*5) pe baza datelor ANPM și a informațiilor furnizate de către consiliile județene și asociațiile de dezvoltare intercomunitară în anul 2016 ● 51 de stații de transfer; ● 101 facilități de sortare (care sortează atât deșeuri reciclabile colectate separat cât și deșeuri colectate în amestec) cu o capacitate totală de cca. 2.431.420 tone/an; ● 22 instalații de compostare cu o capacitate totală de cca. 180.000 tone/an; ● 4 instalații de tratare mecano-biologică cu o capacitate totală de cca. 270.000 tone/an*6);
\nNotă ... *6) instalația TMB de la Costinești și cea de la Bârcea Mare funcționează de la mijlocul anului 2017 ● 35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de cca. 48,1 milioane tone și o capacitate disponibilă (la sfârșitul anului 2014) de cca. 13 milioane tone; ● 15 depozite neconforme care au sistat activitatea în anul 2016 sau în anul 2017.
\nDin cele 101 facilități de sortare existente, numai 93 sunt instalații de sortare propriu-zise (cu banda de sortare). Restul de 8 facilități (cu o capacitate totală de circa 150.000 tone/an) sunt amplasamente unde a fost autorizată sortarea deșeurilor din grămadă, de obicei ca o activitate secundară pe lângă activitatea principală autorizată (stocare temporară sau eliminarea deșeurilor în depozite neconforme).
\nCele 93 de instalații de sortare aflate în funcțiune au o capacitate totală de circa 2.281.420 tone/an, din care: ● 35 instalații sortează deșeuri reciclabile colectate separat, având o capacitate totală de circa 213.000 tone/an; ● 33 instalații sortează deșeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 687.000 tone/an; ● 25 instalații sortează atât deșeuri reciclabile colectate separat cât și deșeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 1.381.420 tone/an.
\nPe lângă cele 22 de instalații și platforme de compostare în funcțiune, prin proiectele SMID sunt în diverse grade de construire (unele finalizate) încă 18 instalații de compostare cu o capacitate totală de circa 199.500 tone/an. În plus, la nivel național există încă 5 instalații de compostare autorizate, care nu funcționează în prezent. Capacitate totală de compostare existentă la nivel național este de circa 380.000 tone/an, care reprezintă circa 10% raportat la cantitatea de deșeuri biodegradabile municipale generată în anul 2014.
\nLa sfârșitul anului 2017, la nivel național funcționează 4 instalații TMB (Chiajna/București, Ghizela/Timiș, Bârcea Mare/Hunedoara și Costinești/Constanța) cu o capacitate totală de circa 270.000 tone/an.
\nPe lângă cele patru instalații de tratare mecano-biologică aflate în operare (Chiajna/București și Costinești/Constanța - investiții private, respectiv Ghizela/Timiș, și Bârcea Mare/Hunedoara - investiții realizate prin proiecte SMID), prin proiectele SMID mai sunt în curs de construire (în unele cazuri chiar au fost finalizate) încă 15 instalații. Astfel, la nivel național este asigurată o capacitate totală de tratare mecano-biologică de 1.529.00 0 tone/an, ceea ce reprezintă 31% din cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2014.
\nLa sfârșitul anului 2016 existau în operare 35 depozite conforme cu o capacitate totală construită în operare de circa 48,1 milioane tone și o capacitate construită disponibilă la sfârșitul anului 2014 de circa 13 milioane tone.
\nÎn plus, prin proiecte SMID a mai fost finanțată construirea a încă 19 depozite (a se vedea și secțiunea II.3.6).
\nReciclare/Valorificare Pe lângă operatorii menționați anterior, conform datelor ANPM, la data elaborării PNGD, la nivel național existau cca. 800 operatori economici autorizați pentru realizarea activităților de reciclare/valorificare materială (inclusiv pregătirea pentru reciclare/valorificare) a deșeurilor, inclusiv deșeuri municipale.
\nÎn figura de mai jos este prezentată repartizarea celor cca. 800 de operatori economici pe județe. Se observă că există județe în care numărul operatorilor este foarte redus (ex. Călărași, Covasna, Dâmbovița, Gorj, Ialomița, Sălaj, Tulcea, Vaslui și municipiul București). Este probabil să existe omisiuni în raportare (ex. București).
\nFigura II-6: Operatori economici autorizați pentru tratare și valorificare deșeuri Sursa: Pe baza datelor ANPM Pentru reciclarea deșeurilor de plastic și metal, numărul operatorilor economici autorizați este foarte mare, asigurându-se o capacitate de reciclare de cca. 284.000 tone/an pentru deșeurile de plastic*7) (din care 134.000 tone/an pentru deșeurile de PET și 150.000 tone/an pentru alte deșeuri de mase plastice), respectiv 2.700.000 tone/an pentru deșeurile metalice (din care 2.500.000 tone/an pentru deșeurile feroase și 200.000 tone pe an pentru deșeurile neferoase).
\nNotă ... *7) conform datelor puse la dispoziție de Ministerul Economiei În cazul deșeurilor de hârtie/carton, numărul de operatori economici care asigură reciclarea finală este semnificativ mai mic. Astfel, reciclarea deșeurilor de hârtie și carton este asigurată de următoarele fabrici de hârtie: ECOPAPER S.A. Zărnești, AMBRO S.A. Suceava, Vrancart S.A. Adjud, COMCEH S.A. Călărași, PETROCART S.A. Piatra Neamț, cu o capacitate totală de reciclare de 665.000 tone/an.
\nReciclarea deșeurilor de sticlă este asigurată de mai mulți operatori economici, principalii fiind S.C. STIROM S.A. București (35.000 tone/an), S.C. GreenGlass Recycling S.R.L. Popești Leordeni (110.00 tone/an) și S.C. TC ROM GLASS S.R.L. București (12.000 tone/an cu posibilități de extindere la 24.000 tone/an). S.C. STIROM S.A. București este producător de articole de sticlă, fiind astfel reciclator final. Capacitatea de reciclare este utilizată atât pentru deșeurile proprii de producție, cât și pentru alte tipuri de deșeuri de sticlă preluate de terți. Ceilalți doi operatori realizează operația de tratare în vederea reciclării finale.
\nDe menționat că, începând cu luna iunie 2014, SRAC a certificat*8) faptul că S.C. GreenGlass Recylcing S.R.L. are implementat un sistem de management al calității conform condițiilor Regulamentului UE nr. 1179/2012 din 10.12.2012 de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care cioburile de sticlă încetează să mai fie deșeuri în temeiul art. 6 al Directivei nr. 2008/98/CE privind deșeurile.
\nNotă ... *8) Certificat nr. 2 din 02.06.2014 actualizat în 22.04.2015 Reciclarea deșeurilor de hârtie și carton, plastic și sticlă se realizează și prin export în alte țări.
\nÎn ceea ce privește valorificarea energetică a deșeurilor, conform datelor transmise de ANPM, la nivel național există 7 fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor municipale. Acestea aparțin CRH România, Heidelberg Cement România și Holcim România (vezi figura de mai jos). Capacitatea totală de procesare existentă la nivelul anului 2016 este de cca. 1,1 milioane tone. Principalele tipuri de deșeuri care pot fi coincinerate sunt deșeuri municipale sortate, SRF, RDF, anvelope uzate, uleiuri, deșeuri uleioase și deșeuri industriale periculoase și nepericuloase.
\nFigura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deșeurilor Sursa: Pe baza informațiilor CIROM În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind gestionarea deșeurilor municipale, pentru perioada 2010-2014.
\nTabel II-10: Gestionarea deșeurilor municipale, 2010-2014 Sursa: ANPM Notă ... **) Rata de reciclare este estimată utilizând Metoda 4 de calcul din Decizia Comisiei nr. 2011/753/UE *) Diferența între cantitatea totală de deșeuri municipale generată și cantitatea totala de deșeuri municipale tratată provine din stocurile la sfârșit de an și din pierderile care au loc pe parcursul proceselor de tratare intermediară.
\nConform datelor ANPM, în anul 2014, rata de reciclare materială a fost de circa 5%, iar rata de compostare de circa 8%. Dat fiind faptul ca în acest an în instalațiile de compostare autorizate au fost tratate circa 40.000 tone de deșeuri municipale (a se vedea secțiunea II.3.8), este posibil ca întreaga cantitate de deșeuri estimată ca fiind compostată să fie supraestimată. ...
\nII.3.3.
\nGenerarea și gestionarea deșeurilor biodegradabile municipale În conformitate cu prevederile H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, deșeurile biodegradabile sunt definite ca deșeurile care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare ori de grădină, hârtia și cartonul.
\nAstfel, deșeurile biodegradabile municipale se regăsesc în toate categoriile de deșeuri municipale, și anume: ● Deșeuri menajere și similare celor menajere - biodeșeuri*9), deșeuri de hârtie și carton, deșeuri de lemn și partea biodegradabilă a deșeurilor textile și voluminoase;
\nNotă ... *9) conform definiției din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor ● Deșeuri din grădini și parcuri - biodeșeuri; ● Deșeuri din piețe - biodeșeuri, deșeuri de hârtie și carton și deșeuri de lemn.
\nTabel II-11: Generarea deșeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014 Sursă: Estimare pe baza datelor ANPM privind cantitățile de deșeuri municipale generate și datele de compoziție Se observă că, deși cantitatea de deșeuri municipale este într-o continua scădere, deșeurile biodegradabile nu urmează același trend. Ponderea deșeurilor biodegradabile municipale crește de la 68% în anul 2010 la 78% în 2012, rămânând la acest nivel și în anii 2013 și 2014.
\nÎn ceea ce privește tratarea deșeurilor municipale biodegradabile, principala metodă utilizată este compostarea. În prezent, în România nu există în operare nicio instalație de digestie anaerobă pentru deșeuri municipale.
\nAlte metode de tratare a deșeurilor municipale biodegradabile sunt reprezentate de valorificarea prin coincinerare și tratarea mecano-biologică. Valorificarea prin coincinerare este o metoda utilizată în prezent, cantitatea totală a deșeurilor municipale coincinerate crescând în fiecare an în perioada de analiză.
\nÎn ceea ce privește tratarea mecano-biologica, în 2017, la nivel național funcționează patru instalații (Chiajna-București, Ghizela-Timiș, Bârcea Mare-Hunedoara și Costinești - Constanța) cu o capacitate totală de circa 270.00 tone/an.
\nPrin proiectele privind sistemele integrate de management al deșeurilor implementate sau în curs de implementare se pun la dispoziție capacități însemnate de tratare a deșeurilor municipale biodegradabile, atât prin compostare (circa 200.000 tone/an), cât și prin tratare mecano-biologică (capacități totale de circa 1,4 milioane tone/an).
\nHotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor prevedere la articolul 6 (2) următoarele obiective: ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001; ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001; ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001.
\nDe asemenea, este prevăzut ca termenele pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităților de deșeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecția mediului.
\nPentru primele două obiective România a solicitat derogarea de patru ani prin Planul de implementare a Directivei privind depozitarea. Derogarea a fost acceptată de către Comisia Europeana, astfel că obiectivele au avut ca termen anul 2010, respectiv 2013.
\nPentru cel de-al treilea obiectiv, la solicitarea Ministerul Mediului din iulie 2016, Comisia Europeană a acceptat, de asemenea, o derogare de patru ani. Astfel, cel de-al treilea obiectiv urmează a fi îndeplinit în anul 2020.
\nCantitatea de deșeuri municipale biodegradabile generată în anul 1995 (anul de referință pentru calcul obiectivelor) a fost de 4,8 milioane tone, conform Planului de implementare a Directivei privind depozitarea. ...
\nII.3.4.
\nGenerarea și gestionarea deșeurilor municipale periculoase La nivel național nu există date privind generarea deșeurilor municipale periculoase. Conform datelor EUROSTAT*10), media de generare a deșeurilor municipale periculoase în România a fost de 1 kg/locuitor/an în 2014. În cazul UE-28 media de generare a fost de 7 kg/locuitor/an în 2012 crescând la 8 kg/locuitor/an în 2014.
\nNotă ... *10) http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tsdpc250&language=en, accesată în aprilie 2017 Colectarea separată a deșeurilor periculoase din deșeurile municipale nu este extinsă la nivel național, cantitățile colectate fiind extrem de reduse. După colectare acestea sunt stocate temporar și transportate spre eliminare la instalațiile de eliminare a deșeurilor periculoase, prezentate în secțiunea I.II.17.2 În prezent, documentele procedurilor de delegare a serviciilor de colectare și transport a deșeurilor derulate în cadrul proiectelor SMID cuprind și cerințe privind colectarea și gestionarea acestei categorii de deșeuri. Astfel, este de așteptat ca în perioada supusă planificării cantitatea de deșeuri periculoase municipale colectată separat să crească semnificativ. ...
\nII.3.5.
\nFinanțarea serviciului de salubrizare Finanțarea serviciului de salubrizare este prevăzută în Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) la art. 25 și 26. Aceasta se realizează cu respectarea prevederilor legislației în vigoare privind finanțele publice locale, precum și cu respectarea următoarelor principii: ● recuperarea integrală prin tarife, taxe special sau subvenții de la bugetul local a costurilor de operare și a investițiilor pentru înființarea, reabilitarea și dezvoltarea sistemelor de salubrizare; ● menținerea echilibrului contractual.
