Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, precum și cu cei adoptați.
\n
Articolul 261Îndatorirea părinților
\n
Părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.
\n
Articolul 262Relațiile dintre părinți și copii
\n
(1)Copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
\n
(2)Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
\n
Articolul 263Principiul interesului superior al copilului
\n
(1)Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
\n
(2)Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă.
\n
(3)Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau.
\n
(4)Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate.
\n
(5)În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii.
\n
Articolul 264Ascultarea copilului
\n
(1)În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
\n
(2)Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.
\n
(3)Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1)
\n
(2)
\n
(4)Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
\n
(5)Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanță a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.
\n
Articolul 265Instanța competentă
\n
Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107
\n
Titlul II
\n
Căsătoria
\n
Capitolul I
\n
Logodna
\n
Articolul 266Încheierea logodnei
\n
(1)Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
\n
(2)Dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă.
\n
(3)Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
\n
(4)Încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei.
\n
(5)Logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie.
\n
Articolul 267Ruperea logodnei
\n
(1)Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria.
\n
(2)Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă.
\n
(3)Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
\n
Articolul 268Restituirea darurilor
\n
(1)În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.
\n
(2)Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii.
\n
(3)Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.
\n
Articolul 269Răspunderea pentru ruperea logodnei
\n
(1)Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate.
\n
(2)Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1)
\n
Articolul 270Termenul de prescripție
\n
Dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 268 269
\n
Capitolul II
\n
Încheierea căsătoriei
\n
Secţiunea 1
\n
Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei
\n
Articolul 271Consimțământul la căsătorie
\n
Căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al acestora.
\n
Articolul 272Vârsta matrimonială
\n
(1)Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani.
\n
(2)Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului.
\n
(3)Dacă unul dintre părinți este decedat sau se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, încuviințarea celuilalt părinte este suficientă.
\n
(4)De asemenea, în condițiile art. 398
\n
(5)Dacă nu există nici părinți, nici tutore care să poată încuviința căsătoria, este necesară încuviințarea persoanei sau a autorității care a fost abilitată să exercite drepturile părintești.
\n
Articolul 273Bigamia
\n
Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.
\n
Articolul 274Interzicerea căsătoriei între rude
\n
(1)Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.
\n
(2)Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea. Instanța se va putea pronunța pe baza unui aviz medical special dat în acest sens.
\n
(3)În cazul adopției, dispozițiile alin. (1)
\n
(2)
\n
Articolul 275Interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră
\n
Căsătoria este oprită între tutore și persoana minoră care se află sub tutela sa.
\n
Articolul 276Alienația și debilitatea mintală
\n
Este interzis să se căsătorească alienatul mintal și debilul mintal.
\n
Articolul 277Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria
\n
(1)Este interzisă căsătoria dintre persoane de același sex.
\n
(2)Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.
\n
Notă ...
\n
Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 534 din 18 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 3 octombrie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (2)
\n
(4)din Codul civil Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
\n
Prin urmare, începând cu data de 3 octombrie 2018, dispozițiile art. 277 alin. (2)
\n
(4)din Codul civil
\n
(3)Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.
\n
(4)Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile.
\n
Notă ...
\n
Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 534 din 18 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 3 octombrie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (2)
\n
(4)din Codul civil Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
\n
Prin urmare, începând cu data de 3 octombrie 2018, dispozițiile art. 277 alin. (2)
\n
(4)din Codul civil Secţiunea a 2-a Formalitățile pentru încheierea căsătoriei
\n
Articolul 278Comunicarea stării de sănătate
\n
Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soți nu declară că și-au comunicat reciproc starea sănătății lor. Dispozițiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile.
\n
Articolul 279Locul încheierii căsătoriei
\n
(1)Căsătoria se celebrează de către ofițerul de stare civilă, la sediul primăriei.
\n
(2)Prin excepție, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofițer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării.
\n
Articolul 280Declarația de căsătorie
\n
(1)Cei care vor să se căsătorească vor face personal declarația de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
\n
(2)În cazurile prevăzute de lege, declarația de căsătorie se poate face și în afara sediului primăriei.
\n
(3)Atunci când viitorul soț este minor, părinții sau, după caz, tutorele vor face personal o declarație prin care încuviințează încheierea căsătoriei. Dispozițiile art. 272 alin. (5)
\n
(4)Dacă unul dintre viitorii soți, părinții sau tutorele nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declarația la primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau reședința, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
\n
Articolul 281Conținutul declarației de căsătorie
\n
(1)În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales.
\n
(2)Odată cu declarația de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei.
\n
Articolul 282Alegerea numelui de familie
\n
Viitorii soți pot conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soț poate să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
\n
Articolul 283Publicitatea declarației de căsătorie
\n
(1)În aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința.
\n
(2)Extrasul din declarația de căsătorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afișării, datele de stare civilă ale viitorilor soți și, după caz, încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și înștiințarea că orice persoană poate face opoziție la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afișării.
\n
(3)Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afișării, cât și data încheierii căsătoriei.
\n
(4)Primarul municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3)
\n
Articolul 284Reînnoirea declarației de căsătorie
\n
În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie sau dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, trebuie să se facă o nouă declarație de căsătorie și să se dispună publicarea acesteia.
\n
Articolul 285Opoziția la căsătorie
\n
(1)Orice persoană poate face opoziție la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite.
\n
(2)Opoziția la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază.
\n
Articolul 286Refuzul celebrării căsătoriei
\n
Ofițerul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
\n
Articolul 287Celebrarea căsătoriei
\n
(1)Viitorii soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a 2 martori, în fața ofițerului de stare civilă.
\n
(2)Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, cu respectarea celorlalte condiții menționate la alin. (1) (la 20-04-2012, Alin. (2) al art. 287 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(3)Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.
\n
Articolul 288Martorii la căsătorie
\n
(1)Martorii atestă faptul că soții și-au exprimat consimțământul potrivit art. 287
\n
(2)Nu pot fi martori la încheierea căsătoriei incapabilii, precum și cei care din cauza unei deficiențe psihice sau fizice nu sunt apți să ateste faptele prevăzute la alin. (1)
\n
(3)Martorii pot fi și rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soți.
\n
Articolul 289Momentul încheierii căsătoriei
\n
Căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimțământul fiecăruia dintre viitorii soți, ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți.
\n
Capitolul III
\n
Formalități ulterioare încheierii căsătoriei
\n
Articolul 290Actul de căsătorie
\n
După încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă întocmește, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soți, de cei 2 martori și de către ofițerul de stare civilă.
\n
Articolul 291Formalitățile privind regimul matrimonial
\n
Ofițerul de stare civilă face mențiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligația ca, din oficiu și de îndată, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1)
\n
Articolul 292Dovada căsătoriei
\n
(1)Căsătoria se dovedește cu actul de căsătorie și prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia.
\n
(2)Cu toate acestea, în situațiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă.
\n
Capitolul IV
\n
Nulitatea căsătoriei
\n
Secţiunea 1
\n
Nulitatea absolută a căsătoriei
\n
Articolul 293Cazurile de nulitate absolută
\n
(1)Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271 273 274 276 art. 287 alin. (1)
\n
(2)În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
\n
Articolul 294Lipsa vârstei matrimoniale
\n
(1)Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută.
\n
(2)Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată.
