4.4.2. Toate căldările cu combustibil lichid cu arzător, prevăzute să funcţioneze fără a fi supravegheate de personal, trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranţă care să permită întreruperea alimentării cu combustibil lichid şi care să declanşeze o alarmă la un post cu personal în cazul unui nivel de apă scăzut, unei defecţiuni de alimentare cu aer sau stingerii flăcării.
\n4.4.3. Toate sistemele de generare a aburului care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentării lor cu apă trebuie să fie prevăzute cu cel puţin două instalaţii de alimentare cu apă independente cuprinzând fiecare o pompă de alimentare; totuşi, se poate admite ca să existe o singură intrare în colectorul de aburi. În cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranţa unităţii, se cere o singură instalaţie de alimentare cu apă numai dacă este prevăzut un dispozitiv de oprire automată a producţiei de aburi în cazul întreruperii alimentării cu apă. Trebuie prevăzute mijloace care să prevină suprapresiunile în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apă.
\n4.4.4. Căldările trebuie să fie prevăzute cu echipamente care să permită supravegherea şi controlul calităţii apei de alimentare. În măsura posibilului, trebuie prevăzute dispozitive care să împiedice pătrunderea hidrocarburilor sau a altor agenţi contaminanţi care ar putea avea un efect nedorit asupra căldărilor.
\n4.4.5. Fiecare căldare care este indispensabilă siguranţei unităţii şi care este concepută cu nivel de apă trebuie să fie echipată cu cel puţin două indicatoare de nivel, dintre care cel puţin unul trebuie să fie cu sticlă cu citire directă.
\n4.5. Tubulaturi de aburi 4.5.1. Toate tubulaturile de aburi şi armăturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie să fie proiectate, construite şi instalate astfel încât să reziste solicitărilor maxime la care pot fi supuse.
\n4.5.2. Trebuie să se prevadă dispozitive eficace de purjare a tuturor ţevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
\n4.5.3. Dacă o ţeavă de aburi sau o armătură sunt susceptibile să primească aburi dintr-o sursă oarecare la o presiune superioară celei pentru care a fost proiectată, ţeava sau armătura trebuie să fie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapă de siguranţă şi un manometru.
\n4.6. Comenzi maşini 4.6.1. Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranţa unităţii trebuie să fie prevăzute cu mijloace eficace pentru exploatarea şi comanda lor.
\n4.6.2. Instalaţiile de pornire automată, de funcţionare şi de comandă a maşinilor esenţiale pentru siguranţa unităţii trebuie, în general, să cuprindă dispozitive pentru comanda manuală care să permită scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defecţiune a unui element oarecare din instalaţia de comandă automată şi la distanţă nu trebuie să împiedice folosirea comenzii manuale. Se va prevedea un indicator vizual pentru a arăta dacă a fost sau nu cuplată comanda manuală.
\n4.7. Instalaţii de aer comprimat 4.7.1. La bordul fiecărei unităţi se vor prevedea mijloace prin care să se evite presiuni excesive în oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare dată când cămăşile de răcire cu apă şi carcasele compresoarelor de aer sau răcitoarelor pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevăzute cu armături corespunzătoare de reglaj al presiunii.
\n4.7.2. Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere internă trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flăcării şi al exploziilor interne în tubulatura de aer de lansare.
\n4.7.3. Tubulatura de aer de lansare care leagă buteliile de aer cu motoarele cu combustie internă trebuie să fie complet separată de tubulatura de descărcare a compresoarelor.
\n4.7.4. Trebuie luate măsuri pentru reducerea la minimum a pătrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de drenare a acestor instalaţii.
\n4.8. Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile 4.8.1. Măsurile luate pentru depozitarea, distribuirea şi folosirea combustibilului lichid trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranţa unităţii şi a personalului de la bord.
\n4.8.2. Măsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranţa unităţii şi a personalului de la bord.
\n4.8.3. Măsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţiile de transmitere a puterii, în sistemele de comandă şi acţionare şi în instalaţiile de transfer al căldurii trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranţa unităţii şi a personalului de la bord.
\n4.8.4. În încăperile de maşini, tubulatura, accesoriile şi armăturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie să fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.
\n4.8.5. Amplasarea şi dispunerea conductelor de aerisire ale tancurilor de serviciu cu combustibil lichid, ale tancurilor de decantare şi de ulei de ungere trebuie să fie astfel încât, în eventualitatea unei ruperi a unei conducte de aerisire, riscul pătrunderii apei de ploaie sau apei de mare să fie redus la minimum.
\n4.8.6. Pentru fiecare tip de combustibil utilizat la bord necesar pentru sistemele de propulsie şi sistemele vitale trebuie să fie prevăzute două tancuri de serviciu cu combustibil lichid sau alte aranjamente echivalente, fiecare având o capacitate de alimentare de cel puţin 8 ore la puterea maximă continuă a instalaţiei de propulsie, dacă există, şi la sarcina normală de funcţionare a grupului electrogen.
\n4.8.7. Tubulaturi de alimentare cu combustibil la presiune înaltă .1 Toate tubulaturile externe de alimentare cu combustibil la presiune înaltă situate între pompele de combustibil la presiune înaltă şi injectoarele de combustibil trebuie să fie protejate cu un sistem manta de colectare, capabil să reţină combustibilul în caz de defectare a tubulaturii de presiune înaltă. O ţeavă echipată cu manta cuprinde o ţeavă exterioară în care este situată ţeava de combustibil la presiune înaltă, împreună formând un ansamblu permanent. Sistemul de ţevi echipate cu manta trebuie să cuprindă un mijloc de colectare a scurgerilor şi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive pentru declanşarea unei alarme în caz de defectare a tubulaturii de combustibil. .2 Toate suprafeţele având temperaturi de peste 220°C, cu care combustibilul ar putea veni în contact în urma defectării sistemului de combustibil, trebuie izolate în mod corespunzător. .3 Tubulaturile de combustibil lichid trebuie să fie protejate cu ecrane sau alte mijloace de protecţie adecvate pentru a evita pe cât posibil pulverizarea sau scurgerile de combustibil pe suprafeţele încinse, în prizele de aspiraţie a aerului ale maşinilor sau pe alte surse de aprindere. Numărul de îmbinări din respectivele sisteme de ţevi trebuie redus la minimum.
\n4.9. Instalaţii de santină 4.9.1. Trebuie prevăzută o instalaţie eficientă de pompare a apei de santină care să permită, în toate condiţiile reale, când unitatea este fie în poziţie verticală, fie înclinată, aşa cum este prevăzut în paragraful 4.1.4, să aspire din încăperile etanşe la apă şi să le dreneze, cu excepţia spaţiilor destinate în permanenţă transportului de apă dulce, apă de balast, combustibil lichid sau încărcătură lichidă şi pentru care sunt prevăzute alte mijloace de pompare eficiente. În încăperile mari şi în încăperile care nu sunt de formă uzuală, trebuie prevăzute sorburi suplimentare, dacă Administraţia le consideră necesare. Trebuie luate măsurile necesare pentru asigurarea scurgerii apei către sorburile din încăpere. Apa din încăperile care nu sunt prevăzute cu sorburi de drenaj poate fi evacuată spre alte spaţii prevăzute cu sorburi de drenaj. Trebuie prevăzute mijloace de detectare a prezenţei apei în încăperile vecine cu marea, sau alăturate tancurilor conţinând lichide şi în încăperile goale traversate de ţevi vehiculând lichide. Totuşi Administraţia poate accepta ca în unele încăperi să nu se prevadă instalaţie de drenaj şi mijloace de detectare a prezenţei apei dacă estimează că siguranţa unităţii nu este compromisă.
\n4.9.2. Trebuie să fie prevăzute cel puţin două motopompe autoamorsabile cuplate la fiecare colector principal de drenaj. Pompele sanitare şi pompele de balast sau de serviciu general pot fi considerate ca pompe de santină independente acţionate de la o sursă de energie dacă au racordurile necesare la instalaţia de santină.
\n4.9.3. Toate ţevile de santină trebuie să fie din oţel sau alt material adecvat având proprietăţi considerate de către Administraţie ca fiind acceptabile. Trebuie acordată o atenţie deosebită proiectării conductelor de santină care traversează tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi ale altor riscuri de degradare.
\n4.9.4. Dispunerea instalaţiei de santină trebuie să fie astfel încât apa să nu poată pătrunde din mare în spaţii goale sau, din neatenţie, dintr-o încăpere în alta.
\n4.9.5. Toate casetele de distribuţie şi toate valvulele acţionate manual care fac parte din instalaţia de santină trebuie să fie amplasate în locuri accesibile în condiţii normale. Dacă aceste valvule se găsesc în încăperi situate sub linia de încărcare reglementată şi fără personal permanent şi care nu sunt prevăzute cu alarme de nivel de apă ridicat în santine, trebuie să poată fi acţionate din exteriorul încăperii.
\n4.9.6. În fiecare loc din care valvula poate fi acţionată, trebuie să fie prevăzut un dispozitiv care să indice dacă valvula este închisă sau deschisă. Indicatorul trebuie să fie acţionat prin deplasarea tijei valvulei.
\n4.9.7. Trebuie luate măsuri de precauţie deosebite la drenarea zonelor cu pericol de explozie (vezi paragraful 6.3.2).
\n4.9.8. La unităţile stabilizate prin coloane sunt aplicabile următoarele reglementări suplimentare: .1 Puţurile de lanţ care, dacă sunt inundate, pot să afecteze grav stabilitatea unităţii trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să detecteze de la distanţă inundarea şi cu o instalaţie de drenaj fixă. În postul central de comandă a balastului trebuie prevăzut un indicator la distanţă pentru inundare. .2 Cel puţin una din pompele menţionate la paragraful 4.9.2 şi un sorb din camera pompelor trebuie să poată fi comandate atât de la distanţă cât şi local. .3 Încăperile maşinilor de propulsie şi ale pompelor situate în corpurile inferioare trebuie prevăzute cu două sisteme independente de detectare a nivelului ridicat de apă din santină cu alarmă sonoră şi vizuală în postul central de comandă a balastului.
