REGULAMENT nr. 5 din 20 decembrie 2013

Pe scurt

Acest regulament stabilește cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit, reglementând modul în care acestea își administrează activitatea, își evaluează capitalul în raport cu riscurile și gestionează diverse tipuri de riscuri.

Ce reglementează

Cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit și procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
Aspecte legate de fondurile proprii și cerințele privind amortizoarele de capital.
Supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit.
Condițiile pentru aprobarea utilizării modelelor interne de rating și a abordărilor pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de credit, operațional și de piață.

Cui îi privește

Instituțiile de credit, persoane juridice române, la nivel individual, consolidat și subconsolidat, precum și la nivel de rețea cooperatistă.
Sucursalele instituțiilor de credit din state terțe și, în anumite cazuri, sucursalele instituțiilor de credit din state membre.

Puncte cheie

Regulamentul definește "organul de conducere" ca fiind cel care stabilește strategia, obiectivele și orientarea generală a instituției de credit.
"Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri" este o componentă esențială care vizează identificarea, măsurarea, agregarea și monitorizarea riscurilor.
"Externalizarea" se referă la utilizarea unui furnizor extern pentru activități desfășurate în mod obișnuit de instituția de credit.
"Personalul identificat" include membrii personalului ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției de credit.

Textul legii

REGULAMENT nr. 5 din 20 decembrie 2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 30 decembrie 2013 Având în vedere dispozițiile art. 24, art. 51 alin.

(1)lit. (d), art. 77, art. 101, art. 104, art. 106-110, art. 148, art. 149, art. 150 alin.

(1), art. 152^1, art. 163, art. 163^1, art. 164 alin.

(2), art. 166, art. 166^3, art. 169^1, art. 289, art. 320, art. 382, art. 384 alin.

(1)și ale art. 385 alin.

(1)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 416 alin.

(1)lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în temeiul prevederilor art. 420 alin.

(3)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 25 alin.

(2)lit. a) și ale art. 48 alin.

(1)din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, Banca Națională a României emite următorul regulament: Titlul I Dispoziții generale Capitolul I Domeniul de aplicare Articolul 1 Prezentul regulament reglementează:

a)cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților instituțiilor de credit; ...
b)unele aspecte legate de fondurile proprii ale instituțiilor de credit; ...
c)cerințele privind amortizoarele de capital; ...
d)supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit; ...
e)condițiile pentru aprobarea utilizării modelelor interne de rating pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de credit; ...
f)cerințele pentru notificarea prealabilă a utilizării abordării standard pentru riscul operațional, cele pentru aprobarea utilizării abordării standard alternative pentru riscul operațional și condițiile pentru aprobarea utilizării abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul operațional; ...
g)condițiile pentru aprobarea utilizării modelelor interne pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de piață; ...
h)unele aspecte legate de aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. ... Articolul 2

(1)Prezentul regulament se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, la nivel individual și/sau, după caz, consolidat și subconsolidat, precum și la nivel de rețea cooperatistă.

(2)Fără a aduce atingere prevederilor art. 77 alin.

(3)Prevederile privind administrarea riscului de lichiditate din cap. II și cap. IV ale titlului II se aplică în mod corespunzător și sucursalelor instituțiilor de credit din state membre. Capitolul II Definiții Articolul 3

(1)În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

organ de conducere - organul sau organele de administrare și de conducere ale unei instituții de credit stabilite potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și orientarea generală a instituției de credit, care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere și care include/includ persoanele care conduc în mod efectiv activitatea instituției de credit; ...
organul de conducere în funcția sa de supraveghere - organul de conducere care își îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere și care este reprezentat de consiliul de administrație, în cadrul sistemului unitar de administrare, și consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare; ...
conducerea superioară - persoanele fizice care exercită funcții de conducere în cadrul unei instituții de credit și care sunt împuternicite cu activitatea de conducere curentă a instituției de credit și răspund de modul de îndeplinire a acesteia față de organul de conducere. Conducerea superioară este reprezentată de directori, în cadrul sistemului unitar de administrare, și de către directorat, în cadrul sistemului dualist de administrare; ...
cadru aferent controlului intern - cadru ce trebuie să asigure desfășurarea unor operațiuni eficace și eficiente, controlul corespunzător al riscurilor, desfășurarea prudentă a activității, credibilitatea informațiilor financiare și nefinanciare raportate, atât intern, cât și extern, precum și conformitatea cu cadrul legal și de reglementare, cerințele de supraveghere și regulile și deciziile interne ale instituției de credit; ...
cadru de administrare a activității - componentă esențială a guvernanței corporative, care se concentrează pe structura internă și organizarea unei instituții de credit; ...
profil de risc - suma expunerilor unei instituții de credit la riscuri reale și potențiale; ...
apetit la risc - nivelul absolut al riscurilor pe care o instituție de credit este pregătită să și-l asume în mod aprioric; ...
toleranță la risc - limitele reale din cadrul apetitului la risc asumat de o instituție de credit; ...
risc de conformitate - riscul actual sau viitor de afectare a profiturilor și a capitalului, care poate conduce la amenzi, daune și/sau rezilierea de contracte sau care poate afecta reputația unei instituții de credit, ca urmare a încălcărilor sau neconformării cu cadrul legal și de reglementare, cu acordurile, practicile recomandate sau standardele etice; ...
conflict de interese - acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al personalului și membrilor structurii de conducere ai instituției de credit contravine interesului instituției de credit, astfel încât afectează sau ar putea afecta independența și imparțialitatea acestora în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care le revin în exercitarea atribuțiilor de serviciu; ...
persoane care dețin funcții-cheie - membri ai personalului ale căror funcții le conferă o influență semnificativă asupra orientării instituției de credit, însă care nu sunt membri ai organului de conducere. Printre persoanele care dețin funcții-cheie se pot număra conducătorii unor linii de activitate importante, ai sucursalelor din Spațiul Economic European, filialelor din state terțe, ai funcțiilor-suport și de control; ...
persoane cu funcție de conducere de nivel mediu a unor activități - persoane nominalizate să asigure conducerea unităților operaționale ale instituției de credit; ...
proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri - componentă a cadrului de administrare a activității instituțiilor de credit, care vizează ca organul de conducere al acestora să asigure identificarea, măsurarea, agregarea și monitorizarea în mod adecvat a riscurilor instituției de credit, deținerea unui capital intern adecvat la profilul de risc și utilizarea și dezvoltarea unor sisteme solide de administrare a riscurilor; ...
simulare de criză - tehnică de administrare a riscului utilizată pentru a evalua efectele potențiale asupra situației financiare a unei instituții de credit ale unui anumit eveniment și/sau ale modificării unui set de variabile financiare. Aceasta se poate realiza, în principiu, sub forma analizei de senzitivitate, care evaluează impactul asupra situației financiare a unei instituții de credit al modificării unui anumit determinant de risc - risk driver -, în condițiile în care sursa șocului nu este identificată, și a simulărilor pe bază de scenariu, care evaluează impactul asupra situației financiare a unei instituții de credit al modificărilor simultane ale mai multor determinanți de risc, în condițiile în care evenimentul de criză a fost definit; ...
debitori expuși la riscul valutar - debitori care nu beneficiază de efectul unei operațiuni de acoperire naturală sau financiară; ...
operațiune de acoperire naturală - operațiune în cadrul căreia debitorii primesc venituri denominate sau indexate la valuta în care este acordat creditul, inclusiv operațiunile de încasare de numerar din transferuri sau din exporturi; ...
operațiune de acoperire financiară - operațiune care are la bază încheierea de către debitor a unui contract cu o instituție de credit sau o instituție financiară în scopul acoperirii riscului valutar; ...
risc de rată a dobânzii - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii; ...
risc aferent tehnologiei informației (IT) - subcategorie a riscului operațional care se referă la riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului, determinat de inadecvarea strategiei și politicii IT, a tehnologiei informației și a procesării informației, cu referire la capacitatea de gestionare, integritatea, controlabilitatea și continuitatea acesteia, sau de utilizarea necorespunzătoare a tehnologiei informației; ...
risc reputațional - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului determinat de percepția nefavorabilă asupra imaginii unei instituții de credit de către clienți, contrapartide, acționari, investitori sau autorități de supraveghere; ...
risc strategic - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsa de reacție la schimbările din mediul de afaceri; ...
valoare economică - valoarea actualizată a fluxurilor de numerar nete așteptate, aferente instituției de credit; ...
unitate operațională - o unitate separată din punct de vedere tehnic, geografic sau organizatoric de alte părți ale instituției de credit sau ale grupului - cum ar fi entități separate din punct de vedere juridic sau organizatoric, linii de activitate sau grupuri omogene de expuneri în cadrul unei instituții de credit sau al unui grup; ...
formalizare - descrierea și, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituției de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate și detaliere; ...
depozite stabile (core deposits) - resursele de finanțare care rămân la dispoziția instituției de credit o perioadă de timp îndelungată, determinate de către aceasta potrivit politicilor interne la care se face referire la art. 136; ...
externalizare - utilizarea de către o instituție de credit a unui furnizor extern, în vederea desfășurării de către acesta, pe bază contractuală și în mod continuu, a unor activități efectuate în mod obișnuit de către instituția de credit în cauză; ...
furnizor extern - furnizorul de bunuri și servicii, care poate fi o entitate autorizată sau nu, în funcție de activitatea externalizată, respectiv o entitate afiliată în cadrul unui grup ori o entitate în afara grupului; ...
activități semnificative: a) activități care prezintă o asemenea importanță încât orice dificultate sau eșec în desfășurarea acestora ar putea avea un efect negativ semnificativ în ceea ce privește abilitatea instituției de credit de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de cadrul de reglementare și/ori de a-și continua activitatea; ... b) orice alte activități care necesită o autorizație din partea autorităților competente; ... c) orice activități care au un impact semnificativ din perspectiva administrării riscurilor; și ... d) administrarea riscurilor aferente activităților prevăzute la lit. a) ... ...
externalizare în lanț - externalizare în cadrul căreia furnizorul extern subcontractează cu alți furnizori externi elemente componente ale serviciilor prestate instituției de credit; ...
categorii de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al unei instituții de credit ("Personalul identificat") - membrii personalului ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției de credit, incluzând membrii conducerii superioare, personalul care expune instituția de credit unor riscuri - de exemplu, persoane cărora li s-au acordat competențe individuale sporite în ceea ce privește derularea tranzacțiilor în care este implicată instituția de credit, cum ar fi: dealeri, persoane care au competența de a aproba credite de valori semnificative -, personalul funcțiilor de control și orice angajat care primește o remunerație totală, inclusiv clauze privind beneficiul discreționar de tip pensie, ce conduce la încadrarea acestuia în aceeași categorie de remunerație cu cea a membrilor conducerii superioare și cu a personalului care expune instituția de credit unor riscuri; ...
riscuri semnificative - riscuri cu impact însemnat asupra situației patrimoniale și/sau reputaționale a instituțiilor de credit; ...
acord de tip malus - practică de ajustare în funcție de performanță, care permite ajustarea părții din bonusul unui angajat pentru care nu s-a intrat încă în drepturi, dar care fusese deja comunicat angajatului, pentru a ține cont de evenimentele ulterioare comunicării bonusului; ...
acord de tip clawback - practică de ajustare în funcție de performanță, care permite retragerea integrală sau parțială a bonusului unui angajat, pentru care s-a intrat deja în drepturi, pentru a lua în considerare evenimentele ulterioare intrării în drepturi; ...
risc de piață - riscul de a înregistra pierderi aferente pozițiilor din bilanț și din afara bilanțului datorită fluctuațiilor nefavorabile pe piață ale prețurilor (cum ar fi, de exemplu, prețurile acțiunilor, ratele de dobândă, cursurile de schimb valutar); ...
risc de model - o pierdere posibilă pe care o instituție de credit ar putea să o înregistreze ca urmare a unor decizii care ar putea fi bazate în principal pe rezultatele modelelor interne, din cauza unor erori în dezvoltarea, implementarea sau utilizarea acestor modele; ...
abordări interne - abordarea bazată pe modele interne de rating, menționată la art. 143 alin.

(1), cea bazată pe modele interne menționată la art. 221, cea bazată pe estimări proprii menționate la art. 225, cea aferentă abordării avansate de evaluare menționată la art. 313 alin.

