Alin. (1) al art. 99 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(2)Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informațiile prevăzute la art. 86 alin. (1) art. 98 alin. (2) lit. i) art. 101 102 -------- Alin. (2) al art. 99 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Dacă mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute la art. 86 alin. (1) alin. (1) --------- Alin. (3) al art. 99 a fost modificat de pct. 17 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(4)În situația în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripția teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției.
\n
(5)În cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea și informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă și Ministerul Justiției.
\n
(6)Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleași fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanței competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea și, dacă este cazul, informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze și să informeze de urgență dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluționarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. Dispozițiile art. 312, 313 și, respectiv, ale art. 367 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. --------- Alin. (6) al art. 99 a fost modificat de pct. 17 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(7)Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instanței competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea și, dacă este cazul, informațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii.
\n
(8)Procedurile prealabile prevăzute la alin. (6)
\n
(7)alin. (3)
\n
(9)În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiționată de acordarea consimțământului unui alt stat membru ori al unui stat terț, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimțământului statului respectiv.
\n
(10)Procedura prevăzută în prezentul articol nu este publică.
\n
Articolul 100Reținerea persoanei solicitate
\n
(1)Măsura reținerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezența apărătorului. Măsura reținerii se dispune prin ordonanță motivată și poate dura cel mult 24 de ore.
\n
(2)Persoanei reținute i se aduc, de îndată, la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii și conținutul mandatului european de arestare. Atunci când sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. i) -------- Alin. (2) al art. 100 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Persoanei reținute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare și traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica și în cazul în care procurorul competent primește un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curții de apel competente în condițiile prevăzute la art. 102
\n
(4)Persoana reținută poate solicita să fie încunoștințat despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepțional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoștință, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanți la săvârșirea infracțiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.
\n
(5)În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1)
\n
(6)În vederea reținerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparține sau folosește locuința, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
\n
Articolul 101Reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen
\n
(1)În cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de urgență, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare.
\n
(2)Semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana. Dispozițiile art. 99 100 104
\n
(3)Semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare.
\n
(4)Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost prinsă persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării.
\n
(5)Judecătorul sesizat potrivit alin. (4) a) admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; sau ... b) respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și, dacă este cazul, dispune punerea în libertate a persoanei reținute. În scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanța dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală. ...
\n
(6)Judecătorul comunică de îndată Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției decizia luată potrivit alin. (5)
\n
(7)În vederea continuării procedurii potrivit art. 103 alin. (5) lit. b)
\n
(8)Mandatul european de arestare se transmite de către statul membru semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data pronunțării încheierii prevăzute la alin. (5)
\n
(9)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoțită de un mandat european de arestare. În acest caz sunt aplicabile dispozițiile art. 99
\n
(10)În cazul semnalărilor privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării sunt aplicabile dispozițiile art. 45 -------- Art. 101 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 102Sesizarea curții de apel în vederea arestării și predării persoanei solicitate
\n
(1)Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.
\n
(2)De îndată ce instanța este sesizată, cauza se repartizează, în condițiile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării și asupra predării persoanei solicitate.
\n
(3)Pentru evidența activității instanței, se întocmește și se păstrează Registrul privind arestarea și predarea în baza mandatelor europene de arestare. În acest registru se vor face următoarele mențiuni: numărul curent; numele și prenumele persoanei solicitate; numărul și data adresei parchetului; numărul și data mandatului european de arestare; autoritatea judiciară emitentă; numărul dosarului instanței; data și soluția pronunțată; numărul și data mandatului intern de arestare; durata arestării, cu indicarea datei la care începe măsura și a datei la care expiră; numele și prenumele judecătorului care a dispus măsura arestării și/sau predarea persoanei solicitate; data formulării contestației, evidențiindu-se separat împotriva cărei soluții a fost declarată calea de atac; data înaintării contestației la instanța de control judiciar; soluția instanței ierarhic superioare, precum și prelungirile arestării; data comunicării hotărârii asupra predării autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. --------- Alin. (3) al art. 102 a fost modificat de pct. 18 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 103Procedura de executare a mandatului european de arestare
\n
(1)Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă. -------- Alin. (1) al art. 103 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(2)Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, și solicită autorității emitente transmiterea, în copie și în limba pe care persoana solicitată o înțelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare și asupra predării persoanei solicitate. -------- Alin. (2) al art. 103 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104
\n
(4)În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.
\n
(5)În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.
\n
(6)În cazul prevăzut la alin. (5) art. 98 art. 107
\n
(7)Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
\n
(8)În cazurile prevăzute la alin. (5)
\n
(7)
\n
(9)Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 110
\n
(10)În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.
\n
(11)În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211-222 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. --------- Alin. (11) al art. 103 a fost modificat de pct. 19 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(12)Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente, amână cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.
\n
(13)După întocmirea sentinței prevăzute la art. 107 alin. (2)
\n
(14)Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședință secretă. Participarea procurorului este obligatorie.
\n
Articolul 103^1
\n
Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau emis mandatul european de arestare
\n
(1)Atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare: a) procurorul, sesizat potrivit art. 99 101 ... b) judecătorul, sesizat potrivit art. 101 102 ...
\n
(2)Dacă informarea prevăzută la alin. (1)
\n
(3)Repararea pagubei materiale sau a unei daune morale în cazul privării ori restrângerii de libertate în baza unor semnalări în vederea arestării sau a unor mandate europene de arestare retrase sau revocate este suportată de statul emitent, potrivit legii acestuia. --------
\n
Art. 103^1 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 104Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare
\n
(1)Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare.
\n
(2)Persoana arestată are dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță. (2^1) Procurorul sau, după caz, instanța de executare aduce la cunoștința persoanei reținute sau arestate că are dreptul de ași desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității. (la 17-12-2017, Articolul 104 din Capitolul III , Titlul III a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) (2^2) În cazul în care persoana reținută sau arestată arată că înțelege să își exercite acest drept, procurorul sau instanța de executare informează fără întârziere autoritatea emitentă a mandatului european de arestare. Informațiile transmise de către autoritatea emitentă, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă, îi sunt comunicate fără întârziere persoanei solicitate prin intermediul administrației locului de deținere. (la 17-12-2017, Articolul 104 din Capitolul III , Titlul III a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) (2^3) Dispozițiile art. 90 alin. (4) (la 17-12-2017, Articolul 104 din Capitolul III , Titlul III a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(3)Persoana arestată care nu înțelege sau nu vorbește limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanță.
\n
Articolul 105Predarea temporară sau luarea declarației persoanei solicitate
\n
(1)Dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.
\n
(2)În cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condițiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă și cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.
\n
(3)În cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declarații persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură penală român și în condițiile stabilite potrivit înțelegerii dintre autoritățile judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmărite.
\n
Articolul 106Incidente procedurale
\n
În cazul în care, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizată Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate a unei dispoziții din prezentul titlu, judecarea excepției se face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curții Constituționale.
