Obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ce vor reveni României în perioada post-2012 în calitate de stat membru al Uniunii Europene, se conformează obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primăvară a Consiliului European din 9 martie 2007, respectiv de reducere, până în anul 2020, cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE, comparativ cu nivelul anului 1990, şi creşterea, în acelaşi interval de timp, cu până la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în totalul consumului energetic, precum şi creşterea eficienţei energetice cu 20%, precum şi un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total în domeniul transporturilor. În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%, promovarea utilizării surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanţă majoră în pachetul legislativ privind schimbările climatice şi energia din surse regenerabile prezentat de Comisia Europeană la 23 ianuarie 2008. Ţintele avute în vedere şi termenele de punere în aplicare sunt, în unele privinţe, mai exigente decât cele stabilite în Strategia pentru Dezvoltare Durabilă revizuită a UE din iunie 2006. Pachetul legislativ menţionat este încă în dezbatere la nivel european, urmând ca cel târziu în anul 2009 acesta să fie adoptat.
\nÎn conformitate cu Noua Politică Energetică a Uniunii Europene din 2007, energia este un element esenţial al dezvoltării la nivelul Uniunii. În aceeaşi măsură, ea prezintă o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbărilor climatice, al creşterii dependenţei de importul de resurse energetice, precum şi al tendinţei de creştere a preţului energiei. Se porneşte de la recunoaşterea faptului ca UE este tot mai expusă la instabilitatea pieţelor internaţionale de energie şi la tendinţa de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de către un grup restrâns de deţinători.
\nPrin realizarea unei pieţe interne de energie, Uniunea Europeană urmăreşte stabilirea unor preţuri corecte şi competitive, stimulează economisirea de energie şi atragerea de investiţii în sectorul energetic.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt şi mediu şi crearea premiselor pentru securitatea energetică a ţării pe termen lung conform cerinţelor unei economii moderne de piaţă, în condiţii de siguranţă şi competitivitate; îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de seră; promovarea şi aplicarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.
\nPentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, este deosebit de importantă racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu şi lung: creşterea securităţii alimentării cu energie şi a infrastructurii critice; creşterea competitivităţii în domeniul energiei, reducerea impactului asupra mediului şi integrarea în piaţa regională de energie.
\nPrincipalele direcţii strategice în domeniul politicii energetice, pe care România trebuie să-şi mobilizeze cu prioritate eforturile în conformitate cu obiectivele şi politicile convenite la nivelul Uniunii Europene, sunt: ● Securitatea energetică: Menţinerea suveranităţii naţionale asupra resurselor primare de energie şi respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei; creşterea siguranţei ofertei de energie şi menţinerea unui grad acceptabil de dependenţă faţă de importuri prin diversificarea surselor de import, a resurselor energetice proprii, a rutelor şi reţelelor de transport naţionale şi regionale; cooperarea regională pentru protecţia infrastructurii critice în domeniul energiei; ● Dezvoltarea durabilă: Îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin reducerea consumului total de energie primară raportat la valoarea produselor sau serviciilor; creşterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total şi în producţia de electricitate; utilizarea raţională şi eficientă a resurselor primare neregenerabile şi scăderea progresivă a ponderii acestora în consumul final; promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă; valorificarea resurselor secundare de energie; susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienţă energetică şi ambientală; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului şi respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a emisiilor de poluanţi atmosferici; ● Competitivitatea: Continuarea dezvoltării şi perfecţionării pieţelor concurenţiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, cărbune, servicii energetice; promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi, în contextul integrării regionale; pregătirea pieţei de certificate albe privind utilizarea eficientă a energiei; participarea la schema comunitară de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; liberalizarea tranzitului de energie şi asigurarea accesului constant şi nediscriminatoriu al participanţilor din piaţă la reţelele de transport, distribuţie şi la interconexiunile internaţionale; dezvoltarea infrastructurii energetice; continuarea procesului de restructurare şi privatizare în sectoarele energiei electrice, termice şi gazelor naturale; continuarea procesului de restructurare în sectorul de extracţie şi utilizare a lignitului în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa de capital; înfiinţarea bursei regionale de energie şi participarea în continuare a României la procesul de consolidare a pieţelor energetice la nivel european.
\nPrin măsuri coerente de creştere a eficienţei energetice se va obţine o reducere a consumului de energie finală cu 13,5% în perioada 2008-2016 în comparaţie cu nivelul consumului mediu din perioada 2001-2005, în conformitate cu primul Plan Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice 2007-2010. Acest obiectiv se va realiza prin măsuri legislative, reglementări, acorduri voluntare, extinderea serviciilor pentru economii de energie, instrumente financiare şi de cooperare.
\nPe baza unor politici naţionale şi a unor strategii energetice la nivel regional şi local se va promova modernizarea sistemelor de cogenerare şi încălzire urbană prin folosirea unor tehnologii de înaltă eficienţă. Reabilitarea energetică a cel puţin 25% din fondul de clădiri multietajate va asigura obţinerea unor importante economii de energie, reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi creşterea suportabilităţii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. Se va pune în aplicare un nou sistem de asistenţă socială, uniform şi direcţionat, care să asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autorităţi pentru reformarea sistemului actual de subvenţii pentru energie şi ajutoare pentru consumatorii vulnerabili. O atenţie specială se va acorda politicii energetice rurale, urmărindu-se modernizarea sistemelor de încălzire eco-eficientă a locuinţelor şi de alimentare cu energie la costuri suportabile.
\nPrin încurajarea selectivă a investiţiilor se va asigura punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate, cu impact major asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a emisiilor de poluanţi şi asupra siguranţei de funcţionare a sistemului energetic naţional.
\nÎn ceea ce priveşte sursele regenerabile de energie, conform pachetului legislativ prezentat de Comisia Europeană la 23 ianuarie 2008, România are obligaţia să elaboreze şi să prezinte Comisiei Europene un Plan Naţional de Acţiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile în domeniile transporturilor, electricităţii, încălzirii şi răcirii, precum şi a măsurilor care urmează să fie adoptate în vederea atingerii acestor obiective, până la 31 martie 2010. În condiţiile în care obiectivul-ţintă pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului de energie să provină din surse regenerabile în anul 2020, noile obiective pentru România în perioada 2012-2020 se vor conforma ţintelor asumate în procesul de distribuire a responsabilităţilor statelor membre UE. La nivelul anului 2010, ponderea resurselor regenerabile va reprezenta în România circa 11% din consumul total de resurse primare de energie, urmând să ajungă la 11,2% în 2015.
\nAplicarea sistemului \"certificatelor verzi\" va spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electrică raportat la cantitatea de electricitate vândută consumatorilor, având în vedere că mecanismul centralizat de tranzacţionare, Piaţa Certificatelor Verzi, funcţionează încă din anul 2005. De asemenea, legislaţia în domeniu prevede că furnizorii sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii, convenite în cadrul UE prin distribuirea responsabilităţilor între statele membre privind promovarea energiei regenerabile, şi cantitatea de energie electrică furnizată anual consumatorilor finali.
\nRomânia va participa activ, în cadrul UE, la negocierile interne privind adoptarea în anul 2009 a pachetului legislativ \"Schimbări climatice şi energie din surse regenerabile\" prezentat de Comisia Europeană la 23 ianuarie 2008. În acelaşi timp, România participă, prin intermediul UE, la negocierile internaţionale sub egida ONU (Convenţia-cadru şi Protocolul de la Kyoto) în vederea convenirii la sfârşitul anului 2009, la Copenhaga, a unui nou acord global în domeniul schimbărilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a acţiunilor suplimentare necesare în perioada post-2012.
\nAdaptarea la efectele schimbărilor climatice reprezintă un proces complex datorită faptului că gravitatea efectelor variază de la o regiune la alta, depinzând de vulnerabilitatea fizică, de gradul de dezvoltare socio-economică, de capacitatea de adaptare naturală şi umană, de serviciile de sănătate şi de mecanismele de supraveghere a dezastrelor. Începând cu anul 2007, s-a abordat la nivel european şi problematica adaptării la efectele schimbărilor climatice prin adoptarea Cărţii Verzi de către Comisia Europeană. Documentul prevede acţiuni la nivelul UE concentrate pe 4 direcţii: ● Integrarea adaptării în politicile sectoriale; ● Integrarea adaptării în politica externă a statelor membre UE, vizând ţările vecine; ● Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetărilor în domeniu; ● Implicarea societăţii, mediului de afaceri şi a sectorului public în pregătirea unor strategii coordonate şi cuprinzătoare în domeniul adaptării.
\nSectoarele vulnerabile la efectele schimbărilor climatice în România şi care necesită o analiză mai detaliată sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apă, sectorul forestier, infrastructură-construcţii, transport, turism, energie, industrie, sănătate.
\nO atenţie deosebită trebuie acordată comunităţilor sărace care depind în mare măsură de utilizarea directă a resurselor naturale locale. Acestea dispun de mijloace reduse de subzistenţă şi de o capacitate limitată de a face faţă variabilităţii climatice şi dezastrelor naturale.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionării eficiente şi în condiţii de siguranţă a sistemului energetic naţional, atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensităţii şi eficienţei energetice; îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ \"Schimbări climatice şi energie din surse regenerabile\" şi la nivel internaţional în urma adoptării unui nou acord global în domeniu; promovarea şi aplicarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.
\nPotrivit studiului de impact realizat în vederea menţinerii unui echilibru echitabil între eforturile întreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterală în anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de nivelul de emisii din 1990, sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii) din România, reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie şi industrie şi din sectoarele transporturi, construcţii, agricultură, deşeuri etc. ar fi posibil să beneficieze de o creştere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de seră raportate la nivelul anului 2005.
\nEmisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de alocare şi distribuire a certificatelor. Se prevede că, pentru anul 2020, numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel european să fie redus cu 21% faţă de numărul acestora în anul 2005.
\nConform Pachetului legislativ aflat în dezbaterea Parlamentului European şi a Consiliului UE, România va trebui să majoreze cota parte a surselor regenerabile (solară, eoliană, hidro, geotermală, biogaz etc.) în consumul final de energie de la 17,8% în 2005 la 24% în 2020 (faţă de media UE de 8,5% în 2005, cu obiectivul de a ajunge la 20% în 2020). Ţinta avută în vedere de România este ca, la nivelul anului 2020, ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile să ajungă la 38%.
\nPrin creşterea eficienţei energetice, consumul de energie primară se va reduce cu 20%, iar cel de energie finală cu 18% comparativ cu media consumului din 2001-2005.
\nIntensitatea energiei primare va scădea la 0,26 tep/1.000euro2005 (aproape de media UE din 2006), iar intensitatea energiei finale la 0,17 tep/1.000euro2005 (sub media UE din 2006).
\nNivelul de utilizare în transporturi a biocarburanţilor şi altor carburanţi regenerabili va reprezenta minimum 10%, procent calculat pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de benzină şi motorină folosite, în condiţiile respectării criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse, cu o ţintă intermediară de 5,75% în 2010.
\nVa continua procesul de reabilitare energetică a circa 35% din fondul de clădiri multietajate de locuit, administrative şi comerciale.
\nVor fi puse în funcţiune şi racordate la sistemul naţional noi unităţi de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevăzute, inclusiv două noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavodă şi finalizarea unor proiecte hidroenergetice.
\nÎn România, au fost identificate pentru fiecare sector în parte potenţialele efecte negative cauzate de schimbările climatice, precum şi recomandările privind măsurile de adaptare şi studiile necesare în vederea unei mai bune abordări ştiinţifice a adaptării. Urmare a unei evaluări preliminare, fără a avea studii sectoriale şi scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul României, sunt propuse următoarele acţiuni: ● Integrarea adaptării la efectele schimbărilor climatice în momentul aplicării şi al modificării legislaţiei şi politicilor actuale şi viitoare; ● Revizuirea bugetului, a tuturor strategiilor şi programelor naţionale astfel încât să se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale; ● Stabilirea căilor de comunicare în vederea implementării măsurilor de adaptare la nivel local. O mare parte din deciziile care influenţează în mod direct sau indirect adaptarea la schimbările climatice se iau la nivel local; ● Creşterea gradului de conştientizare privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Schimbările de comportament în cadrul societăţilor şi comunităţilor depind într-o mare măsură de gradul de conştientizare a problemei.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Alinierea la performanţele medii ale UE privind indicatorii energetici şi de schimbări climatice; îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în concordanţă cu acordurile internaţionale şi comunitare existente şi implementarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
\nRomânia va continua să contribuie efectiv, conform acordurilor în vigoare la nivel internaţional şi comunitar, la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi implementarea de măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice.
\nPrin creşterea eficienţei energetice, consumul de energie primară se va reduce cu 30%, iar consumul de energie finală cu 26% comparativ cu media consumului din perioada 2001-2005. Se va generaliza iluminatul cu lămpi eficiente.
\nSe va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice şi căldurii bazate pe surse de energie şi centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon, prevăzute cu facilitaţi pentru captarea şi stocarea geologică a dioxidului de carbon.
\nVa continua construirea de centrale şi amenajări hidrotehnice care să prelucreze 15-20% din potenţialul hidroenergetic amenajabil dar încă nevalorificat.
\nÎn vederea acoperirii necesarului de energie electrică pentru dezvoltarea economică şi consum se vor realiza suplimentar 2 unităţi nuclearo-electrice.
