de corectare şi notare;
\n
5.Construirea instrumentelor de evaluare;
\n
6.Erori de evaluare şi modalităţi de minimizare a lor.
\n
Bibliografie: DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ Competenţe specifice 1. Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice de specialitate;
\n
2.Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi specificului clasei;
\n
3.Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare a conţinuturilor;
\n
4.Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
\n
5.Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
\n
6.Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării competenţelor specifice;
\n
7.Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de instruire/pregătire practică;
\n
8.Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
\n
9.Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
\n
10.Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor şi oferirea serviciilor;
\n
11.Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
\n
12.Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.
\n
D. CONŢINUTURILE PROGRAMEI 1. MERCEOLOGIA ŞI TEHNICA COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR 1.1. Importanţa merceologiei ca ştiinţă tehnico-economică în studiul mărfurilor ● caracteristicile de calitate ale mărfurilor; ● indici de calitate: definire şi clasificare.
\n
1.2. Factorii care determină şi influenţează calitatea mărfurilor alimentare şi nealimentare.
\n
1.3. Indicii de calitate ai mărfurilor alimentare şi nealimentare 1.4. Sortimentul mărfurilor din principalele grupe de mărfuri alimentare şi nealimentare (clasificarea, marcarea, codificarea - sisteme, tendinţe actuale pe linia diversificării şi modernizării produselor): ● produse de morărit şi panificaţie; ● legume, fructe şi produse obţinute din acestea; ● produse zaharoase; ● produse gustative (condimente, stimulente, băuturi); ● carnea, peştele şi produsele obţinute prin prelucrarea acestora; ● laptele şi produsele lactate; ● mărfuri textile-încălţăminte; ● mărfuri chimice (de uz casnic); ● mărfuri cosmetice; ● mărfuri din sticlă, ceramică; ● mărfuri metalice de uz casnic; ● articole pentru sport, voiaj, turism; ● mărfuri electrice (electrotehnice, electrocasnice şi electronice).
\n
1.5. Particularităţi privind tehnica comercializării mărfurilor alimentare şi nealimentare: ● recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor alimentare şi nealimentare, întocmirea documentelor specifice, analiza documentelor însoţitoare; ● aprecierea corectă a caracteristicilor de calitate, tehnico-funcţionale prin metodele organoleptice şi folosirea aparaturii şi instrumentelor specifice; ● organizarea locului de muncă; tehnici de vânzare; ● etalarea mărfurilor, informarea cumpărătorilor şi asigurarea ambientului corespunzător unui magazin (principii, reguli, tehnici); ● tehnici de negociere în activitatea de vânzare-cumpărare şi realizarea altor operaţii tehnice specifice sau servicii pentru cumpărător; ● întocmirea documentelor specifice evidenţei gestionare şi vânzării-cumpărării mărfurilor; ● realizarea tehnicilor de lucru la casele de marcat şi calculator pentru ţinerea evidenţei operative a mărfurilor.
\n
1.6. Etică profesională ● trăsături pozitive de caracter; ● conduită; ● comunicare interpersonală.
\n
1.7. Normele de protecţie a consumatorilor şi legislaţia în vigoare specific 1.8. Norme şi reguli de igienă, sănătate şi securitate în muncă şi prevenirea situaţiilor de urgenţă.
\n
BIBLIOGRAFIE:
\n
AUTORI:
\n
MIRELA NICOLETA DINESCU - PROF. ŞCOALA SUPERIOARĂ COMERCIALĂ \"N. KRETZULESCU\" BUCUREŞTI LUMINIŢA MARIANA POPESCU - PROF. INSPECTOR I.S.J. DÂMBOVIŢA DANA LUIZA CIOARĂ - PROF. INSPECTOR I.S.J. HUNEDOARA CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR PROGRAMA PENTRU CONFECŢII PIELE
\n
-PROFESORI -
\n
-Bucureşti - 2010 A. NOTĂ DE PREZENTARE Programa pentru disciplinele TEHNOLOGICE se adresează absolvenţilor facultăţilor de profil şi profesorilor care se prezintă la concursul pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante din învăţământul preuniversitar. Conţinutul şi structura programei sunt elaborate pe baza standardului ocupaţional \"Profesor pentru învăţământul gimnazial şi pentru învăţământul liceal\", în aşa fel încât să răspundă schimbărilor impuse de abordarea curriculară sistemică în realizarea procesului educaţional.
\n
Structura arborescentă şi sistemul modular de organizare curriculară pentru învăţământul tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ.
\n
Programa de concurs este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare din învăţământul preuniversitar pentru respectiva disciplină şi cu programele pentru evaluările şi examenele naţionale. Aspectele fundamentale vizate prin prezenta programă operaţionalizează profilul absolventului de învăţământ superior, urmărind:
\n
-cunoaşterea de către profesor a conţinuturilor ştiintifice şi a principalelor tendinţe în evoluţia disciplinelor de pregătire profesională şi a metodicii predării acestora;
\n
-utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a demersului didactic intra-, trans-, inter-, şi multidisciplinar, în concordanţă cu standardele de pregatire profesională;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-demonstrarea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare necesare realizării actului educaţional.