\n
Articolul 107Hotărârea
\n
(1)În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110
\n
(2)În termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, instanța comunică hotărârea luată autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
\n
(3)În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13)
\n
(4)În cazul în care predarea persoanei a fost refuzată, instanța face aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, cu modificările ulterioare. -------- Alin. (4) al art. 107 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 108Căi de atac
\n
(1)Încheierile prevăzute la art. 101 art. 103 alin. (8)
\n
(9)
\n
(2)Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1)
\n
(3)Contestația declarată împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensivă de executare, cu excepția dispozițiilor privind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instanței ierarhic superioare în termen de 24 de ore. --------- Art. 108 a fost modificat de pct. 20 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 109Soluționarea contestației
\n
Contestația declarată în condițiile prevăzute la art. 108 --------- Art. 109 a fost modificat de pct. 21 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 110Termene
\n
(1)Mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență.
\n
(2)În cazul prevăzut la art. 103 alin. (5)
\n
(3)În celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.
\n
(4)Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare emitente această împrejurare, precum și motivele amânării și menținând măsurile necesare în vederea predării.
\n
(5)Când, din motive excepționale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.
\n
(6)Derularea procedurii prevăzute la art. 104 alin. (2^1) (2^2) (la 17-12-2017, Articolul 110 din Capitolul III , Titlul III a fost completat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
Articolul 111Predarea persoanei solicitate
\n
(1)Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
\n
(2)Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. -------- Alin. (2) al art. 111 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Abrogat. -------- Alin. (3) al art. 111 a fost abrogat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(4)În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.
\n
(5)În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica. -------- Alin. (5) al art. 111 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 112Predarea amânată sau temporară
\n
(1)Dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5)
\n
(2)Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare. Preluarea persoanei predate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent. -------- Art. 112 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 113Predarea de bunuri
\n
(1)Autoritatea judiciară de executare română poate dispune, la cererea autorității judiciare emitente sau din oficiu, indisponibilizarea și predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârșirii infracțiunii care stă la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau terții le pot avea asupra acestora.
\n
(2)Bunurile prevăzute la alin. (1)
\n
(3)În cazul în care bunurile sunt susceptibile să fie indisponibilizate sau confiscate în România și, totodată, necesare bunei desfășurări a procesului penal aflat pe rolul autorităților judiciare române, autoritatea română de executare poate refuza predarea acestora sau poate dispune predarea lor temporară, sub rezerva restituirii. -------- Art. 113 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 114Concursul de cereri
\n
(1)În cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeași persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra priorității de executare, ținând seama de toate circumstanțele și, în special, de locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii, de data emiterii mandatelor, precum și de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre.
\n
(2)În cazul concurenței între un mandat european de arestare și o cerere de extrădare prezentată de către un stat terț, autoritatea judiciară de executare română va decide luând în considerare toate circumstanțele și în special cele prevăzute la alin. (1)
\n
(3)În cazul în care decide să se acorde întâietate cererii de extrădare, autoritatea judiciară de executare română va aduce acest lucru la cunoștința autorității emitente a mandatului european de arestare.
\n
(4)În cazul în care cu privire la aceeași persoană, înainte de predarea acesteia, autoritățile române primesc din partea autorităților competente ale aceluiași stat membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanța cea dintâi sesizată, pronunțându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare. În cazul în care predarea este admisă doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotărârea de predare se menționează expres acest lucru, dispozițiile art. 115
\n
(5)Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere obligațiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curții Penale Internaționale.
\n
Capitolul IV
\n
Alte dispoziții
\n
Articolul 115Regula specialității
\n
(1)Consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deținerea unei persoane de către autoritățile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.
\n
(2)Cu excepția cazurilor menționate la alin. (1)
\n
(4)art. 86 alin. (1)
\n
(3)În relația cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1) art. 97
\n
(4)Dispozițiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstanțe: a) când persoana urmărită a renunțat în mod expres în fața autorității judiciare de executare la regula specialității, înaintea predării; ... b) când persoana urmărită a renunțat, după predare, să recurgă la regula specialității în legătură cu anumite infracțiuni anterioare predării sale. Declarația de renunțare la regula specialității se dă în fața autorității judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunțarea la regula specialității trebuie să fie voluntară și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor acesteia; ... c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit; ... d) când infracțiunea nu este sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate; ... e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță. ...
\n
Articolul 116Tranzitul
\n
(1)Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să prezinte următoarele date: a) existența unui mandat european de arestare; ... b) identitatea și cetățenia persoanei care face obiectul mandatului european; ... c) încadrarea juridică a faptei; ... d) descrierea împrejurărilor în care infracțiunea a fost săvârșită, inclusiv data și locul. ...
\n
(2)Cererea și informațiile prevăzute la alin. (1)
\n
(3)Cererea și informațiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justiției, care le înaintează, de îndată, Curții de Apel București.
\n
(4)Curtea de Apel București, în complet format din 2 judecători ai Secției penale, se pronunță cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în camera de consiliu.
\n
(5)Încheierea este definitivă și se comunică imediat Ministerului Justiției, care informează de îndată statul emitent.
\n
(6)În cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetățenia română, tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită condiția prevăzută la art. 97 alin. (2)
\n
Articolul 117Predarea ulterioară
\n
(1)Consimțământul la predarea de către statul român către un alt stat membru a unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predării sale se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.
\n
(2)În orice caz, consimțământul autorității judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată: a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit; ... b) a consimțit să fie predată unui stat membru, altul decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimțământul se exprimă în fața autorității judiciare competente a statului membru emitent și se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimțământul trebuie exprimat în mod liber și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor sale; ... c) renunță la regula specialității, în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. (3) ...
\n
(3)În situațiile nereglementate de alin. (1)
\n
(2)art. 89 art. 86 alin. (1)
\n
(4)În relația cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1) art. 97
\n
(5)Dispozițiile alin. (1)-(4)
\n
Articolul 118Predarea ulterioară unei extrădări
\n
(1)În cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr-un stat terț de care aceasta a fost protejată prin dispozițiile acordului în baza căruia a fost extrădată, referitoare la regula specialității, autoritatea judiciară română de executare va solicita autorizarea statului care a extrădat-o pentru a putea fi predată statului emitent. Termenele prevăzute la art. 110
\n
(2)În timp ce soluționează cererea de autorizare, autoritatea judiciară română de executare va continua să asigure condițiile materiale necesare pentru o predare efectivă.
\n
Articolul 119Extrădarea ulterioară
\n
(1)Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui mandat european de arestare, solicitată ulterior de către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimțământul autorității judiciare de executare care a aprobat predarea.
\n
(2)În cazul în care autoritățile judiciare române au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, în baza unui mandat european de arestare, iar autoritățile judiciare emitente solicită consimțământul de a extrăda persoana urmărită către un terț stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimțământul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care România este parte, luându-se în considerare cererea de extrădare.