\n
Articolul 295Căsătoria fictivă
\n
(1)Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.
\n
(2)Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
\n
Articolul 296Persoanele care pot invoca nulitatea absolută
\n
Orice persoană interesată poate introduce acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care ar acționa pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicție.
\n
Secţiunea a 2-a Nulitatea relativă a căsătoriei
\n
Articolul 297Lipsa încuviințărilor cerute de lege
\n
(1)Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2)
\n
(4)
\n
(5)
\n
(2)Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare era necesară. Dispozițiile art. 46 alin. (3) (la 29-04-2013, Teza a doua a alin. (2) al art. 297 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 287 din 17 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 29 aprilie 2013. )
\n
Articolul 298Viciile de consimțământ
\n
(1)Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violență.
\n
(2)Eroarea constituie viciu de consimțământ numai atunci când privește identitatea fizică a viitorului soț.
\n
Articolul 299Lipsa discernământului
\n
Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.
\n
Articolul 300Existența tutelei
\n
Căsătoria încheiată între tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa este anulabilă.
\n
Articolul 301Termenul de prescripție
\n
(1)Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni.
\n
(2)În cazul prevăzut la art. 297
\n
(3)În cazul nulității pentru vicii de consimțământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violenței sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.
\n
(4)În cazul prevăzut la art. 300
\n
Articolul 302Caracterul personal al acțiunii
\n
Dreptul la acțiunea în anulare nu se transmite moștenitorilor. Cu toate acestea, dacă acțiunea a fost pornită de către unul dintre soți, ea poate fi continuată de către oricare dintre moștenitorii săi.
\n
Articolul 303Acoperirea nulității
\n
(1)În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2)
\n
(4)
\n
(5)
\n
(2)Căsătoria nu poate fi anulată dacă soții au conviețuit timp de 6 luni de la data încetării violenței sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăților mintale.
\n
(3)În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată.
\n
Secţiunea a 3-a Efectele nulității căsătoriei
\n
Articolul 304Căsătoria putativă
\n
(1)Soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.
\n
(2)În situația prevăzută la alin. (1)
\n
Articolul 305Situația copiilor
\n
(1)Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie.
\n
(2)În ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți și copii se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț.
\n
Articolul 306Opozabilitatea hotărârii judecătorești
\n
(1)Hotărârea judecătorească de constatare a nulității sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terțelor persoane, în condițiile legii. Dispozițiile art. 291 334 335
\n
(2)Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soți, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acțiunea în constatarea nulității ori în anulare sau terțul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispozițiile art. 291 334 335
\n
Capitolul V
\n
Drepturile și îndatoririle personale ale soților
\n
Articolul 307Reglementarea raporturilor personale dintre soți
\n
Dispozițiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soți, oricare ar fi regimul lor matrimonial.
\n
Articolul 308Luarea deciziilor de către soți
\n
Soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria.
\n
Articolul 309Îndatoririle soților
\n
(1)Soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.
\n
(2)Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.
\n
Articolul 310Independența soților
\n
Un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț.
\n
Articolul 311Schimbarea numelui de familie
\n
(1)Soții sunt obligați să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei.
\n
(2)Dacă soții au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun și l-au declarat potrivit dispozițiilor art. 281
\n
Capitolul VI
\n
Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților
\n
Secţiunea 1
\n
Dispoziții comune
\n
Articolul 312Regimurile matrimoniale
\n
(1)Viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.
\n
(2)Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.
\n
Articolul 313Efectele regimului matrimonial
\n
(1)Între soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.
\n
(2)Față de terți, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceștia l-au cunoscut pe altă cale.
\n
(3)Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale.
\n
Articolul 314Mandatul convențional
\n
Un soț poate să dea mandat celuilalt soț să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
\n
Articolul 315Mandatul judiciar
\n
(1)În cazul în care unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunțată se stabilesc condițiile, limitele și perioada de valabilitate a acestui mandat.
\n
(2)În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când soțul reprezentat nu se mai află în situația prevăzută la alin. (1)
\n
(3)Dispozițiile art. 346 347
\n
Articolul 316Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familiei
\n
(1)În mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăși în total 2 ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.
\n
(2)Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt anulabile. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la data când soțul vătămat a luat cunoștință de existența actului.
\n
(3)Dispozițiile art. 346 347
\n
Articolul 317Independența patrimonială a soților
\n
(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane.
\n
(2)Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea.
\n
(3)În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.
\n
Articolul 318Dreptul la informare
\n
(1)Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă.
\n
(2)Instanța poate să îl oblige pe soțul celui care a sesizat-o sau pe orice terț să furnizeze informațiile cerute și să depună probele necesare în acest sens.
\n
(3)Terții pot să refuze furnizarea informațiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.
\n
(4)Atunci când informațiile solicitate de un soț pot fi obținute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soț, refuzul acestuia de a le solicita naște prezumția relativă că susținerile soțului reclamant sunt adevărate.
\n
Articolul 319Încetarea regimului matrimonial
\n
(1)Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei.
\n
(2)În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii.
\n
Articolul 320Lichidarea regimului matrimonial
\n
În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie act de lichidare.
\n
Articolul 321Noțiune
\n
(1)Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii.
\n
(2)Oricare dintre soți poate cere notarea în cartea funciară, în condițiile legii, a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.
\n
Articolul 322Regimul unor acte juridice
\n
(1)Fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosința acesteia.
\n
(2)De asemenea, un soț nu poate deplasa din locuință bunurile ce mobilează sau decorează locuința familiei și nu poate dispune de acestea fără consimțământul scris al celuilalt soț.
\n
(3)În cazul în care consimțământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soț poate să sesizeze instanța de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.
\n
(4)Soțul care nu și-a dat consimțământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoștință despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.
\n
(5)În lipsa notării locuinței familiei în cartea funciară, soțul care nu și-a dat consimțământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soț, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuință a familiei.
\n
(6)Dispozițiile alin. (5) alin. (2)
\n
Articolul 323Drepturile soților asupra locuinței închiriate
\n
(1)În cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie.
\n
(2)Dispozițiile art. 322
\n
(3)În caz de deces al unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunță în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1.834
\n
Articolul 324Atribuirea beneficiului contractului de închiriere
\n
(1)La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
\n
(2)Soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, cu excepția cazului în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.
\n
(3)Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
\n
(4)Prevederile alin. (1)-(3)
\n
Articolul 325Contribuția soților
\n
(1)Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc.
\n
(2)Ei sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel.
\n
(3)Orice convenție care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soți este considerată nescrisă.
\n
Articolul 326Munca în gospodărie
\n
Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.
\n
Articolul 327Veniturile din profesie
\n
Fiecare soț este liber să exercite o profesie și să dispună, în condițiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligațiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.
\n
Articolul 328Dreptul la compensație
\n
Soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț poate obține o compensație, în măsura îmbogățirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depășit limitele obligației de sprijin material și ale obligației de a contribui la cheltuielile căsătoriei.
\n
Articolul 329Convenția matrimonială
\n
Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.
\n
Articolul 330Încheierea convenției matrimoniale
\n
(1)Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.
\n
(2)Convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.
\n
(3)Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei.
\n
Articolul 331Simulația convenției matrimoniale
\n
Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-credință.
\n
Articolul 332Obiectul convenției matrimoniale
\n
(1)Prin convenția matrimonială nu se poate deroga, sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege.