\n4.10. Instalaţii de pompare a balastului la unităţile stabilizate prin coloane Pompe şi tubulaturi de balast 4.10.1. Unităţile trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de pompare eficientă, care să permită balastarea şi debalastarea unui tanc oarecare în condiţii normale de exploatare şi de deplasare. Ca alternativă, Administraţiile pot aproba balastarea gravitaţională controlată.
\n4.10.2. Instalaţia de balast trebuie să permită trecerea unităţii, care este în stare intactă, de la pescajul maxim de exploatare normală la pescajul necesar situaţiei de furtună puternică sau la un pescaj superior specificat de către Administraţie, în mai puţin de trei ore.
\n4.10.3. Instalaţia de balast trebuie concepută cu minim două pompe independente pentru a putea continua să funcţioneze în caz de defectare a oricăreia dintre aceste pompe. Pompele prevăzute pot să nu fie pompe destinate exclusiv balastării, dar ele trebuie în orice moment să poată fi utilizate rapid în acest scop.
\n4.10.4. Instalaţia de balast trebuie să poată funcţiona după avariile specificate la paragraful 3.5.10 şi trebuie să poată aduce unitatea pe asieta nulă şi la un pescaj corespunzător condiţiilor de siguranţă fără să fie necesară ambarcarea de balast suplimentar, când oricare dintre pompe nu funcţionează. Administraţia poate aproba echilibrarea prin inundare ca metodă de exploatare. Echilibrarea prin inundare nu trebuie să fie considerată ca fiind o modalitate de îmbunătăţire a înălţimii de aspiraţie necesară pompelor de balast atunci când se analizează funcţionalitatea sistemului de balast după avariile specificate la paragraful 3.5.10.
\n4.10.5. Instalaţia de balast trebuie concepută şi exploatată în aşa fel încât să nu se transfere, din neatenţie, apă de balast dintr-un tanc sau corp în altul, care ar putea avea ca efect modificarea momentului de înclinare provocând astfel unghiuri excesive de înclinare transversală şi longitudinală.
\n4.10.6. Fiecare dintre pompele de balast menţionate la paragraful 4.10.3 trebuie să poată fi alimentată de la sursa de energie de avarie. Instalaţia trebuie să fie concepută astfel ca unitatea, având înclinarea precizată la paragraful 4.1.4.1, să poată fi adusă pe asietă nulă şi la pescajul corespunzător condiţiilor de siguranţă după defectarea unui singur element oarecare din sistemul de alimentare cu energie.
\n4.10.7. Toate ţevile de balast trebuie să fie din oţel sau alt material adecvat având proprietăţi considerate de către Administraţie ca fiind acceptabile. Trebuie acordată o atenţie deosebită proiectării conductelor de balast care traversează tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi ale altor riscuri de degradare.
\n4.10.8. Toate valvulele şi toate comenzile trebuie să fie marcate astfel încât să indice clar funcţia lor. Se vor prevedea mijloace locale care să indice dacă valvulele sunt închise sau deschise.
\n4.10.9. Pentru fiecare tanc de balast se vor prevedea conducte de aerisire al căror număr şi secţiune să fie suficiente pentru o funcţionare eficientă a instalaţiei de pompare balast în condiţiile specificate la paragrafele de la 4.10.1 la 4.10.8. Pentru a permite debalastarea tancurilor de balast destinate să fie folosite la redresarea unităţii la un pescaj normal şi o asietă nulă după avarie, capetele aerisirilor acestor tancuri trebuie să fie amplasate deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii specificate în capitolul 3. Aceste conducte de aerisire trebuie să fie instalate în afară limitelor avariei definite în capitolul 3.
\nInstalaţii de control şi indicare 4.10.10. Trebuie să fie prevăzut un post central de comandă a balastului. Acest post trebuie amplasat deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii şi într-un spaţiu în afară limitelor avariei ipotetice precizată în capitolul 3 şi trebuie să fie protejat în mod satisfăcător contra intemperiilor. El trebuie să fie prevăzut cu instalaţiile de comandă şi indicare de mai jos, având alarme vizuale şi sonore adecvate, acolo unde este cazul: .1 instalaţie de comandă a pompelor de balast; .2 indicator de stare a pompelor de balast; .3 instalaţie de comandă a valvulelor de balast; .4 instalaţie de indicare a poziţiei valvulelor de balast; .5 instalaţie de indicare a nivelului din tancuri; .6 instalaţie de indicare a pescajului; .7 indicatori de înclinare transversală şi longitudinală; .8 instalaţie de indicare a disponibilităţii de alimentare cu energie (principală şi de avarie); .9 instalaţie de indicare a presiunii hidraulice/pneumatice din instalaţia de balast.
\n4.10.11. Suplimentar comenzii de la distanţă din postul central de comandă a balastului, toate pompele de balast şi valvulele trebuie să aibă şi comandă locală independentă, care să fie operabilă în cazul defectării instalaţiei de comandă de la distanţă. Comanda locală independentă a fiecărei pompe de balast şi a valvulelor tancurilor de balast aferente trebuie să se găsească în acelaşi loc.
\n4.10.12. Instalaţiile de comandă şi indicare enumerate la paragraful 4.10.10 trebuie să funcţioneze independent unele faţă de altele sau să fie prevăzute cu dubluri, astfel încât în cazul defectării unei instalaţii să nu se compromită funcţionarea oricăror alte instalaţii.
\n4.10.13. Fiecare valvulă de balast acţionată printr-o sursă de energie trebuie să se închidă automat în cazul întreruperii energiei de acţionare. La reactivarea energiei de acţionare, fiecare valvulă trebuie să rămână închisă până ce operatorul însărcinat cu comanda balastului a luat controlul instalaţiei repuse în funcţiune. Administraţia poate accepta instalaţii cu valvule de balast care nu se închid automat la întreruperea energiei, dacă Administraţia consideră că nu se compromite siguranţa unităţii.
\n4.10.14. Instalaţiile de indicare a nivelului în tancuri cerute la aliniatul 4.10.10.5 trebuie să prevadă mijloace pentru: .1 indicarea nivelului lichidului din toate tancurile de balast. Trebuie prevăzut un dispozitiv secundar pentru determinarea nivelului în tancurile de balast, acesta putând fi o ţeavă de sondă. Detectoarele de nivel ale tancurilor nu trebuie să fie instalate în interiorul ţevilor de aspiraţie ale tancurilor. .2 indicarea nivelului lichidelor în celelalte tancuri, precum tancurile de combustibil lichid, de apă dulce, apă de foraj sau de depozitare a lichidelor, a căror umplere sau golire poate, în opinia Administraţiei, să afecteze stabilitatea unităţii. Detectoarele de nivel din tancuri nu trebuie să fie instalate pe ţevile de aspiraţie din tancuri.
\n4.10.15. Instalaţia de indicare a pescajului trebuie să arate valorile pescajului aşa cum este măsurat în fiecare colţ al unităţii sau în poziţii reprezentative cerute de Administraţie.
\n4.10.16. Carcasele componentelor electrice ale instalaţiei de balast trebuie să îndeplinească cerinţele de la paragraful 5.6.21 pentru a preveni defecţiunile ce pot apare ca urmare a pătrunderii apei în carcase şi care ar putea compromite siguranţa funcţionării instalaţiei de balast.
\n4.10.17. În fiecare loc din care valvula poate fi acţionată trebuie să fie prevăzut un dispozitiv care să indice dacă valvula este închisă sau deschisă. Indicatorul trebuie să fie acţionat prin deplasarea tijei valvulei sau să fie în alt mod dispus încât să ofere o fiabilitate echivalentă.
\n4.10.18. În postul central de comandă a balastului trebuie prevăzut un mijloc de izolare sau de decuplare a instalaţiilor de comandă a pompelor de balast şi a valvulelor de balast de sursele lor de energie electrică, pneumatică sau hidraulică.
\nComunicaţii interioare 4.10.19. Trebuie prevăzute mijloace de comunicare permanent instalate, care să nu fie alimentate de la sursa principală de energie a unităţii, între postul central de comandă a balastului şi locurile unde se găsesc pompele sau valvulele de balast sau alte locuri unde se pot găsi echipamente necesare funcţionării instalaţiei de balast.
\n4.11. Protecţia împotriva inundării 4.11.1. Fiecare priză de apă de mare şi scurgere din spaţiile situate sub linia de încărcare atribuită trebuie să fie prevăzută cu o valvulă acţionabilă dintr-un amplasament accesibil din exteriorul acestor spaţii de la bord: .1 la toate unităţile stabilizate prin coloane; .2 la toate celelalte tipuri de unităţi unde spaţiul în care se află valvula este exploatat normal fără prezenţa permanentă a personalului şi nu este echipat cu un detector de nivel ridicat de apă în santină.
\n4.11.2. Instalaţiile de comandă şi indicatoarele prevăzute la paragraful 3.6.5.1 trebuie să poată fi acţionate atât în condiţii normale, cât şi în cazul avarierii sursei principale de energie. Dacă pentru acest scop este prevăzută o sursă de energie acumulată, capacitatea acesteia trebuie să fie conform cerinţelor Administraţiei.
\n4.11.3. Dacă îmbinările nemetalice compensatoare de dilataţie din sistemul de tubulaturi sunt situate într-o instalaţie care trece prin bordul navei şi dacă atât trecerea, cât şi îmbinarea nemetalică compensatoare de dilataţie sunt situate sub linia de plutire la încărcare maximă, atunci aceste îmbinări trebuie să fie inspectate în cadrul inspecţiei cu andocare prevăzută la secţiunea 1.6 şi trebuie să fie înlocuite în funcţie de necesităţi sau la intervale recomandate de către fabricant.