\n
Articolul 120Imunități și privilegii
\n
(1)Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autorității competente ridicarea acestui privilegiu.
\n
(2)Dacă ridicarea imunității este de competența unui alt stat sau a unei organizații internaționale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autorității judiciare emitente.
\n
(3)În timpul în care cererea de retragere a imunității la care se referă alin. (2)
\n
(4)Termenele prevăzute la art. 110
\n
(5)Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extrădării dintr-un stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitată la infracțiunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alin. (4)
\n
Articolul 121Relația cu alte instrumente juridice
\n
Condițiile, cerințele și procedura de emitere și de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite în prezenta lege, cu excepția celor prevăzute în convențiile bilaterale sau multilaterale la care România este parte, în care se simplifică sau se facilitează procedura de predare, în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
\n
Articolul 122Dispoziții tranzitorii
\n
(1)Dispozițiile prezentului titlu se aplică mandatelor europene de arestare primite de autoritățile române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date.
\n
(2)Procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua să se soluționeze potrivit titlului II.
\n
Titlul IV
\n
Transferul de proceduri în materie penală
\n
Capitolul I
\n
Cererea de transfer al procedurii penale
\n
Articolul 123Schimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine
\n
(1)Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe și care implică aceeași persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10 a) o descriere a faptelor și circumstanțelor care fac obiectul procedurii penale desfășurate; ... b) toate informațiile relevante privind identitatea persoanei cercetate și, dacă este cazul, a persoanelor vătămate; ... c) stadiul procedurii penale; ... d) informații privind arestarea preventivă sau reținerea persoanei cercetate, dacă este cazul. ...
\n
(2)În aplicarea alin. (1) a) persoana cercetată invocă, oferind informații în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau ... b) o cerere de cooperare judiciară internațională în materie penală formulată de un alt stat indică existența posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau ... c) organele polițienești dețin informații în acest sens. ...
\n
(3)Procedura prevăzută la alin. (1)
\n
(4)Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată competentă inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10
\n
(5)Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.
\n
(6)Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenței unor proceduri paralele se soluționează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către instanța pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naționale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puțin următoarele informații: a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleași fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină și dacă aceleași persoane sunt implicate; ... b) în cazul în care sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; și ... c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive. ... -------- Art. 123 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 124Condiții
\n
Autoritățile judiciare române pot solicita autorităților competente ale altui stat inițierea unei proceduri penale sau continuarea acesteia, atunci când exercitarea de către statul străin solicitat servește intereselor unei bune administrări a justiției sau favorizează, în caz de condamnare, reintegrarea socială și sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri: a) persoana cercetată are reședința obișnuită în statul solicitat; ... b) persoana cercetată este cetățean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine; ... c) persoana cercetată execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat; ... d) persoana cercetată face obiectul, în statul solicitat, al unei cercetări penale pentru aceeași faptă sau fapte conexe; ... e) transferul este justificat prin interesul de a descoperi adevărul și, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat; ... f) executarea unei eventuale hotărâri de condamnare în statul solicitat este susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a condamnatului; ... g) prezența persoanei cercetate la audieri în procedurile penale instrumentate de autoritățile judiciare române nu poate fi asigurată, chiar și atunci când ar exista posibilitatea audierii prin videoconferință, însă poate fi asigurată în statul solicitat; ... h) o eventuală hotărâre de condamnare nu ar putea fi pusă în executare în România, chiar și atunci când ar exista posibilitatea formulării unei cereri de extrădare sau emiterii unui mandat european de arestare, statul solicitat fiind în măsură să o facă; ... i) inculpatul a fost condamnat definitiv în România, sunt incidente unul sau mai multe din cazurile prevăzute la lit. a)-h) ... -------- Art. 124 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 125Procedura
\n
(1)Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanței pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.
\n
(2)În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situația transferului urmăririi penale, propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. -------- Alin. (2) al art. 125 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Încheierea prevăzută la alin. (2) --------- Alin. (3) al art. 125 a fost modificat de pct. 22 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(4)Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripție a răspunderii penale, precum și continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor și demersurilor cu caracter urgent.
\n
(5)Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, și se transmite Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerului Justiției, potrivit art. 10
\n
(6)În cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. În cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situația în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.
\n
Articolul 126Transmiterea cererii
\n
Ministerul Justiției sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după caz, asigură transmiterea cererii de transfer al procedurii penale pe una din căile prevăzute de prezenta lege.
\n
Articolul 127Efectele cererii de transfer de proceduri penale
\n
(1)Până la primirea deciziei statului solicitat cu privire la cererea de transfer de proceduri penale, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța, după caz: a) poate efectua orice acte de cercetare penală, cu excepția trimiterii în judecată a inculpatului sau punerii în executare a unei sancțiuni împotriva persoanei cercetate. Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța informează, în scris, statul solicitat, cu privire la actele sau măsurile dispuse ulterior transmiterii cererii; ... b) poate retrage oricând cererea de transfer de proceduri penale. ...
\n
(2)Dreptul de urmărire penală și de executare este redobândit de autoritățile judiciare române atunci când: a) statul solicitat informează că nu va iniția niciun demers cu privire la cererea de transfer de proceduri penale sau că nu acceptă o astfel de cerere; ... b) statul solicitat informează că revocă acceptarea cererii de transfer de proceduri penale; ... c) statul solicitat comunică decizia sa de a nu începe sau de a înceta procedurile penale. ...
\n
(3)Transmiterea cererii de transfer de proceduri penale prelungește termenele de prescripție a răspunderii penale cu 6 luni.
\n
(4)În caz de condamnare, hotărârea pronunțată de statul solicitat se înscrie în cazierul judiciar și produce aceleași efecte ca și când ar fi fost pronunțată de o instanță română. -------- Art. 127 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 127^1
\n
Plângerea persoanei vătămate
\n
(1)În cazul unei fapte săvârșite în afara teritoriului României, plângerea depusă la organul judiciar român de către persoana vătămată, rezident în România, se transmite direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităților centrale prevăzute la art. 10
\n
(2)Dispozițiile art. 123-127 --------
\n
Art. 127^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Capitolul II
\n
Preluarea sau inițierea procedurilor penale la cererea unui stat străin -------- Denumirea capitolului II al titlului IV a fost modificată de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 128Cererea de preluare a procedurii penale
\n
(1)Orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor române se înaintează, după caz, Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
\n
(2)Atunci când infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetele de pe lângă curțile de apel sau curțile de apel în circumscripția cărora se află locul unde a fost săvârșită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuiește persoana vătămată. Atunci când infracțiunea a fost săvârșită în străinătate, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluționează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție locuiește făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, soluționarea cererii este de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sau a Curții de Apel București, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau a Direcției Naționale Anticorupție, se soluționează de către acestea. -------- Alin. (2) al art. 128 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală.
\n
(4)Cererea de preluare a judecății se transmite de Ministerul Justiției parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluționeze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.