\nSe va continua reabilitarea termică a circa 40% din fondul existent de clădiri multietajate precum şi dezvoltarea de proiecte de clădiri pasive sau cu consumuri energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru pătrat şi an).
\n1.2. Transport durabil Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport să satisfacă nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii, reducând, în acelaşi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societăţii şi mediului.
\nDomeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de dezvoltare ale României, date fiind relaţiile sale de interdependenţă cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, valoarea serviciilor oferite pentru populaţie şi impactul considerabil asupra mediului.
\nDezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunătăţirea serviciilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene având destinaţiile principale în Europa. Indicatorul relativ al accesibilităţii (combinând servicii, transbordări, preţuri şi durate de călătorie) urmează să se alinieze progresiv până în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa.
\nSe vor îmbunătăţi legăturile între oraşe prin stimularea serviciilor de transport public interurban şi de coordonare a gestiunii şi se va garanta o accesibilitate generală minimă a serviciilor publice pentru toţi cetăţenii, acordându-se o atenţie specială grupurilor vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu mobilitate redusă). Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mică a populaţiei şi nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite.
\nCondiţiile de siguranţă vor creşte, estimându-se o reducere cu 50% a numărului de decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 faţă de anul 1998.
\nÎn domeniul protecţiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politică de \"risc zero\", iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport.
\nPentru îmbunătăţirea comportamentului în raport cu mediul, se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrării în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii. Se va realiza o reducere cu 5% până în 2015 a depăşirilor actuale ale nivelurilor limită privind calitatea aerului în oraşe, urmând ca proporţia să crească apoi până la 15% la emisiile unde transportul constituie sursa principală de poluare Ţinând seama de situaţia precară a infrastructurii şi a parcului de mijloace de transport, precum şi tendinţele negative înregistrate în ultimii ani în privinţa productivităţii resurselor consumate (a se vedea Partea II, Capitolul 2), acestui sector îi revine o pondere semnificativă din alocările de fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013.
\nRaportul negativ dintre evoluţia cererii de transport (în special rutier) şi creşterea produsului intern brut (PIB), care este în prezent de 4 ori mai mare decât media UE, se estimează că se va reduce în viitor ca urmare a: ● Modificării progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucrează cu cantităţi mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri, siderurgia şi petrochimia) şi consumă multă energie şi prin creşterea ponderii sectoarelor care au consumuri materiale şi energetice mai reduse (serviciile, industriile prelucrătoare etc.) şi valoare adăugată mare; ● Modificării structurii producţiei de energie electrică, ca urmare a valorificării unor surse regenerabile de energie (eoliană, solară, biomasă, geotermală, micro-hidro), a extinderii energeticii nucleare (dublată în 2008, cu perspectiva construirii altor două unităţi în următorii 7-9 ani) şi a diminuării ponderii centralelor termoelectrice pe cărbune şi păcură care necesită transportul unor cantităţi mari de combustibil, uneori pe distanţe mari; ● Reducerii, ca urmare a implementării programelor de impulsionare a inovării tehnice şi tehnologice şi de creştere a competitivităţii, a consumurilor specifice de materiale şi energie în toate sectoarele productive ale economiei, cu efecte asupra volumurilor transportate; ● Modificării graduale a proceselor de producţie, depozitare şi desfacere, cu efecte asupra ponderii cererii de transport de marfă şi persoane; ● Ajustării treptate a structurii transporturilor prin diminuarea, într-o primă etapă, a ritmului de creştere a transportului rutier şi reorientarea fluxurilor de mărfuri şi călători spre celelalte moduri de transport în următoarele etape; ● Stabilizării cererii de transport privat şi a evoluţiei artificiale a nevoii de mobilitate în şi în afara centrelor urbane printr-o planificare urbană şi spaţială echilibrată şi prin îmbunătăţirea serviciilor publice în transportul de călători.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Promovarea unui sistem de transporturi în România care să faciliteze mişcarea în siguranţă, rapidă şi eficientă a persoanelor şi mărfurilor la nivel naţional şi internaţional, în conformitate cu standardele europene.
\nDeşi estimarea modului în care va evolua cererea de transport în tone/km în raport cu creşterea PIB prezintă încă un înalt grad de incertitudine, se poate aprecia că stabilizarea cererii nu se va putea realiza în perioada 2007-2013, iar tendinţa de cuplare negativă înregistrată în perioada 2001-2005 va continua şi după anul 2013.
\nTendinţa nefavorabilă privind productivitatea resurselor consumate înregistrată în perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activităţii de transport s-a realizat integral prin consum suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizării şi implementării progresive a unui set de acţiuni specifice cu privire la: ● Modernizarea infrastructurilor de transport rutier, feroviar, naval şi aerian, ceea ce va permite creşterea vitezelor medii de circulaţie şi a fluidităţii traficului, sporirea şi diversificarea ofertei de transport de mărfuri şi a calităţii serviciilor de transport de călători, optimizarea utilizării mijloacelor de transport în condiţii de siguranţă şi competitivitate; ● Asigurarea unui tratament egal între sistemele de transport din punctul de vedere al finanţării modernizării, reparării şi întreţinerii infrastructurii şi mijloacelor de transport (mai ales în ceea ce priveşte transportul feroviar); ● Accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzură fizică şi morală avansată şi înlocuirea acestora cu mijloace moderne, corespunzătoare normelor tehnice şi de exploatare ale UE şi cu eficienţă economică, socială şi ecologică ridicată; ● Creşterea vitezei de circulaţie pe căile ferate la 140-160 km/oră, modernizarea parcului de material rulant şi asigurarea condiţiilor pentru transferul echilibrat al unei părţi din transportul rutier pe cel feroviar, cu ţinta de a obţine o cotă de piaţă de 15% până în 2015 (26% pentru transportul de pasageri); ● Dezvoltarea progresivă a traficului pe căile navigabile interioare prin modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii portuare, asigurarea condiţiilor de navigaţie a navelor de până la 2.000 tdw pe sectorul românesc al Dunării precum şi a fluenţei traficului fluvial pe toată lungimea coridorului Rhin-Main-Dunăre (care interesează direct 8 state membre ale UE). Promovarea transportului pe căile navigabile interioare va avea un impact economico-social semnificativ prin creşterea competitivităţii transportului fluvial în relaţia cu celelalte moduri de transport, ca opţiune de transport complementara transportului rutier, oferind alternative de transport competitive în lanţul logistic \"door-to-door\" şi contribuind la reducerea impactului asupra mediului; ● Relansarea transportului maritim prin porturile româneşti de la Marea Neagră şi de pe Dunărea maritimă, prin dezvoltarea structurii funcţionale a acestora, transformarea lor în centre logistice şi integrarea lor în sistemul de transport intermodal, într-un cadru echilibrat de concurenţă loială inter-portuară;
\n● Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat, consolidarea intermodalităţii prin dezvoltarea de platforme logistice în portul Constanţa şi porturile dunărene, de platforme multimodale cargo pe Aeroportul Internaţional \"Henri Coandă\" Bucureşti Otopeni şi pe alte aeroporturi specializate în operarea de mărfuri, creşterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar în porturi; ● Realizarea progresivă a performanţelor impuse pe piaţa transportului aerian privind interoperativitatea, standardele şi reglementările aplicabile, cerinţele de siguranţă, securitate şi de protecţie a mediului.
\nAceste măsuri vor conduce implicit la reducerea semnificativă a consumurilor de energie şi a emisiilor poluante, cu efecte benefice asupra costurilor şi competitivităţii pe ansamblul sistemului naţional de transport.
\nProgramul Operaţional Sectorial \"Transport\", aprobat la 12 iulie 2007, stabileşte, într-o viziune coerentă, priorităţile, obiectivele şi modalităţile de alocare a fondurilor structurale şi de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport în perioada 2007-2013, concentrate pe următoarele obiective: ● Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TEN-T) de pe teritoriul României în scopul realizării unui sistem sustenabil de transport integrat cu reţelele UE. Obiectivul urmărit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre România şi statele membre ale UE prin reducerea semnificativă a timpilor de parcurs, îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii serviciilor pe principalele destinaţii la nivel naţional şi în cadrul UE, atât pentru pasageri cât şi pentru mărfuri, şi reducerea efectelor adverse asupra mediului; ● Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport, în afara axelor prioritare TEN-T, cu scopul de a realiza un sistem naţional de transport sustenabil; ● Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbunătăţirii protecţiei mediului, a sănătăţii umane şi a siguranţei circulaţiei.
\nProgramul Operaţional Sectorial \"Transport\" 2007-2013 reprezintă una dintre componentele prin care se asigură implementarea obiectivelor stabilite prin lege încă din anul 2003 pentru realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european, corespunzător angajamentelor asumate de România în acest sector şi Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 şi 2020, 2030 (elaborată în anul 2008).
\nPentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind protecţia mediului în domeniul transporturilor, corelată cu noile politici ale UE, inclusiv cu reglementările în domeniul maritim, focalizată pe indicatori privind nivelurile admisibile, metodele şi mijloacele de monitorizare şi control pentru emisiile poluante, gazele cu efect de seră şi pentru zgomotele la sursă provenite din activităţile de transport. Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi în marile aglomeraţii urbane şi pe reţelele de transport cu trafic intens în vederea stabilirii modalităţilor optime de protejare a populaţiei şi a mediului. Pe baza analizei celor mai bune practici din celelalte ţări ale UE, se vor elabora reglementări privind taxele de utilizare a infrastructurilor şi mijloacelor de transport şi se vor promova măsuri stimulative, prin instrumente financiare şi/sau fiscale (reducerea sau scutirea de accize, subvenţii pentru cercetare-dezvoltare) pentru utilizarea mai largă a biocarburanţilor şi a combustibililor alternativi în activitatea de transporturi.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa eficienţei economice, sociale şi de mediu a transporturilor şi realizarea unor progrese substanţiale în dezvoltarea infrastructurii de transport.
\nSe vor asigura condiţiile financiare şi tehnice pentru continuarea lucrărilor la proiectele de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuţie în perioada 2007-2013 şi vor fi demarate lucrările la proiectele pentru care au fost elaborate studii, în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020. Un accent deosebit se va pune pe menţinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în parametrii de proiectare şi pe eliminarea elementelor degradate prin lucrări de întreţinere şi reparaţii.
\nSe va asigura finanţarea şi finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaţional 2007-2013, respectiv pentru ramura sudică a Coridorului IV rutier şi feroviar transeuropean şi se va încheia cea de-a doua etapă a modernizării reţelelor naţionale, altele decât cele situate pe traseele TEN-T.
\nSe vor finaliza studiile şi vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier şi feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova până la frontiera cu Bulgaria, cu racordare la coridoarele IV şi VII (Dunărea).
\nSe vor demara studiile pentru reţeaua de infrastructuri situată pe coridoarele stabilite în urma acţiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030.
\nVor fi derulate programele şi acţiunile pentru modernizarea, dezvoltarea şi asigurarea stării tehnice şi funcţionale a reţelei de transport neincluse în Programul Operaţional Sectorial 2007-2013, cu finanţare asigurată.
\nSe va finaliza procesul de liberalizare a pieţei interne de transport.
\nÎn urma măsurilor întreprinse în prima perioada de referinţă, cererea de transport în tone/km raportată la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020, astfel încât să se atingă în anul 2020 valoarea medie a UE.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toţi parametrii de bază ai sustenabilităţii în activitatea de transporturi.
\nEste previzibil ca, progresiv, după anul 2020, să se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare şi dezvoltare începute şi în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2018-2024, iar prioritatile să se concentreze pe atingerea standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reţeaua Principală de Trafic Intens TEN-T, pe reţeua modernizată şi dezvoltată (în mod firesc, vor exista diferenţe între previziuni şi rezultatele efective, acestea urmând să fie revizuite şi corectate periodic).
\nSe va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului şi vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de către diferite grupuri de utilizatori.
\n1.3. Producţie şi consum durabile Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor practici de consum şi producţie sustenabile.
\nO abordare realistă a acestei arii problematice presupune evaluarea modelului de producţie şi consum pe care s-a bazat evoluţia economiei Româneşti în ultima perioadă de timp, în scopul identificării soluţiilor pentru reducerea consumului de resurse materiale pe unitate de valoare adăugată brută (VAB) şi decuplării dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a consumului integrat de resurse materiale şi energetice, precum şi de impactul negativ asupra mediului.
\nLuând ca bază de referinţă cifrele anului 2000 (100%), producţia de bunuri şi servicii a înregistrat în perioada 2001-2007 o creştere de 63,2%, în vreme ce valoarea adăugată brută a sporit cu numai 52,1% ca urmare a majorării cu 73,1% a consumului intermediar (valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi consumate, exclusiv activele fixe). Coroborarea acestor date indică faptul că în această perioadă dinamica valorii adăugate a fost inferioară celei a producţiei (în ciuda unei dinamici pozitive a productivităţii muncii), iar plusul de producţie s-a realizat printr-un consum mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica VAB şi cea a consumului intermediar a fost în toţi aceşti ani negativ, înregistrând chiar o deteriorare progresivă (95,9% în 2001, 99,4% în 2002, 96,5% în 2003, 99,3% în 2004, 98,6% în 2005, 98,3% în 2006 şi 99.3% în 2007).
\nAceste date relevă că evoluţia economică a României în ultimii cinci ani (ca şi în perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar principiilor dezvoltării durabile promovate de Uniunea Europeană din care România face acum parte. Continuarea acestui trend prezintă un risc real pentru sustenabilitatea creşterii economice pe termen lung datorită consumului excesiv şi neraţional de resurse, cu consecinţe negative asupra stării capitalului natural şi asupra dezvoltării sociale şi umane într-un context concurenţial.