\n4.12. Instalaţiile de ancorare la unităţile de suprafaţă şi la unităţile stabilizate prin coloane*13) Notă ... ────────── *13) Se face referire la Liniile directoare privind sistemele de ancorare pentru unităţile mobile de foraj marin (Circulara MSC/Circ.737). ────────── 4.12.1. Instalaţiile de ancorare, când constituie singurul mijloc de menţinere a unităţii pe poziţie, trebuie să dispună de coeficienţi de siguranţă adecvaţi şi să fie concepute astfel încât să menţină unitatea pe poziţie în toate condiţiile de proiectare. Aceste instalaţii trebuie să fie astfel încât avarierea unui singur element oarecare să nu provoace o avariere progresivă a celorlalte componente ale instalaţiei.
\n4.12.2. Ancorele, lanţurile, cheile de ancoră şi alte elemente de îmbinare trebuie să fie construite, fabricate şi supuse încercărilor în conformitate cu o normă recunoscută la nivel internaţional aplicabilă echipamentelor de ancorare în larg. Documentaţia privind încercările, acolo unde este cazul, trebuie să fie păstrată la bordul unităţii. La bord trebuie date dispoziţii pentru ca orice modificare adusă echipamentelor precum şi rezultatele inspecţiei lor să fie consemnate.
\n4.12.3. Lanţurile de ancoră pot fi constituite din cabluri, parâme, lanţuri ori combinaţii ale acestora.
\n4.12.4. Se vor prevedea mijloace care să permită lansarea lanţului de ancoră al unităţii în caz de avariere a sursei principale de energie.
\n4.12.5. Urechile şi rolele de ghidare trebuie să fie astfel concepute încât să împiedice orice îndoire sau uzură excesivă a lanţului de ancoră. Elementele ataşate corpului ori structurii trebuie să reziste la solicitările ce apar când lanţul este supus unei sarcini corespunzătoare rezistenţei sale la rupere.
\n4.12.6. Se vor prevedea mijloace corespunzătoare de arimare a ancorelor la bord ca să se evite deplasarea lor în timpul mişcării unităţii pe valuri.
\n4.12.7. Fiecare vinci de ancoră trebuie să aibă două frâne independente acţionate mecanic. Fiecare frână trebuie să poată reţine o sarcină statică aplicată pe lanţul de ancoră de cel puţin 50% din rezistenţa la rupere a lanţului. În cazul în care Administraţia permite acest lucru, una din frâne poate fi înlocuită cu o frână acţionată manual.
\n4.12.8. Vinciurile de ancoră trebuie să fie proiectate astfel încât să aibă capacitatea de frânare dinamică suficientă pentru a stăpâni combinaţiile normale de sarcini provenind de la ancoră, lanţul de ancoră şi de la nava de manevră pentru ancore, când ancorele se desfăşoară cu viteza maximă de calcul la filare pentru vinciul de ancoră.
\n4.12.9. În caz de avariere a alimentării cu energie a vinciului de ancoră, sistemul de frânare acţionat mecanic trebuie să intre în funcţiune automat şi să poată reţine o sarcină egală cu 50% din capacitatea de frânare statică totală a vinciului de ancoră.
\n4.12.10. Fiecare vinci de ancoră trebuie să poată fi comandat dintr-un loc care să ofere o vedere bună asupra funcţionării.
\n4.12.11. La postul de comandă al vinciului de ancoră trebuie prevăzute mijloace pentru monitorizarea tensiunii din lanţuri şi a puterii utilizată de vinciuri şi pentru indicarea lungimii de lanţ filată.
\n4.12.12. Un post de comandă cu personal trebuie să fie echipat cu mijloace de indicare şi de înregistrare automată a tensiunii din lanţ, a vitezei şi direcţiei vântului.
\n4.12.13. Trebuie prevăzute mijloace fiabile de comunicare între posturile importante în derularea operaţiei de ancorare.
\n4.12.14. Trebuie acordată o atenţie deosebită amenajărilor care permit folosirea simultană a instalaţiilor de ancorare prevăzute şi a propulsoarele, pentru menţinerea pe poziţie a unităţii.
\n4.13. Instalaţii de poziţionare dinamică*14) Notă ... ────────── *14) Se face referire la Ghidul pentru pregătirea operatorului instalaţiei de poziţionare dinamică (DP) (Circulara MSC.1/Circ.738/Rev.1). ────────── Instalaţiile de poziţionare dinamică utilizate ca singurul mijloc de menţinere pe poziţie trebuie să ofere un nivel de siguranţă echivalent cu cel prescris pentru instalaţiile de ancorare*15).
\nNotă ... ────────── *15) Se face referire la Liniile directoare pentru navele cu sisteme de poziţionare dinamică (Circulara MSC/Circ. 645). ────────── 4.14. Instalaţii de ridicare-coborâre a corpului pentru unităţile autoridicătoare Maşini 4.14.1. Mecanismele de ridicare trebuie: .1 să fie dispuse astfel încât defectarea unui singur element component să nu cauzeze o coborâre necontrolată a unităţii; .2 să fie proiectate şi construite pentru sarcinile maxime de coborâre şi de ridicare a unităţii aşa cum sunt specificate în manualul de exploatare al unităţii în conformitate cu paragraful 14.1.2.8; .3 să poată rezista solicitărilor ce acţionează asupra unităţii având în vedere criteriile maxime de mediu prevăzute pentru unitate; şi .4 să fie construite astfel încât elevaţia picioarelor în raport cu unitatea să poată fi menţinută în siguranţă în cazul pierderii de putere (de exemplu energia electrică, hidraulică sau pneumatică).
\nControlul, comunicaţiile şi alarmele 4.14.2. Instalaţia de ridicare-coborâre trebuie să poată fi acţionată dintr-un post central de comandă a ridicării.
\n4.14.3. Postul de comandă a mecanismelor de ridicare trebuie să aibă următoarele: .1 alarme vizuale şi sonore pentru suprasarcină şi dezechilibrare a instalaţiei de ridicare. Unităţile la ale căror instalaţii de ridicare poate apare un defazaj al cremalierelor trebuie, de asemenea, să aibă alarme vizuale şi sonore pentru defazajul cremalierelor; şi .2 instrumente care să indice:
\n2.1. înclinarea unităţii faţă de două axe orizontale perpendiculare;
\n2.2. consumul de energie sau alţi indicatori pentru ridicarea sau coborârea picioarelor, după caz; şi 2.3. starea de slăbire a frânei.
\n4.14.4. Trebuie să fie prevăzut un sistem de comunicaţii între postul central de comandă a mecanismului de ridicare şi o locaţie de pe fiecare picior.
\nINSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI 5.1. Generalităţi 5.1.1. Instalaţiile electrice trebuie să fie astfel încât: .1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unităţii în condiţii de exploatare şi locuit normale să fie asigurate fără să se recurgă la sursa de energie de avarie; .2 serviciile electrice esenţiale pentru siguranţă să fie asigurate în cazul defectării sursei principale de energie electrică; .3 să fie asigurată compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor electrice şi electronice*16); şi Notă ... ────────── *16) Se face referire la Cerinţele generale pentru compatibilitatea electromagnetică pentru toate echipamentele electrice şi electronice, adoptate de Organizaţie prin Rezoluţia A.813(19). ────────── .4 să fie asigurată siguranţa unităţii şi a personalului contra accidentelor de origine electrică.
\n5.1.2. Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura implementarea şi aplicarea în mod uniform a acestor prevederi în ceea ce priveşte instalaţiile electrice*17).
\nNotă ... ────────── *17) Se face referire la recomandările publicate de Comisia Internaţională de Electrotehnică. ────────── 5.2. Moduri alternative de proiectare şi de dispunere Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere se abat de la prevederile normative ale Codului, ele trebuie să facă obiectul unei analize tehnice şi să fie evaluate şi aprobate în conformitate cu regula II-1/55 din SOLAS şi pe baza liniilor directoare elaborate de Organizaţie*18).
\nNotă ... ────────── *18) Se face referire la Liniile directoare privind modurile alternative de proiectare şi de dispunere pentru capitolele II-1 şi III din SOLAS (Circulara MSC.1/Circ.1212). ────────── 5.3. Sursa principală de energie electrică 5.3.1. Orice unitate trebuie să fie prevăzută cu o sursă principală de energie electrică cuprinzând cel puţin două grupuri generatoare.
\n5.3.2. Puterea acestor grupuri trebuie să fie astfel încât să asigure funcţionarea serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând alimentarea cu energie electrică a operaţiunilor de foraj, în cazul opririi oricăruia dintre aceste grupuri.
\n5.3.3. Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţială a instalaţiei de alimentare, instalaţia trebuie să fie dispusă în aşa fel încât continuitatea alimentării să fie asigurată conform cerinţelor paragrafului 5.3.2.
\n5.3.4. Un circuit principal de iluminat electric care asigură iluminatul tuturor părţilor unităţii accesibile şi utilizate în mod normal de personal, trebuie să fie alimentat de la sursa principală de energie.
\n5.3.5. Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principală de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.4.
\n5.3.6. Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezenta secţiune.