\n
(5)Odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii. Încheierea este supusă contestației, în termen de 5 zile de la pronunțare. --------- Alin. (5) al art. 128 a fost modificat de pct. 23 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(6)În cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.
\n
(7)Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Ministerul Justiției informează autoritățile statului solicitant în ceea ce privește admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.
\n
Articolul 128^1
\n
Inițierea procedurilor penale la sesizarea autorităților unui stat străin
\n
(1)Sesizarea autorităților altor state, cu privire la săvârșirea unei fapte, în vederea inițierii de către statul român a procedurilor penale, se soluționează de organul judiciar român competent, în conformitate cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală.
\n
(2)În cazul unei fapte săvârșite pe teritoriul României, plângerea depusă la autoritățile competente ale statului al cărui rezident este persoana vătămată se primește de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se soluționează de către organul judiciar competent potrivit legii române. --------
\n
Art. 128^1 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 128^2
\n
Respingerea cererii de preluare sau inițiere a procedurilor penale
\n
(1)Cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.
\n
(2)Totodată, cererea statului străin de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri: a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat; ... b) făptuitorii sunt necunoscuți; ... c) persoana cercetată nu are reședința obișnuită în România; ... d) persoana cercetată nu este cetățean român și nu avea reședința obișnuită pe teritoriul României în momentul săvârșirii faptei; ... e) infracțiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală; ... f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naționalitate sau opinii politice; ... g) legea penală română este deja aplicabilă faptei și, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii; ... h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaționale ale României; ... i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române; ... j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună. ... --------
\n
Art. 128^2 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 128^3
\n
Revocarea acceptării cererii și restituirea cauzei
\n
(1)Acceptarea cererii de preluare sau inițiere a procedurilor penale se revocă atunci când: a) continuarea procedurilor penale în România este contrară principiului non bis in idem; sau ... b) dacă, la data menționată pe cerere, prescripția răspunderii penale este împlinită potrivit legii române; sau ... c) dacă fapta pentru care s-a cerut inițierea sau continuarea procedurilor penale nu este infracțiune potrivit legii române, iar făptuitorul nu răspunde penal. ...
\n
(2)Acceptarea cererii de preluare sau inițiere a procedurilor penale poate fi revocată atunci când: a) prezența persoanei cercetate nu poate fi asigurată în vederea audierii sau se apreciază că o eventuală condamnare nu poate fi executată în România; sau ... b) unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 128^2 ... c) în orice alte cazuri, dacă statul străin solicitant este de acord. ...
\n
(3)Revocarea acceptării se dispune prin ordonanță sau încheiere motivată, după caz. Revocarea acceptării are drept efect restituirea documentelor transmise de statul solicitant și redobândirea de către statul respectiv a dreptului de urmărire penală. --------
\n
Art. 128^3 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Capitolul III
\n
Dispoziții pentru punerea în practică a Convenției din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen
\n
Articolul 129Aplicarea principiului non bis in idem
\n
(1)O persoană în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spațiului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleași fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunțat condamnarea.
\n
(2)Cu toate acestea, dispozițiile alin. (1) a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârșit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au săvârșit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunțat hotărârea; ... b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracțiune contra securității naționale sau împotriva altor interese esențiale ale României; ... c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârșite de un funcționar român prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu. ... --------- Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 24 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(3)Excepțiile menționate la alin. (2)
\n
Titlul V
\n
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe --------
\n
Titlul V a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Capitolul I
\n
Dispoziții generale -------- Capitolul I, titlul V a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 130Domeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresii
\n
(1)Prezentul titlu se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești și ordonanțelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, iar, în absența acestora, pe bază de reciprocitate. Dispozițiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situațiilor nereglementate prin tratatele internaționale. Dispozițiile capitolului III se aplică și în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispozițiilor speciale.
\n
(2)În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) decădere - orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicție sau incapacitate; ... b) act judiciar - actul care emană de la o autoritate judiciară competentă; ... c) ordonanță penală străină - oricare dintre hotărârile prevăzute la art. 1 lit. g) din Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, ratificată prin Ordonanța Guvernului nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 35/2000, sau prevăzute în tratatele bilaterale încheiate de România ori stabilite pe bază de reciprocitate; ... d) stat terț - statul care nu este membru al Uniunii Europene. ... -------- Art. 130 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 131Competența autorităților române
\n
(1)În ceea ce privește hotărârile date de către instanțele judecătorești ale statelor terțe și ordonanțele penale străine, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este competent: a) să primească cererea statului emitent de recunoaștere a hotărârii judecătorești în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz, precum și cererea persoanei condamnate în vederea transferării în România; ... b) să primească cererea de luare a unei măsuri preventive în cazul în care persoana condamnată se află în România; ... c) atunci când recunoașterea se face în scopul executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent, să transmită, la solicitarea statului emitent, anterior sau ulterior primirii cererii menționate la lit. a) ... (i) un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetățenie română sau că beneficiază în România de un drept de ședere permanentă; ... (ii) dispozițiile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în statul emitent constituie infracțiuni potrivit legii române; ... (iii) informații cu privire la liberarea condiționată și prescripția executării pedepsei; ... (iv) o declarație conținând informațiile prevăzute la art. 132 d) în afară de cazul în care statul emitent a indicat că nu este de acord ca hotărârea judecătorească sau ordonanța penală dată împotriva unui cetățean român sau unui străin care beneficiază în România de un drept de ședere pe termen lung să fie executată în România, să solicite acestuia să comunice informațiile prevăzute la art. 132 ... e) să efectueze controlul de regularitate și, dacă este cazul: ... ... (i) să solicite transmiterea de documente și informații suplimentare; ... (ii) să solicite declarația persoanei condamnate, în afară de cazul în care aceasta se află pe teritoriul României; ... (iii) atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul României, iar hotărârea judecătorească străină a fost dată în lipsă, să solicite informații cu privire la dreptul persoanei condamnate de a face contestație sau de a exercita orice altă cale de atac, potrivit legii statului emitent; f) să verifice domiciliul persoanei condamnate în străinătate, în vederea stabilirii autorității judiciare competente să soluționeze cererea menționată la lit. a) sau b); ... g) să refuze inițierea procedurii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine, atunci când: ... ... (i) România nu este statul de cetățenie ori statul pe teritoriul căruia persoana condamnată beneficiază de un drept de ședere permanentă;
\n
... (ii) la data primirii hotărârii judecătorești străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puțin de 6 luni, cu excepția cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României; ... (iii) statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. e) până la expirarea unui termen de maximum 120 de zile, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege; h) să se consulte cu statul emitent ori de câte ori apreciază ca fiind necesar. ... ...