\nÎn România există un dezechilibru structural în ceea ce priveşte consumul alimentar al populaţiei precum şi deficienţe de ordin calitativ în producţia şi comercializarea alimentelor. Totodată, sectorul agricol, deşi dispune de condiţii naturale deosebit de favorabile pentru acoperirea cel puţin a necesarului de consum intern, nu asigură accesul întregii populaţii la o alimentaţie raţională, iar preţurilor unor produse alimentare nu sunt accesibile grupurilor vulnerabile. Autoconsumul alimentar este ridicat, în special în zonele rurale, iar pentru aprovizionarea oraşelor se importă unele alimente de bază.
\nEste deci necesară modificarea, prin politici şi instrumente adecvate, în concordanţă cu principiile economiei de piaţă şi cu reglementările UE în domeniu, a mentalităţii consumeriste şi a apetitului de a maximaliza câştigurile pe termen scurt. În acest scop se impune, în perioada imediat următoare, o analiză de profunzime a factorilor care influenţează evoluţiile semnalate şi stabilirea, pe această bază, a politicilor economice care să stimuleze creşterea semnificativă a productivităţii resurselor.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Gestionarea eco-eficientă a consumului de resurse şi valorificarea maximală a acestora prin promovarea unui model de consum şi producţie care să permită o creştere economică sustenabilă pe termen lung şi apropierea treptată de nivelul mediu de performanţă al ţărilor UE.
\nPrincipala cale de majorare a productivităţii resurselor o reprezintă ajustarea structurală a economiei prin mărirea ponderii specifice a produselor, proceselor şi activităţilor care utilizează un volum redus de resurse energetice şi materiale dar generează o valoare adăugată mare.
\nDin acest punct de vedere, cel mai eficient segment al economiei este sectorul serviciilor. Luând ca bază de referinţă anul 2005, se constată că productivitatea totală a resurselor consumate în sectorul serviciilor a fost substanţial mai mare decât în industrie şi în construcţii. Deşi structura şi calitatea serviciilor în România nu este încă adaptată la cerinţele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul în care valoarea adăugată este superioară consumului de resurse (cu 39,3%).
\nPerspectiva de dezvoltare şi modernizare a acestui sector, cu consecinţe economico-financiare, sociale şi ecologice favorabile, este ilustrată de compararea cu situaţia din alte state membre ale UE. Cu o contribuţie de circa 50% în formarea produsului intern brut, sectorul serviciilor în România se află încă în urma celor din Bulgaria (59%), Polonia şi Ungaria (61-65%), Slovacia, Suedia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia, Regatul Unit, Grecia, Olanda (71-74%), Franţa (77%), media UE situându-se la circa 70% din PIB. Pentru o ilustrare punctuală, încasările din turism ale României pe cap de locuitor au fost, în 2006, de 3 până la 8 ori mai mici decât ale Poloniei, Bulgariei, Ungariei şi Republicii Cehe.
\nDezvoltarea, specializarea şi creşterea calităţii serviciilor nu reprezintă un scop în sine ci un instrument specific al economiilor moderne pentru creşterea eficienţei şi competitivităţii în toate celelalte sectoare economice şi sociale. Contribuţia adusă de serviciile de cercetare-dezvoltare-inovare, informatică, transport şi comunicaţii, formarea şi perfecţionarea continuă a forţei de muncă, intermedieri financiare etc., departe de a inhiba dezvoltarea sectoarelor direct productive (industrie, construcţii, agricultură, silvicultură, pescuit şi piscicultură), le pune în valoare potenţialul de modernizare şi de eficientizare a folosirii resurselor.
\nPentru perioada 2008-2013, se va stimula dezvoltarea unor categorii de servicii care pot avea un impact pozitiv major asupra creşterii productivităţii resurselor şi a eco-eficienţei, cu efect de multiplicare în alte sectoare economice: cercetarea tehnologică în scopul reducerii consumurilor materiale şi energetice pentru produse şi procese; expertiza şi consultanţa pentru utilizarea eco-eficientă a fondurilor disponibile pentru investiţiile destinate modernizării infrastructurilor şi proceselor de producţie; activităţi ce promovează creşterea eficienţei achiziţiilor, inclusiv a achiziţiilor publice pe criterii ecologice, şi valorificarea optimă a bunurilor şi serviciilor produse în România pe nişele de piaţă cele mai favorabile.
\nPrin dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii în bandă largă, având ca obiectiv central o acoperire de 95% cu conexiuni broadband până în anul 2013, se va accelera oferirea de servicii publice destinate cetăţenilor şi mediului de afaceri, cu consecinţe semnificative în toate sectoarele de activitate. Pentru afirmarea rolului tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor ca pârghie necesară şi obligatorie într-un mediu concurenţial din ce în ce mai accentuat se va urmări agregarea cererii publice, creşterea utilizării şi sporirea accesibilităţii serviciilor digitale, creşterea disponibilităţii şi atractivităţii serviciilor, dezvoltarea de conţinut şi aplicaţii, educaţia şi conştientizarea consumatorilor. Se va sprijini dezvoltarea infrastructurii în sectoarele în care mecanismele de piaţă nu se dovedesc suficiente pentru satisfacerea cerinţelor de dezvoltare şi în zonele defavorizate. Se va asigura acoperirea tuturor localităţilor urbane cu conexiuni la o reţea de transmisii naţională prin fibră optică.
\nSe vor aplica măsuri stimulatorii pentru creşterea semnificativă a calităţii serviciilor furnizate pe piaţa unică a UE ca element determinant al percepţiei competitivităţii de ţară. Dezvoltarea serviciilor în mediul rural (comerciale şi financiare, de consultanţă agricolă şi edilitară, transport şi agroturism, medicale şi sanitar-veterinare etc.) va permite valorificarea unei surse suplimentare pentru creşterea PIB prin atragerea unei părţi din populaţia ocupată în agricultură (care reprezintă 30,5% din populaţia activă dar contribuie la PIB cu mai puţin de 9%). Aceasta va conduce în acelaşi timp la creşterea veniturilor populaţiei din mediul rural şi poate crea premise pentru reducerea ponderii agriculturii de subzistenţă în favoarea fermelor agricole comercial viabile.
\nUtilizarea judicioasă a resurselor depinde, în bună măsură, şi de evoluţiile care survin în structurile intrasectoriale. În această privinţă industria, sectorul cu cea mai mare pondere în consumul de resurse, a cunoscut ajustări structurale profunde, mai ales în perioada 2000-2007.
\nÎn industria extractivă au fost scoase din exploatare zăcămintele de minereuri metalifere al căror conţinut redus de substanţe utile şi costuri de producţie ridicate nu mai justificau subvenţionarea de la bugetul de stat iar subvenţiile la extracţia huilei şi a minereului de uraniu au fost reduse permanent, urmând să fie sistate până în anul 2010.
\nÎn sectorul electroenergetic, creşterea producţiei (+13,9%) a fost inferioară celei pe ansamblul industriei (+41,3%) ca urmare a reducerii intensităţii energetice. În acelaşi timp însă, productivitatea resurselor a scăzut datorită creşterii consumului intermediar (+15,6%) şi reducerii valorii adăugate. Creşterea ponderii subsectorului nuclearo-electric şi a celui hidroelectric, modernizarea tehnologică a celui termoelectric şi aportului crescând al surselor de energie reînnoibile prevăzute pentru perioada următoare vor conduce la inversarea acestei tendinţe.
\nIndustria prelucrătoare relevă tendinţa unei dinamici superioare (51,5% în 2007 comparativ cu 2000) faţă de cea extractivă (3,1%). Productivitatea resurselor a fost influenţată pozitiv de creşterile înregistrate în producţia mijloacelor de transport rutier (188,8%), maşini şi echipamente electrice (+59,6%), mobilier (+77%) şi în industria alimentară (+77,0%), unde dinamica valorii adăugate brute a depăşit-o pe cea a consumului de resurse. Se poate aprecia că evoluţia pozitivă a acestor subsectoare se va menţine şi în perioadele următoare.
\nÎn perioada 2008-2013 şi în continuare, politicile în domeniul dezvoltării industriale vor urmări atât direcţiile strategice şi obiectivele generale ale economiei Româneşti cât şi elementele fundamentale ale evoluţiilor din cadrul UE, în conformitate cu preceptele dezvoltării durabile. Principalii factori care vor influenţa evoluţia diferitelor sectoare industriale pe termen mediu sunt: ● Menţinerea şi dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, menit să sporească fluxul investiţional, să stimuleze modernizarea tehnologică şi înnoirea permanentă a proceselor şi produselor; ● Considerarea impactului produselor asupra mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al acestora (de la proiectare, fabricare, asamblare, marketing, distribuţie, vânzare şi folosire până la reciclare şi eliminare); ● Susţinerea activităţilor de cercetare, dezvoltare şi inovare în strânsă legătură cu necesităţile reale ale industriei şi cu cerinţele pieţei pentru a obţine avantaje competitive şi a reduce decalajele tehnologice şi de productivitate faţă de ţările mai avansate din UE; ● Promovarea tehnologiilor digitale în toate etapele, de la proiectare la producţie şi marketing, inclusiv în gestionarea întreprinderilor; ● Dezvoltarea pieţei concurenţiale în condiţiile regulilor pieţei unice şi evitarea practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor economice; ● Perfecţionarea asistenţei sectoriale concomitent cu modernizarea rolului autorităţilor publice în elaborarea şi implementarea politicilor industriale şi în gestionarea proceselor de restructurare şi dezvoltare, în conformitate cu practica UE; ● Încurajarea investiţiilor directe ca sursă de capital, know-how, tehnologie şi abilităţi de management; ● Susţinerea în continuare a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) din sectoarele industriei prelucrătoare pentru realizarea de produse calitativ superioare şi cu costuri reduse, conform cerinţelor pieţei.
\nEstimările preliminare conduc la concluzia că, prin aplicarea unor instrumente adecvate de politică economică, în perioada 2008-2030 productivitatea resurselor materiale şi energetice consumate poate creşte cu o rată medie anuală de 3-4% prin: ● Ajustarea macrostructurii economiei (creşterea ponderii serviciilor de la 48,8% în 2005 la circa 55% în 2013, 60% în 2020 şi 70% în 2030) precum şi a structurilor intrasectoriale (reducerea ponderii subsectoarelor energo şi material intensive în industrie); ● Reducerea cu minimum 1,2-1,5% pe an a consumurilor specifice de materiale şi energie şi a pierderilor în industria prelucrătoare, în sectoarele energetic şi rezidenţial, transporturi şi construcţii ca urmare a creşterii semnificative a investiţiilor destinate modernizărilor tehnologice şi a infrastructurilor precum şi a calităţii managementului energetic şi tehnologic; ● Creşterea cu 2-3% pe an a ponderii produselor cu valoare adăugată mare, bazate pe tehnologii medii şi înalte, precum şi a serviciilor, în structura exportului; ● Ameliorarea semnificativă a performanţelor tehnico-economice şi a calităţii produselor şi serviciilor în scopul creşterii gradului de valorificare şi, implicit, a valorii adăugate, raportată la aceeaşi valoare a resurselor consumate; ● Îmbunătăţirea managementului comercial, a procedurilor de achiziţie a materiilor prime (în special a celor energetice), materialelor, componentelor şi serviciilor, precum şi valorificarea produselor şi serviciilor pe nişele de piaţă cele mai favorabile, în corelare cu evoluţia preţurilor pe pieţele internaţionale.
\nPrin realizarea acestor obiective, care sunt pe deplin fezabile, se estimează că peste 60% din creşterea economică se poate realiza fără consumuri suplimentare de resurse materiale şi energetice.
\nCreşterea productivităţii resurselor consumate va conduce, în acelaşi timp, la reducerea ritmului de epuizare a rezervelor la principalele categorii de materii prime şi va contribui la reducerea costurilor, ameliorarea competitivităţii şi la asigurarea sustenabilităţii creşterii economice.
\nÎn domeniul agriculturii şi producţiei alimentare se va pune accentul pe asigurarea securităţii alimentare şi siguranţei alimentelor. Agricultura va avea în continuare un rol important pentru asigurarea veniturilor unei părţi semnificative din populaţia activă, prin propria angajare, în timp ce diversificarea activităţilor în zonele rurale va necesita măsuri complexe, eşalonate în timp. Promovarea modelului de producţie şi consum durabile concomitent cu protejarea ecosistemelor şi decuplarea creşterii economice de degradarea mediului vor asigura sustenabilitatea producţiei alimentare, reducerea şi eliminarea dezechilibrelor de pe piaţa agricolă generate de modul de utilizare a resurselor naturale şi vor duce la o mai bună valorificare a avantajelor comparative de care dispune agricultura românească. În acest scop, se va aplica o politică raţională coerentă pentru dezvoltarea sustenabilă a agriculturii, a sectoarelor de procesare a materiilor prime agricole şi încurajarea creşterii cantitative şi calitative a producţiei de alimente şi a consumului alimentar în condiţii de sustenabilitate.
\nPentru reducerea impactului negativ al activităţilor umane asupra mediului, în perioada de referinţă va începe implementarea Planului de Acţiune al UE privind consumul şi producţia durabile prin angajarea unui dialog sistematic şi permanent cu asociaţiile patronale şi cu partenerii sociali în vederea convenirii unor ţinte de performanţă ecologică şi socială pentru principalele produse şi procese.