\nFinanțarea serviciului de salubrizare se realizează prin tarife sau taxe speciale (art. 26, alin. (1) al Legii nr. 101/2006 cu modificările și completările ulterioare), după cum urmează: ● taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale; ● taxe speciale, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual, fără contract; ● tarife, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare.
\nMetodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor în ceea ce privește activitățile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul Președintelui ANRSC nr. 109/2007. În conformitate cu prevederile Ordinului, autoritățile locale sunt singurele responsabile pentru aprobarea acestor tarife. Aceste tarife sunt ajustate sau modificate pe baza solicitărilor operatorilor, precum și în conformitate cu prevederile legale.
\nFinanțarea prin tarif presupune o legătură contractuală directă între utilizatorul individual, fie el persoană fizică sau persoană juridică și operatorul de colectare și transport. Operatorul încheie cu utilizatorul un contract de prestare întocmit în conformitate cu Contractul-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 112/2007. Acest contract se încheie în baza contractului de delegare și a regulamentului-cadru al serviciului. Operatorul de colectare și transport facturează și încasează tariful direct de la utilizatorul cu care are încheiat contractul individual de prestare a serviciului de salubrizare și plătește mai departe costurile de gestionare a deșeurilor colectate (sortare, compostare, tratare mecano-biologică, depozitare), în cazul în care aceste activități sunt realizate de către alți operatori. Pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare există un tarif de operare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor în ceea ce privește activitățile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul ANRSC nr. 109/2007.
\nÎn conformitate cu prevederii Legii nr. 101/2006, art. 26, alin. (1), lit. c), în cazul utilizatorilor care beneficiază de serviciu fără a avea contract individual, autoritatea publică locală (APL) instituie o taxă care să acopere costurile cu prestarea serviciului. Aceasta înseamnă că în cazul în care serviciul de salubrizare este plătit prin tarif, pentru utilizatorii care refuză să încheie contract cu operatorul va fi instituită taxa.
\nAcest sistem implică cel mai mic efort instituțional din partea autorităților publice locale.
\nFinanțarea prin taxă se realizează în condițiile în care, conform contractului de delegare, serviciul se prestează în folosul întregii comunități locale.
\nAutoritățile publice locale încasează taxele de salubrizare prin intermediul Direcțiilor de Taxe și Impozite Locale. Ca și în cazul tarifului, pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare (furnizat de către operatorii de salubritate) există un tarif de operare Acest sistem de plată implică un efort instituțional din partea APL în colectarea taxei, în evidența și urmărirea sumelor respective și a utilizatorilor rău platnici, dar pune la dispoziția APL un instrument financiar legal prin care poate stimula și sancționa atât utilizatorii, cât și operatorii.
\nÎn prezent, există situații (ex. Municipiul București - Sectorul 1, Sectorul 3) în care serviciul de salubrizare este plătit integral din bugetul local, fără să fie instituit nici tarif, nici taxă specială.
\nAcest mod de finanțare presupune ca operatorul să factureze direct către APL, care va plăti serviciul direct din bugetul local, fără a mai institui vreo taxă. Avantajul este acela că nu mai este necesar efortul instituțional pentru colectarea taxei de salubrizare, dar APL îți păstrează instrumentele financiare de acțiune în relația cu operatorul.
\nDezavantajul este că nu se respectă principiul poluatorul plătește, nu este stimulată populația în vederea colectării selective și nu este conștientizată populația în vederea reducerii cantității de deșeuri generate. Totodată serviciul devine nesustenabil financiar, sursele de finanțare, atât pentru activitatea curentă, cât și pentru investiții putând să fie redirecționate pentru alte priorități.
\nPlata prin subvenție de la bugetul local ar putea să fie menținută pentru cazurile sociale, bine identificate și precizate ca atare.
\nÎn cadrul proiectelor SMID, nu există un mecanism unitar de finanțare a serviciului de salubrizare la nivel județean în ceea ce privește utilizatorii casnici, existând următoarele situații: ● Plata prin tarif pentru tot județul - implementată sau propusă în 11 județe: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Timiș, Vâlcea, Vrancea; ● Plata prin tarif pentru mediul urban și prin taxă pentru mediul rural - implementată sau propusă în 11 județe: Alba, Argeș Brașov, Buzău, Caraș-Severin Călărași, Giurgiu, Harghita, Neamț, Sălaj, Teleorman; ● Plata prin taxă, pentru întreg județul - 17 județe, în diferite variante de fluxuri financiare.
\nÎn practica actuală operatorul de colectare și transport facturează direct utilizatorii casnici sau non-casnici (în cazul finanțării prin tarif) sau APL-urile (în cazul finanțării prin taxă). Tariful respectiv este stabilit în conformitate cu Ordinul 109/2007 și acoperă toate operațiile, de la colectare și transport până la eliminare. Sunt practicate tarife diferite pentru utilizatorii casnici și cei non-casnici. Astfel, pentru utilizatorii casnici se utilizează tarife pe persoană și lună (sau, în anumite UAT-uri, pe gospodărie și lună, în funcție de numărul de persoane dintr-o gospodărie), tarife determinate plecând de la un tarif ofertat/aprobat pe tonă sau metru cub (considerând un indicator de generare de circa 0,9 kg/pers/zi pentru mediul urban, respectiv 0,4 kg/pers/zi pentru mediul rural și o densitate de 350 kg/mc pentru deșeurile reziduale/în amestec). Pentru utilizatorii non-casnici tariful este pe metru cub sau pe tonă (considerând o densitate de 350 kg/mc pentru deșeurile reziduale).
\nActivitățile de operare a stațiilor de transfer, a instalațiilor de sortare, a instalațiilor de compostare, a instalațiilor de tratare mecanico-biologică, ca și de operare a depozitelor sunt facturate de către operatorii respectivi, de obicei, operatorului de colectare și transport.
\nTarifele practicate în prezent pe teritoriul României de către operatorii de colectare și transport pentru utilizatorii casnici (populație) pleacă de la un minim de 1,52 lei/pers/lună și ajung la un maxim de 12,97 lei/pers/lună*11). Tarifele pentru utilizatorii non-casnici sunt cuprinse între 22,06 lei/mc fără TVA și 383,21 lei/mc fără TVA. Aceasta ar reprezenta echivalentul a unui tarif minim de aprox. 28 euro/tonă până la un tarif de 243 euro/tonă.
\nNotă ... *11) informații furnizate de către ANRSC, 2016 În continuare sunt prezentate plajele de valori pentru operarea diferitelor instalații de tratare a deșeurilor, sursa datelor fiind, proiectele SMID și datele publicate în portalul e-licitație.ro. Tarifele pentru operarea stațiilor de transfer depind foarte mult de distanțele pe care trebuie transportate deșeurile, dar, din proiectele SMID, o valoare medie este de 80-90 lei/tonă. Tarifele pentru instalațiile de sortare sunt cuprinse între 44,70 lei/tonă și 94,59 lei/tonă fără TVA (cca. 10-20 Euro/tonă). Tarifele pentru instalațiile de compostare sunt cuprinse între 53 lei/tonă și 115 lei/tonă fără TVA. Tarifele pentru instalațiile de tratare mecano-biologice sunt, în medie, de 15 Euro/tonă fără TVA. Tarifele pentru administrarea depozitelor sunt în prezent cuprinse între 10 Euro/tonă și 21 Euro/tonă fără TVA. ...
\nII.3.6.
\nInfrastructura existentă și planificată în sistemele de management integrat a deșeurilor Proiectele privind sistemele integrate de gestionare a deșeurilor (SMID) au fost și sunt în curs de implementare în România la nivelul majorității județelor. În 2 județe (Dâmbovița și Teleorman) proiectele SMID au fost implementate prin fonduri ISPA. În alte 14 județe (Arad, Argeș, Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureș, Neamț, Olt, Sălaj, Sibiu și Timiș) implementarea proiectelor SMID a fost finalizată sau este în curs de finalizare prin proiecte finanțate prin programul POS Mediu. În 18 județe (Alba, Bihor, Brăila, Caraș-Severin, Călărași, Cluj, Constanța, Dolj, Harghita, Iași, Maramureș, Mehedinți, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vâlcea și Vrancea) proiectele SMID au fost fazate, fiind finanțate prin POS Mediu și prin POIM. În 4 județe (Brașov, Buzău, Galați și Ilfov) pregătirea proiectelor SMID a fost realizată în perioada 2007 - 2013 dar nu a fost finalizată în timp pentru demararea implementării. În 3 județe (Satu Mare, Gorj și Ialomița) și municipiul București încă nu au fost implementate proiecte SMID.
\nFigura II-8: Proiecte SMID în România Sursa: Pe baza informațiilor MDRAPFE Principalele investiții realizate prin proiectele SMID sunt echipamente pentru colectarea deșeurilor (în cele mai multe cazuri pentru colectarea deșeurilor reciclabile), unități de compostare individuală, stații de transfer, instalații de tratare - instalații de compostare, instalații de sortare, instalații MBT și depozite conforme.
\nInfrastructura realizată pentru colectarea, transportul și transferul deșeurilor municipale Colectarea separată a deșeurilor reciclabile - în 24 din cele 34 de județe în care au fost implementate sau sunt în curs de implementare proiecte SMID, colectarea separată se realizează pe 3 fracții (hârtie/carton, plastic/metal și sticlă) în puncte de colectare dotate, cel mai frecvent, cu containere de 1,1 mc. În 5 județe (Arad, Brăila, Covasna, Dolj și Sibiu), colectarea deșeurilor reciclabile se realizează atât în puncte de colectare cât și din poartă în poartă. În cazul a 3 județe (Timiș, Neamț și Argeș) colectarea deșeurilor reciclabile se realizează, în anumite zone, în amestec (așa numita fracție uscată).
\nFigura II-9: Colectarea separată a deșeurilor reciclabile menajere și similare IMAGINE - pag. 73 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile menajere în mediul urban în vederea compostării a fost/va fi implementată în cazul a 11 din cele 34 de județe în care s-au implementat sau sunt în curs de implementare proiecte SMID.
\nFigura II-10: Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 În cazul a 28 din cele 32 de județe care implementează proiecte SMID finanțate prin POS Mediu/POIM, este prevăzută achiziționarea de unități de compostare individuală (cca. 991.000 buc.), cu volumul cuprins între 200 l și 1.000 l. Cele 4 județe în care proiectele SMID nu prevăd achiziționarea de unități de compostare individuală sunt Bistrița-Năsăud, Covasna, Giurgiu și Vrancea. Volumul total a unităților de compostare individuală achiziționate la nivel național este de circa 261.000 mc. Se estimează că până în anul 2025 cantitatea de deșeuri menajere generată în mediul rural se va reduce cu cca. 10% ca urmare a compostării individuale.
\nDin cele 129 stații de transfer realizate sau în curs de realizare, 51 sunt în operare, 70 sunt realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID și nu sunt încă în operare și 8 instalații sunt realizate și autorizate, dar nu funcționează. Din cele 51 de instalații în operare, 9 sunt realizate prin proiecte SMID, restul fiind finanțate din fonduri Phare, ISPA sau investiții private.
\nFigura II-11: Stații de transfer Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Infrastructura realizată pentru tratarea deșeurilor municipale Din cele 150 de instalații de sortare existente la nivel național (în operare și construite prin proiecte POS/POIM care urmează a fi date în operare), 45 au fost construite prin proiecte SMID, finanțate prin POS Mediu, respectiv ISPA (în județele Dâmbovița și Teleorman). Deși toate cele 45 instalații au fost proiectate pentru colectarea deșeurilor reciclabile colectate separat, cele 3 care funcționează (în județele Dâmbovița, Teleorman și Bistrița-Năsăud) asigură și sortarea deșeurilor municipale colectate în amestec. Capacitatea totală a celor 45 de instalații de sortare este de circa 840.500 tone/an, ceea ce reprezintă circa 56% raportat la cantitatea de deșeuri reciclabile generată în anul 2014 (mai puțin lemn și textile, deșeuri care se presupune că nu ajung în instalațiile de sortare).
\nFigura II-12: Instalații de sortare Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 La nivel național există 45 de instalații de compostare realizate sau care sunt în curs de realizare, din care: 22 sunt în operare, 18 realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID, care nu sunt încă în operare și 5 instalații de compostare autorizate, care nu funcționează în prezent. Din cele 22 de instalații în operare, 6 au fost realizate prin proiecte SMID, restul fiind realizate prin proiecte PHARE, ISPA sau din fonduri private. Capacitatea totală a instalațiilor de compostare din proiecte SMID este de 215.435 tone/an, reprezentând circa 8,6% raportat la cantitatea totală de deșeuri municipale biodegradabile estimat a fi generată în anul 2014. În prezent, instalațiile de compostare aflate în operare tratează în principal deșeuri verzi, cantitatea de deșeuri menajere biodegradabile compostate fiind foarte redusă.