(2), metoda modelelor interne menționată la art. 283 și art. 363 și abordarea bazată pe evaluări interne menționată la art. 259 alin.

(3)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; ...

risc de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor contractuale sau a eșecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite; ...
risc de țară - riscul expunerii la pierderi determinate de evenimente petrecute într-o țară străină. Conceptul este mai larg decât riscul suveran deoarece sunt acoperite toate formele de creditare sau activități investiționale, atât către/cu persoane fizice, societăți comerciale, instituții de credit sau administrații centrale; ...
risc de transfer - riscul ca un debitor să nu poată converti moneda locală într-o monedă străină, astfel fiind în imposibilitatea de a efectua plăți în contul datoriei în moneda străină respectivă. Acest risc rezultă în mod normal din restricții de schimb valutar impuse de guvernul din țara debitorului; ...
risc de lichiditate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului, determinat de incapacitatea instituției de credit de a-și îndeplini obligațiile la scadența acestora; ...
amortizorul de conservare a capitalului - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 256 ...
amortizorul anticiclic de capital specific instituției de credit - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 257 ...
amortizorul de capital aferent instituțiilor globale de importanță sistemică (amortizorul G-SII) - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 271 ...
amortizorul de capital aferent altor instituții de importanță sistemică (amortizorul O-SII) - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 269 alin.

(1)...

amortizorul de capital pentru riscul sistemic - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 288 (la 05-01-2018, Punctul
din Alineatul

(1), Articolul 3 , Capitolul II , Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018 ) ... 46. cerința amortizorului combinat - totalul fondurilor proprii de nivel 1 de bază necesare pentru a îndeplini cerința amortizorului de conservare a capitalului, căreia i se adaugă cerințele aferente următoarelor amortizoare, după caz:

a)amortizorul anticiclic de capital specific instituției de credit; ...
b)amortizorul G-SII; ...
c)amortizorul O-SII; ...
d)amortizorul de capital pentru riscul sistemic; ... ... 47. rata amortizorului anticiclic de capital - cota procentuală pe care instituțiile de credit trebuie să o aplice pentru a calcula amortizorul de capital anticiclic specific instituțiilor de credit respective; (la 05-01-2018, Punctul 47. din Alineatul

(1), Articolul 3 , Capitolul II , Titlul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018 ) ...

instituție de credit autorizată la nivel național - o instituție de credit care a fost autorizată în România și pentru care rata amortizorului anticiclic de capital este impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială; (la 05-01-2018, Punctul
din Alineatul

(1), Articolul 3 , Capitolul II , Titlul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018 ) ... (la 05-01-2018, Punctul 49. din Alineatul

(1), Articolul 3 , Capitolul II , Titlul I a fost abrogat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018 )

riscul juridic - risc de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităților și sancțiunilor de care instituția de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispozițiilor legale sau contractuale, cât și a faptului că drepturile și obligațiile contractuale ale instituției de credit și/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător; ...
eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității respective; ...
eficiență - maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate. ...
stat terț semnificativ - statul terț care a fost identificat ca fiind semnificativ în urma evaluărilor periodice efectuate de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială. (la 05-01-2018, Alineatul

(1)din Articolul 3 , Capitolul II , Titlul I a fost completat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018 ) ...

(2)Termenii și expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile: instituție, entitate din sectorul financiar, situație consolidată, bază consolidată, bază subconsolidată, fonduri proprii, piață reglementată, beneficii discreționare de tipul pensiilor, portofoliu de tranzacționare, inițiator, sponsor, contraparte centrală, risc operațional, diminuarea riscului de credit, securitizare, poziție din securitizare, entitate special constituită în scopul securitizării, capital eligibil, efect de levier, risc asociat folosirii excesive a efectului de levier, instituție externă de evaluare a creditului au înțelesul prevăzut la art. 4 alin.

(1)din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Titlul II Cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților instituțiilor de credit Capitolul I Cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit Articolul 4

(1)Instituțiile de credit sunt responsabile pentru existența unui cadru de administrare a activității riguros conceput, care să includă cel puțin următoarele aspecte:

a)structura organizatorică și organizarea; ...
b)organul de conducere al instituției de credit, respectiv: atribuții și responsabilități, componența și funcționarea, cadrul general pentru desfășurarea activității; ...
c)administrarea riscurilor; ...
d)controlul intern; ...
e)sistemele informaționale și continuitatea activității; ...
f)cerințele de transparență. ...

(2)Casa centrală a cooperativelor de credit este responsabilă pentru existența unui cadru de administrare a activității în sensul alin.

(1)Articolul 5

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de reglementări interne privind cadrul de administrare a activității.

(2)Instituțiile de credit adaptează cadrul de administrare a activității în funcție de natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților desfășurate de ele.

(3)Prevederile alin.

(2)se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit și la nivelul rețelei cooperatiste. Secţiunea 1 Structura organizatorică și organizarea unei instituții de credit 1.1 Cadrul organizațional Articolul 6

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să asigure o structură organizatorică adecvată și transparentă pentru instituția de credit în cauză.

(2)În sensul alin.

(1), structura organizatorică trebuie să promoveze eficacitatea și să demonstreze prudența conducerii instituției de credit atât la nivel individual, cât și la nivelul grupului din care aceasta face parte.

(3)Liniile de raportare și alocarea responsabilităților și competențelor în cadrul unei instituții de credit trebuie să fie clare, bine definite, coerente și implementate efectiv.

(4)Organul de conducere trebuie să evalueze modalitatea în care diferite elemente ale structurii organizatorice se completează și interacționează reciproc. Structura organizatorică nu trebuie să afecteze capacitatea organului de conducere de a supraveghea și a administra în mod eficace riscurile cu care se confruntă instituția de credit sau grupul din care aceasta face parte.

(5)Organul de conducere trebuie să evalueze în ce fel schimbările în structura grupului, care pot rezulta, fără a fi limitative, din înființarea unor noi filiale, fuziuni și achiziții, vânzarea sau dizolvarea unor părți ale grupului sau din evoluții exterioare grupului, afectează soliditatea acestuia. Organul de conducere trebuie să efectueze orice modificări necesare cu promptitudine. 1.2 Verificări și echilibrări în cadrul unei structuri de grup Articolul 7

(1)În cadrul unei structuri de grup, organul de conducere al unei instituții de credit-mamă, persoană juridică română, trebuie să se asigure că, în cadrul grupului, există un cadru adecvat de administrare a activității și că acesta este corespunzător structurii, activității și riscurilor aferente grupului și entităților acestuia.

(2)Organul de conducere al unei instituții de credit filială, persoană juridică română, trebuie să adere la aceleași valori și politici privind cadrul de administrare a activității cu cele ale societății-mamă, cu excepția cazului în care există cerințe legislative sau de supraveghere ori considerente de proporționalitate care determină o altă conduită. În acest sens, organul de conducere a unei instituții de credit filială trebuie ca, în cadrul propriilor responsabilități pe linia cadrului de administrare a activității, să își stabilească propriile politici și să evalueze orice decizii sau practici la nivel de grup pentru a se asigura că acestea nu determină ca filiala să încalce prevederile cadrului de reglementare ori regulile prudențiale aplicabile la nivel individual pe teritoriul României. Organul de conducere al unei instituții de credit filială trebuie, de asemenea, să se asigure că asemenea decizii sau practici nu aduc atingere: a) administrării sănătoase și prudente a filialei; ... b) solidității financiare a filialei; sau ... c) intereselor legale ale părților interesate în filială. ...

(3)Pentru a-și îndeplini responsabilitățile pe linia cadrului de administrare a activității, organul de conducere al unei instituții de credit-mamă, persoană juridică română, trebuie:

a)să stabilească o structură a cadrului de administrare a activității care să contribuie la supravegherea eficace a filialelor sale și care să ia în considerare natura, amploarea și complexitatea diferitelor riscuri la care grupul și filialele acestuia sunt expuse; ...
b)să aprobe o politică privind cadrul de administrare a activității la nivelul grupului și pentru filialele acestuia, care să includă angajamentul de a îndeplini toate cerințele aplicabile cadrului de administrare a activității; ...
c)să se asigure că există resurse suficiente pentru fiecare filială în scopul îndeplinirii atât a standardelor la nivel de grup, cât și a standardelor locale privind cadrul de administrare a activității; ...
d)să dispună de mijloace corespunzătoare pentru a monitoriza că fiecare filială se conformează tuturor cerințelor aplicabile privind cadrul de administrare a activității; ...
e)să se asigure că liniile de raportare la nivelul grupului sunt clare și transparente, în special în cazul în care liniile de activitate nu se suprapun organizării grupului din punct de vedere juridic. ...

(4)O instituție de credit filială, persoană juridică română, trebuie să dispună și de un număr suficient de membri independenți în organul de conducere. Membrii independenți ai organului de conducere sunt membri care nu dețin funcție executivă, care sunt independenți de filială și de grupul din care aceasta face parte și de acționarii care dețin controlul. 1.3 Cunoașterea structurii Articolul 8

(1)Organul de conducere trebuie să cunoască și să înțeleagă pe deplin structura operațională a unei instituții de credit și să se asigure că aceasta este conformă cu strategia de afaceri și profilul de risc aprobate.

(2)Organul de conducere trebuie să orienteze și să aibă o bună înțelegere a structurii instituției de credit, a evoluției și limitelor acesteia și trebuie să se asigure că structura este adecvată și nu presupune un nivel de complexitate excesiv sau necorespunzător. Organul de conducere este responsabil și pentru aprobarea unor strategii și politici sănătoase pentru stabilirea unor noi structuri. În plus, organul de conducere trebuie să recunoască riscurile pe care le presupune însăși complexitatea structurii entității juridice și trebuie să se asigure că instituția de credit este capabilă să producă la timp informații privind tipul, statutul, structura acționariatului și activitățile fiecărei entități juridice.

(3)Organul de conducere al unei instituții de credit-mamă, persoană juridică română, trebuie:

a)să înțeleagă nu numai organizarea grupului, ci și scopul diferitelor entități și legăturile și relațiile dintre ele; ...
b)să se asigure că diferitele entități din grup (inclusiv instituția de credit însăși) primesc suficiente informații pentru a avea o percepție clară a obiectivelor și riscurilor generale ale grupului; ...
c)să se asigure că este în permanență informată cu privire la riscurile cauzate de structura grupului. ... 1.4 Activități care nu sunt desfășurate în mod obișnuit sau care nu sunt transparente Articolul 9

(1)În situația în care o instituție de credit operează prin intermediul unor structuri cu scop special sau al unor structuri aflate în legătură sau în jurisdicții care împiedică transparența sau care nu îndeplinesc standardele bancare internaționale, organul de conducere trebuie să înțeleagă scopul, structura și riscurile speciale asociate acestora.

(2)Organul de conducere trebuie să accepte aceste activități numai atunci când este încredințat că riscurile vor fi administrate în mod corespunzător.

(3)Organul de conducere trebuie să stabilească, să mențină și să revizuiască, în mod permanent, strategii, politici și proceduri corespunzătoare de aprobare și menținere a unor astfel de structuri și activități pentru a se asigura că acestea rămân conforme cu scopul lor declarat.

(4)Organul de conducere trebuie să asigure luarea de măsuri corespunzătoare pentru a evita sau a diminua riscurile unor astfel de activități.

(5)În sensul alin.

(4)

a)instituția de credit dispune de politici și proceduri adecvate, precum și procese formalizate (de exemplu, limite aplicabile, cerințe de informații) pentru luarea în considerare, aprobarea și administrarea riscurilor unor astfel de activități, având în vedere consecințele pentru structura operațională a grupului; ...
b)informațiile privind aceste activități și riscurile aferente sunt accesibile la nivelul sediului central și auditorilor instituției de credit și sunt raportate organului de conducere și Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere; ...
c)instituția de credit evaluează periodic necesitatea permanentă de a desfășura activități care împiedică transparența. ...

(6)În sensul alin.

(5)

(7)Toate structurile și activitățile prevăzute de prezentul articol trebuie să fie supuse unor analize periodice ale auditului intern și extern. Secţiunea a 2-a Organul de conducere al instituției de credit 2.1 Atribuții și responsabilități ale organului de conducere Articolul 10

(1)Responsabilitățile organului de conducere trebuie să fie definite în mod clar într-un document scris și aprobate, cu respectarea legislației relevante în materie.