\nImplementarea măsurilor cuprinse în planul de acţiune ETAP, privind introducerea tehnologiilor ecologice şi stimularea eco-inovaţiei prin aplicarea foii de parcurs naţionale, va accelera sporirea cererii şi producţiei de echipamente şi procedee destinate acestui scop în toate întreprinderile şi sectoarele economice. Prin corelarea obiectivelor-ţintă ale programelor operaţionale sectoriale, în special Strategia Naţională în domeniul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice, cu cele de dezvoltare regională se va stimula diseminarea inovărilor cu efecte sociale şi ecologice şi a tehnologiilor orientate spre îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, utilizarea raţională a resurselor naturale neregenerabile şi folosirea sustenabilă a resurselor regenerabile.
\nActivităţile de cercetare-dezvoltare-inovare şi de promovare a tehnologiilor eco-eficiente se vor orienta prioritar spre sectoarele şi domeniile unde aplicarea acestora poate crea efecte semnificative de progres ecologic şi de competitivitate (produse alimentare organice, tehnologia apei, eficienţa energetică, transportul urban, industriile cu impact major asupra mediului, construcţiile, colectarea selectivă, reciclarea şi neutralizarea deşeurilor, biocombustibilii etc.).
\nSe va introduce treptat sistemul de achiziţii publice ecologice în vederea apropierii, până în 2013, de obiectivul stabilit al UE de a se situa în 2010 la nivelul mediu atins în 2006 de statele membre cele mai performante. În acest scop se vor întreprinde măsuri concrete pentru: ● Dezvoltarea unei pieţe a produselor şi serviciilor ecologice care să conducă la îmbunătăţirea performanţelor de mediu şi a tehnologiilor folosite; ● Modernizarea sistemelor utilizate de autorităţile şi instituţiile publice pentru achiziţionarea de produse, servicii şi lucrări care să includă, atunci când este posibil, criterii ecologice în documentaţia de atribuire; ● Considerarea posibilităţii de a elabora, împreună cu patronatele, reguli şi obiective convenite voluntar pentru introducerea criteriilor ecologice în achiziţiile operatorilor economici din sectorul privat; ● Accelerarea procesului de încurajare a participării voluntare a organizaţiilor şi operatorilor economici la sistemul comunitar de eco-management şi audit (EMAS).
\nSe va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor în funcţie de performanţele lor ecologice şi se vor realiza campanii coerente de informare a consumatorilor, cu participarea societăţilor comerciale de desfacere cu amănuntul, a organismelor de reglementare a pieţei şi a organizaţiilor societăţii civile, pentru promovarea produselor şi serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din agricultura ecologică.
\nPentru asigurarea sustenabilităţii producţiei şi consumului, în conformitate cu obiectivele UE, se vor adopta reglementări specifice, după cum urmează: ● Cuprinderea în notele explicative la bugetele de venituri şi cheltuieli şi în situaţiile financiare ale operatorilor economici a indicatorului \"productivitatea resurselor\", măsurat prin raportul dintre valoarea adăugată brută şi consumul intermediar + valoarea consumurilor materiale totale. Introducerea acestui indicator face posibilă stabilirea unei culturi de performanţă în rândul managerilor cu privire la eficienţa valorificării achiziţiilor, vizând atât latura tehnologică cât şi cea comercială, precum şi evaluarea mai corectă de către acţionari a calităţii administrării şi managementului din punctul de vedere al evoluţiei durabile a afacerilor întreprinderii; adoptarea unor politici eficiente de investiţii şi a unei viziuni pe termen mediu şi lung, inclusiv prin introducerea în practica de lucru curentă a planurilor de afaceri şi a bugetelor de venituri şi cheltuieli multianuale; identificarea şi valorificarea sistematică a surselor potenţiale de reducere a consumurilor de materiale şi energie şi de creştere a productivităţii prin modernizare tehnologică şi înnoire a produselor conform cerinţelor pieţei. ● Introducerea, începând cu anul 2010, în rapoartele anuale ale societăţilor listate la bursă şi, începând din anul 2012, ale tuturor societăţilor din industrie, agricultură şi transporturi a obligaţiei de a furniza informaţii relevante cu privire la managementul resurselor, performanţa de mediu a proceselor sau activităţilor desfăşurate, precum şi la etichetarea ecologică (numărul şi ponderea produselor etichetate ecologic). ● Creşterea capacităţii de implementare a legislaţiei existente privind achiziţiile publice, atât la nivelul instituţiilor publice cât şi al operatorilor economici, cu accent special pe prevederile referitoare la introducerea în caietele de sarcini a unor obligaţii clare privind eco-eficienţa şi respectarea normelor de protecţie a mediului. ● Iniţierea de către instituţiile publice centrale, judeţene şi orăşeneşti, în cooperare cu patronatele, camerele de comerţ şi industrie, universităţi şi institute de cercetare, a unor acţiuni de conştientizare şi responsabilizare socială cu privire la problemele consumului şi producţiei durabile. Aceasta se poate realiza prin: acţiuni publicitare privind cele mai bune practici (inclusiv pe Internet); schimburi directe de experienţă (vizite şi ateliere de lucru); diseminarea oportunităţilor de afaceri în domeniul consultanţei, pregătirii şi realizării de proiecte, achiziţionarea şi verificarea performanţelor echipamentelor pentru protecţia mediului şi tehnologiilor ecologice.
\n● Încurajarea creării, în cadrul centrelor de excelenţă sau în mod autonom, a unor platforme tehnologice specializate şi proiecte-pilot care să vizeze cu prioritate promovarea tehnologiilor şi proceselor de producţie eco-eficiente, mărirea eficienţei energetice, dezvoltarea surselor alternative de energie, inclusiv a biocombustibililor, îmbunătăţirea tehnologiilor de gestionare a apei, deşeurilor şi solurilor, transportul ecologic, producţia de materiale ecologice etc.
\nEste vizată, de asemenea, crearea unui sistem de taxe care să încurajeze consumul durabil (de exemplu, avantaje fiscale, reduceri sau scutiri de taxe, impozite pentru achiziţii de maşini, case ecologice, instalarea de panouri solare etc.).
\nÎn conformitate cu recomandările UE, aflate în curs de elaborare, se au în vedere ajustări ale sistemului fiscal prin transferarea unei părţi din impozitarea pe forţa de muncă către impozitarea consumului de resurse materiale şi energetice. Această acţiune poate avea efecte pozitive majore asupra dezvoltării durabile prin: încurajarea direcţionării investiţiilor spre subramurile în care productivitatea resurselor este mai ridicată şi inhibarea creşterii sectoarelor energo- şi material-intensive a căror dezvoltare excesivă pe termen lung nu poate fi susţinută de resursele disponibile; promovarea produselor şi serviciilor bazate pe tehnologii de complexitate medie şi înaltă, cu grad de prelucrare avansat şi valoare adăugată mare, precum şi creşterea ponderii acestora în export.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Decuplarea creşterii economice de degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse şi crearea de valoare adăugată şi apropierea de indicii medii de performanţă ai UE privind sustenabilitatea consumului şi producţiei.
\nŢinta principală este accelerarea dezvoltării în ansamblu a sectorului de servicii şi a contribuţiei acestuia la creşterea produsului intern brut astfel încât să se atingă o pondere de circa 60%.
\nParalel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de piaţă şi cu reglementările UE, dezvoltarea ramurilor de producţie de bunuri şi servicii cu consumuri minime de energie şi materiale dar cu valoare adăugată ridicată.
\nSe va asigura apropierea de nivelul mediu al ţărilor UE în privinţa aplicării tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor, inclusiv prin acoperirea cu conexiuni broadband şi oferirea unor servicii de calitate pentru utilizatorii individuali, autorităţile publice şi mediul de afaceri.
\nSe vor generaliza practicile UE de aplicare a criteriilor de performanţă ecologică, economică şi socială în achiziţiile publice (achiziţii publice durabile), de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor eco-eficiente şi de conştientizare a publicului larg asupra virtuţilor şi avantajelor directe ale unui model sustenabil de producţie şi consum.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea dată de ţările membre UE din punctul de vedere al producţiei şi consumului durabile.
\n1.4. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale Obiectiv general SDD/UE: Îmbunătăţirea gestionării resurselor naturale şi evitarea exploatării lor excesive, recunoaşterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.
\nStrategiile succesive de dezvoltare durabilă ale Uniunii Europene (2001 şi 2006) tind să pună accentul, într-o măsură crescândă, pe conservarea şi valorificarea prudentă a capitalului natural. Printre factorii determinanţi ai acestei evoluţii a fost conştientizarea pericolelor reale ale schimbărilor climatice cauzate de activităţile umane precum şi percepţia publică tot mai accentuată asupra avantajelor folosirii unor produse şi servicii curate din punct de vedere ecologic, cu efecte benefice asupra sănătăţii şi bunăstării oamenilor.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Reducerea decalajului existent faţă de alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente în domeniu, conforme conceptului de dezvoltare durabila şi cu respectarea principiului «poluatorul plăteşte».
\nProgramul Operaţional Sectorial de \"Mediu\" al României 2007-2013, aprobat de Comisia Europeană în iulie 2007, este corelat cu strategiile de dezvoltare şi cu celelalte programe finanţate din fonduri europene şi naţionale şi vizează conformitatea cu directivele UE în materie, reflectând în acelaşi timp interesele naţionale.
\nPe ansamblu, strategiile şi programele naţionale referitoare la mediu corespund orientărilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a UE reînnoite (2006) şi vizează realizarea următoarelor obiective specifice: (a) Îmbunătăţirea calităţii şi accesului la infrastructura de apă şi apă uzată prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015 şi stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apă/apă uzată.
\nDată fiind situaţia infrastructurii existente în domeniul gestionării apelor (a se vedea Partea II, Cap. 2), în conformitate cu Tratatul de Aderare, România a obţinut perioade de tranziţie pentru conformarea cu acquis-ul pentru colectarea, descărcarea şi epurarea apelor uzate municipale până în 2015 pentru 263 aglomerări mai mari de 10.000 locuitori echivalenţi (l.e.) şi până în 2018 pentru 2.346 aglomerări între 2.000 şi 10.000 l.e., precum şi până în 2015 pentru calitatea apei potabile.
\nSe prevede promovarea unor sisteme integrate de apă şi apă uzată într-o abordare regională, pentru a oferi populaţiei şi altor consumatori servicii de apă la calitatea cerută şi la tarife acceptabile. Ţintele propuse pentru anul 2015 (conform Directivei 2000/60/CE ) sunt: construcţia sau reabilitarea surselor de apă în vederea potabilizării şi a staţiilor de tratare a apei potabile în 300 localităţi (faţă de 60 în 2006); extinderea sau reabilitarea reţelelor de distribuţie a apei potabile astfel ca proporţia populaţiei conectate la serviciile de apă să ajungă la 70% (faţă de 52% în 2006); extinderea sistemelor de canalizare pentru aglomerările de peste 2.000 locuitori la 69,1% din locuitorii echivalenţi racordaţi în 2013, 80,2% în 2015 şi 100% în 2018 (faţă de 48,7% în 2005); construirea de staţii de epurare a apelor uzate şi reabilitarea celor existente în localităţile cu peste 2.000 locuitori pentru a realiza o acoperire de 60,6% l.e. În 2013, 76,7% în 2015 şi 100% în 2018 (faţă de 34,9% în 2005); sporirea volumului de apă uzată epurată corespunzător la 60% în 2015 (faţă de 35% în 2006).
\nÎn corelare cu investiţiile din fonduri structurale, în zonele rurale investiţii în infrastructura de apă vor fi finanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
\nPână în anul 2013 se va aplica Programul (aprobat în 2005) de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe periculoase în mediul acvatic pentru prevenirea poluării resurselor de ape interioare de suprafaţă, costiere, marine şi subterane şi limitarea periclitării ecosistemelor acvatice (Directiva 2006/11/EC ). Se va asigura implementarea Directivei (1991/676/EC ) privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, transpusă în legislaţia românească încă din anul 2000. Se vor încheia lucrările de elaborare a Planului de Amenajare pe Bazine/Spaţii Hidrografice (până în decembrie 2009) şi a Planurilor de Management al Riscului de Inundaţii, inclusiv a hărţilor de hazard şi de risc la inundaţii (până în decembrie 2013).
\nPentru finanţarea acţiunilor stabilite în perioada 2008-2013 este prevăzută suma de circa 3,27 miliarde euro, din care 85% din Fondul de Coeziune al UE, faţă de necesarul estimat de circa 19 miliarde euro până în 2015. Diferenţa considerabilă dintre fondurile disponibile şi cele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse reclamă un efort major pentru identificarea unor surse suplimentare de finanţare prin recurgerea la concesionarea pe scară mai largă a serviciilor de apă şi promovarea parteneriatelor public-privat. (b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor prin îmbunătăţirea gestionării deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe până în 2015.
\nRomânia a obţinut perioade de tranziţie în vederea conformării cu Directivele UE pentru depozitele de deşeuri municipale până în 2017; depozitarea temporară de deşeuri periculoase până în 2009; depozitarea de deşeuri industriale nepericuloase până în 2013. Un număr de 177 depozite vor trebui să-şi înceteze activitatea şi se va asigura reducerea treptată a cantităţilor depuse în cele 101 depozite municipale neconforme. Până în anul 2013 se va reduce până la 2,4 milioane tone cantitatea anuală a deşeurilor biodegradabile depozitate, reprezentând 50% din totalul produs în 1995, şi se vor implementa măsuri pentru reducerea considerabilă a depozitării deşeurilor de ambalaje.