\nFigura II-13: Instalații de compostare Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 În ceea ce privește instalațiile de tratare mecano-biologică, în anul 2017, pe lângă instalații existente în operare (Chiajna/București, Ghizela/Timiș) au mai fost date în operare încă două instalații noi la Borcea Mare/Hunedoara și Costinești/Constanța. În plus față de aceste patru instalații au mai fost construite sau sunt în curs de construire prin proiecte SMID încă 15 instalații. Capacitate totală a instalațiilor TMB este de 1.530.000 tone/an.
\nInstalațiile TMB construite sunt toate instalații cu biostabilizare, asigurând tratarea deșeurilor reziduale înainte de depozitare. Tratarea mecanică constă în separarea deșeurilor pe fracții (în general după mărime) și separarea magnetică a deșeurilor feroase. În unele cazuri se realizează și sortarea unor fracții care sunt ulterior sunt trimise la reciclare. Tratarea biologică este aerobă - în unele cazuri în spații acoperite. Deșeurile stabilizate rezultate sunt depozitate sau utilizate ca material de acoperire pe depozite.
\nFigura II-14: Instalații de tratare mecano-biologică Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Situația tratării deșeurilor municipale înaintea depozitării este prezentată în figura de mai jos. În cele 12 județe în care este asigurată tratarea prealabilă a întregii cantități de deșeuri, aceasta este asigurată prin intermediul instalațiilor TMB și a instalațiilor de compostare construite prin proiecte SMID. În județele Timiș, Bihor, Mureș, Vâlcea și în municipiul București, instalațiile TMB nu au fost proiectate ca să asigure tratarea întregii cantități de deșeuri reziduale colectate.
\nFigura II-15: Tratarea deșeurilor municipale înaintea depozitării Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 La data colectării datelor și informațiilor pentru elaborarea PNGD (mai 2016), la nivel național existau 50 de depozite în operare, dintre care: ● 36 sunt depozite conforme clasa b (3 depozite - Bistrița-Năsăud, Neamț și Timiș au fost realizate prin proiecte finanțate din POS Mediu); ● 14 depozite neconforme care au sistat activitatea de depozitare în 2016 sau 2017 (11 sunt depozite care au sistat activitatea în 2016 sau în anul 2017 și care nu au fost incluse în proiectele SMID).
\nÎn plus, prin proiecte SMID au fost construite sau sunt în construire 19 depozite, dintre care 2 depozite au fost date în operare în perioada 2016 - 2017 (depozitul conform din județul Botoșani și cel din județul Hunedoara).
\nFigura II-16: Depozite de deșeuri municipale Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM, MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 ...
\nII.3.7.
\nAspecte instituționale Așa cum prevede Legea nr. 101/2006, serviciul de salubrizare a localităților este un serviciu public care se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației și se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale ori ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară.
\nAșadar, responsabilitatea înființării, organizării și gestionării serviciului de salubrizare aparține autorităților administrației publice locale.
\nPrin proiectele Sistem de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) finanțate prin Axa 2 POS Mediu sau Programul Operațional Infrastructura Mare și derulate în majoritatea județelor din țară, s-au realizat investiții în bunuri de infrastructură aferente activităților componente ale serviciului de salubrizare prevăzute la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 101/2006. Dreptul de proprietate asupra bunurilor realizate prin aceste proiecte aparține Consiliilor Județene în calitate de Beneficiari ai proiectelor SMID. În acest sens, art. 7 din Legea nr. 101/2006 prevede competențe și în sarcina Consiliilor Județene cu privire la organizarea și gestionarea sistemelor de management integrat al deșeurilor, precum și a activităților specifice realizate prin intermediul acestora.
\nAșadar, principalii factori implicați în organizarea și gestionarea serviciului de salubrizare sunt: ● Autoritățile administrației publice locale sau Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), după caz; ● Consiliile Județene.
\nDesigur, un rol deosebit de important îl au și operatorii serviciului de salubrizare cărora le- a fost delegată gestiunea serviciului de salubrizare, a căror drepturi și obligații sunt prevăzute în hotărârile de dare în administrare, în contractele de delegare a gestiunii și în contractele de prestare a serviciului, după caz. Trebuie însă să menționăm faptul că, pe de o parte, una din cele mai importante obligații ale operatorilor serviciului de salubrizare este aceea de a deține licență eliberată de ANRSC, iar pe de altă parte, operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale.
\nPentru implementarea proiectelor SMID, județele care au beneficiat de finanțare prin POS Mediu, au adoptat următoarea organizare instituțională: ● Consiliul Județean, în calitate de beneficiar al proiectului a devenit și proprietarul bunurilor achiziționate și/sau realizate prin proiect; ● Unitățile administrativ-teritoriale din județ, inclusiv Consiliul Județean, s-au asociat în cadrul unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară.
\nÎn acest sens, au fost stabilite și atribuțiile fiecărei entități implicate, după cum urmează: i.
\nConsiliile Județene: a.
\nSă realizeze managementul, coordonarea și implementarea proiectului conform prevederilor contractului de finanțare; ... b.
\nSă înființeze Unitatea de Implementare a Proiectului; ... c.
\nSă adere la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară; ... d.
\nSă stabilească strategia județeană de management integrat al deșeurilor; ... e.
\nSă atribuie contractele de lucrări pentru realizarea infrastructurii prevăzute prin proiect, conform prevederilor legale; ... f.
\nSă atribuie contractele de furnizare a bunurilor prevăzute a fi achiziționate prin proiect, conform prevederilor legale; ... ... ii.
\nUnitățile administrativ-teritoriale: a.
\nSă adere la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în vederea implementării în comun a proiectului; ... b.
\nSă mandateze Asociația de Dezvoltare Intercomunitară prin Statut și Actul Constitutiv, conform legii nr. 51/2006, să exercite, în numele lor și în favoarea lor, prerogativele, drepturile și obligațiile acestora legate de serviciul de salubrizare; ... c.
\nSă aprobe prin hotărâri ale autorităților deliberative toate documentele necesare implementării proiectului; ... ... iii.
\nAsociațiile de Dezvoltare Intercomunitară a.
\nSă implementeze proiectul prin înființarea/extinderea, organizarea, administrarea și exploatarea Serviciilor în interes comun, inclusiv delegarea gestiunii acestora pe baza condițiilor contractului de delegare, procedurilor de achiziții publice către diferiți operatori, în conformitate cu legislația în vigoare; ... b.
\nSă promoveze/implementeze în comun unele programe pentru înființarea, eficientizarea și/sau dezvoltarea serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităților; ... c.
\nSă asigure furnizarea/prestarea, în raza unităților administrativ-teritoriale asociate, a serviciului public de salubrizare, în condiții de eficiență și eficacitate; ... d.
\nSă promoveze în comun, să finanțeze și să implementeze unele programe de investiții pentru înființarea, reabilitarea, dezvoltarea și/sau, de la caz la caz, modernizarea și gestionarea sistemelor de utilități publice aferente serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităților; ... e.
\nSă dezvolte capacitatea instituțională și decizională a autorităților administrației publice locale, membri ai Asociației; ... f.
\nSă coordoneze planificarea la nivel local și județean (prin pregătirea și aprobarea strategiilor de gestionare a deșeurilor); ... g.
\nSă semneze prin intermediul membrilor săi contractele de delegare a operării noii infrastructuri. ... ...
\nÎn figura de mai jos sunt prezentate relațiile existente între instituțiile publice și care în final conduc la satisfacerea nevoilor populației cu privire la organizarea serviciului de salubrizare.
\nFigura II-17: Cadrul instituțional pentru implementarea proiectelor SMID În prezent în România sunt înființate 39 de Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru managementul integrat al deșeurilor la nivel județean. În plus, în unele județe sunt înființate și funcționează ADI doar la nivelul unor UAT beneficiare ale proiectelor PHARE CES.
\nAsociațiile de Dezvoltare Intercomunitară au format la rândul lor prin asociere, o organizație la nivel național denumită Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România (FADI).
\nPotrivit Statutului său, FADI a fost constituită în scopul dezvoltării instituționale în domeniul deșeurilor în România. În prezent din FADI fac parte 22 de Asociații de Dezvoltare Intercomunitară.
\nPrincipalele obiective ale FADI sunt: ● Sporirea reprezentării și reprezentativității ADI având ca obiect de activitate managementul deșeurilor, la nivel național și internațional; ● Îmbunătățirea cadrului instituțional și legislativ de desfășurare a activității ADI; ● Responsabilizarea factorilor decizionali. ...
\nII.3.8.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile municipale sunt cele prevăzute în legislație și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin H.G. nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, cu modificările ulterioare). Modul de îndeplinire a acestora este prezentat în tabelul de mai jos.
\nTabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind deșeurile municipale, 2010-2014 Deși principalele obiective incluse în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 au fost atinse, pentru perioada de analiză au fost identificate o serie de probleme legate de gestionarea deșeurilor municipale, și anume: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor municipale: – Implementarea scăzută la nivel național a colectării separate a deșeurilor reciclabile. În anul 2014, doar circa 9% din cantitatea intrată în instalațiile de sortare au fost deșeuri reciclabile colectate separat*12);
\nNotă ... *12) Estimare realizată pe baza datelor furnizate de către consiliile județele și asociațiile de dezvoltare intercomunitară în chestionarele transmise pe parcursul elaborării PNGD ... – În anul 2014 a fost utilizată doar circa 47% din capacitatea totală a instalațiilor de sortare aflate în operare, iar eficienta medie de sortare a fost de numai 7%*10); ... – În anul 2014 a fost utilizată doar circa 21% din capacitatea totală a instalațiilor de compostare aflate în operare*10); ... – Gestionarea deficitară a deșeurilor periculoase menajere și a deșeurilor voluminoase; ... – Acceptarea la depozitare a deșeurilor netratate; ... ● Aspecte de natură legislativă: – Lipsa normativelor tehnice privind compostarea, tratarea mecano-biologică și a instalațiilor de tratare termică; ... – Lipsa actelor normative naționale privind încetarea statutului de deșeu și a unor norme pentru clasificarea unitară a activităților de reciclare a deșeurilor; ... – Nu există o corelație între codurile CAEN pentru activitățile de gestionare a deșeurilor, respectiv activitățile și codurile acestora, așa cum sunt descrise și clasificate de către legislația specifică. În plus, Ordinul ministerului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu completările și modificările ulterioare, nu cuprinde prevederi speciale privind autorizarea activităților de gestionare a deșeurilor și obligativitatea precizării în autorizația de mediu a codului activității de valorificare/eliminare și codurilor deșeurilor gestionate; ... – Necorelare între prevederile Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților republicată și prevederile ordinelor subsecvente ale președintelui ANRSC; ... – Lista națională de deșeuri acceptate în depozite de deșeuri nepericuloase din Secțiunea 6 a Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri nu interzice depozitarea deșeurilor colectate separat, ci doar se recomandă aplicarea unei metode de valorificare; ... ● Aspecte de natură instituțională/organizațională: – Implicarea insuficientă a autorităților administrației publice locale în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin cu privire la colectarea și gestionarea deșeurilor municipale; ... – Nu există aprobat la nivel național un model de contract de delegare cadru al activităților serviciului de salubrizare specifice gestionării deșeurilor municipale, care să reglementeze relația dintre unitățile administrativ teritoriale/ADI și operatorii serviciului de salubrizare și care să includă indicatori de monitorizare a performanței activității prestate;
\n... – Întârzieri foarte mari pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare; ... – Capacitatea instituționala scăzută atât a autorităților de mediu, cât și a autorităților locale și asociațiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deșeurilor; ... ● Aspecte de natură financiară și investițională: – Existența unui sistem eterogen în ceea ce privește mecanismul de plată a serviciului de salubrizare, ceea ce conduce și la dificultăți în implementarea corectă a instrumentelor economice; ... – În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 196/2005, sumele colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deșeurilor nu sunt utilizate exclusiv pentru proiecte în domeniul deșeurilor; ... ● Aspecte privind raportarea: – Lipsa obligației operatorilor economici de raportare în Sistemul Integrat de Mediu gestionat de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului; ... – Lipsa la nivel național a unor date rezultate din analize privind caracteristicile deșeurilor municipale și indicatorii de generare a deșeurilor menajere, pe medii, în scopul stabilirii unor valori de referință și comparație pentru datele raportate. ... ... ...
\nII.4.
\nDeșeuri alimentare II.4.1.
\nGenerarea deșeurilor alimentare Deșeurile alimentare sunt generate de-a lungul întregului lanțul alimentar, respectiv: producție primară (agricultură și pescuit), prelucrarea produselor alimentare, comerț cu ridicata și cu amănuntul - distribuție, servicii alimentare (restaurante, unități de alimentație publică) - consum, gospodării - consum.
\nÎn prezent, atât la nivel european cât și național nu există o definiție armonizată a \"deșeurilor alimentare\" și nici o metodă fiabilă de măsurare și raportare a acestora, ceea ce face dificilă evaluarea cantităților generate, a originii și a evoluției acestora.