\n
(2)În ceea ce privește hotărârile judecătorești sau ordonanțele penale date de către autoritățile judiciare române, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este competent: a) să primească cererea statului de executare sau a persoanei față de care s-a dat hotărârea judecătorească sau ordonanța penală străină, de recunoaștere a acesteia în vederea executării pedepsei aplicate în România ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz; ... b) să transmită înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 ... c) să solicite statului de executare un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetățenia acestuia sau că trăiește pe teritoriul său, precum și: ... (i) declarația autorității competente cu privire la transferarea persoanei condamnate; ... (ii) dispozițiile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în România constituie infracțiuni potrivit legii statului de executare; ... (iii) informații cu privire la amnistie, grațiere, liberare condiționată și prescripția executării pedepsei; ... (iv) o declarație cu privire la procedura aplicabilă hotărârii judecătorești române; d) să întocmească, la solicitarea, după caz, a instanței judecătorești sau a organului de urmărire penală, pe baza înscrisurilor și informațiilor prevăzute la art. 132 ... ... (i) cererea de recunoaștere și executare pe teritoriul unui stat terț a hotărârii judecătorești sau a ordonanței penale și să comunice autorității judiciare române solicitante decizia statului de executare; ... (ii) cererea de luare de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate atunci când aceasta se află pe teritoriul statului de executare; e) să suspende procedura până la îndeplinirea condiției prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b) ... f) să se consulte cu statul de executare ori de câte ori apreciază ca fiind necesar. ... ...
\n
(3)Administrația Națională a Penitenciarelor: a) informează persoanele condamnate aflate în executarea unor pedepse privative de libertate în penitenciarele din România, cărora li se poate aplica prezentul titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita transferarea în statul de executare; ... a^1) informează judecătorul de supraveghere a privării de libertate și direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției cu privire la persoanele condamnate cărora li se pot aplica dispozițiile prezentului titlu și cărora li s-a aplicat măsura expulzării prin hotărârea judecătorească de condamnare; (la 17-12-2017, Alineatul (3) din Articolul 131 , Capitolul I , Titlul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) ... b) asigură predarea, sub escortă, a persoanelor condamnate aflate în penitenciarele din România, față de care s-a dispus transferarea în statul de executare sau care au fost returnate potrivit lit. e); ... c) informează direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, instanța de executare și instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere cu privire la data predării persoanei condamnate autorităților statului de executare; ... d) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate în străinătate, informează direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției: ... (i) cu privire la locul de deținere, regimul de executare stabilit și măsurile luate, dacă este cazul; ... (ii) atunci când persoana condamnată a evadat și nu a fost posibilă prinderea sa; e) asigură preluarea, la data aducerii în țară, și ținerea într-un penitenciar, până la retrimiterea în statul de executare ori până la comunicarea deciziei de punere în libertate, a unei persoane transferate din România în statul de executare, care a fost readusă în țară în vederea participării la judecarea căii extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătorești române; ... f) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanța de judecată în cazul liberării condiționate, precum și la orice altă dată hotărâtă de autoritățile judiciare competente în situațiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră punerea în libertate a persoanelor transferate în România în vederea executării pedepsei, indiferent de infracțiunea săvârșită. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră informează direcția de specialitate a Ministerului Justiției dacă, în termenul prevăzut la
\n
art. 157 lit. c) ... g) în cazul liberării condiționate ori grațierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcției de specialitate din Ministerul Justiției numărul de zile rămase de executat; ... h) asigură, la momentul aducerii în țară, preluarea persoanelor transferate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. ... ...
\n
(4)Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române asigură: a) transferarea, sub escortă, din statul emitent în România a persoanelor condamnate în străinătate; ... b) preluarea din străinătate, sub escortă, a persoanelor condamnate, anterior transferate, față de care s-a dispus aducerea în România în vederea participării la judecarea căii extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătorești, în afară de cazul în care sarcina aducerii în țară revine statului de executare. ...
\n
(5)Ministerul Afacerilor Externe asigură, prin oficiile consulare, luarea declarației persoanei condamnate aflate în executarea unei pedepse la detențiunea pe viață sau cu închisoarea ori a unei măsuri privative de libertate, pe teritoriul statului emitent, pe care o transmite direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării. -------- Art. 131 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 132Înscrisuri și informații
\n
În vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor judecătorești sau a ordonanțelor penale străine sunt necesare, după caz, următoarele înscrisuri și informații: a) numele, prenumele, pseudonimul, aliasul folosit, numai în cazul cunoașterii acestora, precum și sexul, cetățenia, numărul cărții de identitate sau al pașaportului, data și locul nașterii, fotografia, ultima adresă sau reședință cunoscută, limbile pe care persoana le înțelege; ... b) informații despre legăturile familiale, sociale sau profesionale pe care le are în România; ... c) durata totală a pedepsei, data începerii executării pedepsei, data la care pedeapsa ar fi executată în întregime sau ar urma să fie considerată ca executată, perioada deja executată, dacă este cazul, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent; (la 17-12-2017, Litera c) din Articolul 132 , Capitolul I , Titlul V a fost modificată de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) ... d) informații cu privire la liberarea condiționată sau anticipată, după caz; ... e) o copie, certificată pentru conformitate, după caz, a ordonanței penale sau a hotărârii judecătorești date în primă instanță și, dacă este cazul, în exercitarea căilor de atac; ... f) dispozițiile legale aplicabile; ... g) în afară de cazul în care persoana condamnată se află în România, declarația persoanei condamnate față de cererea de executare într-un penitenciar sau unitate sanitară din România a pedepsei aplicate de statul emitent; ... h) dacă este cazul, orice expertiză, raport ori alte acte medicale care să ateste starea fizică și mintală a persoanei condamnate, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului emitent și eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România, precum și, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială; --------- Lit. h) a art. 132 a fost modificată de pct. 25 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013. ... i) informații cu privire la posibilitatea exercitării de către persoana condamnată, după transferarea sa, a unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare; ... j) în cazul hotărârilor judecătorești date în lipsă, atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul statului emitent, informații cu privire la dreptul persoanei de a exercita o cale de atac care are drept efect reexaminarea cauzei în prezența sa.
\n
... -------- Art. 132 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 133Legea care guvernează executarea și efectele transferării executării pedepsei
\n
(1)În situația în care România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competența instanței române ori de câte ori: a) cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești este retrasă mai înainte ca statul de executare să recunoască hotărârea judecătorească și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română; ... b) statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească și să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanța română; ... c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare; ... d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate întrucât persoana condamnată a evadat și nu a fost găsită pe teritoriul său; ... e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său. ...
\n
(2)Competența judecării unei căi de atac, exercitate de persoana condamnată, după transferarea sa în statul de executare, în vederea desființării sau modificării hotărârii judecătorești de condamnare, aparține instanței române. Orice decizie în urma căreia pedeapsa sau măsura privativă de libertate încetează să mai aibă caracter executoriu, precum și hotărârea prin care instanța română competentă a soluționat respectiva cale de atac se transmit direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției în vederea informării statului de executare.
\n
(3)În situația în care România este stat emitent, atunci când statul de executare a comunicat decizia de a nu pune în executare ori de a înceta executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate ca urmare a aplicării amnistiei sau grațierii, instanța română competentă face mențiune despre aceasta în Registrul de evidență și punere în executare a hotărârilor penale.