\nAcţiunea în acest domeniu se va concentra pe punerea în aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deşeurilor la nivel naţional şi regional prin orientarea ierarhică a investiţiilor conform priorităţilor stabilite: prevenire, colectare selectivă, reciclare, valorificare, tratare şi eliminare. Programele de management integrat se vor extinde progresiv şi în mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare, şi prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate.
\nSe va încheia studiul, început în 2005, privind inventarierea siturilor poluate istoric şi determinarea priorităţilor de intervenţie în baza unei analize de risc, drept primă fază a unei strategii pe termen lung pentru valorificarea economică sau ecologizarea şi revenirea în regim natural a acestor zone.
\nPână în anul 2013 se prevede un grad de recuperare a materialelor utile din deşeurile de ambalaje pentru reciclare sau incinerare cu recuperare de energie de 60% pentru hârtie sau carton, 22,5% pentru mase plastice, 60% pentru sticlă, 50% pentru metale şi 15% pentru lemn. Se prevăd măsuri speciale, cu termene de execuţie între sfârşitul anului 2008 şi 2013 pentru recuperarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice precum şi pentru închiderea unor instalaţii de incinerare neconforme pentru deşeurile medicale. Ţintele propuse pentru anul 2015 vizează: crearea a 30 sisteme integrate de gestionare a deşeurilor la nivel regional/judeţean; închiderea a 1.500 depozite mici situate în zone rurale şi a 150 depozite vechi în zonele urbane; realizarea a 5 proiecte pilot pentru reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea unor servicii îmbunătăţite de salubritate şi management al deşeurilor pentru un număr de 8 milioane locuitori.
\nFinanţarea acţiunilor prevăzute însumează circa 1,7 miliarde euro, din care 80% se asigură din Fondul European de Dezvoltare Regională. Aceste investiţii vor fi complementare celor realizate din fonduri PHARE, ISPA Fondul de Mediu sau din alte surse. (c) Reducerea impactului negativ asupra mediului şi diminuarea schimbărilor climatice cauzate de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localităţi până în 2015.
\nRomânia a obţinut perioade de tranziţie până în anul 2013, respectiv 2017, pentru respectarea valorilor limită de emisii (dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi) în vederea conformării cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalaţii mari de ardere.
\nCantităţile de emisii totale anuale de dioxid de sulf se vor reduce de la 540 mii tone în 2007 la 148 mii tone în 2013, cele de oxizi de azot de la 128 mii tone în 2007 la 112 mii tone în 2013, iar cantităţile de emisii totale anuale de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone în 2007 la 15,5 mii tone în 2013.
\nAcţiunile programate prevăd utilizarea raţională a surselor de energie neregenerabile şi, acolo unde este posibil, a surselor regenerabile sau mai puţin poluante în sistemele de încălzire urbană. Se are în vedere corelarea acestor măsuri cu programul de gestionare a apei, întrucât infrastructura precară a reţelelor de încălzire municipală cauzează pierderi însemnate în reţelele de distribuţie a apei.
\nPentru reabilitarea sistemelor urbane de încălzire în zonele critice, principalele ţinte urmărite la nivelul anului 2015 se referă la implementarea celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf [SO(2)] la 15 mii tone (de la 80 mii tone în 2003) şi de oxid de azot [NO(x)] la 4 mii tone (de la 7 mii în 2003). Emisiile de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone/an în 2007 la sub 15,5 mii tone/an în 2013, iar cele de metale grele se vor menţine sub nivelul anului 1989. Se prevede reabilitarea sistemelor de încălzire centrală în 8 municipalităţi, având ca rezultat o îmbunătăţire substanţială a calităţii aerului, şi elaborarea studiilor de opţiune pentru alte 15 localităţi, completată cu reabilitarea depozitelor neconforme de zgură şi cenuşă precum şi a reţelelor de distribuţie a apei calde şi căldurii.
\nCosturile totale ale îndeplinirii cerinţelor de calitate a aerului din acquis-ul comunitar în acest sector, identificate la nivelul anului 2004, se ridică la circa 5,2 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. Cofinanţarea efectivă din Fondul de Coeziune al UE se va situa la nivelul de circa 230 milioane euro, cu o contribuţie echivalentă din bugetul naţional şi bugetele locale (în total circa 460 milioane euro). Măsurile pentru protecţia aerului sunt susţinute şi prin Programul Operaţional Sectorial \"Creşterea competitivităţii economice\" (cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională), care prevede investiţii pentru reducerea emisiilor de gaze poluante la nivelul instalaţiilor mari de ardere care operează în sectorul energetic naţional. Cu toate acestea, sursele de finanţare identificate sunt evident insuficiente, necesitând un aport adiţional substanţial prin intermediul împrumuturilor externe şi promovării parteneriatelor public-privat. (d) Conservarea biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000. Obiectivul principal în perioada de referinţă este implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii în vederea conservării diversităţii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică. Acţiunile prevăzute vizează întărirea capacităţii instituţionale, la nivel naţional şi local, şi atragerea participării publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele relevante ale UE, în special cele referitoare la păsări şi habitate, în corelare cu dezvoltarea reţelei Natura 2000. Siturile Natura 2000 reprezintă 17,84% din suprafaţa ţării, inclusiv 273 de situri de importanţă comunitară (13,21% din suprafaţă).
\nAgenţia Naţională pentru Arii Protejate şi Conservarea Biodiversităţii, care devine funcţională în anul 2008, va asigura coordonarea generală a elaborării şi implementării planurilor de management pentru fiecare dintre siturile desemnate pentru protejare. Tot până la sfârşitul anului 2008 se prevede definitivarea cadastrului ariilor protejate de importanţă comunitară şi a ghidului metodologic privind integrarea aspectelor de biodiversitate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
\nŢintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numărului de arii protejate şi situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate, de la 3 în 2006 la 240 în 2015 şi extinderea acestor suprafeţe la 60% din totalul ariilor protejate.
\nMăsurile propuse pentru conservarea, reabilitarea şi dezvoltarea fondului forestier în conformitate cu Planul de Acţiune al UE pentru Păduri sunt prezentate în secţiunea \"Dezvoltarea rurală, agricultura, silvicultura şi pescuitul\" (Partea IV, Capitolul 3.2).
\nFinanţarea implementării măsurilor prevăzute se ridică la circa 172 milioane euro din care 80% se acoperă prin cofinanţare UE prin Fondul European de Dezvoltare Regională. (e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone.
\nObiectivele principale vizează instituirea unui management durabil al inundaţiilor în zonele cele mai expuse la risc şi protejarea şi reabilitarea litoralului Marii Negre.
\nRealizarea unui nivel adecvat de protecţie împotriva inundaţiilor se impune datorită creşterii în intensitate a acestor dezastre naturale în ultimul deceniu. Inundaţiile din 2005 şi 2006 pe teritoriul României au avut efecte catastrofale, afectând peste 1,5 milioane persoane (93 morţi) şi producând daune grave elementelor de infrastructură (pagube totale estimate la 2 miliarde euro). Intervenţiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei strategii pe termen lung, vizând acţiuni la nivel naţional şi regional privind dezvoltarea graduală a infrastructurii pentru prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor destructive ale acestora, elaborarea unor hărţi de pericol de risc şi a unor metodologii precise pentru pregătirea de proiecte, management, supervizare şi publicitate.
\nŢintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregătirea şi începerea punerii în aplicare a unui număr de 10 proiecte majore de protecţie împotriva inundaţiilor de care să beneficieze circa 1,5 milioane locuitori din zonele de risc şi reducerea riscului de incidenţă a inundaţiilor în zonele de intervenţie cu 30%.
\nPentru zonele de litoral se vor efectua reabilitări de coastă pe o lungime de 10 kilometri, cu extinderea suprafeţei de plajă cu 30%.
\nSe va acţiona pentru eficientizarea intervenţiilor după inundaţii şi alte dezastre naturale (cutremure, alunecări de teren) prin crearea unor unităţi operative speciale, instruirea şi dotarea lor cu echipamente, precum îmbunătăţirea sistemelor de avertizare şi informarea publică asupra riscurilor.
\nNecesarul de finanţare este stabilit, pentru prima etapă, la circa 270 milioane euro, din care 82% Fondul de Coeziune.
\nInvestiţiile totale care sunt necesare pentru a asigura conformitatea cu directivele UE în materie de protejare a mediului, conservare a resurselor naturale şi gestionare raţională a acestora pentru perioada 2007-2013 se ridică la circa 18 miliarde euro. Costurile estimate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar până în anul 2018 se ridică la 29,3 miliarde euro, din care se prevede o acoperire de 5,4 miliarde euro (18%) din bugetul de stat şi bugetele locale, 9,9 miliarde (34%) din fonduri UE, 7,8 miliarde (27%) din investiţii ale sectorului privat şi 6,2 miliarde (21%) din alte surse (Fondul de Mediu, proiecte internaţionale, altele decât cele cofinanţate de UE, împrumuturi externe etc.).
\nÎn aceste condiţii, apare necesară o insistenţă sporită a părţii Române pentru obţinerea unor alocări suplimentare în cadrul negocierii viitorului buget comunitar, paralel cu efortul de a veghea la folosirea cât mai eficientă a fondurilor de investiţii disponibile şi de a identifica noi surse de finanţare pentru sprijinirea iniţiativelor locale prin promovarea parteneriatului public-privat, a unor mecanisme flexibile de creditare şi a concesionării utilităţilor în formule atrăgătoare pentru investitori.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabilă a resurselor naturale.
\nAvând în vedere ţintele strategice ale sectorului de mediu şi măsurile preconizate pentru perioada 2008-2013, încă din această perioadă de programare vor trebui stabilite necesităţile privind modificările legislative, capacităţile şi reformele administrative, inclusiv crearea de noi instituţii sau redistribuirea responsabilităţilor pentru implementarea proiectelor din noua perioadă de programare.
\nÎn măsura în care se acoperă necesarul de finanţare pe domeniul gospodăririi apelor şi apelor uzate, conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, localităţile cu peste 2.000 locuitori vor avea asigurată aprovizionarea cu apă potabilă de calitate şi acces la canalizare precum şi dotarea cu staţii de epurare a apelor uzate în proporţie de 100% încă din anul 2018. Se va continua procesul de îmbunătăţire a serviciilor de apă, canalizare şi tratarea apelor uzate în localităţile rurale mai mici. În anul 2021 vor fi revizuite planurile de management şi amenajare a bazinelor şi spaţiilor hidrografice. Planul de management al riscului de inundaţii va fi definitivat şi publicat până în decembrie 2015, iar în 2018 se va face o evaluare preliminară, introducându-se ajustările necesare. Hărţile de hazard şi hărţile de risc la inundaţii vor fi revizuite până în decembrie 2019 şi actualizate, ulterior, la fiecare 6 ani. Pe baza analizei rezultatelor obţinute până în 2013, vor fi reevaluate domeniile de intervenţie, priorităţile de acţiune şi necesarul de finanţare pentru perioada următoare.
\nÎn privinţa managementului integrat al deşeurilor, se va trece treptat de la depozitarea deşeurilor la colectarea selectivă şi valorificarea într-o proporţie mai mare a deşeurilor reciclabile, inclusiv prin transformarea deşeurilor organice în compost, şi utilizarea exclusivă, pentru mediul urban, a depozitelor ecologice. În mediul rural, va creşte gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deşeurilor.
\nLa capitolul îmbunătăţirea calităţii aerului, se va continua reabilitarea sistemelor centrale de încălzire, ajungându-se la încadrarea emisiilor de SO(2), NO(x) şi pulberi în limitele prescrise de Directivele UE.
\nVor continua acţiunile iniţiate în perioada anterioară pentru îmbunătăţirea biodiversităţii şi patrimoniului natural prin perfecţionarea gestionării ariilor naturale protejate, inclusiv completarea reţelei Natura 2000, adâncirea studiilor de specialitate pentru fundamentarea proiectelor, introducerea şi urmărirea unor noi indicatori sintetici de performanţă, promovarea unor tehnologii eco-eficiente, aplicarea reglementărilor UE privind zonele maritime şi gestionarea integrată a zonelor de litoral.
\nSe va încheia, în linii mari, elaborarea planurilor de acţiune pentru prevenirea inundaţiilor şi intervenţiile în cazul dezastrelor naturale, inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari părţi a zonei de litoral.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativă de performanţele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an.
\nRomânia se va alinia, în linii generale, la cerinţele şi standardele UE privind gestionarea apei şi apelor uzate, în conformitate cu proiecţiile preliminare ale Planului de management al bazinelor hidrografice. Se prevede atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apă din România.
\nVor fi reanalizate priorităţile de acţiune în domeniul gestionării deşeurilor, îmbunătăţirii calităţii aerului, conservării biodiversităţii şi patrimoniului natural, precum şi prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obţinute în perioada anterioară de referinţă, şi se vor stabili noi obiective în conformitate cu politicile UE şi tendinţele predominante pe plan mondial.
\n1.5. Sănătatea publică Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate în condiţii de egalitate şi îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor la adresa sănătăţii.