\n5.3.7. Sursa principală de energie electrică trebuie să satisfacă următoarele condiţii: .1 Acolo unde puterea electrică poate în mod normal să fie furnizată de către un singur generator, trebuie să fie luate măsuri pentru delestarea sarcinilor în vederea asigurării continuităţii alimentării serviciilor necesare pentru propulsia şi guvernarea unităţii, precum şi pentru siguranţa sa. În cazul pierderii generatorului în funcţiune, trebuie luate măsuri adecvate pentru pornirea şi conectarea automată la tabloul principal de distribuţie a unui generator de rezervă având o capacitate suficientă pentru a asigura navigaţia în siguranţă în timp ce unitatea este în deplasare, precum şi pentru a asigura siguranţa unităţii prin repornirea automată a aparatelor auxiliare esenţiale incluzând, acolo unde este necesar, operaţiuni secvenţiale. Administraţia poate acorda scutiri de la aceste prevederi atunci când puterea necesară pentru asigurarea funcţionării serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând alimentarea cu energie electrică a operaţiunilor de foraj, este de 250 kW sau mai mică. .2 Dacă puterea electrică este în mod normal furnizată de mai multe generatoare funcţionând simultan în paralel, trebuie să fie luate măsuri, cum ar fi delestarea de sarcini, pentru a se asigura că, în cazul pierderii unuia dintre generatoare, generatoarele rămase continuă să funcţioneze fără suprasarcină astfel încât să se asigure navigaţia în siguranţă atunci când unitatea este în deplasare şi să se asigure siguranţa unităţii. .3 Acolo unde sursa principală de energie electrică este necesară pentru propulsia unităţii, bara colectoare principală trebuie subdivizată în cel puţin două părţi care trebuie în mod normal să fie conectate prin intermediul disjunctorilor sau altor mijloace aprobate; grupurile generatoare şi toate celelalte aparate duplicate trebuie, în măsura în care este posibil, să fie repartizate în mod egal între cele două părţi.
\n5.4. Sursa de energie electrică de avarie 5.4.1. Toate unităţile trebuie să fie prevăzute cu o sursă autonomă de energie electrică de avarie.
\n5.4.2. Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie trebuie să fie instalate deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii şi într-un spaţiu necuprins în limitele avariei ipotetice menţionată în capitolul 3 şi trebuie să fie uşor accesibile. Acestea nu trebuie să fie amplasate în prova peretelui de coliziune, dacă acesta există.
\n5.4.3. Poziţia sursei de energie de avarie, a sursei tranzitorii de energie de avarie şi a tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principală de energie electrică trebuie să fie astfel încât Administraţia să poată considera că un incendiu sau orice alt accident survenind în spaţiul conţinând sursa principală de energie electrică sau în oricare încăpere de maşini de categoria A nu va afecta alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat, atât cât este practic posibil, ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie să fie adiacente încăperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principală de energie electrică. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente structurilor de delimitare a încăperii de maşini de categoria A, a spaţiilor care conţin sursa principală de energie electrică sau a spaţiilor din Zona 1 sau Zona 2, structurile de delimitare adiacente trebuie să fie conforme cerinţelor secţiunii 9.2.
\n5.4.4. Cu condiţia că sunt luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea în toate circumstanţele a funcţionării independente a serviciilor de avarie, se poate utiliza tabloul de distribuţie de avarie şi, în mod excepţional şi pentru perioade de scurtă durată, generatorul de avarie pentru alimentarea unor circuite, altele decât cele de avarie.
\n5.4.5. La bordul unităţilor a căror sursă principală de energie electrică este repartizată în două sau mai multe spaţii, fiecare fiind dotat cu propriile sisteme, incluzând sistemele de distribuţie şi de comandă, total independente de cele din alte spaţii şi astfel instalate încât un incendiu sau alt eveniment ce ar surveni în oricare din aceste spaţii nu va afecta distribuţia energiei din celelalte spaţii ori alimentarea serviciilor specificate la paragraful 5.4.6, Administraţia poate considera că sunt satisfăcute cerinţele paragrafului 5.4.1. fără instalarea unei surse de energie electrică de avarie suplimentară şi îşi poate da acordul condiţionat de următoarele: .1 că există cel puţin două grupuri electrogene care îndeplinesc prevederile paragrafului 5.4.15 şi fiecare dintre acestea având capacitatea suficientă pentru îndeplinirea prevederilor paragrafului 5.4.6, în fiecare din cel puţin două spaţii; .2 că instalaţiile cerute la paragraful 5.4.5.1 în fiecare din aceste spaţii sunt echivalente cu cele cerute de paragrafele 5.4.8, de la 5.4.11 la 5.4.14 şi secţiunea 5.5 astfel încât o sursă de energie electrică este disponibilă în orice moment pentru alimentarea serviciilor cerute în paragraful 5.4.6; .3 că amplasamentul fiecăruia dintre spaţiile menţionate la paragraful 5.4.5.1 este în conformitate cu paragraful 5.4.2 şi că structurile care constituie limitele acestor spaţii satisfac cerinţele paragrafului 5.4.3 cu excepţia structurilor de delimitare adiacente încăperilor de categoria A, care trebuie să fie constituiţi dintr-un perete de tip A-60 şi un coferdam sau dintr-un perete de oţel izolat A-60 pe ambele părţi.
\n5.4.6. Energia disponibilă trebuie să fie suficientă pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranţa în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot să funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie să poată alimenta simultan cel puţin serviciile următoare pentru perioadele specificate mai jos, dacă funcţionarea lor depinde de o sursa de energie electrică, ţinând cont de curenţii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini: .1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie: .1.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte şi în afara bordului; .1.2 pe toate scările, coridoarele şi ieşirile din încăperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puţurile ascensoarelor; .1.3 în încăperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale, inclusiv în locurile lor de comandă; .1.4 în toate posturile de comandă şi în toate încăperile de comandă a maşinilor; .1.5 în toate spaţiile în care se efectuează comanda operaţiilor de foraj şi în care se găsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentării instalaţiei de forţă în caz de situaţie critică; .1.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri; .1.7 la pompa pentru sprinklere, dacă există, la pompa de incendiu menţionată la paragraful 5.4.6.5, la pompa de santină de avarie, dacă există, precum şi la locurile lor de comandă a pornirii; şi .1.8 pe puntea heliport, inclusiv luminile de contur sau de stare ale punţii heliport, iluminarea indicatorului de direcţie a vântului şi alte lumini care indică poziţia eventualelor obstacole, dacă există. .2 Timp de 18 ore, luminile de navigaţie, alte lumini şi semnale sonore cerute de Regulamentul internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare; .3 Timp de 4 zile, luminile de semnalizare şi semnalele sonore cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor marine; .4 Timp de 18 ore:
\n4.1. toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de situaţie critică;
\n4.2. echipamentele de detectare a gazelor şi incendiilor şi sistemele lor de alarmă;
\n4.3. funcţionarea intermitentă a avertizoarele de incendiu cu comandă manuală şi toate semnalele interioare cerute în caz de situaţie critică; şi 4.4. posibilitatea de închidere a prevenitoarelor de erupţie şi izolarea unităţii de gura sondei dacă are comandă electrică; afară de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori situată convenabil în aşa fel încât să poată fi utilizată în caz de situaţie critică pentru o perioadă de 18 ore; .5 Timp de 18 ore, una dintre pompele de incendiu dacă aceasta are alimentare de la generatorul de avarie. .6 Timp de cel puţin 18 ore, echipamentul de scufundare instalat permanent dacă el depinde de unitate pentru alimentarea sa cu energie electrică. .7 La bordul unităţilor stabilizate prin coloane, timp de 18 ore:
\n7.1. sistemele de comandă şi indicare a balastului menţionate la paragraful 4.10.10; şi 7.2. oricare dintre pompele de balast menţionate la paragraful 4.10.3; este suficient să se considere că în orice moment funcţionează numai una dintre pompele conectate. .8 Timp de o jumătate de oră:
\n8.1. energia necesară pentru acţionarea uşilor etanşe la apă aşa cum este prevăzut la paragraful 3.6.5.1, dar nu neapărat pentru toate simultan, afară de cazul în care este prevăzută o sursă temporară independentă de energie acumulată; şi 8.2. energia necesară pentru alimentarea comenzilor şi indicatoarelor prevăzute la paragraful 3.6.5.1.
\n5.4.7. Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
\n5.4.8. Când sursa de energie de avarie este un generator, acesta trebuie: .1 să fie acţionat de un motor de antrenare corespunzător, prevăzut cu alimentare independentă cu un combustibil al cărui punct de inflamabilitate să nu fie mai mic de 43° C; .2 să pornească automat în cazul căderii alimentării electrice normale, dacă nu există o sursă tranzitorie de energie de avarie, în conformitate cu paragraful 5.4.8.3. Când generatorul de avarie este pornit automat, acesta trebuie să fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.4.10 trebuie atunci să fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afară de cazul când nu există un al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie, sursa unică de energie acumulată trebuie să fie protejată pentru a se evita descărcarea sa completă de către sistemul de pornire automată; şi .3 să fie dublat de o sursă tranzitorie de energie de avarie, aşa cum se specifică în paragraful 5.4.10, afară de cazul în care generatorul de avarie este capabil să alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.4.10, să fie pornit automat şi să furnizeze sarcina cerută într-un timp cât mai scurt posibil şi în deplină siguranţă, dar fără să depăşească 45 s.
\n5.4.9. Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie să poată: .1 să suporte sarcina de avarie fără să aibă nevoie de reîncărcare, menţinând pe parcursul perioadei de descărcare o tensiune care diferă faţă de tensiunea nominală cu maxim 12% plus sau minus; .2 să se cupleze automat la tabloul de distribuţie de avarie în cazul căderii sursei principale de energie; şi .3 să alimenteze imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.4.10.