\n
(2)De asemenea, convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale.
\n
Articolul 333Clauza de preciput
\n
(1)Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.
\n
(2)Clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii, în condițiile art. 1.096 alin. (1)
\n
(2)
\n
(3)Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunității, bunurile ce fac obiectul clauzei.
\n
(4)Clauza de preciput devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vieții soților, când soțul beneficiar a decedat înaintea soțului dispunător ori când aceștia au decedat în același timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni.
\n
(5)Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.
\n
Articolul 334Publicitatea convenției matrimoniale
\n
(1)Pentru a fi opozabile terților, convențiile matrimoniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii.
\n
(2)După autentificarea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291 alin. (1) alin. (4) (la 20-04-2012, Alin. (2) al art. 334 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(3)Dispozițiile alin. (2)
\n
(4)Ținând seama de natura bunurilor, convențiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în registrul menționat la alin. (1)
\n
(5)Orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul menționat la alin. (1)
\n
Articolul 335Inopozabilitatea convenției matrimoniale
\n
(1)Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute la art. 334
\n
(2)De asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei.
\n
Articolul 336Modificarea convenției matrimoniale
\n
Convenția matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 330 332 art. 334 335
\n
Articolul 337Încheierea convenției matrimoniale de către minor
\n
(1)Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă.
\n
(2)În lipsa încuviințării sau a autorizării prevăzute la alin. (1) art. 46
\n
(3)Acțiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei.
\n
Articolul 338Nulitatea convenției matrimoniale
\n
În cazul în care convenția matrimonială este nulă sau anulată, între soți se aplică regimul comunității legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.
\n
Secţiunea a 2-a Regimul comunității legale
\n
Articolul 339Bunurile comune
\n
Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
\n
Articolul 340Bunurile proprii
\n
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; ... b) bunurile de uz personal; ... c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; ... d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; ... e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; ... f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți; ... g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; ... h) fructele bunurilor proprii. ...
\n
Articolul 341Veniturile din muncă și cele asimilate acestora
\n
Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.
\n
Articolul 342Regimul juridic al bunurilor proprii
\n
Fiecare soț poate folosi, administra și dispune liber de bunurile sale proprii, în condițiile legii.
\n
Articolul 343Dovada bunurilor soților
\n
(1)Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
\n
(2)Dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a)
\n
(3)Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune.
\n
Articolul 344Formalitățile de publicitate
\n
Oricare dintre soți poate cere să se facă mențiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenența unui bun la comunitate.
\n
Articolul 345Actele de conservare, de folosință și de administrare
\n
(1)Fiecare soț are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul expres al celuilalt soț. Cu toate acestea, schimbarea destinației bunului comun nu se poate face decât prin acordul soților.
\n
(2)De asemenea, fiecare soț poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte de dobândire a bunurilor comune.
\n
(3)Dispozițiile art. 322
\n
(4)În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.
\n
Articolul 346Actele de înstrăinare și de grevare
\n
(1)Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți.
\n
(2)Cu toate acestea, oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalități de publicitate. Dispozițiile art. 345 alin. (4)
\n
(3)Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1)
\n
Articolul 347Nulitatea relativă
\n
(1)Actul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil.
\n
(2)Terțul dobânditor care a depus diligența necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulității. Dispozițiile art. 345 alin. (4)
\n
Articolul 348Aportul de bunuri comune
\n
Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăți, asociații sau fundații, în condițiile legii.
\n
Articolul 349Regimul aporturilor
\n
(1)Sub sancțiunea prevăzută la art. 347
\n
(2)În cazul prevăzut la alin. (1)
\n
(3)Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, dacă acesta și-a exprimat voința în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-părți. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii.
\n
Articolul 350Dispoziții testamentare
\n
Fiecare soț poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.
\n
Articolul 351Datoriile comune ale soților
\n
Soții răspund cu bunurile comune pentru: a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; ... b) obligațiile pe care le-au contractat împreună; ... c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei; ... d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților. ...
\n
Articolul 352Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune
\n
(1)În măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei.
\n
(2)Soțul care a plătit datoria comună în condițiile alin. (1)
\n
Articolul 353Urmărirea bunurilor comune
\n
(1)Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
\n
(2)Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
\n
(3)Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii.
\n
Articolul 354Urmărirea veniturilor din profesie
\n
Veniturile din muncă ale unui soț, precum și cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt soț, cu excepția celor prevăzute la art. 351 lit. c)
\n
Articolul 355Lichidarea regimului comunității
\n
(1)La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial.
\n
(2)Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor.
\n
(3)Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire.
\n
Articolul 356Efectele încetării regimului comunității
\n
Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia.
\n
Articolul 357Lichidarea comunității. Partajul
\n
(1)În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
\n
(2)În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
\n
(3)Dispozițiile art. 364 alin. (2)
\n
Articolul 358Partajul în timpul regimului comunității
\n
(1)În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere.
\n
(2)Prevederile art. 357 alin. (2)
\n
(3)Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărțite rămân bunuri comune.
\n
(4)Regimul comunității nu încetează decât în condițiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite potrivit acestui articol.
\n
Articolul 359Convențiile contrare regimului comunității legale
\n
Orice convenție contrară dispozițiilor prezentei secțiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunității convenționale.
\n
Secţiunea a 3-a Regimul separației de bunuri
\n
Articolul 360Regimul bunurilor
\n
(1)Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.
\n
(2)Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.
\n
Articolul 361Inventarul bunurilor mobile
\n
(1)La adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.
\n
(2)Se poate întocmi un inventar și pentru bunurile mobile dobândite în timpul separației de bunuri.
\n
(3)În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se anexează la convenția matrimonială, supunându-se acelorași formalități de publicitate ca și convenția matrimonială.
\n
(4)În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă aparține soțului posesor.
\n
(5)Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unor cerințe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele cerute de lege.
\n
Articolul 362Bunurile proprietate comună pe cote-părți
\n
(1)Bunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în proprietate comună pe cote-părți, în condițiile legii.
\n
(2)Dovada coproprietății se face în condițiile art. 361
\n
Articolul 363Folosința bunurilor celuilalt soț
\n
(1)Soțul care se folosește de bunurile celuilalt soț fără împotrivirea acestuia din urmă are obligațiile unui uzufructuar, cu excepția celor prevăzute la art. 723 726 727
\n
(2)Dacă unul dintre soți încheie singur un act prin care dobândește un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparținând celuilalt soț, acesta din urmă poate alege, în proporția bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziționat și a pretinde daune-interese de la soțul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soțul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziționat de către soțul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soț.
\n
Articolul 364Răspunderea pentru obligațiile personale
\n
(1)Niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț.
\n
(2)Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
\n
Articolul 365Dreptul de retenție
\n
La încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul față de celălalt.
\n
Secţiunea a 4-a Regimul comunității convenționale
\n
Articolul 366Domeniul de aplicare
\n
Regimul comunității convenționale se aplică atunci când, în condițiile și limitele prevăzute în prezenta secțiune, se derogă, prin convenție matrimonială, de la dispozițiile privind regimul comunității legale.