\nEstimarea deșeurilor alimentare, distinct pentru fiecare nivel din lanțul alimentar, generate în România în anii 2012 și 2014 s-a realizat pornind de la formatul de date solicitate de EUROSTAT în cadrul anchetei complementare privind deșeurile alimentare (pentru care România nu a furnizat date) și a datelor furnizate de ANPM pentru deșeurile industriale și municipale și de INS pentru deșeurile provenite din agricultură . În tabelul de mai jos, pe lângă estimările cantităților de deșeuri alimentare generate în România, sunt prezentate și cantitățile generate în UE 28 în anul 2012, conform [FUSIONS 2016].
\nTabel II-13: Cantități de deșeuri alimentare generate în România și UE 28, în funcție de sursa de generare Sursa: * ANPM, ** INS, *** [FUSIONS 2016] Ținând cont de limitările prezente în ceea ce privește măsurarea și raportarea datelor privind deșeurile alimentare, cantitățile prezentate în tabelul de mai sus, includ și alte deșeuri organice pe lângă deșeurile alimentare (de exemplu fracția biodegradabilă din deșeurile menajere include și alte tipuri de deșeuri pe lângă cele alimentare).
\nFigura II-18: Indicatori de generare deșeuri alimentare Sursa: ANPM, INS, [FUSIONS 2016] Din figura de mai sus se observă că, indicatorii de generare deșeuri alimentare din procesare, distribuție/vânzare și consum (servicii alimentare și gospodării) determinați pentru România, se aliniează cu media UE 28. Prin urmare, se poate aprecia că estimările făcute, în ciuda deficiențelor, în special lipsa datelor specifice pentru această categorie de deșeuri, sunt reprezentative. ...
\nII.4.2.
\nGestionarea deșeurilor alimentare Deșeurile care conțin sau sunt susceptibile de a conține deșeuri alimentare, prezentate în secțiunea precedentă, sunt gestionate diferit în funcție de sursa de generare.
\nAstfel, în cazul deșeurilor rezultate din producția primară (agricultură), conform raportărilor furnizate de INS, întreaga cantitatea generată a fost eliminată. Informații suplimentare privind gestionarea deșeurilor din agricultura inclusiv a instalațiilor de valorificare și eliminare se găsesc în secțiunea II.18.
\nDeșeurile rezultate din etapa de prelucrare și distribuție a produselor alimentare au fost valorificate într-o proporție de 80% din care aproximativ 40% au fost valorificate prin codul R3 (reciclarea/valorificarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți). Informații privind cantitățile gestionate și instalațiile de valorificare și eliminare se găsesc în secțiunea II.16.2 Gestionarea deșeurilor industriale nepericuloase care includ acest tip de deșeuri.
\nÎn cazul deșeurilor alimentare rezultate de la populație și din serviciile alimentare, după cum s-a menționat și în secțiunea anterioară, nu există o evidență distinctă a acestora, fiind incluse în fracția biodegradabilă din deșeurile menajere și similare.
\nLa nivelul anului 2014 colectarea separată a biodeșeurilor (inclusiv deșeuri alimentare) din deșeuri menajere și similare s-a realizat într-o proporție foarte mică, cea mai mare parte a deșeurilor fiind colectate în amestec și eliminate prin depozitare. În instalațiile de compostare deșeuri municipale, în prezent se valorifică în principal doar deșeuri verzi din parcuri și grădini. Astfel, se poate aprecia că valorificarea deșeurilor alimentare prin compostare este nesemnificativă.
\nCompostarea individuală a deșeurilor biodegradabile (inclusiv deșeuri alimentare) rezultate din gospodării se apreciază a se realiza la o scară redusă, neexistând date fiabile privind cantitatea compostată. Ținând cont de practicile curente, în mediul rural s-a observat utilizarea într-o proporție destul de mare a deșeurilor alimentare ca hrană pentru animale. Astfel, ponderea de deșeuri alimentare din fracția biodegradabilă de deșeuri generate se estimează a fi relativ scăzută. ...
\nII.4.3.
\nGenerarea și gestionarea uleiurilor uzate alimentare O categorie specială a deșeurilor alimentare este reprezentată de uleiurile uzate alimentare, respectiv uleiuri și grăsimi comestibile (20 01 25).
\nCantitățile de ulei uzat alimentar generate și gestionate în perioada de analiză sunt prezentate în tabelul de mai jos.
\nTabel II-14: Cantitățile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel național, 2010-2014 Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM Din datele de mai sus se observă că nu se poate identifica o anume variație a cantităților de ulei uzat alimentar colectate. Cantitatea variază extrem de mult de la un an la altul, chiar cu un ordin de mărime. Cea mai probabilă cauză a acestei variații este raportarea incorectă a generatorilor. Însă, după cum se poate observa, aproape întreaga cantitate colectată este valorificată, cantitățile eliminate fiind extrem de mici.
\nÎn ceea ce privește modul de gestionare, conform datelor ANPM, în anul 2014, cea mai utilizată operație de valorificare a uleiurilor uzate alimentare a fost R12 Schimbul de deșeuri în vederea expunerii la oricare dintre operațiunile numerotate de la R 1 la R 11 (pentru circa 60% din cantitatea totală valorificată) iar cea mai utilizată operație de eliminare a fost D10 Incinerarea pe sol (pentru circa 85% din cantitatea totală eliminată).
\nLa nivel național nu există o practică extinsă privind colectarea uleiului uzat alimentar de la populație. Există unele inițiative individuale de colectare a acestui tip de deșeu derulate de unele lanțuri de benzinării*13), de diverse asociații neguvernamentale*14) sau chiar de operatori economici*15). Cantitățile colectate astfel sunt destul de de reduse. De exemplu, în cadrul proiectului Uleiosul au fost colectate și predate în anul 2015 numai 1,6 tone de ulei*16) uzat de la populația de pe teritoriul municipiului București.
\nNotă ... *13) https://molromania.ro/ro/persoane-fizice/colectează-uleiul-alimentar-uzat, accesat septembrie 2016 *14) http://uleiosul.com/, accesat septembrie 2016 *15) http://colectareuleiuzat.ro/ *16) Conform informațiilor furnizate de către reprezentanții proiectului Mai extinsă este practica de colectare a uleiului uzat alimentar de la operatorii economici care activează în domeniul alimentației publice (fastfood, restaurante, cattering). ...
\nII.4.4.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiză, 2010-2014, în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 nu sunt prevăzute obiective și ținte privind deșeurile alimentare.
\nAspectele identificate referitoare la deșeurile alimentare sunt următoarele: ● Lipsa unei definiții armonizată a \"deșeurilor alimentare\" ceea ce face dificilă măsurarea, dezvoltarea unor politici adecvate de reducere și monitorizarea succesului/eșecului acestor politici; ● Implementarea la o scară foarte redusă a colectării separate a deșeurilor alimentare în vederea valorificării; ● În cazul deșeurilor alimentare rezultate de la populație și din serviciile alimentare, colectarea separată din deșeuri menajere și similare s-a realizat într-o proporție foarte mică, cea mai mare parte a deșeurilor fiind colectate în amestec; ● Existența unui număr redus de instalații pentru valorificarea deșeurilor alimentare; ● Lipsa măsurătorilor și raportărilor specifice pentru deșeurile alimentare ceea ce face dificilă evaluarea cantității, a originii și a evoluției acestora de-a lungul timpului; ● Lipsa la nivel național a unui sistem de colectare a uleiului uzat alimentar de la populație și lipsa de informare și conștientizare cu privire la impactul pe care îl are gestionarea greșită a acestui tip de deșeu. ... ...
\nII.5.
\nDeșeuri de ambalaje II.5.1.
\nGenerarea deșeurilor de ambalaje În conformitate cu legislația actuală, toți factorii implicați în sistemul de gestionare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje raportează anual date la Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Raportările se constituie în baza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
\nÎn tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de ambalaje introduse pe piață în România în perioada 2010-2014, atât cantitățile pe tip de material de ambalaj, cât și cantitățile totale. În figura de mai jos este prezentată variația cantității totale de ambalaje introduse pe piață în perioada de analiză comparativ cu variația PIB.
\nTabel II-15: Cantități de ambalaje introduse pe piață în România, total și pe tip de material, 2010-2014 Sursă: ANPM Figura II-19: Ambalaje introduse pe piață și PIB în România, 2010-2014 Sursă: ANPM; INS Datele de mai sus arată o creștere a ambalajelor introduse pe piață în perioada 2010- 2014, cu excepția anului 2013 când se înregistrează o ușoară scădere. Cea mai mare creștere este în anul 2014, cantitatea de ambalaje introdusă pe piață fiind cu circa 18% mai mare decât cantitatea din anul precedent. Aceasta creștere nu urmează însă trendul de creștere al PIB, care este relativ constant în perioada 2011-2014, cu o creștere anuală de 5-7%.
\nDecizia Comisiei Europene nr. 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva nr. 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deșeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piață în același an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă și cantitățile de deșeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014.
\nPe baza datelor privind cantitățile de deșeuri de ambalaje generate anual și a populației din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje (Tabel II-16).
\nTabel II-16: Indicatori de generare deșeuri de ambalaje România și EU-27 Notă ... *) Calculat pe baza cantității totale de ambalaje puse pe piață (care este egală cu cantitatea de deșeuri de ambalaje generate) - date ANPM și populația rezidentă - date INS **) Date EUROSTAT Din Tabel II-16 se observă că indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje în România sunt de circa 3 ori mai mici decât media europeană.
\nFaptul că indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje în România sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populației din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o alta explicație ar putea fi că nu toți operatorii economici care introduc pe piață ambalaje au raportat datele sau au raportat cantități mai mici. Această ipoteză este susținută și de necorelarea dintre variația cantității de ambalaje introduse pe piață și variația PIB, precum și de creșterea cu circa 18% a cantității de ambalaje introduse pe piață în anul 2014 față de anul 2013 (cel mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM).
\nÎn Figura II-20 este prezentată structura pe tipuri de material a deșeurilor de ambalaje în România, în perioada 2010-2014 (calculată pe baza datelor din Tabel II-15) comparativ cu media europeană pentru anul 2013.
\nFigura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deșeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 și EU-28, 2013 Sursă: ANPM (RO 2010-2014) și EUROSTAT (EU-28, 2013) În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul și plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia și cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variația cea mai mare în perioada de analiza au avut-o hârtia și cartonul (creștere cu 3,9% în anul 2014 față de 2010) și sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 față de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deșeurilor de ambalaje este mult diferită față de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia și cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) și plastic (19%).
\nBaza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu conține date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje în funcție de sursa de generare. Pe baza datelor privind compoziția deșeurilor menajere și similare și asumând că deșeurile de ambalaje municipale reprezintă 50% din deșeurile reciclabile menajere și similare*17), rezultă că deșeurile de ambalaje ce se regăsesc în deșeurile municipale reprezintă 65% din totalul deșeurilor de ambalaje, iar deșeurile din industrie și comerț 35%. Dat fiind faptul că în practica curentă o parte din deșeurile de ambalaje de la micul comerț se colectează împreună cu deșeurile municipale, rezultă că deșeurile de ambalaje de la populație și similare reprezintă circa 60% din deșeurile totale de ambalaje, iar deșeurile din industrie și comerț circa 40%.
\nNotă ... *17) Estimare realizată pe baza Studiului Eco-Rom Ambalaje, 2012-2013, \"Determinarea compoziției deșeurilor, precum și a deșeurilor de ambalaje generate de gospodăriile populației\" ...
\nII.5.2.
\nGestionarea deșeurilor de ambalaje Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 249/2015) prevede ca operatorii economici care introduc pe piață ambalaje și produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deșeuri pe teritoriul național. Responsabilitățile se pot realiza: ● individual; ● prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.
\nAstfel, deși nu este o cerință explicită a Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, România, ca și majoritatea statelor membre UE, a optat pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje pentru implementarea schemei de responsabilitate extinsă a producătorului (REP).
\nSchema de responsabilitate extinsă a producătorului funcționează încă din anul 2004, odată cu înființarea și licențierea primului operator economic pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje (ECO-ROM AMBALAJE). În prezent, în România există un sistem concurențial, fiind licențiați mai mulți operatori economici pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje - OTR-uri (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a ANPM - http://www.anpm.ro/deșeuri-de- ambalaje).
\nÎn Figura II-21 este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
\nFigura II-21: Schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje Gestionarea efectivă a deșeurilor de ambalaje se realizează prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (stații de sortare, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea și operatorii depozitelor de deșeuri, care preiau deșeurile de ambalaje nevalorificate). Informații privind operatorii de tratare sunt prezentate în secțiunea II.3.2.
\nÎn ceea ce privește operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizați peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deșeurilor de ambalaje atât de la populație, cât și din industrie și comerț. Operatorii de colectare sunt autorizați pentru colectarea mai multor tipuri de deșeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializați pentru colectarea deșeurilor, dar sunt și operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare județ și Municipiul București.
\nFigura II-22: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe județ/M. București, 2014 Sursa: ANPM Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizați pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulți colectori autorizați sunt pentru deșeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deșeurile de hârtie și carton, metal, lemn și sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129). Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizați pe tip de material și structura deșeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piață diferită, precum și prin capacitățile de reciclare existente.