\n
(4)Aplicarea amnistiei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat emitent, când intervine după transferarea persoanei condamnate sau după delegarea executării pedepsei, se face de către un judecător de la instanța de executare. Decizia de aplicare a amnistiei sau a grațierii se transmite direcției de specialitate a Ministerului Justiției în vederea comunicării statului de executare.
\n
(5)Aplicarea amnistiei sau grațierii de către statul român, în calitate de stat de executare, se face de către un judecător de la instanța de executare sau, când persoana condamnată este deținută, de la instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Decizia de aplicare a amnistiei sau grațierii se transmite direcției de specialitate a Ministerului Justiției în vederea comunicării statului emitent. -------- Art. 133 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Capitolul II
\n
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine -------- Capitolul II, titlul V a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Secţiunea 1
\n
Transferarea persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România -------- Secțiunea a 1-a, cap. II, titlul V a fost introdusă de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 134Măsuri premergătoare sesizării instanței
\n
(1)Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132
\n
(2)Procurorul, primind dosarul, verifică dacă: a) executarea hotărârii judecătorești străine în România ar fi contrară principiului non bis in idem; ... b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină; ... c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină; ... d) este incident vreunul din motivele de refuz prevăzute la art. 136 alin. (2) ... e) persoana condamnată beneficiază de efectele regulii specialității. Dispozițiile art. 157 ...
\n
(3)Informațiile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b)
\n
(4)În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (2) lit. e)
\n
(5)Dacă, până la sesizarea instanței, cererea prevăzută la art. 131 alin. (1) lit. a) -------- Art. 134 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 135Durata și obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine
\n
(1)Președintele instanței sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Durata procedurii judiciare de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.
\n
(2)Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.
\n
(3)Obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 136
\n
(4)În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești străine. În acest scop, anterior luării unei hotărâri, instanța poate consulta statul emitent prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
\n
(5)Dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage cererea, instanța de judecată o respinge ca nesusținută.
\n
(6)Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una dintre următoarele soluții: a) dispune, prin sentință, recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină; ... b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare: (i) adaptează, prin sentință, pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanța străină, potrivit alin. (7)
\n
(8)... (ii) stabilește și aplică, prin sentință, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită; ... ... c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești străine. ...
\n
(7)În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b) a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; ... b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare. ...
\n
(8)Pedeapsa stabilită de instanța română, potrivit alin. (7)
\n
(9)În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (6) lit. b) (i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară; ... (ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent; (la 17-12-2017, Punctul (ii) din Alineatul (9) , Articolul 135 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul V a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) ... (iii) nu va agrava situația persoanei condamnate și nici nu va fi ținută de limita minimă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea săvârșită. ...
\n
(10)Dispozițiile alin. (6) lit. b) alin. (7)
\n
(8)
\n
(11)Sentința prevăzută la alin. (6) (la 17-12-2017, Alineatul (11) din Articolul 135 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul V a fost modificat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(12)Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală. Hotărârea definitivă și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, după caz, se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
\n
(13)În cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent: a) informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanța dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață. Anularea se dispune prin sentință definitivă, pronunțată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. În acest caz, sentința de recunoaștere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent; (la 17-12-2017, Litera a) din Alineatul (13) , Articolul 135 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul V a fost modificată de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) ... b) transmite o nouă hotărâre pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanța de executare este curtea de apel care a pronunțat sentința prevăzută la alin. (6) ...
\n
(14)Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite o nouă hotărâre judecătorească pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile art. 137
\n
(15)În cazul în care sunt aplicabile dispozițiile alin. (13) lit. a)
\n
(16)În cazul în care instanța a refuzat recunoașterea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi.
\n
(17)În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător. (la 17-12-2017, Articolul 135 din Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul V a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) -------- Art. 135 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 136Condiții pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine
\n
(1)O hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; ... b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; ... c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; ... d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2) alin. (2) ... e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate. ...
\n
(2)Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când: a) recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; ... b) hotărârea judecătorească se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun; ... c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; ... d) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; ... e) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România; ... f) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; ... g) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române; ... h) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; ... i) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative; ... j) persoana condamnată a comis o infracțiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreținut relații strânse cu membri ai unor organizații criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România;++ ... k) există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanțe în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanțe internaționale. ...
\n
(3)De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine dacă: a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; ... b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 134 alin. (1) ...
\n
(4)În cazul în care persoana condamnată este cercetată în România pentru infracțiunea pentru care a fost condamnată în străinătate, în loc să refuze recunoașterea, instanța poate dispune fie recunoașterea hotărârii judecătorești străine, fie suspendarea cauzei până la luarea unei decizii în procesul penal aflat pe rolul autorităților judiciare române.
\n
(5)Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege. -------- Art. 136 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Secţiunea a 2-a Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine, în cazul în care persoana condamnată se află în România -------- Secțiunea a 2-a, cap. II, titlul V a fost introdusă de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 137Procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și luarea măsurilor preventive
\n
(1)Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 art. 134 alin. (2) lit. a)-d) alin. (4) art. 135 alin. (1)
\n
(4)
\n
(2)Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în cameră de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.
\n
(3)Obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 136 alin. (1) lit. a) alin. (2)-(4)
\n
(4)La cererea expresă a statului emitent, față de persoana condamnată se poate lua una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
\n
(5)Măsura arestării preventive poate fi luată față de persoana condamnată, în cazul în care infracțiunea săvârșită face parte din una dintre categoriile de infracțiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) a) persoana condamnată a fugit din statul emitent în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei și s-a refugiat pe teritoriul României; sau ... b) pedeapsa aplicată de instanța străină sau restul rămas de executat este de cel puțin un an închisoare. ...
\n
(6)Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenului prevăzut de lege sau la expirarea termenului stabilit de organele judiciare române; ... b) atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine, durata arestării preventive sau a arestului la domiciliu a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străinătate; sau --------- Lit. b) a alin. (6) al art. 137 a fost modificată de pct. 27 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013. ... c) dacă arestarea preventivă s-a dispus anterior primirii cererii de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării preventive, nu au fost primite de către direcția de specialitate din Ministerul Justiției înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 ...
\n
(7)Situația juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de organul judiciar român.
\n
(8)Sentința se redactează în cel mult 10 zile de la pronunțare. Împotriva acesteia pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunțare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezența procurorului este obligatorie. --------- Alin. (8) al art. 137 a fost modificat de pct. 28 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013. -------- Art. 137 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 138Notificarea hotărârii judecătorești străine și contestația persoanei condamnate
\n
(1)În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată în lipsă, procurorul, primind dosarul, notifică persoanei condamnate hotărârea. Notificarea trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: a) că a fost primită o cerere de executare pe teritoriul României a unei pedepse; ... b) că are dreptul să conteste hotărârea judecătorească străină și să depună contestație în acest sens, dacă acest drept îi este conferit de legea statului emitent; ... c) că respectiva contestație este supusă jurisdicției statului emitent; ... d) că respectiva contestație se depune la parchetul competent, potrivit art. 137 ... e) că termenul de depunere a contestației este de 30 de zile și curge de la data primirii notificării; ... f) că nedepunerea contestației în termenul de 30 de zile are drept consecință considerarea hotărârii judecătorești străine ca fiind pronunțată în prezența sa. ...