\n
Articolul 367Obiectul convenției matrimoniale
\n
În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte: a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) c) ... b) restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în convenția matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 351 lit. c) ... c) obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă; ... d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunității; ... e) modalități privind lichidarea comunității convenționale. ...
\n
Articolul 368Alte dispoziții aplicabile
\n
În măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale.
\n
Secţiunea a 5-a Modificarea regimului matrimonial
\n
Articolul 369Condiții
\n
(1)După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale.
\n
(2)Dispozițiile art. 291 334 335 361
\n
(3)Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale.
\n
(4)Creditorii prevăzuți la alin. (3)
\n
Articolul 370Separația judiciară de bunuri
\n
(1)Dacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau convenționale, instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.
\n
(2)Totodată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 357
\n
(3)Dispozițiile art. 291 334 335 361
\n
Articolul 371Efectele între soți
\n
(1)Separația de bunuri pronunțată de către instanță face ca regimul matrimonial anterior să înceteze, iar soților li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365
\n
(2)Între soți, efectele separației se produc de la data formulării cererii, cu excepția cazului în care instanța, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărțirii în fapt.
\n
Articolul 372Efectele față de terți
\n
(1)Creditorii soților nu pot cere separația de bunuri, dar pot interveni în cauză.
\n
(2)Dispozițiile art. 369 alin. (3)
\n
(4)
\n
Capitolul VII
\n
Desfacerea căsătoriei
\n
Secţiunea 1
\n
Cazurile de divorț
\n
Articolul 373Motive de divorț
\n
Divorțul poate avea loc: a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; ... b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; ... c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; ... d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. ...
\n
Articolul 374Condiții
\n
(1)Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
\n
(2)Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție.
\n
(3)Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț.
\n
Articolul 375Condiții
\n
(1)Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii.
\n
(2)Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5)
\n
(3)Dispozițiile art. 374 alin. (2)
\n
Articolul 376Procedura
\n
(1)Cererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile.
\n
(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1)
\n
(3)La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat.
\n
(4)Dacă soții stăruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorț fără să facă vreo mențiune cu privire la culpa soților.
\n
(5)Dispozițiile art. 383 alin. (1)
\n
(3)art. 375 alin. (2) art. 374
\n
(6)Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești.
\n
Articolul 377Mențiunea în actul de căsătorie
\n
(1)Când cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofițerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorț, face cuvenita mențiune în actul de căsătorie.
\n
(2)În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soții au avut ultima locuință comună, ofițerul de stare civilă emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie.
\n
(3)În cazul constatării divorțului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie.
\n
Articolul 378Refuzul ofițerului de stare civilă sau notarului public
\n
(1)Dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 375
\n
(2)Împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
\n
(3)Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofițerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților și de a emite certificatul de divorț, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separată, instanței competente.
\n
Articolul 379Condiții
\n
(1)În cazul prevăzut la art. 373 lit. b) art. 388
\n
(2)În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c)
\n
Articolul 380Continuarea acțiunii de divorț
\n
(1)În situația prevăzută la art. 379 alin. (1)
\n
(2)Acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa exclusivă a soțului pârât.
\n
Articolul 381Condițiile divorțului
\n
În cazul prevăzut la art. 373 lit. d) Secţiunea a 2-a Efectele divorțului
\n
Articolul 382Data desfacerii căsătoriei
\n
(1)Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.
\n
(2)Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, potrivit art. 380
\n
(3)În cazul prevăzut de art. 375
\n
Articolul 383Numele de familie după căsătorie
\n
(1)La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanța ia act de această înțelegere prin hotărârea de divorț.
\n
(2)Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.
\n
(3)Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
\n
Articolul 384Drepturile soțului divorțat
\n
(1)Divorțul este considerat pronunțat împotriva soțului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.
\n
(2)Soțul împotriva căruia a fost pronunțat divorțul pierde drepturile pe care legea sau convențiile încheiate anterior cu terții le atribuie acestuia.
\n
(3)Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divorțului prin acordul soților.
\n
I.
\n
Efecte cu privire la regimul matrimonial
\n
Articolul 385Încetarea regimului matrimonial
\n
(1)În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
\n
(2)Cu toate acestea, oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
\n
(3)Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător și în cazul divorțului prevăzut de art. 375
\n
Articolul 386Actele încheiate în frauda celuilalt soț
\n
(1)Actele menționate la art. 346 alin. (2)
\n
(2)Dispozițiile art. 345 alin. (4)
\n
Articolul 387Opozabilitatea față de terți
\n
(1)Hotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul și, după caz, certificatul de divorț prevăzut la art. 375
\n
(2)Dispozițiile art. 291 334 335 art. 375 ...
\n
II.
\n
Dreptul la despăgubiri
\n
Articolul 388Acordarea despăgubirilor
\n
Distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzut la art. 390 ...
\n
III.
\n
Obligația de întreținere între foștii soți
\n
Articolul 389Obligația de întreținere
\n
(1)Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează.
\n
(2)Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
\n
(3)Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. (2)
\n
(4)Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2)
\n
(3)
\n
(5)În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit. ...
\n
IV.
\n
Prestația compensatorie
\n
Articolul 390Condițiile prestației compensatorii
\n
(1)În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.
\n
(2)Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani.
\n
(3)Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389
\n
Articolul 391Stabilirea prestației compensatorii
\n
(1)Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.
\n
(2)La stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea.
\n
Articolul 392Forma prestației compensatorii
\n
(1)Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.
\n
(2)Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată.
\n
(3)Renta și uzufructul se pot constitui pe toată durata vieții celui care solicită prestația compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabilește prin hotărârea de divorț.
\n
Articolul 393Garanții
\n
Instanța, la cererea soțului creditor, îl poate obliga pe soțul debitor să constituie o garanție reală sau să dea cauțiune pentru a asigura executarea rentei.
\n
Articolul 394Modificarea prestației compensatorii
\n
(1)Instanța poate mări sau micșora prestația compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului și resursele creditorului.
\n
(2)În cazul în care prestația compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
\n
Articolul 395Încetarea prestației compensatorii
\n
Prestația compensatorie încetează prin decesul unuia dintre soți, prin recăsătorirea soțului creditor, precum și atunci când acesta obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei. ...
\n
Articolul 396Raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori
\n
(1)Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
\n
(2)Dispozițiile art. 264
\n
Articolul 397Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
\n
După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
\n
Articolul 398Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte
\n
(1)Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
\n
(2)Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
\n
Articolul 399Exercitarea autorității părintești de către alte persoane
\n
(1)În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.
\n
(2)Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei.
\n
Articolul 400Locuința copilului după divorț
\n
(1)În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
\n
(2)Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.
\n
(3)În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
\n
Articolul 401Drepturile părintelui separat de copil
\n
(1)În cazurile prevăzute la art. 400
\n
(2)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264
\n
Articolul 402Stabilirea contribuției părinților
\n
(1)Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
\n
(2)Dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător.
\n
Articolul 403Modificarea măsurilor luate cu privire la copil
\n
În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
\n
Articolul 404Raporturile dintre părinți și copiii lor minori în alte cazuri
\n
În cazul prevăzut la art. 293 alin. (2) art. 396-403
\n
Titlul III
\n
Rudenia
\n
Capitolul I
\n
Dispoziții generale
\n
Articolul 405Noțiune
\n
(1)Rudenia firească este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.
\n
(2)Rudenia civilă este legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege.