\n5.4.10. Sursa sau sursele tranzitorii de energie de avarie prevăzute la paragraful 5.4.8.3 trebuie să fie constituite dintr-o baterie de acumulatori situată corespunzător în aşa fel încât să poată fi folosită în caz de avarie. Aceasta baterie trebuie să funcţioneze fără să aibă nevoie de a fi reîncărcată, menţinând pe parcursul perioadei de descărcare o tensiune care diferă faţă de tensiunea nominală cu maxim 12% plus sau minus. Bateria trebuie să aibă o capacitate suficientă şi să fie astfel concepută încât să-i permită, în cazul căderii fie a sursei principale de energie fie a sursei de energie de avarie, să alimenteze automat timp de cel puţin o jumătate de oră următoarele servicii, dacă ele depind în funcţionare de o sursă de energie electrică: .1 iluminatul prevăzut la paragrafele 5.4.6.1 şi 5.4.6.2. Pentru această fază de tranziţie, iluminatul de avarie cerut la încăperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lămpi individuale cu acumulatori, instalate staţionar şi care se încarcă şi funcţionează automat; .2 întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut la paragrafele 5.4.6.4.1 şi 5.4.6.4.2; şi .3 funcţionarea intermitentă a serviciilor menţionate la paragrafele 5.4.6.4.3 şi 5.4.6.4.4, numai dacă, în cazul serviciilor menţionate la paragrafele 5.4.10.2 şi 5.4.10.3, aceste servicii nu dispun de o alimentare independentă de la o baterie de acumulatori care este situată corespunzător astfel încât să poată fi folosită în caz de situaţie critică şi care este suficientă pentru perioada indicată.
\n5.4.11. Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cât mai aproape posibil de sursa de energie de avarie şi, când sursa de energie de avarie este un generator, tabloul de distribuţie de avarie trebuie să fie situat, de preferinţă, în aceeaşi încăpere.
\n5.4.12. Nici o baterie de acumulatori, instalată pentru a respecta prevederile referitoare la sursa de energie de avarie sau tranzitorie, nu trebuie amplasată în aceeaşi încăpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat măsuri corespunzătoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul de comandă a maşinilor se va instala într-un loc adecvat un avertizor care să semnaleze dacă bateriile menţionate la paragraful 5.4.9 sau la paragraful 5.4.10, care alcătuiesc fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie, sunt în descărcare.
\n5.4.13. În condiţii normale de funcţionare, alimentarea tabloului de distribuţie de avarie trebuie să se facă de la tabloul principal de distribuţie printr-un cablu de interconectare care trebuie să fie protejat în mod adecvat contra suprasarcinilor şi scurtcircuitelor la nivelul tabloului principal de distribuţie. Instalaţia tabloului de distribuţie de avarie trebuie să fie astfel încât cablul de interconectare să fie decuplat automat de tabloul de distribuţie de avarie în cazul căderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în aşa fel încât să permită alimentarea inversă, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, să fie protejat cel puţin la scurtcircuit în tabloul de distribuţie de avarie.
\n5.4.14. Pentru a se asigura că alimentarea de avarie va fi rapid disponibilă, se vor lua măsuri, de fiecare dată când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuţie de avarie circuitele altele decât cele de avarie în aşa fel încât energia să fie automat furnizată circuitelor de avarie.
\n5.4.15. Generatorul de avarie şi motorul său de antrenare precum şi orice baterie de acumulatoare de avarie trebuie să fie proiectate în aşa fel încât să poată funcţiona la sarcina maximă nominală când unitatea este în poziţie verticală şi când are o înclinare mai mică sau egală cu unghiul maxim de bandare în stare intactă şi după avarie, aşa cum este determinat în conformitate cu prevederile din capitolul 3. Totuşi, în nici un caz nu se cere ca ele să funcţioneze când unitatea are o înclinare mai mare de: .1 25° în oricare direcţie, pentru unităţile stabilizate prin coloane; .2 15° în oricare direcţie, pentru unităţile autoridicătoare; şi .3 22,5° în raport cu axa longitudinală şi/sau când este înclinată cu 10° în raport cu axa transversală, pentru unităţile de suprafaţă.
\n5.4.16. Se vor lua măsuri pentru asigurarea verificării periodice a funcţionării tuturor instalaţiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie să includă şi verificarea surselor tranzitorii şi a echipamentelor de pornire automată.
\n5.5. Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie 5.5.1. Generatoarele de avarie trebuie să poată fi pornite uşor la rece, la o temperatura de 0° C. Dacă acest lucru este imposibil sau dacă se aşteaptă temperaturi mai coborâte, se va acorda o atenţie deosebită instalării şi întreţinerii echipamentelor de încălzire, acceptate de către Administraţie, astfel încât să se asigure o pornire rapidă.
\n5.5.2. Fiecare generator de avarie conceput să pornească automat trebuie să fie prevăzut cu echipamente de pornire pe care Administraţia le consideră ca fiind acceptabile şi care au suficientă energie acumulată pentru cel puţin trei porniri consecutive. O a doua sursă de energie de rezervă trebuie prevăzută pentru alte trei porniri suplimentare în timp de 30 minute, exceptând cazul în care se poate face proba eficacităţii unui dispozitiv de pornire manuală.
\n5.5.3. Se vor lua măsuri pentru menţinerea continuă a energiei acumulate la nivelul cerut.
\n5.5.4 Instalaţiile electrice şi hidraulice de pornire trebuie să fie alimentate permanent de la tabloul de distribuţie de avarie.
\n5.5.5. Instalaţia de pornire cu aer comprimat poate fi menţinută în sarcină de către buteliile de aer comprimat principale şi auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reţinere adecvată sau printr- un compresor de aer de avarie alimentat de la tabloul de distribuţie de avarie.
\n5.5.6. Toate aceste echipamente de pornire, de reîncărcare şi de acumulare a energiei trebuie să fie amplasate în încăperea generatorului de avarie; ele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât funcţionarea grupului generator de avarie. Această cerinţă nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reţinere instalată în încăperea generatorului de avarie.
\n5.5.7. Când pornirea automată nu este cerută de prezentele prevederi şi când se poate proba eficacitatea pornirii manuale, aceasta din urmă este permisă; dispozitive de pornire manuală pot fi manivelele, demaroarele inerţiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartuşele explozive.
\n5.5.8. Când pornirea manuală nu este posibilă în practică, trebuie satisfăcute cerinţele paragrafelor de la 5.5.2 până la 5.5.6, cu excepţia startului care poate fi comandat manual.
\n5.6. Măsuri împotriva electrocutării, incendiului şi altor pericole de origine electrică 5.6.1. Toate părţile metalice expuse ale maşinilor sau echipamentului electric care nu sunt destinate să fie sub tensiune, dar care sunt susceptibile să devină ca urmare a unui defect, trebuie puse la masă (împământate) în afară de cazul în care maşinile şi echipamentul sunt: .1 alimentate cu o tensiune care nu depăşeşte 55V curent continuu sau 55V în valoare eficace între conductori; pentru obţinerea acestei tensiuni nu trebuie folosite autotransformatoare; ori .2 alimentate cu o tensiune care nu depăşeşte 250V prin transformatoare de siguranţă şi izolare care nu alimentează decât un singur consumator; ori .3 construite conform principiului dublei izolaţii.
\n5.6.2. Administraţia poate cere măsuri de precauţie suplimentare pentru echipamentul electric portabil, destinat să fie utilizat în spaţii închise sau foarte umede, unde pot exista riscuri specifice datorate creşterii conductibilităţii.
\n5.6.3. Toate aparatele electrice trebuie să fie construite şi montate astfel încât să nu producă vătămări corporale personalului în timpul manipulării sau prin atingere în condiţii normale de folosire.
\n5.6.4. Se vor lua măsuri ca maşinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele şi punţile pentru elicoptere să fie efectiv împământate, dacă aceasta nu este realizată din construcţie.
\n5.6.5. Tablourile de distribuţie trebuie să fie instalate astfel încât să ofere, în caz de nevoie, un acces uşor la aparate şi echipamente pentru a reduce la minimum riscurile la care este expus personalul. Părţile laterale, spatele şi, dacă e cazul, partea frontală a acestor tablouri, trebuie să fie protejate corespunzător. Piesele sub tensiune, expuse, a căror tensiune în raport cu masa (împământarea) depăşeşte o tensiune care trebuie să fie precizată de Administraţie, nu trebuie să fie instalate pe partea frontală a acestor tablouri. Dacă este necesar, se vor pune covoare sau grătare izolatoare în faţă şi în spate.
\n5.6.6. Nu se vor instala reţele de distribuţie cu retur prin corpul unităţii, dar aceasta nu exclude instalarea în condiţii aprobate de Administraţie a următoarelor echipamente: .1 sisteme de protecţie catodică cu curent impus; .2 sisteme limitate şi împământate local (de exemplu, sisteme de pornire a motoarelor); .3 sisteme de sudare limitate şi împământate local; când Administraţia este convinsă că echipotenţialitatea structurii este asigurată în măsură satisfăcătoare, instalaţiile de sudare cu retur prin corp pot fi instalate fără această restricţie; şi .4 echipamente de control a gradului de izolare cu condiţia ca intensitatea curentului să nu depăşească 3 mA în cele mai defavorabile condiţii.
\n5.6.7. Când se utilizează o reţea de distribuţie primară sau secundară fără împământare, pentru energie, încălzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care să poată măsura în permanenţă gradul de izolare în raport cu masa şi să dea o alertă sonoră sau vizuală când gradul de izolare este anormal de scăzut.
\n5.6.8. În afară unor circumstanţe excepţionale aprobate de Administraţie, toate armăturile şi tresele metalice ale cablurilor trebuie să fie continue (din punct de vedere electric) şi împământate (la structură).
\n5.6.9. Toate cablurile şi cablajele electrice exterioare echipamentelor trebuie să fie cel puţin de un tip cu întârziere a flăcării şi trebuie să fie instalate astfel încât să nu li se afecteze proprietăţile lor iniţiale de întârziere a propagării flăcării*19) Administraţia poate autoriza folosirea unor tipuri speciale de cabluri, cum ar fi cablurile pentru radiofrecvenţă care nu îndeplinesc cerinţele precedente, când aceasta este necesară în unele cazuri particulare.