\n
(2)Un exemplar al notificării este comunicat direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției care îl remite statului emitent.
\n
(3)Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată nu a depus contestație, procurorul sesizează curtea de apel competentă potrivit art. 137
\n
(4)Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată a depus contestație, procurorul dispune clasarea, restituie dosarul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției și, totodată, îi transmite contestația, precum și înscrisurile depuse de persoana condamnată. -------- Art. 138 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Capitolul III
\n
Proceduri speciale de recunoaștere și executare --------
\n
Capitolul III a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 139
\n
Recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare străine și a cheltuielilor judiciare
\n
(1)Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești sau ordonanțelor penale străine prin care au fost aplicate sancțiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.
\n
(2)Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132
\n
(3)Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile. --------- Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de pct. 29 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(4)Punerea în executare a decăderilor, precum și a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească sau ordonanța penală străină are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracțiunea săvârșită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi.
\n
(5)Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii.
\n
(6)Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăși limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanța de judecată va putea menține și pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunțat în statul străin, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.
\n
(7)Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispozițiile din hotărârile judecătorești străine care intră sub incidența prevederilor art. 135
\n
(8)Hotărârea definitivă se comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției. -------- Art. 139 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 140Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine de confiscare
\n
(1)Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor de confiscare emise de statele terțe au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin emitent sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității.
\n
(2)În înțelesul alin. (1)
\n
(3)Recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor prin care s-au dispus măsuri echivalente confiscării, care, potrivit legii române, nu constituie sancțiuni de drept penal, pot fi dispuse numai dacă: a) măsurile au ca rezultat deposedarea definitivă de bunurile respective; ... b) măsurile au fost dispuse de o autoritate judiciară competentă a statului emitent, în legătură cu una sau mai multe fapte penale; și ... c) bunurile sunt produse sau instrumente în legătură cu acestea. ...
\n
(4)Competența recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor prevăzute la alin. (1)
\n
(3)a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscripția unor tribunale diferite, competența aparține Tribunalului București; ... b) mai multe bunuri mobile și un bun imobil, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află bunul imobil; ... c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripția unor tribunale diferite, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare. ...
\n
(5)Instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile. --------- Alin. (5) al art. 140 a fost modificat de pct. 30 al art. II din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
(6)Atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existența unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor care fac obiectul confiscării, instanța poate aplica, din oficiu sau la cererea statului emitent ori a procurorului, măsura indisponibilizării, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile în vederea confiscării. Instanța dispune prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Încheierea poate fi atacată odată cu sentința prevăzută la alin. (5)
\n
(7)Atunci când se solicită confiscarea unei sume de bani, instanța competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării sentinței.
\n
(8)Atunci când se solicită confiscarea unui bun determinat, recunoașterea hotărârii străine are loc numai dacă legea română reglementează pentru fapta săvârșită măsura confiscării, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil se prevede altfel sau atunci când legea română prevede pentru fapta săvârșită o sancțiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.
\n
(9)Dispozițiile art. 248 alin. (2)-(4) art. 260 art. 265 alin. (1)-(3)
\n
(10)Hotărârile prevăzute la alin. (1)
\n
(2)art. 136 alin. (2) lit. a)-c) art. 262 alin. (1) lit. b)-h) alin. (4)
\n
(11)Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (5) -------- Art. 140 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 140^1
\n
Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, precum și a altor acte judiciare emise de autoritățile străine
\n
(1)Recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.
\n
(2)Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare. (2^1) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv. (la 17-12-2017,
\n
Articolul 140
\n
^1 din Capitolul III , Titlul V a fost completat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(3)În situațiile prevăzute la alin. (1)
\n
(2)art. 131 alin. (1) art. 132 art. 136 alin. (2)
\n
(4)Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa. Actului judiciar străin nu i se poate conferi, ca efect al recunoașterii, o forță probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent. --------
\n
Art. 140^1 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Capitolul IV
\n
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române -------- Capitolul IV, titlul V a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Secţiunea 1
\n
Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în regim de detenție, a unor pedepse sau măsuri privative de libertate -------- Secțiunea a 1-a, cap. IV, titlul V a fost introdusă de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 140^2
\n
Condiții pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deținute în penitenciarele sau unitățile medicale din România
\n
(1)Orice persoană condamnată în România care este cetățean al unui stat terț sau care trăiește pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie și dorește să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este internată inițierea procedurii de transferare în statul de executare.
\n
(2)În cazul în care persoana condamnată are cetățenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăiește. În cazul în care una dintre cetățenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu dorește să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispozițiile art. 149 alin. (2) art. 132 (2^1) În cazul persoanelor condamnate în România, care sunt cetățeni ai unui stat terț sau trăiesc pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie, procedura de transferare poate fi inițiată în lipsa acordului persoanei condamnate, dacă împotriva sa a fost dispusă măsura expulzării și dacă această posibilitate este prevăzută în tratatul aplicabil între România și statul de executare. (la 17-12-2017,
\n
Articolul 140
\n
^2 din Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul V a fost completat de Punctul 18, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(3)Procedura nu se inițiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se inițiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind țara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești sa recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.
\n
(4)Solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) art. 132 a) se apreciază, fie de statul de executare, fie de autoritățile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială și reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau ... b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile; sau ... c) persoana condamnată are de executat mai puțin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau ... d) hotărârea nu este definitivă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o cale extraordinară de atac; sau ... e) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau ... f) persoana a fost condamnată pentru infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; sau ... g) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române ori că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită este mai mică decât limita maximă specială prevăzută de legea penală română; sau ... h) în urma consultării, statul de executare a declarat că nu este de acord să preia executarea pedepsei aplicate de instanța română. ...
\n
(5)Prin excepție de la dispozițiile alin. (4) lit. a)-c) alin. (1) art. 132
\n
(6)Atunci când persoana se află internată într-o unitate medicală din România în executarea unei măsuri privative de libertate aplicate acesteia ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, dispozițiile prevăzute la alin. (1)-(5) --------
\n
Art. 140^2 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 140^3
\n
Procedura prealabilă
\n
(1)Obiectul procedurii prealabile îl constituie verificarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a condițiilor prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f) alin. (2) (1^1) În cazul prevăzut la art. 140^2 alin. (1) (la 17-12-2017,
\n
Articolul 140
\n
^3 din Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul V a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(2)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică: a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiției sau a unui mandat european de arestare emis de instanța română competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiția returnării în caz de condamnare, făcând mențiune despre aceasta în referatul prevăzut la alin. (4) ... b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deținere, în prezența unui avocat desemnat din oficiu sau ales și, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată și avocat. Totodată, îi aduce la cunoștință că, potrivit legii române, consimțământul persoanei condamnate este irevocabil; ... c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării. ...