\nSănătatea publică a devenit în mod oficial un domeniu care intră în competenţa Uniunii Europene, în condiţiile respectării principiului subsidiarităţii, odată cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992), iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat că toate politicile în alte domenii-cheie ale activităţii comunitare trebuie să ţină cont de cerinţele de protecţie a sănătăţii umane. Regulamentele, directivele şi deciziile adoptate de-a lungul timpului în cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar şi sunt obligatorii pentru statele membre. Resursele alocate domeniului sănătăţii şi sistemelor de sănătate în statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridică la circa 8,5% din PIB, reprezentând în medie, cu variaţii de la ţară la ţară, 1.600 euro pe cap de locuitor.
\nDeşi nu există încă un sistem medical european unitar ci numai modele de referinţă (german, francez, britanic, scandinav), este evidentă tendinţa spre adoptarea unor standarde şi protocoale comune pentru efectuarea şi evaluarea tratamentelor, acţiunilor de prevenţie şi stării generale a populaţiei, în condiţiile în care toate sistemele din ţările UE sunt de tip social şi se bazează pe principiul solidarităţii (asiguraţii beneficiază egal de servicii, deşi contribuţiile lor variază după venit).
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Îmbunătăţirea structurii sistemului de sănătate, a calităţii actului medical şi a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sănătate; ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi creşterea performanţei sistemului de sănătate.
\nRomânia nu dispune încă de o viziune strategică pe termen mediu şi lung în domeniul sănătăţii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanţă din celelalte ţări ale Uniunii Europene şi pentru integrarea organică a acestor preocupări în strategiile naţionale şi programele operaţionale sectoriale sau tematice. Planul Strategic al Ministerului Sănătăţii Publice 2008-2010 oferă unele repere orientative privind desfăşurarea, în continuare, a acestui proces şi recomandă elaborarea şi adoptarea unei Strategii Naţionale de promovare a sănătăţii şi a educaţiei pentru sănătate, precum şi a unor planuri specifice pe patologii.
\nPrincipalele direcţii de activitate stipulate pe termen scurt sunt: (a) Creşterea accesibilităţii la serviciile medicale: (i) Implementarea de programe naţionale de sănătate care să răspundă problemelor de sănătate publică prioritare şi nevoilor grupurilor vulnerabile prin: ● Dezvoltarea capacităţii de reacţie rapidă la ameninţările la adresa sănă___________tăţii prin eficientizarea structurii existente de supraveghere şi răspuns în privinţa bolilor transmisibile, cu o capacitate de notificare şi verificare imediată, 24 ore pe zi, în tot cursul anului; ● Reducerea impactului asupra sănătăţii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV, tuberculoză, infecţii cu transmitere sexuală, infecţii nosocomiale) precum şi a bolilor cronice; focalizarea acţiunilor preventive şi de asigurare de servicii de bază către populaţiile aflate în situaţie de risc crescut; stabilirea unor pachetele minime de îngrijiri medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile; introducerea unor sisteme de raportare standardizată şi de evaluare periodică pe baza unor indicatori specifici; ● Promovarea unor intervenţii asupra determinanţilor stării de sănătate prin ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de populaţie; instituirea unor programe de educaţie pentru sănătate şi de informare asupra riscurilor, inclusiv în privinţa sedentarismului, nutriţiei, consumului de tutun, alcool şi droguri psihotrope, nivelului de sanitaţie şi igienă în locuinţe, siguranţei alimentare; evaluarea eficacităţii campaniilor de conştientizare şi ajustarea lor în vederea creşterii impactului pe termen lung; ● Deplasarea accentului către serviciile preventive de sănătate; (îi) Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale şi dotarea acestora cu aparatură, echipamente şi mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenţă noi (8 regionale universitare şi 20 judeţene), reabilitarea a 15 spitale judeţene de urgenţă; realizarea dotării cu aparatura şi echipamente medicale, inclusiv cu mijloace de transport specifice, prin licitaţii publice deschise. (iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilităţi pentru atragerea personalului medical în zone izolate, defavorizate economic; deplasarea în asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi a riscurilor specifice, precum şi pentru desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate; extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară integrată; definirea rolului asistenţilor medicali comunitari şi formarea profesională a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie romă); producerea de materiale informative şi educaţionale specifice; implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performanţei.
\n(iv) Stabilirea listei de medicamente esenţiale pentru sănătatea populaţiei care să fie acoperite total sau parţial prin sistemul de asigurări sociale de sănătate. (b) Creşterea calităţii serviciilor medicale: ● Asigurarea continuităţii actului medical prin creşterea ponderii îngrijirilor la domiciliu, asistenţei medicale primare şi serviciilor de specialitate acordate în ambulator. ● Realizarea compatibilităţii cu sistemele de sănătate din celelalte ţări membre ale UE prin adoptarea de standarde pentru produse şi tehnologii medicale, formarea profesională şi crearea unor reţele de informare; introducerea şi utilizarea conceptelor de medicină bazată pe dovezi şi evaluare a tehnologiilor medicale; standardizarea măsurilor de siguranţă a pacienţilor. ● Creşterea competenţelor profesionale ale personalului medical, în special a medicilor, prin îmbunătăţirea pregătirii profesionale de bază; introducerea unor criterii mai severe pentru obţinerea licenţei de medic şi pentru formarea profesională a asistenţilor medicali şi a infirmierelor; re-evaluarea specialităţilor şi atestatelor conform standardelor de bază practicate în UE; creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical. ● Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practică şi protocoale clinice. ● Evaluarea spitalelor în perspectiva obţinerii acreditării prin: constituirea unei Comisii Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS); precizarea competenţelor pe tipuri de spitale; elaborarea procedurilor, standardelor şi metodologiei de acreditare; acreditarea tuturor spitalelor în termen de 5 ani (până în 2012). (c) Îmbunătăţirea finanţării sistemului de sănătate prin creşterea transparenţei în utilizarea fondurilor; informatizarea sistemului în scopul evidenţierii costurilor reale ale serviciilor medicale; întărirea capacităţii de evaluare, audit statutar şi control financiar; întărirea disciplinei financiare; dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale şi nemedicale, externalizarea unor servicii; reprofilarea unor unităţi neperformante; încurajarea cooperării şi parteneriatelor cu sectorul privat, organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă; înfiinţarea de secţii private în spitale publice; cultivarea unui mediu concurenţial real între furnizorii de servicii de sănătate. (d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competenţe, atribuţii şi responsabilităţi către administraţia publică locală; preluarea de către autorităţile locale a activităţilor de promovare şi educaţie pentru sănătate, a competenţelor legate de recrutarea, formarea şi evaluarea activităţii mediatorilor sanitari şi asistenţilor comunitari precum şi a celor legate de asistenţa medicală, inclusiv de medicina dentară, în unităţile de învăţământ; realizarea, într-o primă etapă, a transferului spitalelor orăşeneşti, comunale şi a centrelor de sănătate, iar în a doua etapă a spitalelor municipale în administrarea efectivă a autorităţilor şi comunităţilor locale; evaluarea intermediară la 6 luni şi finală după 1 an a rezultatelor obţinute în fiecare etapă şi operarea corecturilor necesare.
\n(e) Reorganizarea instituţională a Ministerului Sănătăţii Publice, a structurilor din subordinea sau coordonarea sa.
\nDupă cum se poate vedea din simpla enumerare a acţiunilor preconizate pe termen scurt, Planul aprobat pentru 2008-2010, deşi conţine obiective ambiţioase în raport cu situaţia existentă la punctul de pornire, se axează în principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje faţă de indicii de performanţă consideraţi drept minimali în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.
\nOmisiuni importante faţă de priorităţile stabilite în sectorul sănătăţii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă se constată în privinţa iniţiativei legislative şi designului instituţional din partea autorităţilor centrale de specialitate în domenii precum securitatea alimentelor, folosirea aditivilor şi etichetarea produselor alimentare destinate consumului uman; reglementarea producerii şi utilizării substanţelor chimice, inclusiv pesticidele, care pot crea riscuri semnificative pentru sănătatea populaţiei şi a mediului natural; influenţa factorilor poluanţi, inclusiv a radiaţiilor ionizante şi substanţelor radioactive, asupra sănătăţii umane; dimensiunea reală a problemelor de sănătate mentală şi impactul socio-economic al stărilor emoţionale şi de stres; evaluarea ştiinţifică a efectelor utilizării unor organisme modificate genetic în alimentaţia umană şi animală; problemele specifice ale riscurilor de sănătate pe domenii ocupaţionale, în speţă în sfera transporturilor, precum şi în condiţii de sărăcie extremă etc.
\nViitoarele programe în domeniu vor trebui să ţină seama în mai mare măsură de evoluţiile demografice mai mult decât îngrijorătoare şi să se concentreze pe efectele asupra sănătăţii populaţiei generate de mobilitatea transfrontalieră, recrudescenţa unor maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice, asociate sau nu cu HIV/SIDA), modificarea morbidităţii prin creşterea incidenţei bolilor cardiace şi a celor provocate de diabet, obezitate, cancer şi neuropsihice.
\nO atenţie specială va trebui să fie acordată problemelor specifice de sănătate care pot surveni drept consecinţă a schimbările climatice.
\nEste, de asemenea, necesară implicarea activă a serviciilor de sănătate publică în acţiunile menite să ducă la realizarea unei calităţi a mediului în care nivelul contaminanţilor produşi de om să nu aibă un impact semnificativ şi să nu reprezinte un risc pentru sănătatea umană. Aceasta presupune: ● Identificarea riscului pe care îl prezintă pentru sănătatea umană diferitele categorii de contaminanţi; substanţele periculoase trebuie să devină obiectul unor proceduri specifice de management al riscului înainte ca acestea să fie utilizate; ● Identificarea şi evaluarea traseelor pe care contaminanţii ajung în organismul uman şi stabilirea celui mai eficient mod de acţiune pentru a diminua nivelul de expunere sau, cel puţin, aducerea acestui nivel la valori acceptabile; ● Fixarea anumitor priorităţi mediu-sănătate la stabilirea politicilor specifice prin care se urmăreşte eliminarea contaminanţilor sau utilizarea substanţelor nepericuloase în produse şi în procesele de producţie.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea unor parametri apropiaţi de nivelul mediu actual al stării de sănătate a populaţiei şi al calităţii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE; integrarea aspectelor de sănătate şi demografice în toate politicile publice ale României.
\nAvând în vedere ţintele strategice ale sectorului sanitar şi măsurile preconizate pentru perioada anterioară, începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri instituţionale, în special pentru asigurarea calităţii serviciilor de asistenţă medicală în condiţiile descentralizării şi managementului pe programe. Se vor iniţia noi măsuri, inclusiv prin iniţiative legislative, pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor de sănătate prin analiza performanţei sistemului în funcţie de rezultate, evaluarea tehnologiilor, efectuarea sistematică de cercetări de cost/eficacitate şi cost/beneficiu.
\nPrin implementarea principalelor programe de sănătate, se prevede continuarea trendului descrescător în privinţa mortalităţii şi morbidităţii infantile şi materne, incidenţei îmbolnăvirilor şi mortalităţii prin boli transmisibile şi prin cancer (scădere cu 50%). În acest scop, se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaţional pentru prevenţia secundară (screening) în privinţa cancerului de col uterin, a incidenţei şi mortalităţii prin cancer de sân şi de colon.
\nVa continua creşterea procesului de acoperire a populaţiei cu servicii de bază cum ar fi asistenţa de urgenţă, creşterea cu 50% a accesului la servicii de asistenţă medico-sanitară (îngrijiri pe termen lung) a populaţiei de vârsta a treia, creşterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar şi cu servicii de asistenţă de psihiatrie comunitară la 70% din necesar.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Alinierea deplină la nivelul mediu de performanţă, inclusiv sub aspectul finanţării serviciilor de sănătate, al celorlalte state membre ale UE.
\nRomânia se va alinia, în linii generale, la cerinţele şi standardele UE privind accesul la serviciile de bază privind asistenţa de urgenţă, asistenţa medicală primară, controlul cancerului, asigurarea cu servicii de sănătate mintală la nivelul comunităţii.
\n1.6. Incluziunea socială, demografia şi migraţia Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societăţi bazate pe incluziunea socială prin luarea în considerare a solidarităţii între generaţii şi în interiorul lor şi asigurarea creşterii calităţii vieţii cetăţenilor ca o condiţie a bunăstării individuale durabile.
\nActivităţile Uniunii Europene în domeniul protecţiei şi incluziunii sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi obiective şi modalităţi de acţiune şi încurajează cooperarea dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile Sociale de Interes General statuează reperele principale ale responsabilităţilor agenţiilor guvernamentale şi organismelor de suport în acest domeniu. Statelor membre le revin, de asemenea, îndatoriri precise în baza Pactului European pentru Tineret şi a Pactului European pentru Egalitatea de Gen.
\nCel de-al doilea Raport al României asupra realizării Obiectivelor Mileniului convenite în cadrul ONU, aprobat la 18 septembrie 2007, relevă faptul că o bună parte dintre obiectivele asumate în 2003 şi care prezintă relevanţă pentru problematica incluziunii sociale au fost îndeplinite, unele dintre acestea în avans, creând premisele pentru o îmbunătăţire substanţială a situaţiei până în anul 2013 şi în perioadele următoare. Astfel, rata sărăciei severe s-a redus de la 10,91% în 2002 la 4,1% în 2006 (faţă de ţinta propusă de 5,4%), permiţând stabilirea unei noi ţinte de 3,5% pentru 2009; creşterea cu peste 50% a numărului copiilor de origine romă înrolaţi în procesul educaţional; o uşoară creştere a ratei de ocupare a populaţiei feminine (de la 52% în 2002 la 52,8% în 2007), cu perspectiva atingerii unui nivel de 55% în 2010 şi 60% în 2015.