\n
Articolul 406Rudenia în linie dreaptă sau colaterală
\n
(1)Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană și poate fi ascendentă sau descendentă.
\n
(2)Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.
\n
(3)Gradul de rudenie se stabilește astfel: a) în linie dreaptă, după numărul nașterilor: astfel, copiii și părinții sunt rude de gradul întâi, nepoții și bunicii sunt rude de gradul al doilea; ... b) în linie colaterală, după numărul nașterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, frații sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătușa și nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea. ...
\n
Articolul 407Afinitatea
\n
(1)Afinitatea este legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț.
\n
(2)Rudele soțului sunt, în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt soț.
\n
Capitolul II
\n
Filiația
\n
Secţiunea 1
\n
Stabilirea filiației
\n
Articolul 408Modurile de stabilire a filiației
\n
(1)Filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii; ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.
\n
(2)Filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește prin efectul prezumției de paternitate.
\n
(3)Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.
\n
Articolul 409Dovada filiației
\n
(1)Filiația se dovedește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și cu certificatul de naștere eliberat pe baza acestuia.
\n
(2)În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naștere și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.
\n
Articolul 410Posesia de stat
\n
(1)Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiație și rudenie dintre copil și familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări: a) o persoană se comportă față de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de creșterea și educarea sa, iar copilul se comportă față de această persoană ca fiind părintele său; ... b) copilul este recunoscut de către familie, în societate și, când este cazul, de către autoritățile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său; ... c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. ...
\n
(2)Posesia de stat trebuie să fie continuă, pașnică, publică și neechivocă.
\n
Articolul 411Posesia de stat conformă cu actul de naștere
\n
(1)Nicio persoană nu poate reclama o altă filiație față de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naștere și posesia de stat conformă cu acesta.
\n
(2)Nimeni nu poate contesta filiația față de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naștere.
\n
(3)Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiații cu orice mijloc de probă.
\n
Articolul 412Timpul legal al concepțiunii
\n
(1)Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se calculează zi cu zi.
\n
(2)Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1)
\n
Articolul 413Domeniul de aplicare
\n
Dispozițiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile și persoanei majore a cărei filiație este cercetată.
\n
Articolul 414Prezumția de paternitate
\n
(1)Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei.
\n
(2)Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
\n
Articolul 415Felurile recunoașterii
\n
(1)Dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți, mama îl poate recunoaște pe copil.
\n
(2)Copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.
\n
(3)După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești.
\n
Articolul 416Formele recunoașterii
\n
(1)Recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament. (la 20-04-2012, Alin. (1) al art. 416 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(2)Dacă recunoașterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor competent, pentru a se face mențiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă. (la 20-04-2012, Alin. (2) al art. 416 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(3)Recunoașterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.
\n
Articolul 417Recunoașterea de către minorul necăsătorit
\n
Minorul necăsătorit îl poate recunoaște singur pe copilul său, dacă are discernământ la momentul recunoașterii.
\n
Articolul 418Nulitatea absolută a recunoașterii
\n
Recunoașterea este lovită de nulitate absolută dacă: a) a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă; ... b) a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenți firești; ... c) a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege. ...
\n
Articolul 419Nulitatea relativă a recunoașterii
\n
(1)Recunoașterea poate fi anulată pentru eroare, dol sau violență.
\n
(2)Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data încetării violenței ori, după caz, a descoperirii erorii sau dolului.
\n
Articolul 420Contestarea recunoașterii de filiație
\n
(1)Recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată.
\n
(2)Dacă recunoașterea este contestată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada filiației este în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi.
\n
I.
\n
Contestarea filiației
\n
Articolul 421Acțiunea în contestația filiației
\n
(1)Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție, filiația stabilită printr-un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat.
\n
(2)În acest caz, filiația se dovedește prin certificatul medical constatator al nașterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiației sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilității efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.
\n
(3)Cu toate acestea, dovada filiației nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. (3) ...
\n
II.
\n
Acțiunea în stabilirea filiației față de mamă
\n
Articolul 422Acțiunea în stabilirea maternității
\n
În cazul în care, din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii, filiația față de mamă se poate stabili printr-o acțiune în stabilirea maternității, în cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă.
\n
Articolul 423Regimul juridic al acțiunii în stabilirea maternității
\n
(1)Dreptul la acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal.
\n
(2)Acțiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii.
\n
(3)Acțiunea poate fi introdusă și împotriva moștenitorilor pretinsei mame.
\n
(4)Dreptul la acțiune este imprescriptibil.
\n
(5)Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moștenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului. ...
\n
III.
\n
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei
\n
Articolul 424Stabilirea paternității prin hotărâre judecătorească
\n
Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.
\n
Articolul 425Acțiunea în stabilirea paternității
\n
(1)Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.
\n
(2)Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii copilului, în condițiile legii.
\n
(3)Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.
\n
Articolul 426Prezumția filiației față de pretinsul tată
\n
(1)Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii.
\n
(2)Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil.
\n
Articolul 427Termenul de prescripție
\n
(1)Dreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului.
\n
(2)Dispozițiile art. 423 alin. (5)
\n
Articolul 428Despăgubiri
\n
(1)Mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din: a) cheltuielile nașterii și ale lehuziei; ... b) cheltuielile făcute cu întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie. ...
\n
(2)Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar și atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunțarea hotărârii privind stabilirea paternității.
\n
(3)Dreptul la acțiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea copilului.
\n
(4)Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat și acțiune pentru stabilirea paternității.
\n
(5)În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1) ...
\n
IV.
\n
Acțiuni privind filiația față de tatăl din căsătorie
\n
Articolul 429Acțiunea în tăgada paternității
\n
(1)Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii.
\n
(2)Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori ai săi.
\n
(3)Dacă soțul este pus sub interdicție, acțiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanța judecătorească.
\n
(4)Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului. Dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lui.
\n
(5)Tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. Dacă aceștia sunt decedați, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor.
\n
Articolul 430Tăgada paternității de către soțul mamei
\n
(1)Soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității.
\n
(2)Termenul nu curge împotriva soțului pus sub interdicție judecătorească și, chiar dacă acțiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de soț în termen de 3 ani de la data ridicării interdicției.
\n
(3)Dacă soțul a murit înainte de împlinirea termenul menționat la alin. (1)
\n
Articolul 431Tăgada paternității de către mamă
\n
(1)Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data nașterii copilului.
\n
(2)Dispozițiile art. 429 alin. (3) art. 430 alin. (2)
\n
(3)
\n
Articolul 432Tăgada paternității de către pretinsul tată biologic
\n
(1)Acțiunea în tăgada paternității introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil.
\n
(2)Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, acțiunea poate fi formulată de moștenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului.
\n
(3)Dispozițiile art. 429 alin. (3)
\n
Articolul 433Tăgada paternității de către copil și de către moștenitori
\n
(1)Acțiunea în tăgada paternității se pornește de copil, în timpul minorității sale, prin reprezentantul său legal.
\n
(2)Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții copilului.
\n
(3)Dispozițiile art. 423 alin. (5) art. 429 alin. (3)
\n
Articolul 434Contestarea filiației față de tatăl din căsătorie
\n
Orice persoană interesată poate cere, oricând, instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile pentru ca prezumția de paternitate să se aplice unui copil înregistrat în actele de stare civilă ca fiind născut din căsătorie. ...