(2)Responsabilitățile prevăzute în document trebuie să fie conforme și cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Articolul 11

(1)Organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze și să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activității care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției de credit, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul organizației și prevenirea conflictelor de interese.

(2)În sensul alin.

(1)

a)organul de conducere trebuie să aibă responsabilitate deplină în ceea ce privește instituția de credit și trebuie să aprobe și să supravegheze implementarea obiectivelor strategice, a strategiei privind administrarea riscurilor și a cadrului de administrare a activității ale instituției de credit; ...
b)organul de conducere trebuie să asigure integritatea sistemelor contabile și de raportare financiară, inclusiv controalele financiare și operaționale și conformarea cu legislația și standardele relevante; ...
c)organul de conducere trebuie să supravegheze procesul de publicare a informațiilor și de comunicare; ...
d)organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru asigurarea supravegherii efective a conducerii superioare. ... Articolul 12

(1)În afara responsabilităților prevăzute de art. 11 alin.

(2)

a)sumelor, tipurilor și distribuției atât ale capitalului intern, cât și ale fondurilor proprii adecvate pentru a acoperi riscurile instituției de credit; ...
b)unei structuri organizatorice solide și transparente cu canale de comunicare și raportare eficace; ...
c)unei politici privind numirea și succedarea persoanelor care dețin funcții-cheie în cadrul instituției de credit; ...
d)unui cadru de remunerare care să fie conform cu strategiile instituției de credit privind administrarea riscurilor; ...
e)principiilor cadrului de administrare a activității și a valorilor corporative ale instituției de credit, inclusiv a celor stabilite prin intermediul unui cod de conduită sau a unui document echivalent; și ...
f)unui cadru adecvat și eficace aferent controlului intern care să includă funcțiile de administrare a riscurilor, de conformitate și de audit intern, precum și un cadru corespunzător privind raportarea financiară și contabilitatea. ...

(2)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să aprobe și să revizuiască periodic strategiile și politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea și diminuarea riscurilor la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care instituția de credit își desfășoară activitatea și care sunt legate de stadiul ciclului economic.

(3)În procesul de revizuire a politicilor și strategiilor, organul de conducere este responsabil pentru comunicarea corespunzătoare cu Banca Națională a României - Direcția supraveghere și alte părți interesate.

(4)În sensul alin.

(1)lit. c)

(5)Dacă în urma evaluării instituției de credit se concluzionează că persoana care deține o funcție-cheie nu este adecvată, instituția de credit trebuie să ia măsurile corespunzătoare. Articolul 13

(1)Organul de conducere trebuie să monitorizeze și să evalueze periodic eficacitatea cadrului de administrare a activității al instituției de credit și să ia măsuri corespunzătoare pentru remedierea oricărei deficiențe.

(2)O revizuire a cadrului de administrare a activității și a implementării acestuia trebuie să fie efectuată cel puțin anual. Aceasta trebuie să vizeze orice modificare a factorilor interni și externi care afectează instituția de credit. Articolul 14

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere și conducerea superioară trebuie să interacționeze în mod eficace.

(2)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie:

a)să fie pregătit și capabil să conteste și să dispună de capacitatea de a analiza în mod critic, într-o manieră constructivă, propuneri, explicații și informații furnizate de către membrii conducerii superioare; ...
b)să monitorizeze dacă strategia, toleranța/apetitul la risc și politicile instituției de credit sunt implementate în mod consecvent și dacă standardele de performanță sunt menținute în conformitate cu interesele financiare pe termen lung și cu solvabilitatea acesteia; și ...
c)să monitorizeze performanța membrilor conducerii superioare în raport cu respectivele standarde. ...

(3)Conducerea superioară trebuie să informeze organul de conducere în funcția sa de supraveghere în mod cuprinzător, periodic și fără întârziere, după caz, asupra elementelor relevante pentru evaluarea unei situații care are impact asupra conducerii instituției de credit și menținerii securității financiare a acesteia. 2.2 Componența și funcționarea organului de conducere Articolul 15

(1)Organul de conducere trebuie să aibă un număr adecvat de membri și o componență corespunzătoare.

(2)În vederea stabilirii componenței, instituțiile de credit trebuie să evalueze adecvarea membrilor organului de conducere pe baza criteriilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Evaluarea se face, de regulă, înaintea de ocuparea funcției respective.

(3)Instituțiile de credit trebuie să reevalueze adecvarea membrilor organului de conducere, atunci când evenimente determină necesitatea reevaluării, pentru a verifica adecvarea continuă a persoanei respective.

(4)Organul de conducere trebuie să dispună de politici pentru selectarea, monitorizarea și planificarea succedării membrilor săi.

(5)O instituție de credit trebuie să stabilească mărimea și componența organului său de conducere în funcție de mărimea și complexitatea instituției de credit și de natura și sfera de cuprindere a activităților sale.

(6)Dacă în urma evaluării instituției de credit se concluzionează că o persoană nu este adecvată pentru a fi numită membru al organului de conducere, respectiva persoană nu trebuie să fie numită.

(7)Dacă în urma reevaluării instituției de credit se concluzionează că un membru al organului de conducere nu mai este adecvat, instituția de credit trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru remedierea situației și să informeze Banca Națională a României în acest sens.

(8)Măsurile prevăzute de alin.

(6)

(7)Articolul 16

(1)Membrii organului de conducere trebuie să participe în mod activ în activitatea unei instituții de credit și trebuie să fie capabili să ia decizii și să facă propriile raționamente care să fie solide, obiective și independente.

(2)Selecția membrilor organului de conducere trebuie să asigure că există suficientă expertiză și independență în cadrul acestuia. Instituția de credit trebuie să se asigure că membrii organului de conducere au capacitatea să aloce timp și efort suficient pentru îndeplinirea în mod eficace a atribuțiilor ce le revin.

(3)Instituțiile de credit trebuie să dispună de documente scrise care reprezintă angajamente privind timpul minim așteptat de participare efectivă pentru exercitarea în mod adecvat a prerogativelor pentru toți membrii organului de conducere. Participarea membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere la exercitarea atribuțiilor funcției de supraveghere trebuie să fie făcută publică.

(4)Membrii organului de conducere trebuie să fie capabili să acționeze în mod obiectiv, critic și independent. Articolul 17 Organul de conducere trebuie să aibă o politică scrisă privind administrarea conflictelor de interese pentru membrii săi. Articolul 18

(1)Instituțiile de credit trebuie să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru integrarea și instruirea membrilor organului de conducere.

(2)În sensul alin.

(1)Articolul 19 Instituțiile de credit și, respectiv, comitetele lor de nominalizare, în cazul în care acestea există, trebuie aibă în vedere o gamă largă de aptitudini și competențe atunci când recrutează membrii organului de conducere și, în acest sens, trebuie să stabilească o politică de promovare a diversității în cadrul organului de conducere. Articolul 20

(1)Organul de conducere trebuie să definească practici și proceduri corespunzătoare aferente cadrului de administrare a activității pentru propria organizare și funcționare și trebuie să dispună de mijloacele care să asigure că astfel de practici sunt urmate și revizuite periodic în vederea îmbunătățirii lor.

(2)În sensul alin.

(1)Articolul 21

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să ia în considerare, în funcție de mărimea și complexitatea instituției de credit, stabilirea unor comitete specializate formate din membri ai organului de conducere (pot fi invitate să participe și alte persoane datorită expertizei specifice a acestora sau datorită faptului că îndrumările oferite de acestea sunt relevante pentru un anumit aspect).

(2)În sensul alin.

(1)Articolul 22

(1)Instituțiile de credit trebuie să înființeze un comitet de audit.

(2)Un comitet de audit trebuie, fără a fi limitativ:

a)să monitorizeze eficacitatea controlului intern, auditului intern și administrării riscurilor; ...
b)să supravegheze auditorii externi ai instituției de credit; ...
c)să recomande aprobarea de către organul de conducere sau de către acționari a numirii, remunerării și revocării auditorilor externi; ...
d)să analizeze și să aprobe sfera de cuprindere și frecvența auditului intern; ...
e)să analizeze rapoartele de audit intern; ...
f)să verifice adoptarea la timp de către conducerea superioară a măsurilor corective necesare pentru a remedia deficiențele legate de control, neconformarea cu cadrul legal și de reglementare, cu politicile, precum și cu alte probleme identificate de auditori. ...

(3)Comitetul de audit trebuie să supravegheze și instituirea de politici contabile de către instituția de credit.

(4)Președintele comitetului de audit trebuie să fie independent. În situația în care președintele este un fost membru al conducerii superioare a instituției de credit, acesta poate ocupa funcția de președinte al comitetului numai după trecerea unei perioade de timp corespunzătoare de cel puțin 1 an.

(5)Membrii comitetului de audit în ansamblul său trebuie să aibă experiență practică recentă și relevantă în domeniul piețelor financiare sau trebuie să fi obținut, în urma activităților anterioare, o experiență profesională suficientă legată în mod direct de activitatea pe piețele financiare. Președintele comitetului de audit trebuie să aibă cunoștințe de specialitate și experiență în aplicarea principiilor contabile și a proceselor de control intern. Articolul 23

(1)Instituțiile de credit care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne și naturii, extinderii și complexității activităților lor trebuie să înființeze un comitet de administrare a riscurilor compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcție executivă în instituția de credit respectivă. Membrii comitetului de administrare a riscurilor trebuie să dispună de cunoștințe, competențe și expertiză corespunzătoare pentru a înțelege pe deplin și a monitoriza strategia privind administrarea riscurilor și apetitul la risc al instituției de credit.

(2)Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să consilieze organul de conducere cu privire la apetitul la risc și strategia globală privind administrarea riscurilor, actuale și viitoare, ale instituției de credit și să asiste organul de conducere în supravegherea implementării strategiei respective de către conducerea superioară. Responsabilitatea generală privind administrarea riscurilor revine în continuare organului de conducere.

(3)Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice dacă prețurile produselor de pasiv și activ oferite clienților iau în considerare pe deplin modelul de afaceri și strategia privind administrarea riscurilor ale instituției de credit. În cazul în care prețurile nu reflectă riscurile în mod corespunzător în conformitate cu modelul de afaceri și cu strategia privind administrarea riscurilor, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să prezinte organului de conducere un plan de remediere a situației.

(4)Banca Națională a României poate permite unei instituții de credit, care nu este considerată semnificativă în sensul alin.

(1)

(5)Pentru a sprijini stabilirea unor politici și practici de remunerare sănătoase, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare iau în considerare riscurile, capitalul, lichiditatea, precum și probabilitatea și calendarul profiturilor. Articolul 24

(2)Comitetul de nominalizare trebuie:

a)să identifice și să recomande, spre aprobare, organului de conducere sau adunării generale candidați pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere, să evalueze echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere și să pregătească o descriere a rolurilor și a capacităților în vederea numirii pe un anumit post și să evalueze așteptările în ceea ce privește timpul alocat în acest sens; ...
b)să evalueze periodic, dar cel puțin o dată pe an, structura, mărimea, componența și performanța organului de conducere și să facă recomandări organului de conducere cu privire la orice modificări; ...
c)să evalueze periodic, dar cel puțin o dată pe an, cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și al organului de conducere în ansamblul său și să raporteze organului de conducere în mod corespunzător; ...
d)să revizuiască periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor conducerii superioare și să facă recomandări organului de conducere. ...

(3)În sensul alin.

(2)lit. a)

(4)Comitetul de nominalizare trebuie să contribuie în mod activ și la îndeplinirea responsabilității instituției de credit privind adoptarea unor politici interne corespunzătoare privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie în sensul art. 12 alin.

(1)lit. c) art. 15 alin.

(4)

(5)În îndeplinirea atribuțiilor sale, comitetul de nominalizare trebuie să țină cont, în măsura în care este posibil și pe o bază continuă, de necesitatea asigurării ca procesul decizional al organului de conducere să nu fie dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care să fie în detrimentul intereselor instituției de credit în ansamblu.