\nNotă ... ────────── *19) Se face referire la recomandările publicate de Comisia Internaţională de Electrotehnică privind proprietăţile de întârziere a flăcării a cablurilor torsadate şi caracteristicile cablurilor rezistente la foc. ────────── 5.6.10. Cablurile şi cablajele care deservesc sursa de energie principală sau de avarie, iluminatul, comunicaţiile interioare sau semnalizările nu trebuie, în măsura posibilului, să traverseze bucătăriile, încăperile de maşini de categoria A şi şahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuţie de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacă ele traversează zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibilă, toate aceste cabluri trebuie să fie instalate astfel încât să nu devină inutilizabile prin încălzirea pereţilor datorită unui incendiu în spaţiul adiacent*19).
\nNotă ... ────────── *19) Se face referire la recomandările publicate de Comisia Internaţională de Electrotehnică privind proprietăţile de întârziere a flăcării a cablurilor torsadate şi caracteristicile cablurilor rezistente la foc. ────────── 5.6.11. Cablurile şi cablajele trebuie pozate în aşa fel încât să se evite uzarea lor prin frecare sau orice altă deteriorare.
\n5.6.12. Extremităţile şi joncţiunile tuturor conductorilor trebuie să fie realizate astfel încât să conserve proprietăţile iniţiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic, al nepropagării flăcării şi, dacă este necesar, proprietăţile de rezistenţă la foc.
\n5.6.13. Fiecare circuit separat trebuie să fie protejat contra scurtcircuitelor şi contra suprasarcinilor, cu excepţia situaţiilor permise în secţiunea 7.6 sau în cazul în care Administraţia poate permite în mod excepţional altfel.
\n5.6.14. Calibrul sau reglajul corespunzător al dispozitivului de protecţie la suprasarcină pentru fiecare circuit trebuie să fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecţie.
\n5.6.15. Aparatele de iluminat trebuie dispuse în aşa fel încât să se evite o creştere a temperaturii care poate deteriora cablurile şi cablajul şi să împiedice ca materialele din apropiere să se încălzească în mod exagerat.
\n5.6.16. Bateriile de acumulatori trebuie să fie adăpostite în mod corespunzător, iar încăperile destinate în principal să le conţină trebuie să fie construite corect şi ventilate în mod eficient.
\n5.6.17. Instalarea echipamentului electric şi a altora care pot constitui sursă de aprindere a vaporilor inflamabili nu trebuie autorizată în aceste încăperi, cu excepţia cazului prevăzut la paragraful 5.6.19.
\n5.6.18. Bateriile de acumulatori, cu excepţia bateriilor de lămpi de iluminat autonome funcţionând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administraţia poate acorda derogări de la sau poate accepta dispoziţii echivalente la prezenta cerinţă când sunt instalate baterii închise ermetic.
\n5.6.19. În magaziile de pituri, spaţiile de depozitare a acetilenei şi spaţiile analoage, unde este posibil să se acumuleze amestecuri inflamabile, precum şi în toate încăperile destinate în principal să conţină baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afară de cazul în care Administraţia consideră că acest echipament: .1 este indispensabil în procesul exploatării; .2 este de un tip care nu va aprinde amestecul considerat; .3 este de un tip corespunzător pentru spaţiul considerat; şi .4 este de un tip certificat în mod corespunzător pentru folosirea în deplină siguranţă într-o atmosferă conţinând vapori sau gaze susceptibile să se acumuleze.
\n5.6.20. Aparatura şi cablurile electrice trebuie, când acest lucru este posibil, să fie excluse din toate încăperile unde sunt depozitate materiale şi obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie să provină din exterior prin pereţii încăperii. Dacă nu este posibilă excluderea echipamentului electric dintr-o astfel de încăpere, acest echipament trebuie conceput şi utilizat astfel încât să se reducă la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
\n5.6.21. Acolo unde lichidele se pot deversa sau se pot răspândi accidental peste un pupitru de comandă sau alarmă electrică sau într-o incintă electrică analoagă esenţială pentru siguranţa unităţii, acest echipament trebuie prevăzut cu o protecţie adecvată împotriva pătrunderii lichidelor*20).
\nNotă ... ────────── *20) Se face referire la publicaţia IEC 529:1976 - Gradele de protecţie oferite de încapsulări (Codul IP). Alte aranjamente pentru încapsularea componentelor electrice pot fi instalate cu condiţia ca Administraţia să considere că este realizată o protecţie echivalentă. ────────── 5.7. Alarme şi comunicaţii interioare 5.7.1. Alarmele şi indicatorii trebuie să fie instalaţi în conformitate cu recomandările Organizaţiei*21).
\nNotă ... ────────── *21) Se face referire la Codul din 2009 privind alertele şi indicatorii, adoptat de Organizaţie prin rezoluţia A.1021(26). ────────── 5.7.2. Fiecare unitate trebuie să fie prevăzută cu o instalaţie de alarmă generală, instalată astfel încât să fie clar perceptibilă în toate părţile în mod normal accesibile ale unităţii, inclusiv punţile deschise. Posturile de comandă pentru activarea alarmei trebuie să fie instalate în conformitate cu cerinţele Administraţiei. Semnalele utilizate trebuie să se limiteze la: situaţie de urgenţă generală, gaz toxic (hidrogen sulfurat), gaz combustibil, alarmă de incendiu şi semnale de abandon unitate. Aceste semnale trebuie să fie descrise în rolul de apel şi manualul de exploatare.
\n5.7.3. Trebuie să fie prevăzută un sistem de comunicaţie prin difuzoare. Sistemul trebuie să fie auzit în mod clar în toate spaţiile care sunt în mod normal accesibile personalului în timpul operaţiunilor de rutină. Trebuie să fie posibil să se facă anunţuri din următoarele locaţii (dacă sunt prevăzute): centrul de răspuns pentru situaţii de urgenţă, puntea de navigaţie, postul de comandă maşini, postul de comandă a balastului, postul de comandă a ridicării şi dintr-un loc situat în apropierea consolei de foraj.
\n5.7.4. Semnalele emise prin instalaţia de alarmă generală trebuie să fie completate de instrucţiuni date prin sistemul de comunicaţie prin difuzoare.
\n5.7.5. Mijloacele de comunicare internă trebuie să fie disponibile pentru transferul de informaţii între toate spaţiile în care ar putea fi necesar să se acţioneze în cazul unei situaţii de urgenţă.
\n5.7.6. Semnalele sonore în zonele cu zgomot ridicat trebuie să fie completate cu semnale vizuale. Mijloacele de comunicare internă trebuie să fie disponibile pentru transferul de informaţii între toate spaţiile în care ar putea fi necesar să se acţioneze în cazul unei situaţii de urgenţă.
\nINSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI 6.1. Zone*22) Notă ... ────────── *22) Se face referire la standardul IEC 60079-10: 2002 Aparate electrice pentru atmosfere gazoase explozive - Partea 10: Clasificarea zonelor potenţial periculoase. ────────── Zonele potenţial periculoase sunt împărţite astfel:
\nZona 0: Zona în care concentraţii inflamabile de gaze sau vapori inflamabili sunt prezente în permanenţă sau pe perioade îndelungate.
\nZona 1: Zona în care concentraţii inflamabile de gaze sau vapori inflamabili pot apare în cursul exploatării normale.
\nZona 2: Zona în care este puţin probabil să apară concentraţii inflamabile de gaze sau vapori inflamabili sau dacă apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
\n6.2. Clasificarea zonelor potenţial periculoase*23) Notă ... ────────── *23) În acest capitol, identificarea şi extinderea zonelor potenţial periculoase s-a făcut luând în considerare practica obişnuită. ────────── 6.2.1. Din punct de vedere al instalaţiilor de maşini şi al instalaţiilor electrice, zonele potenţial periculoase sunt clasificate aşa cum este prevăzut în paragrafele de la 6.2.2 până la 6.2.4. Zonele potenţial periculoase care nu sunt menţionate în prezenta secţiune (cum ar fi, însă fără ca această listă să fie exhaustivă, zonele pentru echipamentul de probare a sondei, zonele de depozitare a combustibilului pentru elicoptere, zonele de depozitare a buteliilor cu acetilenă, încăperile bateriilor, magaziile pentru vopsele şi orificiile de evacuare a gazelor sau vaporilor inflamabili şi orificiile de evacuare ale conductei diverter trebuie clasificate în conformitate cu secţiunea 6.1.
\n6.2.2. Zone potenţial periculoase 0 Spaţiile interioare ale tancurilor închise şi ale tubulaturilor destinate să conţină noroi activ de foraj care nu este degazificat, petrol al cărui punct de aprindere în creuzet închis este inferior 60°C sau gaze şi vapori inflamabili, precum şi petrolul şi gazele extrase în care un amestec de petrol/gaze/aer este prezent în permanenţă sau pe perioade lungi de timp.