\n
V.
\n
Dispoziții comune privind acțiunile referitoare la filiație
\n
Articolul 435Filiația legal stabilită
\n
(1)Atât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație.
\n
(2)Dispozițiile art. 99 alin. (4)
\n
Articolul 436Citarea părinților și a copilului
\n
Părinții și copilul vor fi citați în toate cauzele referitoare la filiație, chiar și atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât.
\n
Articolul 437Inadmisibilitatea renunțării
\n
(1)În acțiunile privitoare la filiație nu se poate renunța la drept.
\n
(2)De asemenea, cel care introduce o acțiune privitoare la filiație în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicție judecătorească, precum și copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acțiune nu pot renunța la judecarea ei.
\n
Articolul 438Situația copilului
\n
(1)Prin hotărârea de admitere a acțiunii instanța se pronunță și cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autorității părintești și obligația părinților de a-l întreține pe copil.
\n
(2)În cazul în care admite o acțiune în contestarea filiației, instanța poate stabili, dacă este cazul, modul în care copilul păstrează legături personale cu acela care l-a crescut.
\n
Articolul 439Acțiunea formulată în caz de moștenire vacantă
\n
În cazul în care, potrivit legii, o acțiune privitoare la filiație poate fi pornită împotriva moștenitorilor, iar moștenirea este vacantă, acțiunea poate fi introdusă împotriva comunei, orașului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii moștenirii. Citarea în proces a renunțătorilor, dacă există, este obligatorie.
\n
Articolul 440Efectele stabilirii filiației asupra unui proces penal
\n
În cazul infracțiunilor a căror calificare presupune existența unui raport de filiație care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronunțată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiație. ...
\n
Secţiunea a 2-a Reproducerea umană asistată medical cu terț donator
\n
Articolul 441Regimul filiației
\n
(1)Reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nicio legătură de filiație între copil și donator.
\n
(2)În acest caz, nicio acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului.
\n
(3)Părinți, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau o femeie singură.
\n
Articolul 442Condiții
\n
(1)Părinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul în prealabil, în condiții care să asigure deplina confidențialitate, în fața unui notar public care să le explice, în mod expres, consecințele actului lor cu privire la filiație.
\n
(2)Consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorț sau al separației în fapt, survenite anterior momentului concepțiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în fața medicului chemat să asigure asistența pentru reproducerea cu terț donator.
\n
Articolul 443Contestarea filiației
\n
(1)Nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația sa.
\n
(2)Cu toate acestea, soțul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în condițiile legii, dacă nu a consimțit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terț donator.
\n
(3)În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile.
\n
Articolul 444Răspunderea tatălui
\n
Cel care, după ce a consimțit la reproducerea asistată medical cu terț donator, nu recunoaște copilul astfel născut în afara căsătoriei răspunde față de mamă și față de copil. În acest caz, paternitatea copilului este stabilită pe cale judecătorească în condițiile art. 411 423
\n
Articolul 445Confidențialitatea informațiilor
\n
(1)Orice informații privind reproducerea umană asistată medical sunt confidențiale.
\n
(2)Cu toate acestea, în cazul în care, în lipsa unor astfel de informații, există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a descendenților acesteia, instanța poate autoriza transmiterea lor, în mod confidențial, medicului sau autorităților competente.
\n
(3)De asemenea, oricare dintre descendenții persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, dacă faptul de a fi privat de informațiile pe care le cere poate să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.
\n
Articolul 446Raporturile dintre tată și copil
\n
Tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terț donator ca și față de un copil născut prin concepțiune naturală.
\n
Articolul 447Reguli aplicabile
\n
Reproducerea umană asistată medical cu terț donator, regimul său juridic, asigurarea confidențialității informațiilor care țin de aceasta, precum și modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege specială.
\n
Secţiunea a 3-a Situația legală a copilului
\n
Articolul 448Egalitatea în drepturi a copiilor
\n
Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.
\n
Articolul 449Numele copilului din căsătorie
\n
(1)Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinților săi.
\n
(2)Dacă părinții nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabilește prin acordul părinților și se declară, odată cu nașterea copilului, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor. (la 20-04-2012, Alin. (2) al art. 449 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(3)În lipsa acordului părinților, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor unde a fost înregistrată nașterea. (la 20-04-2012, Alin. (3) al art. 449 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
Articolul 450Numele copilului din afara căsătoriei
\n
(1)Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită.
\n
(2)În cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinților, poate lua numele de familie al părintelui față de care și-a stabilit filiația ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinți, împreună, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor la care a fost înregistrată nașterea. În lipsa acordului părinților se aplică dispozițiile art. 449 alin. (3) (la 20-04-2012, Alin. (2) al art. 450 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
(3)În cazul în care copilul și-a stabilit filiația în același timp față de ambii părinți, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 449 alin. (2)
\n
(3)
\n
Capitolul III
\n
Adopția
\n
Secţiunea 1
\n
Dispoziții generale
\n
Articolul 451Noțiune
\n
Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.
\n
Articolul 452Principiile adopției
\n
Adopția este supusă cumulativ următoarelor principii: a) interesul superior al copilului; ... b) necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial; ... c) continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală; ... d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției. ...
\n
Articolul 453Adopția internațională
\n
Condițiile și procedura adopției internaționale, ca și efectele acesteia asupra cetățeniei copilului se stabilesc prin lege specială.
\n
Articolul 454Procedura adopției
\n
(1)Adopția se încuviințează de către instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege.
\n
(2)Procedura adopției este reglementată prin lege specială.
\n
Secţiunea a 2-a Condițiile de fond ale adopției
\n
Articolul 455Vârsta adoptatului
\n
(1)Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu.
\n
(2)Cu toate acestea, poate fi adoptată, în condițiile legii, și persoana care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, dacă a fost crescută în timpul minorității de către cel care dorește să o adopte.
\n
Articolul 456Pluralitatea de adoptați - frați și surori
\n
Adopția fraților, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.
\n
Articolul 457Interzicerea adopției între frați
\n
Adopția între frați, indiferent de sex, este interzisă.
\n
Articolul 458Situația soților
\n
Adopția a 2 soți sau foști soți de către același adoptator sau familie adoptatoare, precum și adopția între soți sau foști soți sunt interzise.
\n
Articolul 459Capacitatea și starea de sănătate
\n
Persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu, precum și persoanele cu boli psihice și handicap mintal nu pot adopta.
\n
Articolul 460Diferența de vârstă
\n
(1)Adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.
\n
(2)Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani.
\n
Articolul 461Condițiile morale și materiale
\n
(1)Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului.
\n
(2)Îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1)
\n
Articolul 462Adopția simultană sau succesivă
\n
(1)Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție.
\n
(2)Cu toate acestea, o nouă adopție poate fi încuviințată atunci când: a) adoptatorul sau soții adoptatori au decedat; în acest caz, adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții; ... b) adopția anterioară a încetat din orice alt motiv. ...
\n
(3)Două persoane de același sex nu pot adopta împreună.