(6)Comitetul de nominalizare trebuie să poată utiliza orice tip de resurse pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv consultanță externă, și trebuie să beneficieze de finanțare corespunzătoare în acest sens. 2.3 Cadrul general pentru desfășurarea activității Articolul 25

(1)Organul de conducere trebuie să dezvolte și să promoveze standarde etice și profesionale de calitate ridicată.

(2)În sensul alin.

(1)Articolul 26

(1)Organul de conducere trebuie să stabilească, să implementeze și să mențină politici eficace pentru a identifica conflicte de interese actuale și potențiale. Conflictele de interese care au fost aduse la cunoștința organului de conducere și confirmate de acesta trebuie să fie gestionate în mod corespunzător.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)O instituție de credit-mamă, persoană juridică română, trebuie să ia în considerare și să echilibreze interesele tuturor filialelor sale și să analizeze modul în care aceste interese contribuie la scopul și interesele comune ale grupului în ansamblul său pe termen lung.

(4)Politica privind conflictele de interese trebuie să stabilească măsuri care urmează să fie adoptate pentru a preveni sau a gestiona conflicte de interese. Astfel de proceduri și măsuri pot include:

a)o separare adecvată a atribuțiilor, cum ar fi încredințarea unor activități de natură să genereze situații conflictuale din lanțul de tranzacții sau servicii unor persoane diferite sau încredințarea responsabilităților de supraveghere și raportare pentru activitățile care generează conflicte de interese unor persoane diferite; ...
b)stabilirea de obstacole în calea circulației informațiilor; și ...
c)împiedicarea persoanelor care sunt active și în afara instituției de credit să aibă o influență necorespunzătoare în cadrul instituției de credit cu privire la activitățile în cauză. ... Articolul 27

(1)Organul de conducere trebuie să asigure că instituția de credit dispune de proceduri interne de alertă corespunzătoare pentru comunicarea îngrijorărilor personalului cu privire la cadrul de administrare a activității.

(2)Instituțiile de credit trebuie să adopte proceduri interne de alertă corespunzătoare care pot fi utilizate de personal pentru a atrage atenția asupra îngrijorărilor legitime și de substanță în legătură cu aspecte privind cadrul de administrare a activității. Aceste proceduri trebuie să asigure confidențialitatea persoanei care ridică o anumită problemă. Pentru a evita conflictele de interese, aceste îngrijorări trebuie să poată fi semnalate în afara liniilor normale de raportare (de exemplu, prin funcția de conformitate sau funcția de audit intern sau printr-o procedură internă de avertizare). Procedurile de alertă trebuie să fie disponibile întregului personal din cadrul unei instituții de credit. Informațiile furnizate de personal printr-o procedură de alertă trebuie, dacă sunt relevante, să fie puse la dispoziția organului de conducere.

(3)În plus față de procedurile interne de alertă, personalul unei instituții de credit poate informa Banca Națională a României - Direcția supraveghere asupra îngrijorărilor legitime și de substanță prevăzute la alin.

(2)Secţiunea a 3-a Administrarea riscurilor Articolul 28 Administrarea riscurilor în cadrul unei instituții de credit presupune:

a)existența unei culturi privind riscurile; ...
b)existența unui cadru de administrare a riscurilor; ...
c)existența unei politici de aprobare a noilor produse. ... 3.1 Cultura privind riscurile Articolul 29

(1)Instituțiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile integrată și la nivel de ansamblu al instituției de credit, bazată pe o deplină înțelegere a riscurilor cu care se confruntă și a modului în care acestea sunt administrate, având în vedere toleranța/apetitul la risc al instituției de credit.

(2)Fiecare persoană din cadrul unei instituții de credit trebuie să fie deplin conștientă de responsabilitățile sale pe linia administrării riscurilor. Responsabilitatea administrării riscurilor nu trebuie limitată la nivelul specialiștilor în domeniul riscurilor sau al funcțiilor de control. Unitățile operaționale, sub supravegherea organului de conducere, sunt în primul rând responsabile pentru administrarea zilnică a riscurilor, având în vedere toleranța/apetitul la risc al instituției de credit și în conformitate cu politicile, procedurile și controalele instituției de credit.

(3)Organul de conducere trebuie să dedice timp suficient pentru examinarea problemelor legate de riscuri.

(4)În sensul alin.

(3)

(5)O instituție de credit trebuie să dispună de un cadru cuprinzător de administrare a riscurilor care să acopere toate unitățile operaționale, funcțiile-suport și pe cele de control, care să recunoască pe deplin substanța economică a expunerilor la risc și care să conțină toate riscurile relevante. Aria de cuprindere a administrării riscurilor trebuie să se refere la riscul de credit, de piață, de lichiditate, operațional, de concentrare, reputațional, de conformitate și strategic. 3.2 Cadrul de administrare a riscurilor Articolul 30

(1)Cadrul de administrare a riscurilor al unei instituții de credit trebuie să includă politici, proceduri, limite și controale care să asigure identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea, diminuarea și raportarea riscurilor aferente activităților sale la nivel de linii de activitate și la nivel de ansamblu al instituției de credit.

(2)Cadrul de administrare a riscurilor al unei instituții de credit trebuie să asigure orientare specifică privind implementarea strategiilor sale.

(3)Atunci când se identifică și se măsoară riscurile, o instituție de credit trebuie să dezvolte instrumente de tip forward-looking (anticipative) și backward-looking (retrospective). Instrumentele trebuie să permită agregarea expunerilor la risc între liniile de activitate și să faciliteze identificarea concentrărilor la riscuri.

(4)Responsabilitatea finală pentru evaluarea riscurilor aparține exclusiv instituției de credit care trebuie să își evalueze riscurile în mod critic și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe evaluări externe.

(5)Instituțiile de credit trebuie să stabilească mecanisme de raportare periodică și transparentă, astfel încât organul de conducere și toate unitățile relevante dintr-o instituție de credit să beneficieze de rapoarte la timp, precise, concise, inteligibile și semnificative și să poată face schimb de informații relevante privind identificarea, măsurarea sau evaluarea și monitorizarea riscurilor. Cadrul de raportare trebuie să fie bine definit, documentat și aprobat de organul de conducere.

(6)În sensul alin.

(5)

(7)Organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, și comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înființat un astfel de comitet, trebuie să aibă acces adecvat la informații privind situația riscurilor instituției de credit și, dacă este necesar și corespunzător, la funcția de administrare a riscurilor și la consultanță externă de specialitate.

(8)Organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, și comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înființat un astfel de comitet, trebuie să stabilească natura, volumul, formatul și frecvența informațiilor privind riscurile pe care urmează să le primească. Articolul 31 Cadrul de administrare a riscurilor semnificative trebuie să fie transpus în mod clar și transparent în norme interne, proceduri, inclusiv în manuale și coduri de conduită, făcându-se distincție între standardele generale aplicabile întregului personal și regulile specifice aplicabile anumitor categorii de personal. 3.3 Produse noi Articolul 32

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de o politică bine documentată de aprobare a produselor noi, aprobată de către organul de conducere, care vizează dezvoltarea de noi piețe, produse și servicii și modificări semnificative ale celor existente.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată la aprobarea noilor produse sau la modificarea semnificativă a produselor existente. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă o perspectivă clară asupra introducerii noilor produse (sau a unor modificări semnificative ale produselor existente) între diferite linii de activitate și portofolii și trebuie să aibă competența de a solicita ca modificările la produsele existente să treacă prin procesul oficial aferent politicii de aprobare a noilor produse. Secţiunea a 4-a Controlul intern Articolul 33 Controlul intern al unei instituții de credit presupune: a) existența unui cadru solid aferent controlului intern; ... b) existența unor funcții independente de control. ... 4.1 Cadrul aferent controlului intern Articolul 34

(1)O instituție de credit trebuie să dezvolte și să mențină un cadru solid și cuprinzător aferent controlului intern, inclusiv funcții independente de control specifice cu o autoritate corespunzătoare pentru a-și îndeplini atribuțiile lor.

(2)Cadrul aferent controlului intern trebuie să acopere instituția de credit în ansamblul său, inclusiv activitățile tuturor unităților operaționale, ale funcțiilor-suport și de control.

(3)Cadrul aferent controlului intern trebuie să fie corespunzător activității unei instituții de credit, cu proceduri solide administrative și contabile.

(4)Pentru a implementa un cadru solid aferent controlului intern în toate domeniile de activitate ale unei instituții de credit, unitățile operaționale și funcțiile-suport trebuie să aibă responsabilitatea principală pentru stabilirea și menținerea unor proceduri adecvate de control intern. Articolul 35

(1)Un cadru corespunzător aferent controlului intern necesită și verificarea de către funcțiile independente de control a conformării cu aceste politici și proceduri. Funcțiile de control trebuie să includă o funcție de administrare a riscurilor, o funcție de conformitate și o funcție de audit intern.

(2)Funcțiile de control trebuie să fie stabilite la un nivel ierarhic adecvat și trebuie să existe linii de raportare directe către organul de conducere. Acestea trebuie să fie independente de funcțiile operaționale și suport pe care le monitorizează și controlează și independente din punct de vedere organizațional una față de cealaltă. Funcțiile de control la nivel de grup trebuie să supravegheze funcțiile de control la nivel de filiale.

(3)O funcție de control este considerată independentă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)personalul său nu are nicio atribuție care să intre sub incidența activităților pe care funcția de control urmează să le monitorizeze și să le controleze; ...
b)funcția de control este separată din punct de vedere organizațional de activitățile atribuite pentru monitorizare și control; ...
c)coordonatorul funcției de control este subordonat unei persoane care nu are nicio responsabilitate pe linia conducerii activităților pe care funcția de control le monitorizează și controlează. Coordonatorul funcției de control trebuie să raporteze în mod direct organului de conducere și altor comitete relevante și trebuie să participe periodic la reuniunile acestora; ...
d)remunerarea personalului care exercită funcția de control nu trebuie să fie legată de performanța activităților pe care funcția de control le monitorizează și controlează, ci de atingerea obiectivelor legate de funcțiile respective. ...

(4)Funcțiile de control trebuie să dispună de un număr adecvat de personal calificat (atât la nivelul instituției de credit-mamă, cât și la nivelul filialelor din cadrul unui grup). Personalul, care trebuie să aibă autoritate corespunzătoare, trebuie să fie calificat pe o bază continuă și trebuie să beneficieze de o instruire corespunzătoare. Personalul trebuie să aibă la dispoziție sisteme de date și suport corespunzător, cu acces la informații interne și externe necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile.

(5)Funcțiile de control trebuie să transmită periodic organului de conducere rapoarte oficiale privind deficiențele majore identificate. Aceste rapoarte trebuie să includă măsurile de urmărire pentru constatările anterioare și, pentru orice nouă deficiență majoră identificată, riscurile relevante implicate, o evaluare a impactului și recomandări. Organul de conducere trebuie să acționeze în privința constatărilor funcțiilor de control la timp și în mod eficace și trebuie să solicite măsuri adecvate de remediere. Articolul 36

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 60, funcțiile de control nu pot fi externalizate.

(2)În sensul prezentului regulament, centralizarea funcțiilor de control la instituția de credit-mamă nu se consideră externalizare din perspectiva unei instituții de credit filială, persoană juridică română.

(3)În situația centralizării funcțiilor de control, instituțiile de credit vor asigura respectarea prevederilor art. 7

(4)Instituțiile de credit filiale, persoane juridice române, care fac parte dintr-un grup pentru care instituția de credit-mamă centralizează funcțiile de control, trebuie să se conformeze cu prevederile prezentului regulament în ceea ce privește organizarea funcțiilor de control.

(5)Casa centrală a cooperativelor de credit asigură coordonarea funcțiilor de administrare a riscurilor, de conformitate și de audit intern și pentru cooperativele de credit afiliate. 4.2 Funcția de administrare a riscurilor Articolul 37

(1)În funcție de mărimea, organizarea internă și natura, extinderea și complexitatea activităților lor, instituțiile de credit trebuie să dispună de o funcție de administrare a riscurilor independentă de funcțiile operaționale, cu suficientă autoritate, importanță, resurse și acces la organul de conducere.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie o componentă centrală în cadrul unei instituții de credit și trebuie structurată astfel încât să poată implementa politicile de risc și să poată controla cadrul de administrare a riscurilor.