\nCu toate acestea, decalajele faţă de media UE în privinţa accesului la serviciile de protecţie socială şi a măsurilor active pentru promovarea incluziunii sociale rămân importante şi vor constitui obiectul unei preocupări serioase, printr-un ansamblu de politici publice, şi după 2013. Aceste politici vor trebui să vizeze, de asemenea, în mod prioritar, stabilizarea şi redresarea într-un orizont de timp realist a situaţiei demografice, care a înregistrat tendinţe negative alarmante în ultimele două decenii.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Crearea unui cadru legislativ, instituţional şi participativ modern pentru reducerea riscurilor de sărăcie şi excluziune socială, promovarea coeziunii sociale, egalităţii de şanse şi diversităţii culturale, precum şi pentru gestionarea responsabilă a fenomenelor demografice şi migraţiei.
\nPrevederi relevante pentru domeniul incluziunii sociale se regăsesc, practic, în toate strategiile naţionale şi programele sectoriale. Un capitol distinct consacrat acestor aspecte este cuprins în Programul Operaţional Sectorial \"Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013\", aprobat în octombrie 2007.
\nProgramele prin care sunt finanţate iniţiativele sociale acoperă ansamblul populaţiei României, dar sunt direcţionate prioritar spre reducerea riscului sărăciei, promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate, îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. Grupurile ţintă identificate includ: populaţia romă, persoanele cu dizabilităţi, tinerii care părăsesc sistemul de stat pentru protecţia copilului, femeile, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale, copiii în situaţii de risc, infractorii şi foştii delincvenţi, persoanele dependente de droguri şi alcool, persoanele fără adăpost, victimele violenţei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale, refugiaţii şi azilanţii. La acestea se adaugă problemele specifice ale copiilor ai căror părinţi se află la muncă temporară în străinătate şi care se află în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie (reprezentând, potrivit sondajelor recente, între 1/3 şi 1/5 din numărul total al familiilor din unele zone rurale).
\nPrincipalele domenii de intervenţie prevăzute sunt: (i) Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activă a tuturor actorilor relevanţi (instituţii publice, asociaţii patronale sau profesionale, sindicate etc.) şi încurajarea cu precădere a acţiunii sociale a organizaţiilor neguvernamentale şi altor formaţiuni ale societăţii civile (cooperative sociale, asociaţii de ajutor reciproc, fundaţii şi asociaţii de caritate şi voluntariat). În acest fel, va fi sprijinită dezvoltarea unor comunităţi locale puternice, furnizarea unor servicii utile pentru populaţie, cetăţenia activă, precum şi apariţia unor noi actori în economie, rezultând în creşterea oportunităţilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile şi realizarea coeziunii şi solidarităţii sociale. (îi) Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin măsuri suplimentare celor prevăzute pentru ansamblul populaţiei, favorizând o abordare focalizată şi personalizată, inclusiv acţiuni de sensibilizare şi conştientizare publică privind problematica populaţiei de etnie romă. (iii) Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii prin facilitarea accesului femeilor în zone economice rezervate tradiţional bărbaţilor, la poziţii de conducere sau în politică, combaterea stereotipurilor de gen, traficului de fiinţe umane, violenţei domestice, discriminării sau hărţuirii sexuale la locul de muncă, crearea unei pieţe a muncii incluzive, furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu, timpul flexibil de muncă etc.), inclusiv recalificarea pentru alte ocupaţii a persoanelor angajate în industrii care prezintă risc de delocalizare (textile, confecţii). (iv) Iniţiative transnaţionale pentru o piaţă incluzivă a muncii prin extinderea ariei de colaborare cu celelalte ţări membre ale UE, schimb de experienţă şi informaţii privind legislaţia primară şi secundară, procedurile de lucru, metodologiile de evaluare a performanţei în domeniul protecţiei şi incluziunii sociale, adaptarea formării profesionale la noile tehnologii. Întrucât România are unul dintre cele mai mari segmente de populaţie de etnie romă din ţările UE, apare necesară iniţierea şi promovarea consecventă a unor acţiuni concrete, inclusiv prin adoptarea unor măsuri legislative şi practici uniforme, la nivelul întregii Uniuni Europene, privind problematica specifică a acestei etnii.
\nÎn perioada imediat următoare se vor realiza următoarele acţiuni: ● Elaborarea şi adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea sărăciei, prevenirea excluziunii sociale şi implementarea conceptului de economie socială, inclusiv Legea de înfiinţare a Observatorului Social şi a unui centru de documentare în domeniul incluziunii sociale, Legea unică a prestaţiilor sociale şi operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale; ● Reanalizarea cuantumului prestaţiilor sociale şi a sistemului de alocaţii familiale având ca scop, printre altele, reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională; ● Asigurarea unui sistem unic de acreditare, autorizare şi licenţiere a furnizorilor de servicii în domeniul asistenţei sociale şi a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul protecţiei copilului, persoanelor vârstnice sau cu dizabilităţi, victimelor violenţei în familie şi altor categorii defavorizate; ● Promovarea de programe speciale pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor în vârstă, cu implicarea mai accentuată a autorităţilor publice locale şi organizaţiilor civice în acordarea serviciilor socio-medicale şi de îngrijire ambulatorii şi la domiciliu; dezvoltarea şi modernizarea serviciilor de rezidenţă; ● Iniţierea şi dezvoltarea unor servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (creşe, centre de zi, grădiniţe) şi a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilităţi, realizarea unor campanii de conştientizare privind drepturile copiilor; ● Modernizarea şi dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale, cu precădere a celor de urgenţă (centre sociale, servicii rezidenţiale, centre multifuncţionale); ● Susţinerea sectorului neguvernamental în vederea dezvoltării de servicii sociale prin reglementarea unui cadru unic de finanţare şi stabilirea procedurilor de sprijinire a asociaţiilor şi fundaţiilor care desfăşoară activităţi de asistenţă socială; ● Consolidarea capacităţii instituţionale şi administrative a autorităţilor centrale şi locale şi a interacţiunii acestora cu fundaţiile caritabile şi asociaţiile de asistenţă pe bază de voluntariat. ● Promovarea unor iniţiative româneşti proprii în cadrul instituţiilor UE în domeniul incluziunii sociale, inclusiv adoptarea unor reglementări unitare la nivelul întregii Uniuni Europene privind problematica specifică a comunităţilor rome.
\nÎn urma adoptării acestor măsuri, se prevede că numărul structurilor economiei sociale să crească de la 3 în 2005 la 830 în 2015 (cu o sporire a numărului de locuri de muncă create în asemenea structuri de la 12 la 5.000), numărul de participanţi la programele de calificare sau recalificare destinate grupurilor vulnerabile să crească de la 6.487 în 2005 la 150.000 în 2015 (dintre care pentru romi de la 1.500 la 65.000, pentru persoane cu dizabilităţi de la 160 la 20.500 şi pentru tineri care părăsesc sistemul de stat de protecţie de la 221 la 5.400), numărul de persoane dependente sprijinite de la 12.526 în 2005 la 40.000 în 2015, numărul de participanţi la programele de formare destinate specialiştilor în domeniul incluziunii sociale de la 4.795 în 2005 la 10.000 în 2015.
\nEste un fapt că evoluţiile demografice în România sunt îngrijorătoare, cu trenduri negative pe termen lung. Conform estimărilor convergente din surse naţionale şi internaţionale, fără a lua în considerare migraţia externă, dar admiţând o creştere considerabilă a speranţei de viaţă la naştere, populaţia României ar putea să scadă de la 21,5 milioane locuitori în 2007 la 21,2 milioane în 2013, la 20,8 milioane în 2020 şi la 19,7 milioane în 2030, urmând să ajungă la 16,7 milioane la mijlocul secolului. Consecinţele acestor evoluţii sunt considerabile în toate domeniile vieţii economico-sociale (forţă de muncă, educaţie şi formare profesională, servicii sociale şi de sănătate, dezvoltare regională etc.).
\nDacă se iau în calcul accentuarea mobilităţii şi efectele generate de migraţia externă (fenomen încă insuficient cercetat), conform prognozelor ONU şi Eurostat, populaţia României ar ajunge la 20,8 milioane locuitori în 2013, 20 milioane în 2020 şi 18,6 milioane în 2030, coborând apoi la numai 15 milioane în 2050.
\nEfectele demografice şi economice pe termen lung ale scăderii masive a natalităţii în prima jumătate a anilor 1990 şi ale menţinerii acesteia la o valoare mică în toată perioada care a urmat vor apărea după anii 2025-2030, atunci când generaţiile născute după 1989 vor ocupa poziţia centrală în segmentul reproductiv şi cel activ economic ale populaţiei ţării. La 100 persoane adulte (20-59 ani) vor reveni 50 de persoane vârstnice (60 de ani şi peste) în anul 2030 şi 85 la mijlocul secolului, faţă de numai 34 în 2007. Într-un astfel de context, stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru orizontul 2030 nu poate omite efectele evoluţiilor demografice pe termen lung şi foarte lung.
\nŢinând seama de aceste elemente, este o prioritate de interes naţional elaborarea unei Strategii privind populaţia României pe termen lung (până în 2050) şi foarte lung (până la sfârşitul secolului), conţinând propuneri concrete, bazate pe datele ştiinţei, care să cuprindă un ansamblu de măsuri pro-active, compatibile cu principiile dezvoltării durabile şi cu drepturile fundamentale ale omului, pentru stabilizarea şi redresarea situaţiei. O astfel de Strategie ar trebui sa vizeze trei obiective principale: ● Ameliorarea stării de sănătate, reducerea mortalităţii şi creşterea duratei medii de viată; ● Evitarea unei emigranţii importante ca dimensiune; ● Redresarea natalităţii, presupunând o evaluare detaliată a politicilor familiale actuale şi adoptarea unor măsuri urgente de protecţie şi susţinere a familiei prin prestaţii (transferuri financiare) şi servicii sociale accesibile tuturor.
\nÎn fundamentarea şi elaborarea unei astfel de Strategii, costisitoare şi etalate pe o lungă perioadă de timp, este necesară consultarea largă a tuturor factorilor sociali, precum şi cunoaşterea politicilor şi practicilor adoptate în alte ţări europene. Se impune, de asemenea, crearea unei structuri instituţionale de înaltă prestanţă şi competenţă care să monitorizeze în continuare aplicarea Strategiei, să evalueze periodic rezultatele şi adapteze măsurile şi mijloacele în funcţie de aceste rezultate.
\nDouă scenarii demografice ar contura perspectivele dezvoltării viitoare: cel rezultat din continuarea actualelor tendinţe, şi cel rezultat din instalarea unei redresări moderate dar continue. Obiectivele pe termen mediu şi lung ale strategiilor şi programelor naţionale, regionale şi sectoriale de dezvoltare vor trebui să fie reajustate în conformitate cu realităţile demografice prognozate.
\nPână în anul 2013 se va asigura elaborarea şi va începe implementarea cadrului legislativ unitar privind problematica migraţiei forţei de muncă, pentru promovarea unei acţiuni concertate, împreună cu partenerii sociali, autorităţile locale şi regionale, centrele de învăţământ şi de formare profesională şi societatea civilă, vizând obiectivul unei mobilităţi echitabile, în special prin combaterea muncii nedeclarate şi a dumpingului social. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucrătorilor migranţi şi ale întreprinderilor care îi angajează, asigurarea dezvoltării oportunităţilor şi accesului pe piaţa forţei de muncă a lucrătorilor migranţi, dezvoltarea abordării bazate pe principiul flexicurităţii vor conduce la fructificarea eficientă a beneficiilor mobilităţii geografice pentru individ şi pentru economie în ansamblu Se estimează că, la nivelul anului 2020, va avea loc o reducere a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) cu circa 1,2% faţă de 2007, paralel cu o scădere a populaţiei inactive de aproape 13% datorită efectelor creşterii economice şi cu sporirea cu 5,3% a ratei de ocupare a populaţiei în vârsta de muncă. În aceste condiţii, deficitul de forţă de muncă este probabil să se menţină, ceea ce va impune gestionarea adecvată a circulaţiei externe a forţei de muncă şi aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din străinătate. Operaţiunile orientative prevăd: ● Elaborarea şi adoptarea unui pachet legislativ coerent privind migraţie în scop de muncă; ● Consolidarea capacităţii instituţionale şi administrative a autorităţilor centrale şi locale în scopul gestionării eficiente a fenomenului migraţiei.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Promovarea consecventă, în noul cadru legislativ şi instituţional, a normelor şi standardelor UE cu privire la incluziunea socială, egalitatea de şanse şi sprijinirea activă a grupurilor defavorizate; punerea în aplicare, pe etape, a Strategiei Naţionale pe termen lung privind populaţia şi fenomenele migratorii.