\n
Articolul 463Persoanele care consimt la adopție
\n
(1)Pentru încheierea unei adopții este necesar consimțământul următoarelor persoane: a) părinții firești ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii; ... b) adoptatul care a împlinit 10 ani; ... c) adoptatorul sau, după caz, soții din familia adoptatoare, când aceștia adoptă împreună; ... d) soțul celui care adoptă, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința. ...
\n
(2)Nu este valabil consimțământul dat în considerarea promisiunii sau obținerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.
\n
Articolul 464Situații speciale privind consimțământul părinților
\n
(1)Dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort, declarat mort, precum și dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinți se află în una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor
\n
(2)Părintele sau părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului. În aceste cazuri, consimțământul celui care exercită autoritatea părintească este și el obligatoriu.
\n
(3)Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopția aceluiași copil de către soțul său. Consimțământul părinților firești nu mai este necesar în acest caz.
\n
Articolul 465Libertatea consimțământului părinților
\n
Părinții firești ai copilului sau, după caz, tutorele trebuie să consimtă la adopție în mod liber, necondiționat și numai după ce au fost informați în mod corespunzător asupra consecințelor adopției, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.
\n
Articolul 466Darea și revocarea consimțământului părinților
\n
(1)Consimțământul la adopție al părinților firești sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nașterii copilului.
\n
(2)Consimțământul dat în condițiile alin. (1)
\n
Articolul 467Refuzul părinților de a-și da consimțământul
\n
În mod excepțional, instanța de tutelă poate trece peste refuzul părinților firești sau, după caz, al tutorelui de a consimți la adopție, dacă se dovedește, cu orice mijloc de probă, că acesta este abuziv și instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, ținând seama și de opinia acestuia, dată în condițiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privință.
\n
Articolul 468Condițiile exprimării consimțământului
\n
Condițiile în care își exprimă consimțământul persoanele chemate să consimtă la adopție sunt reglementate prin lege specială.
\n
Secţiunea a 3-a Efectele adopției
\n
Articolul 469Data adopției
\n
Adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată.
\n
Articolul 470Efectele asupra rudeniei
\n
(1)Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.
\n
(2)Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte.
\n
(3)Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
\n
Articolul 471Raporturile dintre adoptator și adoptat
\n
(1)Adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul său firesc.
\n
(2)În cazul în care cel care adoptă este soțul părintelui firesc al adoptatului, drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către adoptator și părintele firesc căsătorit cu acesta.
\n
(3)Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle pe care le are orice persoană față de părinții săi firești.
\n
Articolul 472Decăderea adoptatorului din exercițiul drepturilor părintești
\n
Dacă adoptatorul este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al copilului, poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protecție prevăzute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 473Numele adoptatului
\n
(1)Copilul adoptat dobândește prin adopție numele de familie al celui care adoptă.
\n
(2)Dacă adopția se face de către 2 soți ori de către soțul care adoptă copilul celuilalt soț, iar soții au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. În cazul în care soții nu au nume de familie comun, ei sunt obligați să declare instanței care încuviințează adopția numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă soții nu se înțeleg, hotărăște instanța. Dispozițiile art. 264
\n
(3)Pentru motive temeinice, instanța, încuviințând adopția, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare și cu consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
\n
(4)În cazul adopției unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soț, soțul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimțământul celuilalt soț, dat în fața instanței care încuviințează adopția.
\n
(5)Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a adopției, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor competent întocmește, în condițiile legii, un nou act de naștere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești. Vechiul act de naștere se păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act. (la 20-04-2012, Alin. (5) al art. 473 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei \"serviciul de stare civilă\" cu sintagma \"serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor\". )
\n
Articolul 474Informațiile cu privire la adopție
\n
Informațiile cu privire la adopție sunt confidențiale. Modul în care adoptatul este informat cu privire la adopție și la familia sa de origine, precum și regimul juridic general al informațiilor privind adopția se stabilesc prin lege specială.
\n
Secţiunea a 4-a Încetarea adopției
\n
Articolul 475Încetarea adopției
\n
Adopția încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulității sale.
\n
Articolul 476Desfacerea adopției
\n
(1)Adopția este desfăcută de drept în cazul prevăzut la art. 462 alin. (2) lit. a)
\n
(2)De asemenea, adopția poate fi desfăcută în cazul în care față de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecție prevăzute de lege, dacă desfacerea adopției este în interesul superior al copilului. În acest caz, adopția se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se dispune măsura de protecție, în condițiile legii.
\n
Articolul 477Desfacerea adopției la cererea adoptatorului
\n
(1)Adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viața lor sau a ascendenților ori descendenților lor, precum și atunci când adoptatul s-a făcut vinovat față de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 2 ani.
\n
(2)Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adopția poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la moștenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia.
\n
(3)Adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercițiu, în condițiile legii, chiar dacă faptele au fost săvârșite anterior acestei date.
\n
Articolul 478Desfacerea adopției la cererea adoptatului
\n
Adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatului dacă adoptatorul s-a făcut vinovat față de adoptat de faptele prevăzute la art. 477
\n
Articolul 479Anularea adopției
\n
(1)Adopția poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei și al cărei consimțământ a fost viciat prin eroare asupra identității adoptatului, dol sau violență.
\n
(2)Acțiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenței, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopției.
\n
Articolul 480Nulitatea absolută a adopției
\n
(1)Sunt nule adopția fictivă, precum și cea încheiată cu încălcarea condițiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sancționează cu nulitatea relativă.
\n
(2)Adopția este fictivă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.
\n
(3)Acțiunea în constatarea nulității adopției poate fi formulată de orice persoană interesată.
\n
Articolul 481Menținerea adopției
\n
Instanța poate respinge cererea privind nulitatea dacă menținerea adopției este în interesul celui adoptat. Acesta este întotdeauna ascultat, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 482Efectele încetării adopției
\n
(1)La încetarea adopției, părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și îndatoririle părintești, cu excepția cazului când instanța hotărăște că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecție a copilului, în condițiile legii.
\n
(2)De asemenea, adoptatul redobândește numele de familie și, după caz, prenumele avut înainte de încuviințarea adopției. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanța poate încuviința ca acesta să păstreze numele dobândit prin adopție.
\n
(3)Adoptatul este întotdeauna ascultat în condițiile art. 264
\n
Titlul IV
\n
Autoritatea părintească
\n
Capitolul I
\n
Dispoziții generale
\n
Articolul 483Autoritatea părintească
\n
(1)Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
\n
(2)Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
\n
(3)Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
\n
Articolul 484Durata autorității părintești
\n
Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu.
\n
Articolul 485Îndatorirea de respect
\n
Copilul datorează respect părinților săi indiferent de vârsta sa.
\n
Articolul 486Neînțelegerile dintre părinți
\n
Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Capitolul II
\n
Drepturile și îndatoririle părintești
\n
Articolul 487Conținutul autorității părintești
\n
Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
\n
Articolul 488Îndatoririle specifice
\n
(1)Părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
\n
(2)În acest scop, părinții sunt obligați: a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; ... b) să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; ... c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; ... d) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului. ...
\n
Articolul 489Măsurile disciplinare
\n
Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum și aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului.
\n
Articolul 490Drepturile părintelui minor
\n
(1)Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului.
\n
(2)Drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, în condițiile legii.
\n
Articolul 491Religia copilului
\n
(1)Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
\n
(2)Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă.