(3)În cazul instituțiilor de credit mari, cu activitate complexă și sofisticată, se poate lua în considerare stabilirea unor funcții dedicate de administrare a riscurilor pentru fiecare linie de activitate semnificativă. Cu toate acestea, trebuie să existe în cadrul instituției de credit o funcție centralizată de administrare a riscurilor (inclusiv, după caz, o funcție de administrare a riscurilor la nivel de grup la nivelul instituției de credit-mamă a grupului) care să furnizeze o vedere de ansamblu asupra tuturor riscurilor.

(4)Casa centrală a cooperativelor de credit se asigură că politicile și obiectivele strategice ale fiecărei cooperative de credit afiliate sunt conforme cu cele ale casei centrale și cu apetitul la risc și obiectivele generale stabilite de casa centrală. În acest sens, casa centrală a cooperativelor de credit definește politicile și principiile pentru evaluarea și măsurarea riscurilor și stabilește procedurile de control al riscurilor la nivelul rețelei cooperatiste și pentru fiecare cooperativă de credit afiliată. Articolul 38 Funcția de administrare a riscurilor trebuie să asigure că toate riscurile semnificative sunt identificate, măsurate și raportate în mod corespunzător. Articolul 39 Funcția de administrare a riscurilor are un rol important în cadrul unei instituții de credit, asigurând că aceasta dispune de procese eficace de administrare a riscurilor, implicându-se în: a) elaborarea și revizuirea strategiilor și în procesul decizional; ... b) analiza tranzacțiilor cu părți afiliate; ... c) identificarea riscurilor generate de complexitatea structurii juridice a unei instituții de credit; ... d) evaluarea modificărilor semnificative; ... e) măsurarea și evaluarea internă a riscurilor; ... f) monitorizarea riscurilor; ... g) aspecte legate de expuneri neaprobate. ... Articolul 40

(1)În sensul art. 39 lit. a)

(2)În sensul alin.

(1)

(3)Funcția de administrare a riscurilor trebuie de asemenea să evalueze strategia privind administrarea riscurilor, inclusiv obiectivele propuse de către unitățile operaționale, și să acorde consultanță organului de conducere înainte de luarea unei decizii. Obiectivele, printre care se numără ratingul de credit și ratele de rentabilitate a capitalului, trebuie să fie plauzibile și consecvente.

(4)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să împartă responsabilitatea de implementare a strategiei și a politicii privind administrarea riscurilor unei instituții de credit cu toate unitățile operaționale din cadrul acesteia. În timp ce unitățile operaționale trebuie să implementeze limitele de risc relevante, funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie responsabilă de asigurarea că limitele sunt conforme cu apetitul/toleranța la risc generală a instituției de credit și de monitorizarea pe o bază continuă pentru ca instituția de credit să nu își asume riscuri excesive.

(5)În ceea ce privește implicarea funcției de administrare a riscurilor în procesul decizional, aceasta trebuie să asigure că aspectele privind riscurile sunt luate în considerare în mod corespunzător. Cu toate acestea, unitățile operaționale și funcțiile-suport și, în ultimă instanță, organul de conducere trebuie să rămână responsabile pentru deciziile luate. Articolul 41 În sensul art. 39 lit. b) Articolul 42 În sensul art. 39 lit. c) Articolul 43

(1)În sensul art. 39 lit. d)

(2)Înainte de luarea unor decizii privind schimbările semnificative sau tranzacțiile excepționale, funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în evaluarea impactului unor astfel de schimbări și tranzacții excepționale asupra nivelului general de risc al instituției de credit și al grupului. Articolul 44 În sensul art. 39 lit. e) Articolul 45

(1)În sensul art. 39 lit. f)

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să analizeze tendințele și să recunoască riscurile noi sau în curs de apariție care decurg din modificarea circumstanțelor și condițiilor. Aceasta trebuie de asemenea să revizuiască periodic rezultatele actuale privind riscurile în raport cu estimările anterioare (de exemplu, back testing) pentru a evalua și îmbunătăți acuratețea și eficacitatea procesului de administrare a riscurilor.

(3)Funcția de administrare a riscurilor la nivel de grup trebuie să monitorizeze riscurile asumate de filiale. Incoerențele cu strategia aprobată la nivel de grup trebuie raportate organului de conducere relevant. Articolul 46

(1)În sensul art. 39 lit. g)

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă un rol important în asigurarea că o decizie privind recomandările sale este luată la un nivel corespunzător, este respectată de către unitățile operaționale relevante și raportată în mod corespunzător organului de conducere, comitetului de administrare a riscurilor și unităților operaționale sau funcțiilor-suport.

(3)O instituție de credit trebuie să ia măsuri corespunzătoare împotriva comportamentului fraudulos intern sau extern și încălcărilor conduitei (de exemplu, încălcarea procedurilor interne, încălcarea limitelor). Articolul 47 În cazul în care este necesar, funcția de administrare a riscurilor trebuie să poată raporta direct organului de conducere în funcția sa de supraveghere, independent de raportarea către conducerea superioară, și să poată face sesizări și să poată avertiza acest organ, atunci când este cazul, dacă au loc evoluții specifice ale riscurilor care afectează sau ar putea să afecteze instituția de credit, fără a aduce atingere responsabilităților pe care le au/are organul de conducere în funcția sa de supraveghere și/sau conducerea superioară în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, prezentului regulament și Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Articolul 48

(1)Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent al conducerii superioare, cu responsabilități distincte privind funcția de administrare a riscurilor. În cazul în care natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit nu justifică numirea unei persoane distincte dintre membrii conducerii superioare, o altă persoană dintre persoanele care dețin funcții-cheie ale instituției de credit (senior person) poate îndeplini funcția respectivă, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese.

(2)Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor nu poate fi demis fără aprobarea prealabilă a organului de conducere în funcția sa de supraveghere și trebuie să poată avea acces direct la organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, atunci când este necesar. 4.3 Funcția de conformitate Articolul 49 Instituțiile de credit trebuie să dispună de o funcție de conformitate permanentă și eficace, pentru administrarea riscului lor de conformitate. Articolul 50

(1)Instituțiile de credit trebuie să aprobe și să implementeze o politică de conformitate care trebuie să fie comunicată întregului personal.

(2)Funcția de conformitate a unei instituții de credit trebuie să asigure respectarea politicii de conformitate și să raporteze organului de conducere asupra administrării riscului de conformitate.

(3)În sensul alin.

(2), constatările funcției de conformitate trebuie să fie luate în considerare de către organul de conducere în cadrul procesului decizional. Articolul 51 Funcția de conformitate trebuie să acorde consultanță organului de conducere asupra prevederilor cadrului legal și de reglementare și asupra standardelor pe care o instituție de credit este necesar să le îndeplinească și evaluează posibilul impact al oricăror schimbări ale cadrului legal și de reglementare asupra activităților instituției de credit. Articolul 52 Funcția de conformitate are și rolul de a verifica dacă noile produse și noile proceduri sunt în conformitate cu cadrul de reglementare în vigoare și cu orice amendamente ale acestuia incluse în acte normative adoptate ale căror prevederi vor deveni aplicabile ulterior. Articolul 53 O instituție de credit trebuie să numească o persoană responsabilă pentru funcția de conformitate la nivelul întregii instituții de credit și la nivelul întregului grup (ofițerul de conformitate sau coordonatorul funcției de conformitate). 4.4 Funcția de audit intern Articolul 54

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de o funcție de audit intern care să evalueze dacă nivelul de calitate al cadrului aferent controlului intern este atât eficace, cât și eficient.

(2)Funcția de audit intern trebuie să evalueze conformarea tuturor activităților și unităților operaționale ale unei instituții de credit (inclusiv funcția de administrare a riscurilor și funcția de conformitate) cu politicile și procedurile instituției de credit. În acest sens, funcția de audit intern nu trebuie să fie combinată cu nicio altă funcție.

(3)Funcția de audit intern trebuie să evalueze, de asemenea, dacă politicile și procedurile existente rămân corespunzătoare și sunt conforme cu cerințele cadrului legal și de reglementare. Articolul 55 Fără a aduce atingere prevederilor art. 60, funcția de audit intern va fi organizată potrivit reglementărilor emise de Camera Auditorilor Financiari din România. Articolul 56 Funcția de audit intern trebuie să aibă acces nelimitat la documente și informații relevante în toate unitățile operaționale și de control. Articolul 57

(1)Funcția de audit intern trebuie să verifice în special integritatea proceselor care asigură credibilitatea metodelor și tehnicilor, ipotezelor și surselor de informații ale instituției de credit, utilizate în modelele sale interne (de exemplu, utilizarea modelelor de risc și a evaluării contabile).

(2)Funcția de audit intern trebuie să evalueze și calitatea și modul de utilizare a unor instrumente calitative pentru identificarea și evaluarea riscurilor.

(3)Funcția de audit intern nu se poate implica în mod direct în conceperea sau selectarea modelelor sau a altor instrumente de administrare a riscurilor. Articolul 58

(1)Funcția de audit intern trebuie să raporteze direct organului de conducere și comitetului de audit constatările și propunerile sale privind îmbunătățirea semnificativă a controalelor interne.

(2)Toate recomandările făcute de funcția de audit intern trebuie să facă obiectul unei proceduri oficiale de urmărire de către nivelele de conducere respective pentru a asigura și a raporta soluționarea acestora. Articolul 59

(1)Organul de conducere trebuie să încurajeze personalul funcției de audit intern să adere la standardele profesionale naționale și internaționale.

(2)Activitatea funcției de audit intern trebuie să fie desfășurată în conformitate cu un plan de audit și programe detaliate de audit în funcție de o abordare bazată pe risc.

(3)Planul de audit trebuie să fie aprobat de comitetul de audit. Articolul 60

(1)Organul de conducere al instituțiilor de credit poate, în situația în care pentru desfășurarea angajamentelor de audit intern este necesară o expertiză specială, pe baza unei fundamentări corespunzătoare, să ia decizia externalizării activității de audit intern doar în ceea ce privește activitățile instituției de credit, altele decât cele prevăzute la art. 18 alin.

(1)lit. a)-n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul desfășurării acesteia în coparticipare sau prin subcontractare. La luarea deciziei se vor aplica în mod corespunzător prevederile cap. V privind externalizarea.

(2)În sensul alin.

(1), desfășurarea activității de audit intern în coparticipare se realizează utilizând pentru efectuarea angajamentelor de audit intern atât personalul propriu ce activează în cadrul funcției de audit intern, cât și resurse externe.

(3)În sensul alin.

(1), desfășurarea activității de audit intern pe bază de subcontractare are în vedere situațiile în care un angajament de audit intern sau doar o parte a acestuia este realizată de către un partener extern, de obicei pentru o perioadă limitată de timp. Secţiunea a 5-a Sisteme informaționale și continuitatea activității 5.1 Sistemul informațional și comunicarea Articolul 61 O instituție de credit trebuie să dispună de sisteme informaționale și de comunicare eficace și credibile care să acopere toate activitățile sale semnificative. Articolul 62

(1)Sistemele informaționale, inclusiv acelea care păstrează și utilizează date în format electronic, trebuie să fie sigure, monitorizate independent și susținute de planuri corespunzătoare pentru situații neprevăzute.

(2)Atunci când implementează sisteme informatice, o instituție de credit trebuie să se conformeze cu standardele informatice general acceptate. 5.2 Procesul de administrare a continuității activității Articolul 63 O instituție de credit trebuie să stabilească un proces solid de administrare a continuității activității pentru a-și asigura capacitatea de a funcționa în mod continuu și pentru a limita pierderile în cazul unei întreruperi severe a activității. Articolul 64

(1)Pentru a stabili un proces solid de administrare a continuării activității, o instituție de credit trebuie să analizeze cu atenție expunerea sa la întreruperi severe ale activității și să evalueze, cantitativ și calitativ, potențialul impact al acestora, prin folosirea unor date interne și/sau externe și a unor analize de tip scenariu.

(2)Pe baza analizei prevăzute la alin.