\nFigura II-23: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe de tip de deșeu de ambalaje colectat, 2014 Sursa: ANPM Capacitățile de reciclare existente pentru hârtie și carton, plastic, metal și sticlă sunt prezentate în secțiunea II.3.2. În ceea ce privește reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel național există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleților din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleților de lemn existentă, estimată pe baza cantităților reciclate în perioada de analiză, este de circa 100.000 tone/an.
\nÎn Tabel II-17 și Tabel II-18 sunt prezentate datele privind reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje în perioada 2010-2014, conform ANPM.
\nTabel II-17: Reciclarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014 Sursa: ANPM Tabel II-18: Valorificarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014 Sursa: ANPM Din analiza datelor privind reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje rezultă următoarele: ● În perioada 2010-2012 au fost atinse toate țintele, atât pe materiale, cât și țintele globale de reciclare și valorificare; ● În anul 2013, deși cantitatea de ambalaje introduse pe piață este sensibil egală cu cea din anul 2012 (date ANPM), cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate/valorificate înregistrează o scădere cu circa 8-9% față de anul 2012; ● În anul 2014, cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate/valorificate au crescut cu circa 25% față de 2013; ● În anii 2013 și 2014 nu a fost îndeplinită ținta de reciclare pentru sticlă (60%), precum și țintele globale de reciclare și valorificare (55%, respectiv 60%). ...
\nII.5.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislația specifică și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013.
\nTabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile de ambalaje Aspectele identificate legate de gestionarea deșeurilor de ambalaje sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor de ambalaje: – Sistemul de colectare separată a deșeurilor de ambalaje municipale este slab dezvoltat la nivel național; ... – Valorificarea deșeurilor prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută, în ciuda faptului că există o capacitate autorizată mare pentru coincinerarea deșeurilor; ... – Capacitățile de reciclare existente pentru ambalajele de lemn, sticla și plastic nu sunt suficiente în cazul creșterii țintelor de reciclare față de prevederile actuale ale legislației; ... ● Aspecte de natură legislativă: – Definiția \"ambalajului reutilizabil\" din Legea nr. 249/2015 nu este corelată cu definiția \"reutilizării ambalajelor\", returnarea ambalajului reutilizabil fiind condiționată de existența unui sistem depozit; ... – Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deținători de deșeuri, instalații de sortare, colectori autorizați din punct de vedere al protecției mediului pentru colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilității individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piața națională; ... – Legea nr. 249/2015 și Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor și ministrului economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi clare privind responsabilitatea organizațională și financiară a organizațiilor de transfer de responsabilitate pentru deșeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficiențe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare; ... – Legislația actuală nu cuprinde o definiție a deșeurilor de ambalaje municipale. Lipsa acestei definiții determină probleme privind responsabilitatea gestionării acestui flux de deșeuri; ... ● Aspecte de natură instituțională/organizațională: – Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;
\n... – Deși autoritățile publice locale sunt actori importanți, fiind singurii responsabili de gestionarea deșeurilor municipale, inclusiv deșeuri de ambalaje municipale, conform legislației actuale, APL nu sunt incluse în schema de gestionare a deșeurilor de ambalaje; ... – Necorelări între prevederile legislației privind salubrizarea și legislației specifice pentru ambalaje și deșeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deșeurilor de ambalaje de la populație poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât și de către alți colectori autorizați, deși autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deșeurilor municipale (Legea nr. 101/2006); ... ● Aspecte de natură financiară și investițională: – Legislația actuală nu cuprinde prevederi clare privind responsabilitatea financiară a organizațiilor de transfer de responsabilitate pentru deșeurile de ambalaje. Astfel, în prezent, în cazul deșeurilor de ambalaje municipale, organizațiile de transfer de responsabilitate plătesc bonusuri operatorilor de salubrizare și reciclatorilor și nu costuri nete de gestionare a deșeurilor de ambalaje, care să fie reflectate în tariful de gestionare a acestora; ... ● Aspecte privind raportarea: – Lipsa în legislație de prevederi clare privind verificarea de către autoritatea de mediu a datelor raportate privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. ... ... ...
\nII.6.
\nDeșeuri de echipamente electrice și electronice II.6.1.
\nGenerarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice Deșeurile de echipamente electrice și electronice rezultă din echipamentele puse pe piață de producătorii/importatorii din România. Conform legislației în vigoare, pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice (EEE) numai producătorii înregistrați în Registrul Producătorilor și Importatorilor de EEE, constituit la ANPM.
\nNumărul producătorii înregistrați în Registrul Producătorilor și Importatorilor de EEE a crescut în perioada analizată. Astfel, dacă la începutul anului 2010 erau înregistrați 1.158 de producători, la sfârșitul anului 2014 erau înregistrați 2.185 de producători.
\nDistribuția cantităților de EEE puse pe piață, pe categorii, în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
\nTabel II-20: EEE introduse pe piață, 2010-2014 Sursa: ANPM Cu toate că numărul producătorilor de EEE înregistrați a crescut constant, în perioada 2010-2014, se observă că variația cantităților de EEE puse pe piață anual depinde mai mult de puterea de cumpărare a utilizatorilor de EEE și nu depinde de numărul de producători înregistrați sau de numărul locuitorilor din România.
\nEvoluția cantităților de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) generate și colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
\nTabel II-21: Deșeuri de echipamente electrice și electronice colectate, 2010-2014 Sursa: ANPM Raportând cantitatea de DEEE colectată la populația rezidentă (a se vedea secțiunea II.2.1) rezultă o rată de colectare de 1,0 - 1,7 kg/locuitor/an, cu mult mai mică față de obiectivul prevăzut în legislație pentru aceasta perioadă, respectiv 4 kg/locuitor/an. ...
\nII.6.2.
\nGestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice În vederea realizării obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE, producătorii pot acționa: ● individual, utilizând propriile resurse; ● prin transferarea acestor responsabilități, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit și autorizat în acest sens.
\nÎn prezent, în România sunt licențiate mai multe organizații colective (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a MM http://www.mmediu.gov.ro/categorie/comisie-deee/213.
\nLicențele sunt acordate pentru categoriile de EEE prevăzute în anexa nr. 1 și anexa nr. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice - O.U.G. nr. 5/2015 (în perioada până la 14 august 2018 inclusiv), respectiv categoriile din anexa nr. 2 din O.U.G. nr. 5/2015 (după 15 august 2018).
\nPonderea cantității de EEE pentru care organizațiile colective au preluat responsabilitatea a crescut constant în perioada de analiza, de la circa 80% în anul 2010 la peste 99% în anul 2014.
\nSchema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare este prezentată mai jos.
\nFigura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE Ratele de valorificare a DEEE au fost pentru întreaga perioada mai mari decât obiectivele legislative, pentru toate categoriile de DEEE.
\nTabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014 Sursa: ANPM În prezent, la nivelul României sunt autorizați 883 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării DEEE. Dintre aceștia, 75 de operatori economici dețin și autorizație de mediu pentru tratarea DEEE.
\nFigura II-25: Număr operatori economici autorizați pentru colectarea și tratarea DEEE pe județ/M. București Sursa: ANPM Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este de circa 120.000 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de DEEE prognozată a fi generată în perioada următoare (anul 2020), este de circa 70.000 tone/an, rezultă că există o capacitate suficientă de tratare a DEEE pentru acoperirea întregii cantități de deșeuri generate, în conformitate cu principiul proximității. ...
\nII.6.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind DEEE prevăzute în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.
\nTabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind DEEE Aspectele identificate legate de gestionarea deșeurilor de DEEE sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a DEEE: – O parte a DEEE, în special cele cu conținut mare de metal (electrocasnicele mari, uneltele electrice etc) sunt colectate alături de deșeurile metalice, în faza inițială de către colectori informali, fiind predate unor centre de preluare neautorizate pentru gestionarea DEEE. Astfel, cantitățile tratate de DEEE nu se evidențiază separat în raportări, ci sunt asimilate deșeurilor metalice; ... – Infrastructura necesară pentru colectarea DEEE la nivelul autorităților publice locale este slab dezvoltată la nivel național; ... – Gradul scăzut de colectare a DEEE; ... ● Aspecte de natură legislativă: – Necorelarea actelor normative în ceea ce privește responsabilitatea colectării DEEE de la populație - O.U.G. nr. 5/2015 prevede obligativitatea autorităților publice locale de a asigura colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare, iar Legea nr. 101/2006 republicată a serviciului de salubrizare a localităților exclude colectarea DEEE din activitățile serviciului de salubrizare; ... ● Aspecte de natură instituțională/organizațională: – Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse; ... ● Aspecte privind raportarea: – Sistem greoi de raportare a datelor privind EEE și DEEE - înregistrarea producătorilor și raportarea datelor se efectuează pe cele 98 subcategorii. ... ... ...
\nII.7.
\nDeșeuri de baterii și acumulatori II.7.1.
\nGenerarea deșeurilor de baterii și acumulatori În perioada 2010-2014, cantitatea de baterii și acumulatori (B&A) introduși pe piață a variat între circa 32.603 tone (2013) și circa 36.529 tone (2014).
\nTabel II-24: Baterii și acumulatori introduși pe piață, 2010-2014 Sursa: ANPM Evoluția cantităților de deșeuri de B&A generate și colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
\nTabel II-25: Deșeuri de baterii și acumulatori generate și colectate, 2010-2014 Sursa: ANPM Pentru deșeurile de B&A portabile se înregistrează o creștere semnificativă a colectării în perioada de referință.
\nDe asemenea, se înregistrează o creștere a cantității totale de deșeuri de baterii și acumulatori generate și colectate în România în perioada de analiză. ...
\nII.7.2.
\nGestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori Pentru gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori este aplicată schema de responsabilitate extinsă a producătorilor. În conformitate cu prevederile legislației în vigoare, producătorii de B&A sunt obligați să organizeze colectarea de deșeuri de baterii și acumulatori în una din următoarele modalități: a) individual sau b) prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic legal constituit, denumit organizație colectivă.
\nÎn prezent, în România sunt licențiate mai multe organizații colective (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a ANPM - http://www.anpm.ro/deșeuri-de- baterii-și-acumulatori).
\nConform datelor ANPM, în prezent, sistemele individuale și cele colective au ponderi echilibrate în gestionarea bateriilor și acumulatorilor, astfel: ● În anul 2013 - ponderea B&A gestionate în sistem colectiv a fost de 36,52% și ponderea B&A gestionate în sistem individual era 63,48%; ● În anul 2014 - crește ponderea B&A gestionate în sistem colectiv la 42,83%, B&A gestionate în sistem individual având o pondere de 57,17%.
\nSchema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare și fluxului B&A este prezentată în figura de mai jos.
\nFigura II-26: Schema actuală a gestionării B&A Gestionarea deșeurilor B&A Tabel II-26: Cantități de deșeuri B&A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014 Sursa: ANPM În anul 2012 au fost cele mai mari cantități de deșeuri B&A tratate/reciclate, iar în anul 2014 cele mai mari cantitățile de deșeuri B&A colectate.
\nTabel II-27: Rata de colectare a B&A portabili, 2010-2014 Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM și Studiului EPBA, 2015 Rata de colectare pentru B&A portabile se calculează ca medie între cantitățile de B&A puse pe piață în anul curent și cei doi ani anteriori. Obligațiile de atingere a țintelor de colectare pentru deșeurile de B&A portabili au fost de 25% până la 26 septembrie 2012; respectiv, 45% până la 26 septembrie 2016.
\nCu toate că în anul 2012 România nu a atins rata de colectare de 25%, începând cu anul 2013, s-a înregistrat o creștere a performanței de colectare a deșeurilor de B&A portabile, care a dus la realizarea unei rate de colectare de 30% în anul 2013 și de 32% în anul 2014. Creșterea ratei de colectare s-a datorat, în primul rând, dublării cantităților de B&A colectate în perioada 2012-2014 și, în al doilea rând, scăderii bruște a vânzărilor de B&A portabile din anul 2013. O contribuție majoră în colectarea deșeurilor de B&A portabili a avut-o înființarea sistemelor colective ale producătorilor (la sfârșitul anului 2012, cu primul an complet de activitate în 2013). Având în vedere evoluția colectării deșeurilor de B&A este posibil ca în anul 2016 România să fii atins rata de colectare de 45% stabilită de legislația în vigoare.
\nPentru bateriile cu plumb nivelurile de eficiență a reciclării în perioada 2010-2014 sunt mai mari decât obligația legală (peste 80% față de 65% obiectivul legal).
\nÎn prezent, la nivelul României sunt autorizați 1.524 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării deșeurilor de B&A. Dintre aceștia, 7 au autorizație de mediu pentru activitatea de tratare a deșeurilor de B&A.
\nFigura 5-14: Număr colectori de deșeuri de B&A pe județe, 2014 Sursa: ANPM Capacitatea totală de tratare a B&A la nivelul României este de 75.807,5 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de B&A colectată (în perioada 2014), este de 61.642,79 tone/an, în prezent există o capacitate suficientă de tratare a deșeurilor de B&A pentru acoperirea întregii cantități colectate, în conformitate cu principiul proximității. Cu toate acestea, singurii operatori economici care asigură reciclarea deșeurilor de B&A sunt Monbat Recycling S.R.L. și Rombat S.A., ambele companii având activitatea în domeniul bateriilor cu plumb, având o capacitate însumată de 70.000 tone/an. ...