\nObiectivele operaţionale prioritare avute în vedere pentru această perioadă includ: (i) Consolidarea capacitaţii instituţionale pentru asigurarea actualizării permanente şi implementării politicilor de incluziune şi solidaritate socială şi optimizarea coordonării între instituţiile publice, mediul de afaceri şi societatea civilă prin: ● Întărirea capacitaţii autorităţilor locale de a identifica în mod corect priorităţile, de a administra eficient realizarea proiectelor şi fondurile alocate în acest scop, de a mobiliza participarea activă a comunităţilor; ● Asigurarea unei abordări integrate privind incluziunea activă a grupurilor dezavantajate prin combinarea măsurilor personalizate de asistenţă în cadrul comunităţilor, în centre rezidenţiale sau la domiciliu cu acţiuni de integrare pe piaţa muncii. (îi) Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de protecţie socială adecvat provocărilor demografice şi sprijinirea iniţiativelor favorabile realizării acestui scop prin: ● Îmbunătăţirea şi sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinţelor previzibile ale evoluţiilor demografice; ● Dezvoltarea unui sistem de pensii şi ajutoare sociale adecvat evoluţiilor demografice; ● Stoparea declinului natalităţii; diminuarea mortalităţii şi morbidităţii infantile şi materne; ● Dezvoltarea sistemului de prestaţii şi servicii sociale pentru crearea de condiţii favorabile creşterii, îngrijirii şi educării copiilor; ● Promovarea politicilor sociale de susţinere a familiei, îndeosebi a familiei tinere cu doi şi trei copii; asigurarea accesului cu şanse egale a întregii populaţii la servicii de sănătate a reproducerii; facilitarea inserţiei/reinserţiei părinţilor pe piaţa muncii prin diversificarea măsurilor care încurajează reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională; ● Adaptarea sistemului de educaţie şi formare profesională la evoluţiile demografice şi la nevoile pieţei muncii; creşterea şi diversificarea ofertei de locuri de muncă; ● Creşterea speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă sănătoasă prin dezvoltarea serviciilor de sănătate de calitate, precum şi a campaniilor de informare şi a programelor naţionale de promovare a activităţilor sportive şi a alimentaţiei echilibrate; ● Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lungă durată pentru persoanele vârstnice dependente; facilitarea accesului persoanelor vârstnice, în special al celor din mediul rural, la servicii medicale şi sociale de calitate; ● Promovarea principiului îmbătrânirii active şi echilibrarea raportului de dependenţă în sistemul de pensii; promovarea menţinerii în activitate a lucrătorilor vârstnici, inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc să continue să muncească; dezvoltarea programelor flexibile de lucru; adaptarea condiţiilor de la locul de muncă şi furnizarea de formare profesională pentru lucrătorii vârstnici;
\n● Limitarea disparităţilor în distribuţia teritorială a populaţiei; ● Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Naţionale privind Populaţia României şi revizuirea, pe această bază, a ţintelor şi modalităţilor de acţiune pentru perioada următoare. (iii) Managementul adecvat al migraţiei forţei de muncă prin: ● Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din ţări terţe; ● Elaborarea şi punerea în aplicare a unei politici de imigrare corespunzătoare obiectivelor Strategiei demografice; ● Promovarea unor măsuri active pentru scăderea numărului tinerilor sau familiilor tinere care emigrează definitiv.
\nOrizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativă de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE în privinţa coeziunii sociale şi calităţii serviciilor sociale.
\nPentru a asigura creşterea calităţii vieţii cetăţenilor şi persoanelor rezidente în România şi pentru reducerea şi inversarea declinului demografic, vor fi urmărite următoarele obiective orientative: ● Înscrierea pe o tendinţă sigură de diminuare a reducerii numărului populaţiei generale; ● Reducerea ratei sărăciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an; ● Asigurarea accesului tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor la servicii de sănătate, educaţie şi sociale de calitate; ● Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaţa muncii; ● Cuprinderea tuturor persoanelor apte de muncă în sistemul de educaţie şi formare profesională continuă, inclusiv a celor în vârstă de peste 50 ani.
\n1.7. Sărăcia globală şi sfidările dezvoltării durabile Uniunea Europeană şi statele sale membre se află printre principalele susţinătoare ale procesului de extindere a aplicării principiilor şi practicilor dezvoltării durabile la nivel global, pentru reducerea sărăciei şi discrepanţelor economico-sociale şi pentru promovarea unor politici responsabile în privinţa conservării şi utilizării raţionale a resurselor naturale ale planetei. În acest sens, UE şi-a asumat obligaţii precise, în conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai înalt nivel în cadrul ONU precum şi al Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ, privind sporirea substanţială, în termeni cantitativi şi calitativi, a contribuţiei sale la ajutorul pentru dezvoltare şi la îmbunătăţirea guvernanţei internaţionale în materie de protecţie a mediului.
\nDin punctul de vedere al volumului asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA), Uniunea Europeană şi statele sale membre reprezintă cel mai mare donator din lume, cu o contribuţie de circa 60% din totalul alocaţiilor ODA pe plan internaţional.
\nStrategia pentru Dezvoltare Durabilă a UE reînnoită (2006) reiterează aceste angajamente de solidaritate internaţională prin integrarea ariei problematice a dezvoltării durabile la nivel global în Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborării multilaterale şi bilaterale pentru sporirea eficienţei, coerenţei şi calităţii ajutorului pentru dezvoltare în perioada următoare.
\nObiectiv general SDD/UE: Promovarea activă a dezvoltării durabile la nivel global şi asigurarea punerii de acord a politicilor interne şi externe ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltării durabile şi angajamentele sale în această privinţă.
\nCu ocazia Consiliului European din iunie 2008, a fost aprobată Agenda de Acţiune privind rolul UE ca partener global în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, prin care se reiterează angajamentul UE de a rămâne cel mai important donator la nivel mondial, precum şi de a întreprinde toate demersurile pentru susţinerea realizării Obiectivelor Mileniului.
\nPotrivit angajamentelor asumate, UE ar urma să aloce, la nivel colectiv, 0,56% din venitul naţional brut, adică 66 miliarde euro, în anul 2010 (faţă de 46 miliarde euro în 2006), cu posibilitatea să ajungă până la 84 miliarde euro la nivelul anului 2015, pornind de la premisa că statele membre îşi vor respecta obligaţiile asumate la nivel european, conform Consensului European pentru Dezvoltare din 2005.
\nAstfel, România, ca şi celelalte state membre care au aderat la UE după 2002, s-a angajat să depună eforturi pentru creşterea volumului asistenţei oficiale pentru dezvoltare, în cadrul procesului naţional de alocare bugetară, pentru a atinge ţinta de 0,17% din venitul naţional brut (VNB) până în 2010 şi de 0,33% din VNB până în 2015.
\nStatele membre care au aderat la UE înainte de 2002 s-au angajat să aloce pentru ODA 0,51% din VNB până în 2010 şi 0,7% din VNB până în 2015.
\nAgenda de acţiune a UE subliniază nevoia de a spori eforturile în domenii precum educaţia, mediul, sănătatea, apă şi canalizare, agricultura, dezvoltarea pentru combaterea sărăciei, infrastructura şi egalitatea de şanse, cu prioritate în Africa.
\nDe asemenea, aşa cum se arată în Agenda de Acţiune a UE, atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în contextul unei dezvoltări durabile reprezintă o responsabilitate comună a tuturor partenerilor, care vor trebui să-şi onoreze angajamentele, răspunderea principală revenind statelor în curs de dezvoltare.
\nSe va urmări asigurarea coerenţei politicilor pentru dezvoltare, principiu consacrat în Tratatul fondator al UE şi reconfirmat în Consensul European pentru Dezvoltare din decembrie 2005. Principalele provocări cărora va trebui să li se facă faţă sunt creşterea capacităţilor şi a conştientizării, în special în rândul actorilor responsabili pentru politicile sectoriale, gestionarea echilibrată a diferitelor politici şi interese şi adaptarea lor corespunzătoare, atât la nivelul ţărilor UE cât şi al statelor partenere în curs de dezvoltare. Coerenţa politicilor susţine integrarea orizontală a obiectivelor cooperării pentru dezvoltare în toate activităţile din cele 12 politici sectoriale (comerţ, mediu, schimbări climatice, securitate, agricultură, pescuit, politici sociale şi ocuparea forţei de muncă, migraţie, cercetare, societatea informaţională, transport şi energie) susceptibile de a avea un impact asupra statelor în curs de dezvoltare.
\nOrizont 2013. Obiectiv naţional: Implementarea instrumentelor legislative şi instituţionale aferente statutului României de ţară donatoare de asistenţă pentru dezvoltare, conform obligaţiilor de stat membru al UE; stabilirea priorităţilor şi modalităţilor de acţiune, şi alocarea în acest scop a circa 0,25% din venitul naţional brut (VNB) în 2013 şi 0,33% în 2015, cu ţinta intermediară de 0,17% din VNB în 2010.
\nOdată cu aderarea la UE, România a devenit stat donator de asistenţă pentru dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este instituţia responsabilă pentru coordonarea şi gestionarea politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare. Cooperarea pentru dezvoltare este integrată în ansamblul politicii externe a României. În calitate de stat membru al UE, România poate acorda asistenţă statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE, atât printr-o politică proprie, cât şi prin asocierea la politica şi eforturile financiare ale UE în materie.
\nPrincipalul obiectiv al politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare îl reprezintă susţinerea eforturilor de reducere a sărăciei în statele beneficiare de asistenţă, în contextul mai larg al contribuţiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
\nÎn acelaşi timp, România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul finanţării pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) şi al creşterii eficacităţii asistenţei pentru dezvoltare (ca semnatară a Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea asistenţei), inclusiv al celor referitoare la sporirea substanţială a volumului de asistenţă oficială pentru dezvoltare.
\nÎn conformitate cu practica europeană, România a adoptat Strategia Naţională privind Politica Naţională de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare şi Planul de Acţiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotărâre de Guvern aprobată la 31 mai 2006. Strategia stabileşte priorităţile geografice (Europa de Est, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud, lista statelor beneficiare putând fi extinsă şi pentru state din Asia Centrală, Africa şi America Latină) şi sectoarele de direcţionare prioritară a asistenţei (buna guvernare, consolidarea instituţiilor democratice şi statului de drept, dezvoltarea economică, educaţia şi formarea profesională, ocuparea forţei de muncă, sănătatea, dezvoltarea infrastructurii, protecţia mediului).
\nTot în 2006 Parlamentul României a adoptat Legea privind finanţarea asistenţei în cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare, iar în 2007 au fost reglementate, prin Hotărâre de Guvern, acţiunile specifice aferente finanţării acestor operaţiuni.
\nÎn anul 2007, România a raportat o contribuţie ODA de 0,07 din venitul naţional brut (aproximativ 80 milioane euro), sumă care include contribuţia României la bugetul comunitar consacrat cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar (54 milioane euro), contribuţiile din bugetul special al MAE destinat asistenţei pentru dezvoltare, precum şi contribuţiile din bugetele altor ministere (cea mai mare parte revenind burselor acordate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării). Contribuţia efectivă a României la susţinerea eforturilor pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (însumând 4,67 milioane euro) a fost dirijată pe canale multilaterale, prin agenţiile ONU sau fonduri administrate de acestea.
\nDeşi persistă discrepanţe serioase în privinţa performanţei la unii indicatori importanţi ai dezvoltării durabile faţă de media UE şi, în special, faţă de statele din nucleul său central, România se califică, datorită creşterii robuste a PIB în perioada 2001-2007, pentru statutul de ţară donatoare de ajutor pentru dezvoltare. Această stare de fapt este confirmată de Raportul de ţară asupra Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului (2007), care constată îndeplinirea, în cea mai mare parte, în unele cazuri în avans, a obiectivelor asumate în primul raport din 2003. Aceasta a permis stabilirea unor ţinte mai ambiţioase la nivelul anului 2015 şi creează condiţiile pentru utilizarea experienţei şi expertizei relevante dobândite de România în vederea soluţionării unor probleme specifice ţărilor aflate într-o etapă timpurie a dezvoltării moderne.
\nPentru anii următori se are în vedere sporirea bugetului alocat ODA, în sensul respectării obligaţiilor asumate, creşterea graduală a asistenţei bilaterale, întărirea capacităţii instituţionale şi coerenţei de acţiune la nivel naţional în sectorul guvernamental, dar şi în cel neguvernamental, în scopul consolidării profilului României ca ţară donatoare în stransă colaborare şi coordonare cu ceilalţi donatori internaţionali.
\nPe plan regional, România va continua să acorde asistenţă în acele domenii prioritare, menţionate în Strategia Naţională, în care a acumulat în procesul de aderare la UE o experienţă ce se poate dovedi utilă statelor partenere. De asemenea, România va continua să acţioneze în sprijinul extinderii colaborării transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltării durabile în zona Mării Negre, prin utilizarea raţională şi eficientă a fondurilor puse la dispoziţie de guvernul român şi de alţi parteneri europeni şi internaţionali, şi prin implementarea Convenţiei de la Bucureşti privind protecţia Mării Negre împotriva poluării (1992), în corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene şi prin concretizarea iniţiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperării în bazinul dunărean.
\nVor fi întreprinse acţiuni de conştientizare a cetăţenilor asupra importanţei implicării României în programele de asistenţă pentru implementarea principiilor şi practicilor dezvoltării durabile la nivel global, nu numai ca o obligaţie morală de solidaritate internaţională, ci şi ca o modalitate concretă de promovare a intereselor naţionale ale României, în special în domeniul economic.
\nRomânia va susţine, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, întărirea rolului şi competenţelor Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi şi transformarea acestuia într-o agenţie specializată a ONU, ca vehicul principal al integrării preocupărilor de conservare şi folosire raţională a resurselor naturale la nivel planetar, în efortul general de îndeplinire a obiectivelor dezvoltării durabile.
\nOrizont 2020. Obiectiv naţional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei şi resurselor disponibile în România în slujba asistenţei pentru dezvoltare, şi alocarea în acest scop a circa 0,50% din venitul naţional brut.