(1)

a)planuri pentru situații neprevăzute și de continuitate a activității pentru a asigura că o instituție de credit reacționează în mod corespunzător la situații de urgență și este capabilă să își mențină cele mai importante activități dacă există o întrerupere la procedurile normale de desfășurare a activității; ...
b)planuri de redresare pentru resursele critice pentru a-i permite să revină la procedurile normale de desfășurare a activității într-o perioadă de timp corespunzătoare. Orice risc rezidual din eventuale întreruperi ale activității trebuie să fie conform toleranței/apetitului la risc al instituției. ... Secţiunea a 6-a Transparența Articolul 65

(1)În vederea asigurării transparenței pe plan intern, strategiile și politicile trebuie comunicate tuturor angajaților vizați din cadrul unei instituții de credit.

(2)Personalul unei instituții de credit trebuie să înțeleagă și să adere la politicile și procedurile aferente atribuțiilor și responsabilităților sale.

(3)În sensul alin.

(1)

(2)Articolul 66

(1)Cadrul de administrare a activității al unei instituții de credit trebuie să fie transparent în raport cu părțile interesate.

(2)O instituție de credit trebuie să își prezinte poziția sa curentă și perspectivele viitoare într-o manieră clară, echilibrată, exactă și la timp.

(3)Obiectivul transparenței în ceea ce privește cadrul de administrare a activității este de a furniza tuturor părților interesate relevante din cadrul unei instituții de credit (incluzând acționari, angajați, clienți și public în general) informații-cheie necesare pentru a le permite să aprecieze eficacitatea organului de conducere în administrarea/conducerea instituției de credit. Articolul 67 O instituție de credit trebuie să facă publice cel puțin următoarele:

a)structurile și politicile sale aferente cadrului de administrare a activității, inclusiv obiectivele, structura organizatorică, cadrul de administrare a activității, structura și organizarea organului de conducere, inclusiv participarea la reuniunile acestuia, și structura de stimulente și de remunerare a instituției de credit; ...
b)natura, extinderea, scopul și substanța economică a tranzacțiilor cu părți afiliate, dacă acestea au un impact semnificativ asupra instituției de credit; ...
c)modalitatea în care este stabilită strategia de afaceri și strategia privind administrarea riscurilor (inclusiv implicarea organului de conducere) și factorii de risc previzibili; ...
d)comitetele stabilite ale instituției de credit, atribuțiile și componența acestora; ...
e)cadrul aferent controlului intern și modalitatea în care sunt organizate funcțiile de control, principalele atribuții pe care le îndeplinesc acestea, modalitatea în care performanța acestora este monitorizată de către organul de conducere și orice modificări semnificative planificate la aceste funcții; și ...
f)informații semnificative privind rezultatele financiare și operaționale. ... Capitolul II Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri Secţiunea 1 Dispoziții privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri Articolul 68

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei instituții de credit trebuie să reprezinte o componentă a procesului de conducere a instituției de credit și a culturii decizionale a acesteia.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei instituții de credit trebuie să fie formalizat în cadrul unor norme interne.

(4)În cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri instituțiile de credit trebuie să realizeze:

a)identificarea, măsurarea, diminuarea și raportarea riscurilor la care instituția de credit este sau poate fi expusă, pentru calcularea și evaluarea continuă a necesităților de capital intern; ...
b)planificarea și menținerea surselor de capital intern necesare realizării adecvării capitalului la profilul de risc al instituției de credit. ... Articolul 69 Instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României - Direcția supraveghere cu privire la:
a)modul în care este structurat procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri; ...
b)ipotezele care sunt utilizate pentru determinarea riscurilor pe sectoare și a tipurilor de riscuri; ...
c)senzitivitatea la risc și nivelurile de încredere utilizate pentru cuantificarea riscurilor; ...
d)modalitatea de agregare a riscurilor pentru a determina necesarul de capital intern. ...
e)ipotezele utilizate pentru determinarea disponibilului de capital intern, inclusiv orizontul de timp avut în vedere la planificarea capitalului intern. ... Articolul 70

(1)Pentru evaluarea adecvării capitalului intern la riscuri, instituția de credit trebuie să identifice și să evalueze toate riscurile semnificative la care este sau poate fi expusă, incluzând:

a)riscurile pentru care, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, există cerințe de capital reglementate, inclusiv diferențele semnificative dintre tratamentul reglementat al riscurilor pentru calculul cerințelor minime de capital și tratamentul prevăzut de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri; ...
b)riscurile pentru care cerințele de capital reglementate nu sunt integral acoperitoare: ... (
i)riscuri rezultate din aplicarea unor abordări mai puțin sofisticate - subestimarea riscului de credit în contextul utilizării abordării standard, subestimarea riscului operațional în contextul utilizării abordării de bază sau abordării standard; ... (
ii)subestimarea pentru pierderea în caz de nerambursare în condiții de criză; ... (iii) riscul rezidual aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit; și ... (
iv)riscul din securitizare; ... (
v)riscurile generate de activitatea de creditare în valută a debitorilor expuși la riscul valutar;
c)riscuri precum: riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare, riscul de concentrare, riscul de lichiditate, riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, riscul reputațional și cel strategic. Pentru riscurile din această categorie instituțiile de credit pot utiliza metode calitative de evaluare și diminuare; ...
d)riscuri externe instituției de credit, respectiv riscuri aferente mediului de reglementare, economic sau de desfășurare a activității instituției de credit și care nu se încadrează în situațiile prevăzute la lit. a)-c). ... ...

(2)În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut de art. 148 alin.

(2)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de credit trebuie să stabilească modalitatea și măsura în care riscurile semnificative sunt tratate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să stabilească riscurile pentru care vor determina o cerință de capital intern pentru acoperirea lor, precum și cele pentru care vor fi utilizate alte metode pentru administrarea și reducerea lor. Articolul 71 Instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri la nivel individual și, după caz, consolidat, conform prevederilor titlului V Supravegherea pe bază consolidată din prezentul regulament. Articolul 72 Prevederile art. 149 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit atât la nivel individual, cât și la nivelul rețelei cooperatiste. Articolul 73

(1)Instituțiile de credit sunt responsabile de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, precum și pentru stabilirea unor cerințe de capital intern care să fie conforme cu profilul lor de risc și cu mediul în care acestea își desfășoară activitatea.

(2)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să fie adaptat necesităților instituțiilor de credit și trebuie să utilizeze datele de intrare și definițiile pe care instituțiile de credit le folosesc pentru scopuri interne.

(3)În sensul alin.

(2)

(4)În sensul alin.

(2)Articolul 74 Instituțiile de credit trebuie să stabilească în mod clar în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri tipurile de riscuri pentru care utilizează o abordare cantitativă în ceea ce privește evaluarea, administrarea și diminuarea acestora și cele pentru care utilizează o abordare calitativă a acestor aspecte. Articolul 75

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să ia în considerare planurile strategice ale instituției de credit și legătura acestora cu factorii macroeconomici.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un plan explicit privind capitalul, aprobat de către organul de conducere, care să cuprindă cel puțin următoarele:

a)obiectivele instituției de credit și orizontul de timp necesar pentru atingerea obiectivelor respective; ...
b)o descriere generală a procesului de planificare a capitalului și a responsabilităților aferente acestuia; ...
c)modul în care instituția de credit se va conforma în viitor cu cerințele de capital; ...
d)orice limite relevante legate de capital; ...
e)un plan general pentru situații neprevăzute pentru tratamentul divergențelor și al evenimentelor neașteptate, cum ar fi posibilitatea majorării capitalului, restrângerea activității sau utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului. ...

(4)În cadrul planului privind capitalul, instituțiile de credit își stabilesc ca obiectiv un nivel intern al cerinței de capital având în vedere profilul de risc, mediul economic în care își desfășoară activitatea, calitatea proceselor de control intern și de administrare a riscurilor, planurile strategice, calitatea capitalului intern disponibil etc.

(5)Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză care să ia în considerare elemente precum riscurile specifice jurisdicției în care acestea își desfășoară activitatea și stadiul în care se află ciclul economic.

(6)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze rezultatele simulărilor de criză atât în procesul de planificare a capitalului intern disponibil, cât și în determinarea cerințelor interne de capital adecvate profilului de risc.

(7)Instituțiile de credit trebuie să analizeze impactul pe care noul cadru de reglementare, comportamentul competitorilor sau alți factori îl pot avea asupra performanței lor, pentru a determina acele modificări ale mediului în care își desfășoară activitatea pe care ar putea să le susțină. Articolul 76

(1)Instituțiile de credit își pot proiecta procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri astfel încât să utilizeze abordări precum:

a)utilizarea rezultatelor produse de metodologiile reglementate pentru calculul cerințelor de capital aferente riscurilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și luarea în considerare a unor riscuri precum riscul de concentrare, riscul rezidual rezultat din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit și din operațiuni de securitizare sau riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare. În cazul utilizării acestei abordări, instituțiile de credit trebuie să demonstreze că au analizat toate riscurile nereglementate de regulamentul menționat și au constatat că acestea sunt fie absente, fie nesemnificative sau au calculat o cerință de capital care s-a adăugat celei stabilite în baza regulamentului anterior menționat; ...
b)utilizarea de metodologii diferite pentru diferitele tipuri de riscuri și calcularea unei sume a cerințelor de capital rezultate. În acest sens, pentru un anumit tip de risc, instituțiile de credit pot utiliza alte metodologii decât cele utilizate în scopurile determinării cerințelor minime reglementate de capital; ...
c)utilizarea de metodologii complexe. ...

(2)Instituțiile de credit trebuie să fundamenteze situațiile în care în cadrul metodologiei iau în considerare efectele de diversificare și corelare.

(3)În situația în care, pentru unele categorii de riscuri, nu sunt disponibile informații suficiente, instituțiile de credit pot utiliza în cadrul metodologiei și estimări.

(4)Instituțiile de credit trebuie să includă în procesul lor intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri estimări ale riscurilor care nu pot fi măsurate, în situația în care acestea sunt semnificative. Această cerință ar putea fi mai puțin strictă, dacă instituțiile de credit demonstrează Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere că dispun de o politică adecvată de diminuare/administrare a acestor riscuri. Articolul 77

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să se bazeze pe procese adecvate de măsurare și evaluare.

(2)Pentru scopurile alin.

(1)art. 70 Articolul 78

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al instituției de credit trebuie să fie revizuit ori de câte ori se consideră necesar, dar cel puțin anual, astfel încât riscurile să fie acoperite în mod adecvat, iar acoperirea cu capital să reflecte profilul de risc actual al instituției de credit.

(2)În scopul alin.

(1)

(3)Orice riscuri noi care apar în cadrul activității instituției de credit trebuie să fie identificate și incluse în procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al acesteia. Articolul 79

(1)Instituțiile de credit trebuie să proiecteze în detaliu procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

(2)Inițierea și proiectarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri sunt responsabilitatea organului de conducere al instituției de credit.

(3)În sensul alin.

(2)

(4)Organul de conducere al instituției de credit este responsabil de integrarea planificării și administrării capitalului în cultura și abordarea generală a instituției de credit privind administrarea riscului.

(5)În sensul alin.

(4)

(6)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al instituției de credit - politicile, metodologiile, ipotezele și procedurile - trebuie să fie prevăzut într-un document, să fie revizuit și aprobat de către organul de conducere al instituției de credit.

(7)Rezultatele procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al instituției de credit trebuie să fie raportate organului de conducere al acesteia. Articolul 80

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei instituții de credit trebuie să aibă ca rezultat determinarea și menținerea capitalului intern disponibil al instituției de credit la un nivel adecvat în raport cu necesitățile interne aferente profilului de risc al acesteia.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)În sensul alin.