\nII.7.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Obiectivele și țintele în domeniul bateriilor și acumulatorilor sunt definite, pe de o parte, în vechiul Plan național de gestionare a deșeurilor, iar pe de altă parte în legislație specifică acestui flux de deșeuri.
\nTabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile B&A Aspecte identificate legate de gestionarea deșeurilor de B&A sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor de B&A: – În prezent în România nu există capacități de reciclare pentru deșeurile de B&A Nichel Cadmiu, Alcaline, Zinc Aer, Zinc Carbon, Oxid de Argint, Oxid de Mercur, Litiu Polimer, Litiu Ion, ș.a., respectiv categoriile: 1a - 1h, 2a, 2c - 2f, 3b, 3c, 4b, 4c. Reciclarea acestor deșeuri de B&A se efectuează în afara României, în țări ca: Germania, Austria, Polonia, Belgia, ș.a. Conform principiului autonomiei și proximității, ar putea fi dezvoltate capacității de reciclare și pe plan național; ... ● Aspecte de natură instituțională/organizațională: – Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse; ... ● Aspecte privind raportarea: – Sistem greoi de raportare a datelor privind B&A. În prezent lipsește sistemul de înregistrare online a producătorilor și de raportare online a datelor. Sistemul actual solicită depunerea unui dosar voluminos la înregistrare, pe format de hârtie. ... ... ...
\nII.8.
\nVehicule scoase din uz II.8.1.
\nGenerarea vehiculelor scoase din uz Evoluția cantităților de vehicule scoase din uz (VSU) din România, generate și colectate în perioada 2010-2014, este prezentată în tabelul de mai jos.
\nTabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate și tratate, 2010-2014 Sursa: ANPM Diferențele anuale dintre numărul de VSU colectate și numărul de VSU tratate se înregistrează pentru că o parte din VSU colectate într-un an rămân pe stoc și sunt tratate în anul următor. ...
\nII.8.2.
\nGestionarea vehiculelor scoase din uz În prezent, în România, pentru VSU este aplicată responsabilitatea extinsă a producătorului, dar numai în sistem individual. Producătorii au ales să înființeze rețele de colectare prin contracte private cu dezmembratorii autorizați, unde, în conformitate cu prevederile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, predarea la instalația de tratare a VSU nu preluarea vehiculului de la ultimul deținător ar trebui să fie gratuită.
\nÎn practică, deținătorul VSU încasează o sumă de bani la predarea VSU către colector sau dezmembrator. Excepție fac VSU predate în cadrul programului \"Rabla\" pentru care deținătorul primește numai vaucher-ul aferent \"primei de casare\", fără alte sume.
\nConsumatorii care cumpără piese rezultate din dezmembrarea VSU plătesc pentru acestea firmelor de dezmembrare. De asemenea, reciclatorii plătesc către dezmembratori sau către schreddere valoarea materiilor prime secundare rezultate din tratarea VSU. Pentru materialele trimise pentru valorificare energetică sau co-procesare în fabricile de ciment, nu avem informații că există costuri sau beneficii financiare. Aceeași situație o întâlnim la deșeurile rezultate din tocare/mărunțire.
\nSchema de gestionare a VSU cu responsabilitățile operaționale și financiare este prezentată mai jos.
\nFigura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile gestionate în perioada 2010-2014.
\nTabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014 Sursa: ANPM În perioada de analiză, ratele de reutilizare și reciclare au variat între 80,9% în anul 2010 și 84% în anul 2014. Ratele de reutilizare și valorificare au variat între 85,5% în anul 2010 și 88,5% în anul 2014.
\nÎn conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru perioada 2010-2014, operatorii economici erau obligați să asigure realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol: ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 75% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate după 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate începând cu data de 01 ianuarie 1980.
\nComparând cantitățile gestionate cu obiectivele, rezultă că anual, în perioada 2010-2014, atât obiectivele de reutilizare și reciclare, cât și obiectivele de reutilizare și valorificare au fost atinse.
\nÎn prezent, la nivelul României sunt autorizați 608 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării VSU. Dintre aceștia, 545 au autorizație de mediu pentru activitatea de tratare a VSU iar 4 operatori economici dețin shreddere.
\nFigura II-28: Distribuția operatorilor economici autorizați pentru colectarea VSU, 2016 Sursa: ANPM Figura II-29: Distribuția numărului de VSU colectate pe județe și București, 2016 Sursa: ANPM Din analiza graficelor de mai sus se observă că în județele unde se colectează un număr mai mare de VSU, există și un număr mai mare de colectori. Excepție face Municipiul București, în care sunt doar 14 colectori autorizați. Cu toate acestea, capacitatea de tratare a VSU în municipiul București este asigurată de două instalații de shredder performante și de mare capacitate. Instalația SC REMATHOLDING Co SRL din București cu o capacitate de 1.000 t/oră la care se adaugă, în premieră pentru România, o instalație de tratare a reziduurilor de shredder, cu cinci trepte de sortare, dintre care o treaptă de sortare cu nisip este prima instalație de acest fel din Europa. O altă instalație de shredder din București este cea deținută de SC ROMRECYCLING SRL. În plus, mai funcționează două instalații de shredder, ambele deținute de SC REMATINVEST SRL în județele Cluj și Timiș. Din totalul de 38.137 tone tratate în anul 2014, 11.984 tone au fost prelucrate în cele 4 instalații de shredder.
\nÎn procesul de tocare a VSU, reziduul de shredder (alcătuit din sticlă, cauciuc, textile, cabluri și plastic) poate constitui mai mult de 25% din greutatea totală a VSU introduse în campania de shredder.
\nCu toate că numărul instalațiilor de shredder, în funcțiune, a scăzut în perioada 2010-2014 de la 6 instalații la 4, procentul de VSU tratate în aceste instalații a înregistrat variații mici (29-33%) în perioada de referință. Evoluția cantităților de VSU tratate în instalații de este prezentată în tabelul de mai jos.
\nTabel II-31: Evoluția VSU tratate în instalații de shredder, 2010-2014 Sursa: ANPM ...
\nII.8.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Principalele obiective definite de legislația europeană în domeniul VSU sunt: ● limitarea generării deșeurilor provenite de la vehicule scoase din uz precum și a toxicității acestora; ● creșterea ratelor de reutilizare, reciclare și alte forme de valorificare a VSU comparativ cu eliminarea; ● asigurarea tratării adecvate a deșeurilor în condiții sigure pentru mediu.
\nImplementarea acestor obiective a fost cuprinsă în Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor.
\nTabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind vehiculele scoase din uz Ca urmare a analizei situației actuale au rezultat următoarele aspecte sensibile: ● Necesitatea îmbunătățirii funcționării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului, inclusiv prin analiza opțiunii de utilizare a sistemului colectiv. La nivel UE-28, 16 state membre au implementat în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului fie numai sistemul colectiv, fie atât sistemul individual, cât și sistemul colectiv; ● Lipsa mecanismelor financiare, care să stimuleze valorificarea VSU; ● Cu toate că la nivel național sunt autorizați un număr semnificativ de operatori economici care au activitate principală tratarea VSU, există și alți operatori care preiau VSU fără a asigura condițiile minime prevăzute în legislație; ● Atribuirea tuturor responsabilităților de colectare a datelor și raportare doar operatorilor autorizați să desfășoare activități de tratare a VSU ar putea periclita rezultatul din motivul că reciclatorii sunt de obicei companii mici-mijlocii și nu au mereu pregătirea necesară pentru a înțelegerea corectă a tuturor prevederilor legislative. ... ...
\nII.9.
\nAnvelope uzate II.9.1.
\nGenerarea anvelopelor uzate În perioada 2011 -2015 evoluția cantităților de anvelope introduse pe piață, precum și a anvelopelor uzate colectate și valorificate se prezintă astfel:
\nTabel II-33: Cantități de anvelope introduse pe piață și anvelope uzate gestionate, 2011-2015 Sursa: ANPM ...
\nII.9.2.
\nGestionarea anvelopelor uzate Persoanele juridice care introduc pe piață anvelope noi și/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să colecteze anvelopele uzate în proporție de 80% din cantitatea introdusă pe piață în anul precedent și să valorifice întreaga cantitate de anvelope uzate colectată. Valorificarea constă în reutilizare, refolosire ca atare, reșapare, reciclare și valorificare termoenergetică.
\nAceste obligații pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilității către persoane juridice legal constituite în acest scop.
\nÎn prezent există o singură societate autorizată pentru preluarea responsabilității îndeplinirii obiectivului de colectare și valorificare a anvelopelor uzate - S.C. ECO ANVELOPE S.A. București, înființată în anul 2004 și reautorizată în 2014. Ponderea pe piață a ECO ANVELOPE S.A., în perioada 2010-2014, a fost cuprinsă între 60% - 80%.
\nSchema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare, circuitul fluxului deșeurilor de anvelope, este prezentată mai jos.
\nFigura 5-23: Schema actuală a gestionării deșeurilor de anvelope Din cantitatea de anvelope uzate colectată circa 80% se valorifică prin procedeul de co- procesare, în fabricile de ciment, realizându-se astfel atât valorificarea energetică, dar și materială a anvelopelor uzate. Restul anvelopelor sunt valorificate prin reciclare - respectiv obținere de pudretă, reeșapare precum și utilizare ca atare pentru diverse scopuri.
\nInstalații de coincinerare sunt prezentate în secțiunea II.3.2.
\nCapacitatea totală de co-procesare a anvelopelor uzate corespunzătoare celor șapte fabrici de ciment mai sus este de cca. 110.000 tone/an.
\nCa și reciclatori de anvelope uzate, care produc pudretă de cauciuc - ulterior utilizată la producerea articolelor tehnice - sunt: S.C. REMAT București Sud și S.C. ARTEGO S.A. Târgu Jiu, cu o capacitate însumată de circa 4.500 tone/an. Tot pudretă de cauciuc produce și GranutechRecycling din Suceava. Reciclarea materială prin procedeul de degradare termică, operația R3, este realizată de societatea Power Oil Company S.R.L. din Chișoda, județul Timiș*18).
\nNotă ... *18) Sursa: MERCMA, ANPM Altă metodă de reciclare a anvelopelor este reșaparea, deșaparea, debavuarea, repararea carcaselor. Societăți care au această activitate sunt Internațional Tyres din Suceava, Argumix S.R.L. din Arad și S.C. Recuperare Reciclare Anvelope S.R.L. din Jilava, județul Ilfov.
\nÎn total, sunt înregistrați 50 operatori economici care valorifică anvelope uzate.
\nOcazional, anvelopele uzate se valorifică prin utilizare ca atare pentru protejarea pistelor de curse, stabilizarea gropilor de deșeuri menajere, taluzarea malurilor și alte aplicații. ...
\nII.9.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piață anvelope noi și/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate: ● să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităților introduse de ele pe piață în anul precedent; ● să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reșapeze, să recicleze și/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.
\nPrincipalele obiective definite de Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și în Planul Național de Gestionare a deșeurilor, în planurile regionale, județene și locale sunt: ● Creșterea gradului de valorificare materială și energetica a anvelopelor uzate; ● Organizarea sistemului de colectare valorificare materială și termoenergetică a anvelopelor uzate.
\nAceste obiective au fost îndeplinite. Sistemul de colectare și valorificare a anvelopelor a fost pus în practică, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv. În prezent sunt înregistrați 50 de operatori economici care valorifică anvelope, distribuiți uniform la nivel național.
\nObligațiile de colectare (80% din cantitățile introduse pe piață în anul precedent) au fost îndeplinite în perioada 2011-2014. În anul 2015, cantitățile de anvelope uzate colectate sunt mai mici, pentru îndeplinirea obligațiilor de colectare fiind necesare încă 9.832 tone anvelope uzate. Procentul de colectare reprezintă 67% din anvelopele puse pe piață în anul anterior.
\nAlte aspecte identificate legate de gestionarea anvelopelor uzate sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a anvelopelor uzate: – În prezent, majoritatea anvelopelor uzate sunt valorificate prin co-procesare în fabricile de ciment, refolosirea și reeșaparea anvelopelor uzate, fiind realizată la scară redusă; ... – Capacități scăzute de reciclare a anvelopelor uzate (numai doua instalații la nivel național); ... ● Aspecte de natură legislativă: – Legislația națională în domeniul deșeurilor de anvelope este emisă în anul 2004 și nu a fost armonizată cu noile prevederi ale Legii nr. 211/2011; ... – Obiectivele existente nu sunt eficiente din perspectiva îmbunătățirii performanței sistemului de gestionare a deșeurilor de anvelope, deoarece există numai obiectivul global de valorificare. ... ... ...
\nII.10.
\nUleiuri uzate În această secțiune sunt prezentate informații referitoare la uleiurile minerale rafinate cu diferite adaosuri, care au devenit improprii destinației inițiale. Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate este reglementată prin H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate (H.G. nr. 235/2007).
\nII.10.1.