\n
Fiind date particularităţile disciplinelor tehnologice şi rolul pe care acestea îl au asupra formării şi maturizării profesionale a elevului, precum şi asupra întregului climat educaţional al şcolii, profesorul trebuie să demonstreze că:
\n
-înţelege conceptele centrale şi metodele de investigaţie specifice disciplinelor pe care le predă;
\n
-are capacitatea de a crea experienţe de învăţare semnificative pentru elev;
\n
-înţelege cum învaţă şi cum se dezvoltă elevul şi poate să ofere oportunităţi de învăţare care sprijină dezvoltarea profesională a acestuia;
\n
-înţelege că elevii sunt diferiţi din punctul de vedere al felului în care învaţă şi poate să ofere oportunităţi instructiv-educative adaptate la diferenţele individuale de învăţare;
\n
-înţelege procesele de integrare curriculară şi foloseşte o varietate de strategii didactice care încurajează dezvoltarea gândirii critice a elevului, capacitatea de rezolvare a problemelor şi performanţele lui în utilizarea noilor tehnologii;
\n
-are capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării, sprijinind astfel succesul şcolar al acestuia;
\n
-dezvoltă cunoaşterea şi utilizarea unor variate strategii de comunicare eficientă pentru a sprijini curiozitatea, colaborarea şi interacţiunea elevilor în activitatea de învăţare;
\n
-planifică activitatea de predare-învăţare pe baza obiectivelor şi competenţelor curriculare, a cunoaşterii proceselor predării-învăţării, a conţinutului disciplinei, a abilităţilor elevilor şi a diferenţelor dintre elevi; modelează activitatea la clasă conform obiectivelor evaluării;
\n
-înţelege şi foloseşte o diversitate de strategii de evaluare pentru a aprecia şi modifica activităţile didactice, asigurând continua dezvoltare intelectuală şi socială a elevului;
\n
-evaluează efectele opţiunilor şi acţiunilor sale asupra elevilor, părinţilor, altor colegi (profesori) şi modifică aceste acţiuni atunci când este necesar;
\n
-caută în mod activ oportunităţi pentru perfecţionarea sa profesională continuă;
\n
-contribuie la stabilirea unor relaţii pozitive cu colegii, familiile elevilor şi altor organizaţii existente în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în sprijinirea activităţilor şcolii;
\n
-înţelege necesitatea de a asista elevii în orientarea lor către carieră şi de a integra educaţia pentru carieră în activitatea didactică;
\n
-înţelege aspectele de ordin legislativ ale activităţii sale, respectiv, drepturile legale ale elevului şi părinţilor, precum şi propriile sale drepturi şi responsabilităţi;
\n
-înţelege criteriile de evaluare a activităţii sale şi are capacitatea de a le integra în conceperea şi realizarea activităţii didactice.
\n
B. COMPETENŢE SPECIFICE PROFESORULUI DE DISCIPLINE TEHNOLOGICE Programa vizează, pe lângă conţinuturile ştiinţifice şi cele de metodică a disciplinelor, anumite competenţe specifice profesorului de discipline Tehnologice, competenţe pe care acesta trebuie să şi le dezvolte şi probeze pe parcursul desfăşurării activităţii didactice. Într-o formulare sintetică, aceste competenţe sunt:
\n
-cunoaşterea conţinuturilor ştiinţifice ale disciplinelor, cunoştinţe de metodica disciplinelor;
\n
-cunoaşterea şi utilizarea principalelor documente şcolare reglatoare: standarde de pregătire profesională, planuri-cadru, programe şcolare, programe pentru examene naţionale;
\n
-capacitatea de a construi demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor didactice la conţinuturi;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a dezvoltărilor curriculare intra- şi interdisciplinare;
\n
-capacitatea de proiectare şi realizare a evaluării competenţelor dobândite de elevi;
\n
-capacitatea de a adecva demersurile didactice la particularităţile de vârstă ale colectivului de elevi;
\n
-capacitatea de a construi un climat educativ stimulativ şi eficient.
\n
C. TEMATICA PENTRU METODICA DISCIPLINELOR TEHNOLOGICE TEME DE DIDACTICĂ GENERALĂ ŞI METODICĂ a. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice 1. Componentele curriculumului şcolar: curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline, module, standarde de pregătire profesională, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
\n
2.Proiectarea curriculumului în dezvoltare locală sau la decizia scolii de tipul: aprofundare/ extindere/opţional ca disciplină nouă;
\n
2.1. Repere/condiţionări în elaborarea CDS/CDL (resurse umane, materiale, context local, interesele elevilor);
\n
2.2. Modalităţi de adecvare a unui CDS/CDL la grupuri ţintă diferite;
\n
2.3. Obiectivele predării - învăţării - evaluării la disciplinele CDS/CDL din domeniul stiinţei informării.
\n
2.4. Obiective cadru, obiective de referinţă, competenţe generale, competenţe specifice, unităţi de competenţă şi competenţe.
\n
2.5. Elaborarea obiectivelor operaţionale;
\n
3.Proiectarea activităţii didactice: planificare calendaristică, proiectarea unităţii de învăţare, proiecte de lecţie (pentru diferite tipuri de lecţii), proiectarea de activităţi de învăţare intra-, inter-, pluri şi transdisciplinare. b. Strategii didactice utilizate în procesul de instruire. Strategii şi modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor cu caracter practic - aplicativ 1. Metode didactice specifice: clasificare, prezentare, caracterizare;
\n
2.Utilizarea metodelor centrate pe elev, tehnicilor de învăţare prin cooperare;
\n
3.Forme de organizare a activităţii didactice: clasificare, caracterizare;
\n
4.Mijloacele de învăţământ şi integrarea lor în procesul de predare-învăţare-evaluare;
\n
4.1. Funcţiile didactice ale mijloacelor de învăţământ;
\n
4.2. Tipuri de mijloace de învăţământ şi caracteristicile lor;
\n
5.Selectarea metodelor optime în vederea formării gândirii critice şi deprinderilor practice, formării gândirii tehnice şi a dezvoltării simţului artistic/estetic;
\n
6.Mediul de instruire: mediul relaţional şi mediul comunicaţional. Utilizarea Tehnologiei informaţiei şi comunicării în construirea unor medii active de instruire;
\n
7.Manifestarea unei conduite psihopedagogice inovative în plan profesional/social;