(1)Articolul 81 Rezultatele și concluziile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să fie luate în considerare la elaborarea și revizuirea strategiei și a apetitului la risc. Articolul 82

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 68

(2)Indiferent de nivelul externalizării, instituțiile de credit rămân pe deplin responsabile de procesul lor intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și trebuie să se asigure că acesta reflectă în continuare situația lor specifică și profilul individual de risc. Secţiunea a 2-a Administrarea riscurilor semnificative 2.1 Riscul de credit 2.1.1 Dispoziții generale privind riscul de credit și riscul de țară 2.1.1.1 Dispoziții generale privind riscul de credit Articolul 83 Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru adecvat de administrare a riscului de credit care să ia în considerare apetitul la risc și profilul de risc al instituției de credit, precum și condițiile de piață și cele macroeconomice. Acesta include politici și procese prudente pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de credit*1), inclusiv riscul de credit al contrapartidei*2), în timp util. ----- *1) Riscul de credit poate rezulta din: expuneri din bilanț și din afara bilanțului, inclusiv credite și sume avansate, investiții, creditare interbancare, tranzacții cu instrumente financiare derivate, tranzacții de finanțare prin titluri și activități de tranzacționare. *2) Riscul de credit al contrapartidei include expunerile la riscul de credit rezultat din instrumentele financiare derivate și alte instrumente financiare extrabursiere. Articolul 84

(1)Organul de conducere al instituțiilor de credit aprobă și revizuiește periodic (cel puțin o dată pe an) strategia de administrare a riscului de credit, precum și politicile și procesele semnificative de asumare*3), identificare, măsurare, evaluare, monitorizare, raportare și control sau diminuare pentru riscul de credit, (inclusiv riscul de credit al contrapartidei și expunerea viitoare potențială aferentă), precum și faptul că acestea sunt consecvente cu apetitul la risc stabilit de organul de conducere. Strategia, politicile și procesele respective trebuie să acopere activitățile instituției de credit pentru care expunerea din credite conduce la înregistrarea unui risc semnificativ.

(2)Conducerea superioară implementează strategia de administrare a riscului de credit și dezvoltă politicile și procesele prevăzute la alin.

(1)----- *3) "Asumarea" include presupunerea tuturor tipurilor de risc care generează risc de credit, inclusiv risc de credit sau risc de credit al contrapartidei asociat cu diferite instrumente financiare. Articolul 85 Abrogat (la 14-02-2018, Articolul 85 din Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul II a fost abrogat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 1 din 6 februarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 14 ianuarie 2018 ) Articolul 86 În ceea ce privește riscul de credit și riscul de contrapartidă, instituțiile de credit trebuie:

a)să asigure că diversitatea portofoliilor de credite este adecvată în funcție de piețele-țintă și strategiile globale de creditare; ...
b)să dispună de sisteme eficiente pentru gestionarea și monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit și a diferitelor expuneri ale instituțiilor, inclusiv pentru identificarea și gestionarea creditelor-problemă și pentru efectuarea ajustărilor de valoare și constituirea unor provizioane adecvate; ...
c)să dispună de metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor față de debitori individuali, titluri de valoare sau pozițiile din securitizare, precum și riscul de credit la nivelul portofoliului. ... Articolul 87 Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese care să stabilească un mediu corespunzător și controlat în mod adecvat pentru riscul de credit și care să includă:
a)o strategie bine documentată și eficient implementată, precum și politici și procese sănătoase pentru asumarea riscului de credit, fără acordarea unei încrederi exagerate evaluărilor externe de credit; în cazul în care cerințele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu absolvă instituțiile de credit de obligația de a lua în considerare și alte informații relevante pentru a își evalua modul de repartizare a capitalului intern; ...
b)politici și procese eficace de administrare a creditelor, care să includă analiza continuă a capacității și disponibilității clienților de a rambursa datoriile la scadență (inclusiv revizuirea performanței activelor-suport în cazul expunerilor din securitizare), monitorizarea documentației, clauzelor contractuale, garanțiilor și altor forme de diminuare a riscului de credit; ...
c)sisteme informaționale eficace pentru identificarea, agregarea și raportarea cu acuratețe și la timp a expunerilor la riscul de credit, către organul de conducere, pe bază continuă; ...
d)limite de credit prudente și adecvate, consecvente cu apetitul la risc, profilul de risc și soliditatea capitalului instituției de credit, care sunt comunicate în mod regulat personalului relevant și înțelese de către acesta; ...
e)procese de urmărire a excepțiilor și de raportare care asigură acțiuni prompte la nivelul adecvat al organului de conducere al instituției de credit, acolo unde este necesar; și ...
f)controale eficace, inclusiv referitor la calitatea, încrederea și relevanța datelor și referitor la procedurile de validare, pentru utilizarea modelelor care identifică și măsoară riscul de credit și limitele stabilite. ... Articolul 88 Instituțiile de credit trebuie să asigure că deciziile de creditare sunt luate în mod independent, fără a fi afectate de influențe, presiuni sau conflicte de interese. Articolul 89 Instituțiile de credit trebuie să dispună de criterii, politici și procese solide și bine definite, privind aprobarea noilor expuneri - inclusiv standarde prudente de asumare a expunerilor, operațiunile de modificare, reînnoire și refinanțare a expunerilor existente și identificarea competenței de aprobare corespunzătoare dimensiunii și complexității expunerilor. Articolul 90 Politica de creditare a unei instituții de credit trebuie să prevadă că expunerile la riscul de credit care depășesc un anumit prag stabilit în sumă absolută sau ca procent din capitalul eligibil, precum și cele care presupun un risc de credit ridicat sau nu sunt caracteristice activității desfășurate de instituția de credit trebuie să fie aprobate de către conducerea superioară a instituției de credit. Articolul 91 Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri pentru evaluarea garanțiilor reale și pentru verificarea faptului că respectivele garanții sunt și continuă să fie executabile și valorificabile. Articolul 92

(1)La evaluarea garanțiilor reale corporale, situate în afara României, pentru recunoașterea calității acestora de diminuatori de risc de credit în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere Standardele internaționale de evaluare.

(2)La evaluarea garanțiilor reale corporale, situate pe teritoriul României, pentru recunoașterea calității acestora de diminuatori de risc de credit în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere Standardele internaționale de evaluare, respectiv Ghidul privind evaluarea pentru garantarea împrumuturilor, emis de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR).

(3)Pentru scopul indicat la alin.

(1)

(2)Articolul 93 Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru a monitoriza îndatorarea totală a entităților cărora le acordă credite, precum și orice factor de risc care poate conduce la stare de nerambursare, inclusiv riscul valutar neacoperit. Articolul 94 Pentru ca fondurile proprii ale instituției de credit să își mențină capacitatea de asigurare a continuității activității și de absorbție a pierderilor pe bază continuă, instituțiile de credit trebuie să integreze într-o manieră adecvată riscurile din activitatea de creditare în valută a debitorilor expuși la riscul valutar în cadrul sistemului intern de administrare a riscului de credit. Articolul 95 Pentru scopurile art. 94 Articolul 96

(1)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze o metodă de stabilire a unor prețuri interne de referință pentru creditele denominate în valută acordate debitorilor expuși la riscul valutar în funcție de toate riscurile asumate.

(2)Metoda prevăzută la alin.

(1)

(3)În sensul alin.

(2)

a)costurile destinate acoperirii pierderilor previzibile care se produc cu regularitate în cursul normal al activității; ...
b)costurile aferente riscurilor cu frecvență mică de apariție, dar deosebit de importante prin mărimea pierderilor pe care le pot genera; ...
c)costurile operaționale; ...
d)costurile aferente surselor de finanțare a creditelor în valută. ... Articolul 97 În sensul art. 95 2.1.1.2 Dispoziții generale privind riscul de țară Articolul 98

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de țară și al riscului de transfer. Procesele trebuie să fie conforme cu profilul de risc, importanța sistemică și apetitul la risc al instituției de credit, să ia în considerare condițiile de piață și condițiile macroeconomice și să ofere o imagine completă cu privire la percepția instituției de credit la nivel global a expunerii la riscul de țară și la riscul de transfer.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze și să evalueze evoluțiile privind riscul de țară și riscul de transfer și să aplice măsuri corespunzătoare pentru contracararea acestora. Articolul 99 Organul de conducere al instituțiilor de credit aprobă strategiile, politicile și procesele cu privire la administrarea riscului de țară și a riscului de transfer și realizează administrarea astfel încât să se asigure că politicile și procesele respective sunt implementate în mod eficient și sunt complet integrate în procesul de administrare a riscului general al instituției de credit. Articolul 100 Instituțiile de credit trebuie să stabilească limite privind expunerile pe fiecare țară. Articolul 101 Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme informaționale, de administrare a riscului și de control intern care să însumeze, monitorizeze și să raporteze în mod adecvat și în timp util expunerile pe țări și să asigure totodată respectarea limitelor cu privire la expunerile pe fiecare țară. 2.1.2 Expunerile față de persoanele afiliate cu instituția de credit Articolul 102

(1)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenii filială, participație și participație calificată au semnificația prevăzută la art. 4 alin.

(1)pct. 16, pct. 35 și pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenul control are semnificația prevăzută la art. 4 alin.

(1)pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și urmează același regim cu cel aferent relației de control din cadrul art. 4 alin.

(1)pct. 39 din același regulament.

(3)În sensul prezentei subsecțiuni, sintagma părți afiliate instituției de credit cuprinde cel puțin:

a)orice entitate asupra căreia instituția de credit exercită controlul; ...
b)orice entitate în care instituția de credit deține participații; ...
c)entitățile care exercită control asupra instituției de credit; ...
d)orice entitate în care entitățile menționate la lit.
c)...
e)acționarii care au dețineri calificate la capitalul instituției de credit; ...
f)orice entitate în care acționarii menționați la lit.
e)...
g)membrii organului de conducere al instituției de credit, precum și persoanele care dețin funcții-cheie în respectiva instituție de credit, împreună cu: ... (
i)entitățile în care aceștia au/prezintă interese directe sau indirecte; și ... (
ii)membrii apropiați ai familiei acestora, care se anticipează să influențeze sau să fie influențați de aceștia în raport cu instituția de credit; aceștia pot include: partenerul de viață și copiii persoanei; copiii partenerului de viață al persoanei; dependenți ai persoanei sau ai partenerului de viață al acestuia. ...

(4)Tranzacțiile cu părțile afiliate includ expunerile din credite înregistrate în bilanț și cele din afara bilanțului, precum și relații, cum ar fi contractele de servicii, achizițiile și vânzările de active, contracte de construcții, acorduri de leasing, tranzacții cu instrumente financiare derivate, împrumuturi, și operațiuni de scoatere în afara bilanțului. Termenul de tranzacție trebuie să fie interpretat în sens larg pentru a include nu numai tranzacțiile care sunt încheiate cu părțile afiliate, dar și situații în care o persoană cu care instituția de credit nu se află în astfel de relație (față de care instituția de credit are o expunere) devine ulterior parte afiliată. Articolul 103

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese adecvate pentru identificarea expunerilor individuale față de/și a tranzacțiilor cu părțile afiliate, pentru determinarea sumei totale a acestor expuneri, precum și pentru monitorizarea și raportarea respectivelor expuneri prin intermediul unui proces independent de verificare sau auditare a activității de creditare.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)În sensul alin.

(1)Articolul 104

(1)O instituție de credit nu trebuie să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o expunere față de grupul părților afiliate a cărei valoare depășește 25% din capitalul eligibil.

(2)În cazul în care grupul părților afiliate include una sau mai multe instituții, valoarea expunerii față de acest grup nu poate depăși fie 25% din capitalul eligibil al instituției de credit, fie echivalentul a 150 milioane euro, în funcție de care dintre aceste valori este mai mare, cu condiția ca, în cazul aplicării limitei absolute, suma valorilor expunerilor față de toate părțile afiliate care nu sunt instituții să nu depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, 25% din capitalul eligibil al instituției de credit.

(3)În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro este mai mare decât 25% din capitalul eligibil al instituției de credit, valoarea expunerii nu trebuie să depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o limită rezonabilă raportată la capitalul eligibil al instituției de credit. Această limită trebuie stabilită de către instituțiile de credit în concordanță cu politicile și procedurile proprii, nu trebuie să depășească 100% din capitalul eligibil al acestora și trebuie să fie cel puțin la fel de strictă ca limita prevăzută la art. 395 alin.

(1)al 2-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)Pentru scopurile prevăzute la alin.

(1)-

(3)Articolul 105

(1)Orice operațiune care conduce la înregistrarea sau modificarea unei expuneri față de o parte afiliată, care depășește un prag prevăzut de normele interne ale instituției de credit, precum și orice operațiune de acest tip care prezintă în alt fel un risc deosebit vor fi efectuate numai cu aprobarea prealabilă a organului de conducere al instituției de credit.

(2)În sensul alin.

(1)Articolul 106 Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese adecvate pentru a preveni implicarea, în procesul de aprobare și de administrare a tranzacției, a persoanelor care beneficiază de tranzacția respectivă sau a persoanelor care au legătură cu acestea, prevăzute la art. 102 alin.