\nGenerarea uleiurilor uzate În perioada 2010-2013, atât cantitățile de uleiuri introduse pe piață, cât și cantitățile de uleiuri uzate generate prezintă o variație neuniformă.
\nFigura II-30: Cantități de uleiuri introduse pe piață și uleiuri uzate generate, 2010 - 2013 Sursa: ANPM ...
\nII.10.2.
\nGestionarea uleiurilor uzate Conform H.G. nr. 235/2007, producătorii și importatorii de uleiuri sunt obligați să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespunzător cantităților și tipurilor de uleiuri introduse pe piață. Această obligație se poate realiza individual sau prin terții indicați autorităților publice centrale pentru protecția mediului, de către persoanele responsabile.
\nÎn scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot încheia acorduri voluntare cu autoritățile publice centrale și/sau locale.
\nÎn conformitate cu legislația actuală, actorii implicați în sistemul de gestionare a uleiurilor uzate raportează anual date la Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
\nCantitățile colectate, valorificate și eliminate de uleiuri uzate în anii 2010-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.
\nTabel II-34: Cantitățile de uleiuri uzate colectate și gestionate, 2010-2013 Sursa: ANPM O parte însemnată din cantitățile de uleiuri uzate au fost valorificate în anul 2014 prin activitatea R1 întrebuințarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie (incluzând valorificarea prin coincinerare în cuptoarele de ciment, valorificarea prin alte operații de valorificare, care are drept scop obținerea unui combustibil-CLU, valorificarea prin combustie în centrale termice autorizate).
\nSchema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare, este prezentată în figura de mai jos.
\nFigura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate În anul 2011 raportarea privind gestionarea uleiurilor uzate la nivel național a implicat un număr total de 3.823 de operatori economici din care în funcție de tipul de activitate*19):
\nNotă ... *19) Sursa Raport național privind starea mediului pentru anul 2013-ANPM ● 187 de operatori economici care au introdus pe piața uleiuri proaspete; ● 1.716 operatori economici generatori de uleiuri uzate; ● 1.139 de service-uri autorizate pentru schimbul de consumabile (schimbul de ulei și a filtrelor de ulei) generatori de uleiuri uzate; ● 96 de operatori economici autorizați pentru colectarea uleiurilor uzate; ● 612 de stații de distribuție a produselor petroliere care au colectat uleiuri uzate de la persoane fizice; ● 7 operatori economici valorificatori prin coincinerare a uleiurilor uzate în cuptoarele de ciment prevăzute cu coincinerare de deșeuri; ● 10 operatori economici valorificatori de uleiuri uzate prin alte operații de valorificare (au fost excluși operatorii economici care valorifică doar propriile deșeuri); ● 6 operatori economici valorificatori prin combustie a uleiurilor uzate în centrale termice autorizate; ● 7 operatori economici eliminatori de uleiuri uzate autorizați pentru incinerarea deșeurilor.
\nFigura II-32: Operatori economici autorizați să desfășoare activități de tratare și valorificare a uleiului uzat Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM ...
\nII.10.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a deșeurilor pentru perioada 2003-2013.
\nTabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind uleiurile uzate În plus față de stadiul îndeplinirii obiectivelor mai trebuie menționat faptul ca legislația actuală privind gestionarea uleiurilor uzate nu stabilește obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească factorii responsabili, individual sau prin terți.
\nDe asemenea, o altă problemă este aceea că datele privind uleiurile uzate sunt raportate doar de către operatorii colectori de astfel de deșeuri periculoase. Service-urile auto care nu au vopsitorie de automobile sau spălătorie de automobile în structura lor nu au obligație de raportare nici a cantităților de ulei pus pe piață, nici a cantităților generate de activitatea service-urilor. ... ...
\nII.11.
\nDeșeuri din construcții și desființări Deșeurile din construcții și desființări cuprind atât deșeurile din construcții și desființări de la populație, colectate de cele mai multe ori de operatorii de salubrizare, cât și deșeurile din construcții și desființări rezultate în urma activităților din domeniul construcțiilor, gestionate în multe cazuri de respectivii operatori economici.
\nII.11.1.
\nGenerarea deșeurilor din construcții și desființări În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de deșeuri din construcții și desființări (DCD) generate în România în perioada 2010-2014.
\nTabel II-36: Generarea deșeurilor din construcții și desființări, 2010-2014 Sursa: ANPM Evoluția generării DCD este direct conectată cu dezvoltarea economică, nivelul investițiilor și nivelul standardului de viață. Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de construcții din România în perioada 2003-2008 a condus la creșterea masivă a cantităților anuale de DCD. În ultimii ani (2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil și, corelat cu impactul crizei economice, se poate estima că generarea anuală de DCD s-a stabilizat. 99% din cantitatea de DCD generată în anul 2014 reprezintă deșeuri minerale, inerte, restul de 1% fiind deșeuri reciclabile (metal, sticla, plastic, lemn).
\nTabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015 Sursa: Pe baza datelor EUROSTAT Din tabelul de mai sus, se poate observa că indicatorul de generare pentru România este mult sub media europeană. Ținând cont de situația actuală în sectorul deșeurilor din construcții și desființări, de lipsa legislației specifice privind cerințele de raportare pentru firmele de construcții (actele de reglementare nu cuprind cerințe explicite de raportare a deșeurilor gestionate), precum și având în vedere rezultatele studiilor recente realizate*20), se poate aprecia ca la nivel național cantitățile de DCD generate sunt subestimate.
\nNotă ... *20) \"Analiza situației naționale privind generarea, colectarea, tratarea și valorificarea deșeurilor din construcții și demolări\", proiectul LIFE 10 ENV/RO/000727 Valorificarea deșeurilor din construcții și demolări din județul Buzău VAL-C&D În anul 2014, din totalul cantității de DCD generate aproximativ 4% o reprezintă fracția periculoasă. Deși cantitățile de deșeuri periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor generate, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru gestionarea acestora (colectarea separate și eliminarea în instalații autorizate), pentru a nu contamina și restul deșeurilor și pentru a nu crea probleme la valorificarea și eliminarea ulterioară a acestora. ...
\nII.11.2.
\nGestionarea deșeurilor din construcții și desființări În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării DCD, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
\nFigura II-33: Schema actuală a gestionării deșeurilor din construcții și desființări Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deșeurilor prevede că producătorul de deșeuri sau, după caz, deținătorul are obligația de efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale sau de a transfera aceste deșeuri unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor (prin intermediul unui operator de colectare). Producătorul sau deținătorul care transferă deșeuri în vederea efectuării unor operațiuni de tratate preliminară în vederea valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru realizarea operațiilor de valorificare sau eliminare, art. 23 al din Legea nr. 211/2011.
\nFirmele de construcții au obligația de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a DCD de pe șantiere. Legea nr. 211/2011 prevede la art. 17 (3) ca titularii pe numele cărora au fost emise autorizații de construcție și/sau desființări au obligația să gestioneze DCD astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere, rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și desființări, cu excepția materialelor geologice naturale.
\nLegea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare include în activitățile serviciului de salubrizare colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora. Astfel, populația are obligația de a preda DCD operatorului de salubrizare.
\nOperatorii de salubrizare colectează DCD de la populație și le transportă la instalații de reciclare/valorificare, sau la depozitele zonale de deșeuri nepericuloase/inerte sau în zonele unde este necesară aducerea terenurilor la cotă prin utilizarea materialelor de umplutură. Sunt întâlnite și situații în care operatorii de salubrizare operează propriile facilități de stocare temporară și tratare (prin concasare și sortare) a deșeurilor din construcții și desființări.
\nControlul privind modul de gestionare a DCD, este realizat, în principal, de către Garda Națională de Mediu. În plus, Inspectoratul de Stat în Construcții realizează și cuprinde și inspecții la unitățile de exploatare și de postutilizare a construcțiilor, privind existența și respectarea sistemului calității în construcții (art 20 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare).
\nTratarea DCD Conform datelor ANPM operatorii economici autorizați care dețin instalațiile de tratare/valorificare pentru deșeurile din construcții și desființări inerte (instalații de concasare) sunt distribuiți în următoarele județe: Alba, Argeș, Bacău, Bihor, București, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmbovița, Galați, Ilfov, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Sibiu, Timiș.
\nPe lângă acești operatori privați, o serie de municipalități au dezvoltat servicii proprii specializate pentru acest domeniu: Mediaș (Sibiu), Dej (Cluj), Panciu (Vrancea).
\nLa nivel național există în prezent 31 de instalații pentru concasarea DCD, cu o capacitate totală estimată de aproximativ 3 milioane tone/an.
\nDistribuția în țară a instalațiilor de concasare este neuniformă (ceea ce implică, în unele cazuri, parcurgerea de distanțe mari din punctul de generare al deșeurilor din construcții și desființări și implicit și costuri mari).
\nFigura II-34: Distribuția operatorilor economici autorizați pentru tratarea deșeurilor din construcții și desființări Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM. Instalația de concasare din municipiul Botoșani nu este în prezent funcțională Depozitarea/eliminarea Din anul 2008, în localitatea Ovidiu, județul Constanța, a fost autorizată funcționarea depozitului de deșeuri inerte, operat de S.C. OVI PREST CON S.R.L., unde sunt eliminate deșeurile din construcții și desființări generate în județul Constanța. Capacitatea de depozitare în etapa I de exploatare este de 310.767 mc.
\nÎn majoritatea cazurilor eliminarea DCD se realizează pe amplasamentul depozitelor pentru deșeuri municipale.
\nFigura II-35: Generarea și gestionarea deșeurilor din construcții și desființări, 2010 - 2014 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM Ponderea DCD reciclate a crescut în perioada de analiza, de la 28% în 2010 (raportat la cantitatea de deșeuri generată) la 59% în 2014. Cantitatea de DCD folosită la umplere variază între 11 și 15%.
\nRata de reciclare și utilizare la umplere a prezentat în perioada de analiza următoarele valori: ● În anul 2010 - 39%; ● În anul 2011 - 42%; ● În anul 2012 - 47%; ● În anul 2013 - 63%; ● În anul 2014 - 73%.
\nDeși rata de reciclare și utilizare la umplere este în prezent foarte ridicata (în anul 2014 depășind obiectivul stabilit prin Legea nr. 211/2011 pentru anul 2020, respectiv 70%), trebuie avut în vedere că, după cum este menționat în secțiunea II.11.1, se apreciază că la nivel național cantitățile de DCD generate sunt subestimate. ...
\nII.11.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele și țintele privind gestionarea DCD sunt cele prevăzute în legislație și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, 2003-2013.
\nTabel II-38: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind DCD Principalele aspecte ale sistemului actual de gestionare a DCD sunt următoarele: ● Lipsa cadrului legislativ specific pentru DCD care să impună responsabilități clare și obligații de raportare pentru actorii implicați în gestionarea acestui flux de deșeuri; ● Acceptarea la depozitele de deșeuri municipale a DCD în condițiile în care acestea ar putea fi tratate/valorificare. Această practică descurajează orice inițiativă de valorificare a DCD, mai ales în condițiile costului încă scăzut al depozitării; ● Rata de utilizare a agregatelor minerale secundare (rezultate din tratarea mecanică a DCD) este în continuare mult prea mică. Una dintre cauze este costul prea mare al acestora raportat la costul agregatelor minerale naturale care este redus (nu sunt internalizate costurile de mediu ale exploatărilor); ● Capacități de tratare (concasare) insuficiente la nivel național; ● Lipsa depozitelor pentru deșeuri inerte; ● Lipsa normelor privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deșeurilor din construcții și desființări (încetarea statutului de deșeu); ● Control scăzut din partea autorităților privind abandonarea deșeurilor din construcții și desființări.
\nÎn prezent, Ministerul Mediului coordonează redactarea unui proiect de act normativ (hotărâre de guvern) pentru gestionarea DCD, prin care se impun responsabilități pentru toți actorii implicați în gestionarea acestui flux de deșeuri. ... ...
\nII.12.
\nNămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești II.12.1.
\nGenerarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești Cantitatea de nămol generată depinde de gradul de racordare a populației la sistemele de canalizare și de tipul procesului aplicat pentru epurarea apelor uzate.
\nConform datelor INS, în anul 2014, populația cu locuințele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu epurarea apelor uzate a crescut cu circa 40% în perioada 2010-2014, de la 6,5 la 9 milioane locuitori (ceea ce reprezintă 47% din populația țării).
\nÎn ceea ce privește epurarea apelor uzate colectate, în anul 2014 au fost identificate un număr de 490 stații de epurare orășenești din care 48 prevăzute cu treaptă terțiară (dublu față de anul 2010) și 321 prevăzute cu treaptă secundară (cu 70% mai multe față de anul 2010).
\nEvoluția nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești în perioada analizată (2010-2014) este evidențiată în graficul de mai jos.
\nFigura II-36: Nămoluri de epurare generate și rata conectare la sistem de canalizare, 2010- 2014 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de INS și ANAR Datele evidențiază o creștere cu 134% a cantității de nămol generată în 2014 față de 2010 (de la 82 mii tone s.u în anul 2010 la 192 mii tone s.u în anul 2014). Creșterea este rezultatul atât evoluției ratei de racordare a populației la sistemul de canalizare, dar și modernizării stațiilor de epurare. În plus, această creștere semnificativă se datorează și îmbunătățirii sistemului de colectare a datelor prelucrate în cadrul anchetei statistice realizate de INS.