\n
(3)Atunci când, în funcție de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită: a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile; ... b)solicită direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției consultarea autorității competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiționată și cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în cazul transferării persoanei condamnate.
\n
(4)Referatul întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, procesul-verbal prevăzut la alin. (2) lit. b) art. 132 lit. a)
\n
(5)În cazul în care sunt incidente dispozițiile prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f)
\n
(6)După primirea înscrisurilor și informațiilor prevăzute la alin. (4) --------
\n
Art. 140^3 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 140^4
\n
Procedura judiciară
\n
(1)În cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată, direcția de specialitate din Ministerul Justiției transmite înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 140^3 alin. (4)
\n
(2)Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Instanța judecă, în complet format dintr-un singur judecător. Instanța hotărăște în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezența procurorului este obligatorie.
\n
(3)Instanța verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, dispune, prin sentință definitivă: (i) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau ... (ii) respingerea cererii de transferare. Instanța stabilește, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a situației persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an. ...
\n
(4)Hotărârea se comunică direcției de specialitate din Ministerul Justiției, precum și autorităților române competente să asigure predarea persoanei condamnate. --------
\n
Art. 140^4 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Secţiunea a 2-a Recunoașterea și executarea, pe teritoriul altor state, a hotărârilor judecătorești și a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române -------- Secțiunea a 2-a, cap. IV, titlul V a fost introdusă de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 140^5
\n
Delegarea executării pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate
\n
(1)Executarea unei hotărâri judecătorești date de o instanță română poate fi delegată unui stat terț numai dacă persoana condamnată se află pe teritoriul statului de executare și sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri: a) persoana condamnată are reședința obișnuită în celălalt stat; ... b) persoana condamnată este cetățean al celuilalt stat; ... c) statul de executare este statul de origine a persoanei condamnate, iar acesta a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei; ... d) dacă executarea pedepsei în celălalt stat este susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială ale persoanei condamnate; ... e) dacă este vorba de o pedeapsă privativă de libertate care ar putea fi executată în celălalt stat, în continuarea unei alte pedepse privative de libertate pe care persoana condamnată o execută sau urmează să o execute în acest stat, în afară de cazul în care persoana condamnată urmează să fie adusă din statul de executare în România în baza unei cereri de extrădare sau a unui mandat european de arestare ori transferată pentru executarea pedepsei aplicate de autoritățile străine într-un penitenciar din România; ... f) dacă se apreciază că instanța de executare nu este în măsură să asigure executarea pedepsei, chiar recurgând la emiterea unui mandat european de arestare sau la solicitarea extrădării, iar celălalt stat are această posibilitate. ...
\n
(2)În acest sens, instanța de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent ori a persoanei condamnate, propune motivat direcției de specialitate din Ministerul Justiției să solicite statului străin recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești și transmite înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132
\n
(3)Cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești se întocmește și se transmite statului de executare dacă, în urma controlului de regularitate internațională, se constată că între România și statul de executare există un tratat aplicabil care conține dispoziții în acest sens. Lipsa unui tratat nu împiedică transmiterea cererii de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești atunci când statul de executare a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate.
\n
(4)La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internațional aplicabil sau, în lipsa unui tratat, înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 132 --------
\n
Art. 140^5 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Articolul 140^6
\n
Punerea în executare a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească, precum și a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române Punerea în executare, pe teritoriul unui alt stat, a altor dispoziții penale din hotărârea judecătorească și a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române are loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin sau, în lipsa acestuia, pe bază de reciprocitate, atunci când în urma consultării cu statul de executare se constată că această condiție este îndeplinită. --------
\n
Art. 140^6 a fost introdus de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013
\n
Titlul VI
\n
Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană --------
\n
Titlul VI a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Capitolul I
\n
Dispoziții generale -------- Capitolul I, titlul VI a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 141Domeniul de aplicare
\n
(1)Prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relația cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispozițiile titlului V.
\n
(2)Prezentul titlu se aplică și în relația cu statele cu care România a încheiat un tratat care conține dispoziții similare deciziei-cadru. -------- Art. 141 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 142Competența autorităților judiciare române
\n
(1)Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de Apel București.
\n
(2)Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de Apel București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.
\n
(3)Atunci când România este stat de executare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este competent să primească cererea statului emitent formulată potrivit art. 161 art. 161 alin. (9) alin. (4)
\n
(4)În cazul prevăzut la art. 161 alin. (9)
\n
(5)Atunci când România este stat emitent, iar persoana condamnată se află pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, competența de a solicita acestui din urmă stat luarea unei măsuri preventive și recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești române aparține instanței de executare. -------- Art. 142 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 143Competența autorităților administrative române
\n
(1)Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, îndeplinește, după caz, atribuțiile prevăzute la art. 152 164
\n
(2)Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române: a) asigură transferarea, sub escortă, din România în statul de executare, a persoanei condamnate, potrivit art. 146 alin. (3) ... b) informează direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, curtea de apel competentă și instanța de executare cu privire la transferarea persoanei condamnate din România în statul de executare; ... c) la solicitarea instanței de judecată învestite cu soluționarea căii extraordinare de atac asigură aducerea, sub escortă, din statul de executare în România a persoanei transferate, în afară de cazul în care sarcina aducerii în țară revine statului de executare. ...
\n
(3)Administrația Națională a Penitenciarelor: a) informează persoanele condamnate aflate în penitenciarele din România, cărora li se pot aplica prevederile prezentului titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita executarea pedepsei în statul de executare; ... b) asigură preluarea, la data aducerii în țară a persoanei condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1) ... c) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate transferate potrivit art. 146 alin. (1) (i) cu privire la locul de deținere, regimul de executare stabilit și măsurile luate, dacă este cazul; ... (ii) atunci când persoana condamnată a evadat și nu a fost posibilă prinderea sa; ... ... d) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanța de judecată în cazul liberării condiționate, precum și la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situațiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiției și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră punerea în libertate a persoanelor condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1) art. 157 lit. c) ... e) în cazul liberării condiționate ori grațierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției numărul de zile rămase de executat. ... -------- Art. 143 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 144Legea care guvernează executarea
\n
(1)În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent. (la 17-12-2017, Alineatul (1) din Articolul 144 , Capitolul I , Titlul VI a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 ) (1^1) Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent. (la 17-12-2017, Articolul 144 din Capitolul I , Titlul VI a fost completat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 236 din 5 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 14 decembrie 2017 )
\n
(2)Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul de executare.
\n
(3)Dispozițiile art. 133 alin. (2)-(5) -------- Art. 144 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 11 decembrie 2013.
\n
Articolul 145Tranzitarea
\n
(1)