\n6.2.3. Zone potenţial periculoase 1 .1 Spaţii închise conţinând orice parte din instalaţia de circulaţie a noroiului de foraj care are o deschidere în aceste încăperi şi care se găseşte între sondă şi orificiul final de evacuare al instalaţiei de degazificare. .2 Spaţii închise sau amplasamente semiînchise care se găsesc sub podul sondei şi conţin o sursă posibilă de scăpări cum ar fi partea superioară a unui racord de clopot. .3 Amplasamente exterioare care se găsesc sub podul sondei şi într-o zonă situată la mai puţin de 1,5 m faţă de o sursă posibilă de scăpări cum ar fi partea superioară a unui racord de clopot. .4 Spaţii închise care se găsesc pe podul sondei şi care nu sunt separate de spaţiile menţionate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solidă. .5 În amplasamente exterioare sau semiînchise, cu excepţia celor prevăzute în paragraful 6.2.3.2, zona situată la mai puţin de 1,5 metri de limitele oricărei deschideri spre un echipament care este parte a instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj menţionată la paragraful 6.2.3.1, oricăror orificii de ventilaţie a spaţiilor din zona 1 sau oricărui acces în spaţiile din zona 1. .6 Puţuri, canale sau construcţii similare, situate în amplasamente care altfel ar putea fi clasate în zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
\n6.2.4. Zone potenţial periculoase 2 .1 Spaţii închise conţinând porţiunile deschise ale instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare al instalaţiei de degazificare şi racordul de aspiraţie a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi. .2 Amplasamente exterioare situate în interiorul limitelor turlei de foraj până la o înălţime de 3m deasupra podului sondei. .3 Amplasamente semiînchise aflate sub podul sondei şi adiacent acestuia, în limitele turlei de foraj sau ale oricărei incinte în interiorul căreia sunt susceptibile acumulări de gaze. .4 Amplasamente exterioare care se găsesc sub podul sondei, pe o rază de 1,5 m dincolo de zona 1 specificată la paragraful 6.2.3.3. .5 Zonele ce se extind la 1,5 m dincolo de zona 1 menţionată la paragraful 6.2.3.5 şi dincolo de amplasamentele semiînchise menţionate la paragraful 6.2.3.2. .6 Zonele exterioare situate pe o rază de 1,5 m faţă de limitele oricărui orificiu de ventilaţie dintr-un spaţiu din zona 2 sau faţă de oricare acces într-un astfel de spaţiu. .7 Turlele de foraj semiînchise până la limita superioară a structurii sale închise deasupra podului sondei sau până la o înălţime de 3 m deasupra podului sondei, oricare dintre aceste înălţimi este mai mare. .8 Sasuri (ecluze) dintre o zonă 1 şi un spaţiu fără pericol de explozie.
\n6.3. Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie care influenţează extinderea zonelor potenţial periculoase 6.3.1. Cu excepţia cazurilor justificate de motive de exploatare, uşile de acces sau alte deschideri nu trebuie să fie prevăzute între un spaţiu care nu este potenţial periculos şi o zonă potenţial periculoasă sau între un spaţiu din zona 2 şi un spaţiu din zona 1. Când sunt prevăzute astfel de uşi de acces sau alte deschideri, orice spaţiu închis la care nu se face referire în paragrafele 6.2.3 ori 6.2.4 şi care comunică direct cu oricare amplasament din zona 1 sau din zona 2 aparţine aceleiaşi categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepţia cazurilor următoare: .1 un spaţiu închis având acces direct spre oricare amplasament din zona 1 poate fi considerat ca aparţinând zonei 2 dacă: .1.1 accesul este prevăzut cu o uşă etanşă la gaze, cu autoînchidere, care se deschide înspre spaţiul zonei 2; .1.2 ventilaţia este astfel încât circulaţia aerului cu uşa deschisă se face dinspre spaţiul zonei 2 spre amplasamentul din zona 1; şi .1.3 orice diminuare a ventilaţiei declanşează o alarmă la un post de comandă cu cart permanent; .2 un spaţiu închis având acces direct spre oricare amplasament din zona 2 nu este considerat ca fiind potenţial periculos dacă:
\n2.1. accesul este prevăzut cu uşă cu autoînchidere, etanşă la gaze, care se deschide înspre zona care nu este potenţial periculoasă;
\n2.2. ventilaţia este astfel încât circulaţia aerului cu uşa deschisă se face dinspre spaţiul care nu este potenţial periculos spre amplasamentul din zona 2; şi 2.3. orice diminuare a ventilaţiei declanşează o alarmă la un post de comandă cu cart permanent; .3 un spaţiu închis având un acces direct spre oricare amplasament din zona 1 nu este considerat ca fiind potenţial periculos dacă:
\n3.1. accesul este prevăzut cu două uşi cu autoînchidere, etanşe la gaze, formând o ecluză(sas) de aer;
\n3.2 spaţiul este ventilat în suprapresiune în raport cu spaţiul potenţial periculos; şi 3.3. orice diminuare a suprapresiunii de ventilaţie declanşează o alarmă în postul de comandă cu cart permanent.
\nCând Administraţia consideră că instalaţiile de ventilaţie ale încăperii, care se intenţionează să fie sigură, sunt suficiente pentru a împiedica orice pătrundere de gaz dinspre amplasamentul din zona 1, atunci cele două uşi cu autoînchidere care constituie ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singură uşă etanşă la gaze, cu autoînchidere, care se deschide spre spaţiul fără pericol şi care nu are dispozitiv de reţinere.
\n6.3.2. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie proiectate astfel încât să împiedice comunicaţiile directe între zonele potenţial periculoase de diferite categorii precum şi între spaţiile potenţial periculoase şi cele care nu sunt potenţial periculoase.
\n6.3.3. Dispozitivele de reţinere nu trebuie să fie utilizate pe uşile etanşe la gaze, cu autoînchidere, care delimitează zone potenţial periculoase.
\n6.4. Ventilaţia spaţiilor potenţial periculoase 6.4.1. Spaţiile închise potenţial periculoase trebuie să fie ventilate în mod adecvat. Spaţiile de procesare a noroiului de foraj, închise şi potenţial periculoase, trebuie să fie ventilate cu o rată minimă de 12 schimburi de aer pe oră. Când ventilaţia se face cu mijloace mecanice, ea trebuie să fie astfel încât spaţiile închise potenţial periculoase să fie menţinute la o presiune inferioară celei din spaţiile sau zonele mai puţin potenţial periculoase, iar spaţiile închise care nu sunt potenţial periculoase să fie menţinute la o presiune superioară în raport cu spaţiile adiacente potenţial periculoase.
\n6.4.2. Toate admisiile de aer ale spaţiilor închise potenţial periculoase trebuie să fie în zone care nu sunt potenţial periculoase.
\n6.4.3. Fiecare ieşire de aer trebuie amplasată într-o zonă exterioară care, în absenţa acestor ieşiri, ar avea un potenţial de pericol egal sau mai redus decât cel al spaţiului ventilat.
\n6.4.4. Acolo unde conducta de ventilaţie trece printr-o zonă cu pericol mai mare, conducta de ventilaţie trebuie să fie menţinută la o presiune superioară în raport cu această zonă; acolo unde conducta de ventilaţie trece printr-o zonă cu pericol mai redus, conducta de ventilaţie trebuie să fie menţinută la o presiune inferioară în raport cu această zonă.
\n6.4.5. Instalaţiile de ventilaţie pentru spaţiile potenţial periculoase trebuie să fie independente de cele pentru spaţiile care nu sunt potenţial periculoase.
\n6.5. Situaţii de urgenţă datorate operaţiilor de foraj 6.5.1. Ţinând seama de condiţiile excepţionale în care pericolul de explozie se poate extinde dincolo de zonele menţionate mai sus, trebuie să fie prevăzute dotări speciale care să înlesnească decuplarea sau oprirea selectivă a următoarelor: .1 instalaţia de ventilaţie, cu excepţia ventilatoarelor necesare furnizării aerului de combustie pentru maşinile de antrenare a generatoarelor electrice; .2 maşinile de antrenare a generatoarelor principale, inclusiv instalaţia lor de ventilaţie; .3 maşinile de antrenare a generatoarelor de avarie.
\n6.5.2. În cazul unităţilor care utilizează sisteme de poziţionare dinamică ca singurul mijloc de menţinere a poziţiei, se poate acorda o atenţie specială decuplării sau opririi selective a maşinilor şi echipamentelor care asigură funcţionarea sistemului de poziţionare dinamică, cu scopul de a păstra integritatea puţurilor de foraj.
\n6.5.3. Decuplarea sau oprirea trebuie să se poată face din cel puţin două amplasamente strategice dintre care unul trebuie să fie situat în afară zonelor potenţial periculoase.
\n6.5.4. Sistemele de oprire prevăzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie să fie proiectate în aşa fel încât riscul de oprire involuntară datorat unei defecţiuni într-un sistem de oprire, precum şi riscul de declanşare accidentală a unui sistem de oprire să fie reduse la minimum.
\n6.5.5. Echipamentul situat în alte spaţii decât cele închise şi care este capabil să funcţioneze după oprirea menţionată la paragraful 6.5.1 trebuie să poată fi instalat în amplasamente din zona 2. Trebuie să se demonstreze că, conform cerinţelor Administraţiei, un astfel de echipament situat în spaţii închise este corespunzător utilizării prevăzute. Cel puţin serviciile de mai jos trebuie să poată funcţiona după o oprire de avarie: .1 iluminatul de avarie conform paragrafelor de la 5.4.6.1.1 la 5.4.6.1.4 timp de o jumătate de oră; .2 sistemul de comandă al prevenitorului de erupţie; .3 instalaţia de alarmă generală; .4 sistemul de comunicaţie prin difuzoare; şi .5 instalaţiile de radiocomunicaţii alimentate de la baterii.
\n6.6. Instalaţii electrice în zonele potenţial periculoase 6.6.1. În zonele potenţial periculoase nu se vor utiliza decât echipamente şi cablaje electrice necesare exploatării. Nu se vor instala decât cabluri şi tipuri de echipamente descrise în prezentul capitol. Alegerea şi instalarea echipamentelor şi cablurilor în zonele potenţial periculoase trebuie să se facă în conformitate cu standardele internaţionale*24).