\nRaportând cantitatea generată la numărul de locuitori racordați la sistemul de canalizare, s-a determinat indicatorul de generare nămoluri exprimat în g/pers/zi.
\nTabel II-39: Evoluția indicatorului de generare nămoluri rezultate de la stațiile de epurare orășenești, 2010-2014 Sursa: Calculat pe baza datelor INS ...
\nII.12.2.
\nGestionarea nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești Responsabilitatea gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești revine operatorilor regionali ai serviciului de alimentare cu apă și canalizare. La sfârșitul anului 2015, la nivel național își desfășurau activitatea 43 de operatori regionali.
\nÎn figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării nămolurilor rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
\nFigura II-37: Schema actuală a gestionării nămolurilor de la stațiile de epurare orășenești În anul 2011, în cadrul proiectului \"Elaborarea politicii naționale de gestionare a nămolurilor de epurare\", cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, a fost elaborată Strategia Națională a Gestionării Nămolurilor, care nu a fost însă aprobată de autoritățile competente.
\nGestionarea nămolurilor la nivelul fiecărui județ, este reglementată de Strategiile de gestionare a nămolurilor, elaborate în cadrul proiectelor finanțate prin POS Mediu și în curs de actualizare în cadrul proiectelor finanțate prin POIM.
\nÎn prezent, gestionarea nămolurilor presupune în principal pretratarea acestora în incinta stațiilor de epurare în vederea diminuării cantității de apă pe care o conține, pentru a recupera substanțe utile sau pentru a-l condiționa în vederea utilizării sale ca fertilizant în agricultura sau eliminării prin depozitare.
\nFigura II-38: Gestionarea nămolurilor de epurare, 2010-2014 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de INS Conform datelor INS, din cantitatea totală de nămoluri tratată în anul 2014, aproximativ 6% au fost valorificate în agricultura, cea mai mare parte, aproximativ 75% fiind însă depozitată sau stocată pe platformele proprii.
\nPre-tratarea nămolurilor Conform informațiilor prelucrate din centralizarea chestionarelor completate de operatorii de apă, schemele de pre-tratare a nămolului prevăd în principal - îngroșarea gravitațională/mecanică, stabilizarea nămolului de obicei, prin fermentare anaerobă cu valorificarea biogazului, tratare cu var stins, halde de uscare solare și compostare - pentru a respecta cerințele privind conținutul de substanță uscată respectiv 35% pentru eliminare în depozitele de deșeuri municipale și 18-25% pentru agricultura, împăduriri, compostare etc.
\nValorificarea în agricultura Nămolul de epurare poate fi utilizat în agricultură numai cu condiția respectării prevederilor legislative și anume a Ordinului nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecția mediului și în special a solului atunci când nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură.
\nFigura II-39: Valorificarea nămolurilor în agricultură, 2010-2014 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de INS După cum se poate vedea din graficul alăturat, conform anchetei statistice realizate de INS, cantitatea de nămol valorificată în agricultură a crescut semnificativ în perioada 2010- 2014, de la 1.930 tone su în 2010, la 13.050 tone s.u. Raportat însă la cantitatea de nămol generată procentul de valorificare a nămolului în agricultură rămâne încă foarte scăzut (aproximativ 6%).
\nDepozitarea nămolurilor În prezent aproximativ 75% din nămolurile rezultate de la stațiile de epurare municipale sunt depozitate fie la depozitele municipale fie pe platforme proprii de depozitare din incinta stațiilor de epurare. În datele furnizate de INS nu există o distincție clară în ceea ce privește cantitatea depozitată și cea stocată pe platforme amenajate.
\nÎn ceea ce privește instalațiile de tratare finală a nămolurilor, la momentul realizării raportului, la nivel național există în funcțiune: ● 35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de 48 milioane tone și o capacitate disponibilă (la sfârșitul anului 2014) de 13 milioane tone. Conform normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor, nămolurile de epurare pot fi acceptate la depozitare într-o proporție de maxim 10% din capacitatea depozitului și cu un conținut de substanță uscată de minim 35%. ● 1 depozit pentru eliminarea nămolului deshidratat cu o capacitate de 80.000 mc - depozitul preia exclusiv nămolurile generate de la SEAU Brașov.
\nIncinerarea nămolurilor În prezent, nu există instalații pentru incinerarea nămolurilor de epurare. Conform datelor furnizate de INS, în anul 2014 s-a eliminat în incineratoarele pentru deșeuri periculoase o cantitate de 1.240 tone nămol de epurare.
\nPrin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020 este prevăzută realizarea unui incinerator cu o capacitate de 175.000 t/an, care va trata nămolurile provenite de la stațiile de epurare ce deservesc Municipiul București și 11 localități limitrofe. Data estimativă de punere în funcțiune este anul 2020. ...
\nII.12.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire În tabelul de mai jos este prezentat modul de îndeplinire a obiectivelor privind nămolurile rezultate de la stațiile de epurare orășenești, incluse în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013.
\nTabel II-40: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind nămolurile Principalele aspecte identificate în sistemul actual de gestionarea a nămolurilor sunt următoarele: ● Capacități insuficiente de tratare a nămolurilor în vederea valorificării; ● Lipsa unei baze de date unitară în care să fie centralizate cantitățile de nămoluri generate și gestionate. Date privind nămolurile sunt gestionate în prezent de către ANPM și INS, în formate diferite; ● Nu există norme tehnice privind stabilirea calității nămolului provenit din stațiile de epurare; ● Nu există o definire clară a responsabilităților în ceea ce privește managementul nămolurilor atunci când sunt utilizate în agricultură; ● Obținerea permisului de aplicare a cantității de nămol necesita un timp îndelungat și sunt puțini operatori regionali de apă care au aplicat pentru eliberarea acestuia; ● Lipsa actualizării Ordinului 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură; ● Costurile pentru folosirea nămolului în agricultură sunt foarte mari și nu există instrumente financiare pentru stimularea acestui sector; ● În prezent, o mare parte din stațiile de epurare orășenești au acumulat stocuri de nămol pe platformele de stocare. De asemenea, cea mai mare parte a cantității de nămol generate este eliminată prin depozitare; ● Lipsa unei Strategii de gestionarea a nămolurilor actualizată și aprobată de către autoritățile competente. ... ...
\nII.13.
\nDeșeuri cu conținut de PCB II.13.1.
\nGenerarea deșeurilor cu conținut de PCB Conform prevederilor legale, ANPM elaborează și actualizează anual Inventarul Național al echipamentelor cu conținut de PCB. Inventarul cuprinde informații pentru echipamentele cu un volum de PCB mai mare de 5 dmc și cu o concentrație mai mare de 50 ppm (0,005%).
\nAstfel, la nivel național, în anul 2014, au fost raportate 49.172 echipamente cu PCB (transformatori și condesatori) cu un conținut de ulei de 1,1 milioane litri, din care: ● 6.356 echipamente scoase din uz cu un conținut de ulei de 61.828 litri ● 42.816 echipamente în funcționare cu un conținut de ulei de 1.036.553 litri.
\nEvoluția numărului de echipamente cu PCB, total și distinct pentru transformatoare și condesatoare, atât cele scoase din uz, cât și cele în funcțiune în perioada 2010-2014, este evidențiată în graficul de mai jos.
\nFigura II-40: Număr echipamente cu PCB inventariate, 2010-2014 Sursa: Inventar Național Din grafic se poate observa o reducere cu 50% a numărului de echipamente inventariate în 2014 comparativ cu anul 2010.
\nDe asemenea, conform datelor ANPM, în anul 2014 s-au generat 327 tone de deșeuri cu conținut de PCB.
\nÎn prezent, nu există o evidență a echipamentelor/produselor cu o concentrație de PCB între 50 ppm (0,005) și 500 ppm (0,05%) cu un volum mai mic de 5 dmc. ...
\nII.13.2.
\nGestionarea deșeurilor cu conținut de PCB Conform prevederilor H.G. nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare (H.G. nr. 173/2000), actorii implicați în gestiunea și controlul echipamentelor, materialelor și deșeurilor cu conținut de PCB și produși similari sunt: ● Secretariatul pentru compuși desemnați, constituit în cadrul Ministerului Mediului și a cărui mod de organizare și funcționare este reglementat prin Ordinul nr.1018/2005 privind înființarea în cadrul Direcției Generale Deșeuri, Situri Contaminate și Substanțe Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compuși desemnați; ● Agențiile județene pentru Protecția Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului; ● Garda Națională de Mediu; ● Autoritățile de prevenire și stingere a incendiilor; ● Operatorii economici care dețin echipamente/materiale cu conținut de PCB sau produși similari.
\nH.G. nr. 173/2000 stabilește responsabilitățile fiecăruia din actorii sus menționați în ceea ce privește inventarierea echipamentelor cu conținut de PCB, întocmirea planurilor de decontaminare sau eliminare și a schemelor de colectare și eliminare, etichetarea și raportarea datelor.
\nÎn figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor cu conținut de PCB, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
\nÎn cazul echipamentelor cu conținut de PCB cu un cu un volum de PCB mai mare de 5 dmc și cu o concentrație mai mare de 500 ppm (0,05%), incluse în Inventarul Național, operatorii economici care le dețin au obligația de a întocmi Planurile de decontaminare și eliminare ce sunt transmise agențiilor județene pentru protecția mediului la sfârșitul fiecărui an, iar ANPM le centralizează.
\nÎn cazul echipamentelor cu o concentrație mai mică de 500 ppm (0,05%) dar mai mare de 50 ppm (0,005%) și un volum mai mic de 5 mc, care nu sunt incluse în Inventarul Național, ANPM elaborează schemele de colectare și eliminare ale echipamentelor cu PCB.
\nConform datelor ANPM, în anul 2013 au fost eliminate un număr de 5.756 echipamente cu conținut de PCB (transformatori și condesatori) cu un conținut total de ulei de 71.211 litri.
\nÎn anul 2010, data limită pentru eliminarea echipamentelor scoase din uz, au fost eliminate aproximativ 35% din totalul echipamentelor.
\nFigura II-41: Schema actuală a gestionării deșeurilor cu conținut de PCB Figura II-42: Numărul echipamentelor cu PCB eliminate Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM În anul 2014, s-au generat 327 tone deșeuri cu conținut de PCB din care 167 tone au fost tratate prin incinerare (R1, D10) și 34 tone depozitate (D5).
\nLa nivel național, există următoarele instalații pentru tratarea echipamentelor cu conținut de PCB, respectiv: ● 5 incineratoare cu o capacitate proiectată totală (nu doar pentru deșeuri cu conținut de PCB) de aproximativ 50.000 t/an; ● 1 instalație de eliminare a echipamentelor cu conținut de PCB (dezmembrare și decontaminare condensatoare și transformatoare) cu o capacitate de 3.900 t/an; ● 1 instalație pentru tratarea fizico-chimică (declorinare), cu o capacitate de 4 tone/oră. ...
\nII.13.3.
\nEvaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile cu conținut de PCB sunt cele prevăzute în: ● Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (SN și PNGD) pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin H.G. nr. 1470/2004); ● Planul Național de Implementare a Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți adoptată la Stockholm la 22 mai 2001, aferent perioadei 2008 - 2029 (aprobat prin H.G. nr. 1497/2008).
\nTabel II-41: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile cu PCB Principalele aspecte identificate referitoare la gestionarea deșeurilor cu conținut de PCB sunt următoarele: ● H.G. nr. 173/2000 nu transpune corect prevederile Directivei nr. 96/59/CE, principalele probleme identificate fiind: ● Lipsa în legislația actuală a prevederilor referitoare la echipamentele cu un conținut de PCB într-un volum mai mic de 5 dmc; ● Definiția eliminării nu este transpusă corect. Conform Directivei nr. 96/59/CE, eliminarea înseamnă \"operațiunile D8, D9, D10, D12 (numai în siguranță, la adâncime, în depozite subterane în formațiuni de rocă uscată și numai pentru echipamentul conținând PCB-uri și pcb-uri uzate care nu pot fi decontaminate) și operațiunea D15 prevăzută în anexa II A din Directiva nr. 75/442/CEE\". ● Nerespectarea termenului de 2010 pentru pentru decontaminarea/eliminarea echipamentelor cu conținut de PCB în volum mai mare de 5 dmc aflate în funcționare; ● Existența în anul 2014 de echipamente cu conținut de PCB scoase din uz, pentru care nu s-a realizat operația de decontaminare și/sau eliminare, cu toate că termenul limită prevăzut de legislație este anul 2010; ● Secretariatul pentru compuși desemnați nu este operațional; ● Nu sunt elaborate schemele de colectare și eliminare ale echipamentelor cu concentrații de PCB mai mici de 500 ppm (0,05%) dar mai mari de 50 ppm (0,005%), care nu sunt cuprinse în Inventarul Național (cu un volum mai mic de 5 dmc). ... ...
\nII.14.