\n
Articolul 492Numele copilului
\n
Părinții aleg prenumele și, când este cazul, numele de familie al copilului, în condițiile legii.
\n
Articolul 493Supravegherea copilului
\n
Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor.
\n
Articolul 494Relațiile sociale ale copilului
\n
Părinții sau reprezentanții legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînțelegerile se soluționează de către instanța de tutelă, cu ascultarea copilului, în condițiile art. 264
\n
Articolul 495Înapoierea copilului de la alte persoane
\n
(1)Părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.
\n
(2)Instanța de tutelă poate respinge cererea numai dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.
\n
(3)Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 496Locuința copilului
\n
(1)Copilul minor locuiește la părinții săi.
\n
(2)Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
\n
(3)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264
\n
(4)Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
\n
(5)Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
\n
Articolul 497Schimbarea locuinței copilului
\n
(1)Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.
\n
(2)În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 498Schimbarea felului învățăturii ori al pregătirii profesionale
\n
(1)Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinților să își schimbe felul învățăturii sau al pregătirii profesionale ori locuința necesară desăvârșirii învățăturii ori pregătirii sale profesionale.
\n
(2)Dacă părinții se opun, copilul poate sesiza instanța de tutelă, iar aceasta hotărăște pe baza raportului de anchetă psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 499Obligația de întreținere
\n
(1)Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
\n
(2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională.
\n
(3)Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
\n
(4)În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
\n
Articolul 500Independența patrimonială
\n
Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere.
\n
Articolul 501Administrarea bunurilor copilului
\n
(1)Părinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz.
\n
(2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul își exercită drepturile și își execută obligațiile singur, în condițiile legii, însă numai cu încuviințarea părinților și, după caz, a instanței de tutelă.
\n
Articolul 502Alte dispoziții aplicabile
\n
(1)Drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.
\n
(2)Cu toate acestea, nu se întocmește inventarul prevăzut la art. 140
\n
Capitolul III
\n
Exercitarea autorității părintești
\n
Articolul 503Modul de exercitare a autorității părintești
\n
(1)Părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
\n
(2)Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte.
\n
Articolul 504Exercitarea autorității părintești în caz de divorț
\n
Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.
\n
Articolul 505Copilul din afara căsătoriei
\n
(1)În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
\n
(2)Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
\n
(3)Instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
\n
Articolul 506Învoiala părinților
\n
Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264
\n
Articolul 507Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte
\n
Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
\n
Capitolul IV
\n
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești
\n
Articolul 508Condiții
\n
(1)Instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
\n
(2)Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.
\n
Articolul 509Întinderea decăderii
\n
(1)Decăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii.
\n
(2)Cu toate acestea, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
\n
Articolul 510Obligația de întreținere
\n
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului.
\n
Articolul 511Instituirea tutelei
\n
În cazul în care, după decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela.
\n
Articolul 512Redarea exercițiului drepturilor părintești
\n
(1)Instanța redă părintelui exercițiul drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
\n
(2)Până la soluționarea cererii, instanța poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
\n
Titlul V
\n
Obligația de întreținere
\n
Capitolul I
\n
Dispoziții generale
\n
Articolul 513Caracterul legal al obligației de întreținere
\n
Obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege.
\n
Articolul 514Caracterul personal al obligației de întreținere
\n
(1)Obligația de întreținere are caracter personal.
\n
(2)Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligației de întreținere, dacă prin lege nu se prevede altfel.
\n
(3)Dreptul la întreținere nu poate fi cedat și nu poate fi urmărit decât în condițiile prevăzute de lege.
\n
Articolul 515Inadmisibilitatea renunțării la întreținere
\n
Nimeni nu poate renunța pentru viitor la dreptul său la întreținere.
\n
Capitolul II
\n
Persoanele între care există obligația de întreținere și ordinea în care aceasta se datorează
\n
Articolul 516Subiectele obligației de întreținere
\n
(1)Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
\n
(2)Dispozițiile alin. (1)
\n
(3)Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege.
\n
Articolul 517Întreținerea copilului de către soțul părintelui său
\n
(1)Soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț este obligat să presteze întreținere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinții săi firești au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie.
\n
(2)La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întreținere celui care l-a întreținut astfel timp de 10 ani.
\n
Articolul 518Obligația de întreținere aparținând moștenitorilor
\n
(1)Moștenitorii persoanei care a fost obligată la întreținerea unui minor sau care i-a dat întreținere fără a avea obligația legală sunt ținuți, în măsura valorii bunurilor moștenite, să continue întreținerea, dacă părinții minorului au murit, sunt dispăruți sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreținut este minor.
\n
(2)În cazul în care sunt mai mulți moștenitori, obligația este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreținerea minorului proporțional cu valoarea bunurilor moștenite.
\n
Articolul 519Ordinea de plată a întreținerii
\n
Întreținerea se datorează în ordinea următoare: a) soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; ... b) descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; ... c) frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor. ...
\n
Articolul 520Întreținerea în cazul desfacerii adopției
\n
După încetarea adopției, adoptatul poate cere întreținere numai de la rudele sale firești sau, după caz, de la soțul său.
\n
Articolul 521Pluralitatea de debitori
\n
(1)În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516
\n
(2)Dacă părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii, el poate, în caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.
\n
Articolul 522Obligația subsidiară
\n
În cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519
\n
Articolul 523Divizibilitatea întreținerii
\n
Când cel obligat nu poate presta, în același timp, întreținere tuturor celor îndreptățiți să o ceară, instanța de tutelă, ținând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreținerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreținerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite să o ceară. În acest caz, instanța hotărăște, totodată, modul în care se împarte întreținerea între persoanele care urmează a o primi.
\n
Capitolul III
\n
Condițiile obligației de întreținere
\n
Articolul 524Creditorul întreținerii
\n
Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
\n
Articolul 525Dreptul la întreținere al minorului
\n
(1)Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
\n
(2)Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate.
\n
Articolul 526Comportamentul necorespunzător
\n
(1)Nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
\n
(2)Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreținerea de strictă necesitate.
\n
Articolul 527Debitorul întreținerii
\n
(1)Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
\n
(2)La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
\n
Articolul 528Dovada stării de nevoie
\n
Starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
\n
Capitolul IV
\n
Stabilirea și executarea obligației de întreținere
\n
Articolul 529Cuantumul întreținerii
\n
(1)Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
\n
(2)Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
\n
(3)Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
\n
Articolul 530Modalitățile de executare
\n
(1)Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
\n
(2)Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
\n
(3)Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2)
\n
(3)
\n
Articolul 531Modificarea și încetarea pensiei de întreținere
\n
(1)Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
\n
(2)Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
\n
Articolul 532Data de la care se datorează pensia de întreținere
\n
(1)Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
\n
(2)Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
\n
Articolul 533Plata pensiei de întreținere
\n
(1)Pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.
\n
(2)Chiar dacă creditorul întreținerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întreținerea este datorată în întregime pentru acea perioadă.
\n
(3)De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.
\n
Articolul 534Restituirea întreținerii nedatorate
\n
Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
\n
Cartea a III-a Despre bunuri*) Notă ... *) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a III-a sunt cuprinse în art. 55-82 din Legea nr. 71/2011.
\n
Titlul I
\n
Bunurile și drepturile reale în general
\n
Capitolul I
\n
Despre bunuri în general