(3)lit. g) Articolul 107 Instituțiile de credit raportează trimestrial Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere expunerile față de părțile afiliate. 2.1.3 Operațiuni în condiții de favoare Articolul 108

(1)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)grup - mai multe entități (membri), reunite după un anumit criteriu. Prin grupul instituției de credit se va înțelege grupul de clienți aflați în legătură, din care face parte instituția de credit însăși. Pentru scopurile acestei definiții, va fi luat în considerare și cazul particular în care există o singură/un singur entitate/membru; ...
b)entitate sau membru din cadrul unui grup - orice entitate sau membru, persoană fizică ori juridică, care face parte dintr-un grup; în cazul grupului instituției de credit, se va înțelege și instituția de credit însăși; ...
c)control comun - împărțirea controlului asupra unei activități economice; ...
d)influență semnificativă - autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară și de exploatare ale unei activități economice, dar care nu reprezintă controlul sau controlul comun asupra politicilor respective; ...
e)grup de persoane fizice cu influență semnificativă asupra unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit - orice grup format din membrii, persoane fizice, ai unui grup de clienți aflați în legătură care are/exercită o influență semnificativă asupra grupului instituției de credit. În scopul aplicării acestei definiții vor fi luate în considerare numai acele grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă, care au în componența lor cel puțin un membru care are calitatea de salariat al unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit. Pentru scopurile acestei definiții va fi luat în considerare și cazul particular în care există un singur membru; ...
f)operațiune în condiții de favoare (non-arm's length transaction) - orice operațiune care este încheiată de către părți de pe alte poziții decât cele care reprezintă interese economice diferite. ...

(2)Unele dintre cele mai întâlnite cazuri de grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă sunt:

a)cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este persoană care deține funcție executivă; totodată pot exista cazuri în care între un membru al familiei și o altă persoană există, în sensul că se exercită, o relație similară celei de control, în aceste cazuri membrii familiei împreună cu persoana respectivă constituind un grup de persoane fizice cu influență semnificativă; ...
b)cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este administrator sau acționar semnificativ în una dintre entitățile grupului instituției de credit, iar alt membru are calitatea de salariat în aceeași/altă entitate din acest grup. ...

(3)La aprecierea caracterului unei operațiuni în condiții de favoare pot fi avute în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:

a)disponibilitatea instituției de credit de a efectua o operațiune identică sau similară cu orice altă persoană, probată prin accesul larg la acest tip de operațiune; ...
b)termenii în care au fost încheiate operațiuni similare și care predomină la momentul efectuării operațiunii în cauză; ...
c)tranzacționarea unui activ sau decontarea unei datorii la o altă valoare decât valoarea sa justă. ...

(4)Dintre termenii luați în considerare la alin.

(3)lit.

b)
a)în cazul operațiunilor de acordare de credite: evaluarea creditului, durata creditului, rata dobânzii, graficul de rambursare, garanțiile solicitate etc.; ...
b)în cazul operațiunilor de atragere de depozite - dobânda bonificată. ... Articolul 109

(1)Instituția de credit nu va efectua alte operațiuni în condiții de favoare decât cele prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit, în condițiile în care pachetele respective prevăd operațiuni în condiții de favoare care, dacă sunt efectuate cu un membru al unui grup de persoane fizice cu influență semnificativă, în calitatea sa de salariat:

a)sunt larg disponibile pentru salariații entității/entităților din cadrul grupului instituției de credit, în care acel grup de persoane fizice cu influență semnificativă are sau exercită o asemenea influență; și ...
b)nu favorizează niciun membru al grupului de persoane fizice cu influență semnificativă față de salariații entităților în care acel grup de persoane fizice cu influență semnificativă are sau exercită o asemenea influență. ...

(2)Operațiunile în condiții de favoare permise potrivit alin.

(1)(2^1) Instituțiile de credit au obligația de a lua măsurile necesare pentru a preveni menținerea condițiilor de favoare în cadrul operațiunilor înregistrate în baza drepturilor oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit, față de persoanele care nu mai fac parte din această categorie de salariați. (la 14-02-2018, Articolul 109 din Sectiunea a 2-a , Capitolul II , Titlul II a fost completat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 1 din 6 februarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 14 ianuarie 2018 )

(3)Operațiunile în condiții de favoare prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit vor putea fi efectuate numai după analizarea acestora și obținerea aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

(4)Banca Națională a României poate stabili, diferit față de instituția de credit, dacă o operațiune prezintă caracteristici care conduc la încadrarea acesteia în categoria operațiunilor în condiții de favoare.

(5)Respectarea obligațiilor prevăzute la alin.

(1)-

(3)2.2 Riscul rezidual Articolul 110

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri scrise pentru a aborda și controla riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate să se dovedească mai puțin eficace decât previziunile.

(2)Instituțiile de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puțin anual adecvarea, eficacitatea și operarea acestor politici și proceduri. 2.3 Riscul de concentrare Articolul 111 Instituțiile de credit trebuie să abordeze și să controleze, inclusiv prin intermediul unor politici și proceduri scrise, riscul de concentrare rezultat din expunerile față de fiecare contraparte, inclusiv contrapărți centrale, grupuri de contrapartide asociate și contrapartide din același sector economic, aceeași regiune geografică sau care desfășoară aceeași activitate sau furnizează aceeași marfă, sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, inclusiv, în special, riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu, față de un singur emitent de garanții. 2.4 Riscul din securitizare Articolul 112

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate în scopul de a evalua și trata riscurile care decurg din tranzacții de securitizare în care acestea au calitatea de investitor, inițiator sau sponsor, inclusiv riscurile reputaționale, de tipul celor care rezultă din structuri sau produse complexe, pentru a se asigura că substanța economică a tranzacției este integral reflectată în deciziile de evaluare și administrare a riscurilor.

(2)Instituțiile de credit care sunt inițiatoare de tranzacții de securitizare reînnoibile, cu clauze de rambursare anticipată, trebuie să dispună de planuri de lichiditate care să trateze eventualele implicații care decurg atât din rambursarea planificată, cât și din rambursarea anticipată. Articolul 113

(1)În cazul în care o instituție de credit care este inițiatorul unei operațiuni de securitizare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit aferent expunerilor securitizate - de exemplu, în situația în care aceasta reține sau răscumpără o parte semnificativă a riscurilor sau alege expunerile care să fie transferate prin intermediul unei operațiuni de securitizare, Banca Națională a României poate impune respectivei instituții de credit fie să dețină un capital suplimentar față de cerința de capital reglementată prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie să nu aplice nicio reducere a nivelului capitalului reglementat ca urmare a tratamentului aferent securitizării.

(2)În situația în care instituția de credit inițiatoare a unei operațiuni de securitizare reține pozițiile de pe ultimul nivel al scalei de evaluare a calității creditului și cea mai mare parte a riscului de credit aferent expunerilor care stau la baza operațiunii de securitizare, Banca Națională a României poate fie să majoreze cerința de capital pentru anumite expuneri, fie să majoreze cerința totală de capital a instituției de credit în cauză. Articolul 114

(1)În cazul în care Banca Națională a României - Direcția supraveghere constată că o instituție de credit inițiatoare a furnizat suport implicit - necontractual - unei operațiuni de securitizare, aceasta trebuie să dețină capital pentru toate expunerile-suport asociate unei structuri a unei operațiuni de securitizare, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)În situația în care Banca Națională a României - Direcția supraveghere constată că o instituție de credit a furnizat de mai multe ori suport implicit - necontractual - în operațiuni de securitizare, Banca Națională a României poate dispune măsuri precum:

a)instituția de credit nu mai are dreptul să utilizeze, pentru o perioadă de timp care este stabilită de Banca Națională a României, tratamentul favorabil privind determinarea cerinței de capital în ceea ce privește activele securitizate; ...
b)deținerea de către instituția de credit de capital pentru toate activele sale securitizate, ca și cum instituția de credit și ar fi luat un angajament în ceea ce le privește, prin aplicarea unui factor de conversie ponderii de risc aferente activelor din portofoliul-suport; ...
c)tratarea de către instituția de credit a activelor securitizate ca și cum acestea ar fi rămas în bilanțul său, pentru scopurile determinării cerinței de capital; ...
d)deținerea de către instituția de credit de capital reglementat în exces față de cerința de capital bazată pe risc. ... Articolul 115

(1)În vederea exercitării unei opțiuni de retragere anticipată, o instituție de credit trebuie să obțină aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

(2)În sensul alin.

(1)

(3)În cazul opțiunilor de retragere anticipată care pot fi declanșate la o dată anume, instituțiile de credit trebuie să stabilească data respectivă nu mai devreme de încheierea perioadei reprezentate de durata sau de media ponderată a scadențelor expunerilor din securitizare. 2.5 Riscul de piață Articolul 116 Instituțiile de credit trebuie să pună în aplicare politici și procese pentru identificarea, măsurarea și administrarea tuturor surselor și efectelor semnificative ale riscurilor de piață. Articolul 117 Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese de administrare adecvată a riscului de piață care să furnizeze o imagine completă la nivelul instituției de credit referitoare la expunerea la riscul de piață. Articolul 118 Procesele de administrare a riscului de piață trebuie: a) să fie coerente în raport cu apetitul la risc, profilul de risc, importanța sistemică și nivelul de capitalizare al instituției de credit; ... b) să ia în considerare condițiile de piață și macroeconomice, precum și riscul de deteriorare semnificativă a lichidității pieței; ... c) să descrie în mod clar rolurile și responsabilitățile legate de identificarea, măsurarea, monitorizarea și controlul riscului de piață. ... Articolul 119

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici și procese aferente administrării riscului de piață.

(2)Strategiile, politicile și procesele prevăzute la alin.

(1)Articolul 120 Instituția de credit trebuie să dispună de politici și procese care să asigure un mediu de control adecvat al riscului de piață și care să includă:

a)sisteme informaționale eficiente pentru identificarea exactă și la timp, agregarea, monitorizarea și raportarea expunerii la riscul de piață către organul de conducere în funcția sa de supraveghere și către conducerea superioară; ...
b)limite adecvate pentru riscul de piață, coerente cu apetitul la risc al instituției de credit, profilul de risc și nivelul de capitalizare, precum și cu capacitatea conducerii de a administra riscul de piață, și care să fie înțelese de către personalul relevant, și să fie comunicate cu regularitate acestuia; ...
c)procese de urmărire și raportare a excepțiilor, care să asigure luarea de măsuri, cu promptitudine, de la nivelul corespunzător, respectiv al conducerii superioare sau, după caz, al organului de conducere în funcția sa de supraveghere; ...
d)mecanisme eficiente de control având ca obiect utilizarea modelelor în scopul identificării și cuantificării riscului de piață, precum și al stabilirii limitelor; și ...
e)politici și procese sănătoase pentru repartizarea expunerilor la portofoliul de tranzacționare. ... Articolul 121

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme și mecanisme de control care să asigure că pozițiile marcate la piață sunt reevaluate frecvent.

(2)Toate tranzacțiile trebuie înregistrate la timp, iar procesul de evaluare se bazează pe practici coerente și prudente, precum și pe informații de piață fiabile, verificate de către o funcție independentă de unitățile de lucru care prezintă relevanță din perspectiva asumării de riscuri sau, în absența prețurilor de piață, pe modele interne sau acceptate la nivelul industriei.

(3)În măsura în care instituția de credit se bazează, în scopul evaluării, pe modele, instituția de credit respectivă trebuie să asigure că modelul este validat de către o funcție independentă de unitățile de lucru care prezintă relevanță din perspectiva asumării de riscuri. Articolul 122 Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru a lua în considerare ajustări de valoare pentru pozițiile care altfel nu ar putea fi evaluate prudent, incluzând pozițiile ce prezintă concentrări, cele mai puțin lichide și cele vechi. Articolul 123 Instituțiile de credit trebuie să dispună de niveluri ale capitalului adecvate pentru acoperirea pierderilor neașteptate și să realizeze ajustări de valoare adecvate în raport cu incertitudinile înregistrate în procesul determinării valorii juste a activelor și datoriilor. Articolul 124 În scopul administrării riscurilor, instituțiile de

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.