\nNotă ... ────────── *24) Se face referire la următoarele recomandări publicate de către Comisia Internaţională de Electrotehnică:
\nIEC 61892-1:2001 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 1: Cerinţe şi condiţii generale IEC 61892-2:2005 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 2: Proiectarea instalaţiei IEC 61892-3:2007 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 3: Echipamente IEC 61892-4:2007 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 4: Cabluri IEC 61892-5:2000 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 5: Unităţi mobile IEC 61892-6:2007 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 6: Instalaţii IEC 61892-7:2007 Unităţi mobile şi fixe de foraj marin - Instalaţii electrice - Partea 7: Zone potenţial periculoase. ────────── 6.6.2. Atunci când se aleg aparatele electrice destinate utilizării în zone potenţial periculoase, trebuie să se ţină cont de următoarele: .1 zona în care aparatele urmează să fie utilizate; .2 sensibilitatea la aprindere a gazelor şi vaporilor care e posibil să fie prezenţi, exprimată printr-o grupă de gaze; şi .3 sensibilitatea la aprindere a gazelor şi vaporilor care e posibil să fie prezenţi, la contactul cu suprafeţele calde, exprimată printr-o clasă de temperatură.
\n6.6.3. Aparatele electrice utilizate în zone potenţial periculoase trebuie să fie fabricate, încercate, marcate şi instalate în conformitate cu standardele internaţionale*25) şi omologate de către un laborator de încercări independent, recunoscut de Administraţie. Echipamentul clasificat conform următoarelor clase de protecţie poate fi utilizat:
\nNotă ... ────────── *25) Se face referire la următoarele recomandări publicate de către Comisia Internaţională de Electrotehnică:
\nIEC 60079-4: 1975 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 4: Metodă de încercare pentru determinarea temperaturii de aprindere IEC 60079-4A: 1970 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 4: Metodă de încercare pentru determinarea temperaturii de aprindere - Primul supliment IEC 60079-10: 2002 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 10: Clasificarea zonelor potenţial periculoase.
\nIEC/TR 60079-12: 1978 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 12: Clasificarea amestecurilor de gaze sau de vapori şi aer în funcţie de interstiţiul lor experimental maxim de siguranţă şi curenţii lor minimi de aprindere.
\nIEC/TR 60079-13: 1982-01 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 13: Construcţia şi utilizarea încăperilor sau clădirilor protejate prin presurizare.
\nIEC 60079-14: 2007-12 Atmosfere explozive - Partea 14: Proiectarea, selectarea şi construirea instalaţiilor electrice.
\nIEC/TR 60079-16: 1990 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 16: Ventilarea artificială pentru protecţia camerelor pentru analizor (analizoare).
\nIEC 60079-17: 2007 Atmosfere explozive - Partea 17: Inspecţia şi întreţinerea instalaţiilor electrice IEC 60079-19: 2006-10 Atmosfere explozive - Partea 19: Repararea, revizia şi recuperarea echipamentelor IEC/TR 60079-20: 1996 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 20: Informaţii pentru gazele şi vaporii inflamabili, în legătură cu utilizarea aparaturii electrice IEC 60079-25: 2003 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase - Partea 25: Sisteme de siguranţă intrinsecă IEC 60079-27: 2008 Atmosferă explozivă - Partea 27: Conceptul magistrală de câmp cu siguranţă intrinsecă (FISCO) IEC 60079-28: 2006 Atmosfere explozive - Partea 28: Protecţia echipamentului şi a sistemelor de transmisie care utilizează radiaţie optică IEC 60079-29-1: 2007 Atmosfere explozive - Partea 29-1: Detectoare de gaze - Cerinţe de performanţă ale detectoarelor de gaze inflamabile IEC 60079-29-2: 2007 Atmosfere explozive - Partea 29-2: Detectoare de gaze - Alegerea, instalarea, utilizarea şi întreţinerea detectoarelor de gaze inflamabile şi oxigen IEC 60079-30-1: 2007 Atmosfere explozive - Partea 30-1: Încălzirea traseelor cu rezistenţe electrice - Cerinţe generale şi de încercare IEC 60079-30-2: 2007 Atmosfere explozive - Partea 30-2: Încălzirea traseelor cu rezistenţe electrice - Ghid de aplicare pentru proiectare, instalare şi întreţinere. ────────── Tabelul 6-1 - Tipul de protecţie electrică ┌───────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Tipul │ Metoda de protecţie │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ ia şi ib │Siguranţă intrinsecă │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ d │Capsulare antideflagrantă │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ e │Siguranţă mărită │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ m │Încapsulare │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ n │Neincendiar │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ o │Imersiune în ulei │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ p │Capsulare presurizată │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ q │Umplere cu pulberi │ ├───────────┼─────────────────────────────────────┤ │ s │Special*26) │ │ │ │ └───────────┴─────────────────────────────────────┘ Notă ... ────────── *26) Echipament aprobat în mod special de o organizaţie recunoscută de Administraţie pentru a fi utilizat în această zonă. ────────── 6.6.4. Tipurile de echipamente electrice permise trebuie să fie determinate în funcţie de clasificarea ca zonă potenţial periculoasă din punct de vedere electric a amplasamentului în care echipamentul urmează să fie instalat. Echipamentul permis este indicat cu \"x\" în tabelul 6-2. Utilizarea celor de tip \"o\" (imersiune în ulei) trebuie să fie limitată. Pentru aparatura portabilă, tipul de protecţie \"o\" nu trebuie să fie utilizat.
\nTabelul 6-2 - Tipul de aparatură electrică utilizată în zonele potenţial periculoase ┌────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐ │ Tipul de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ protecţie │ ia │ ib │ d │ e │ m │ n │ o │ p │ q │ s │ ├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤ │ Zona 0 │ x │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤ │ Zona 1 │ x │ x │ x │ x │ x │ │ x │ x │ x │ │ ├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤ │ Zona 2 │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ └────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘ 6.6.5. Alegerea grupei pentru echipamentul electric trebuie să se facă după cum urmează: .1 Grupa II trebuie să fie aleasă pentru aparatele de tipurile \"e\", \"m\", \"n\", \"o\", \"p\", \"q\" şi \"s\" .2 Grupele IIA, IIB sau IIC trebuie să fie alese pentru tipurile \"i\", \"d\" şi unele aparate de tip \"n\", conform tabelului 6-3.
\nTabelul 6-3 - Relaţia dintre grupa gazelor/vaporilor şi grupa echipamentului permis ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Grupa gazelor/vaporilor │ Grupa echipamentului electric │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ IIC │ IIC │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ IIB │ IIB sau IIC │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ IIA │ IIA, IIB sau IIC │ │ │ │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ 6.6.6. Aparatul electric trebuie să fie ales astfel încât temperatura lui maximă de suprafaţă să nu atingă valoarea temperaturii de aprindere a oricărui gaz/vapor care ar putea fi prezent în zonele potenţial periculoase în care este amplasat aparatul electric. Relaţia între clasa de temperatură a echipamentului, temperatura maximă de suprafaţă a echipamentului, temperatura de aprindere a gazului/vaporului este prezentată în tabelul 6-4.
\nTabelul 6-4 -Relaţia între clasa de temperatură, temperatura maximă de suprafaţă şi temperatura de aprindere ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │ Clasa de temperatură a │Temperatura maximă de │Temperatura de aprindere│ │ aparatului electric │suprafaţă a aparatului │a gazului/vaporului (°C)│ │ │electric (°C) │ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T1 │ 450 │ >450 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T2 │ 300 │ >300 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T3 │ 200 │ >200 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T4 │ 135 │ >135 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T5 │ 100 │ >100 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ T6 │ 85 │ >85 │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ 6.6.7. Aparatura electrică situată într-un puţ de foraj potenţial periculos şi în zonele de procesare a noroiului de foraj trebuie să îndeplinească cel puţin prevederile aplicabile Grupei IIA şi clasei de temperatură T3.
\n6.6.8. Cablurile electrice trebuie să îndeplinească următoarele: .1 Numai cablurile asociate tipului de echipament \"ia\" trebuie să fie permise în zonele 0. .2 Cablurile cu manta termoplastică, cablurile cu manta termorigidă sau cablurile cu manta elastomerică trebuie să fie utilizate pentru cablajul fix din zonele 2. .3 Cablurile flexibile şi portabile, acolo unde sunt necesare, utilizate în zonele 1 şi zonele 2 trebuie să satisfacă cerinţele Administraţiei. .4 Cablurile fixe, instalate permanent, care trec prin zone potenţial periculoase de tip 1 trebuie să fie prevăzute cu acoperire, înveliş împletit sau manta conductoare pentru împământare.
\n6.7. Instalaţii de maşini în zonele potenţial periculoase 6.7.1. Echipamentul mecanic trebuie să fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
\n6.7.2. Echipamentul mecanic şi maşinile care se găsesc în zonele potenţial periculoase trebuie să fie construite şi instalate în aşa fel încât să reducă pericolul de aprindere din cauza scânteilor rezultate în urma producerii electricităţii statice sau frecării dintre părţile mobile sau din cauza temperaturilor ridicate ale părţilor expuse provocate de gazele de eşapament sau alte emisii.
\n6.7.3. Instalarea de maşini cu combustie internă poate fi permisă în zonele potenţial periculoase 1 şi 2 dacă Administraţia consideră că au fost luate suficiente măsuri de precauţie contra riscului de aprindere periculoasă.
\n6.7.4. Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisă în zonele potenţial periculoase 2 dacă Administraţia consideră că au fost luate suficiente măsuri de precauţie contra riscului de aprindere periculoasă.
\nINSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE 7.1. Generalităţi 7.1.1. Prevederile prezentului capitol se aplică unităţilor concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace, fără asistenţă exterioară şi nu sunt aplicabile unităţilor care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixare pe locaţie sau pentru facilitarea operaţiilor de remorcaj. Aceste prevederi sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 şi 6.
\n7.1.2. Trebuie să fie prevăzute mijloace prin care să se asigure sau să se restabilească funcţionarea normală a maşinilor de propulsie chiar şi în cazul în care unul din echipamentele auxiliare esenţiale devine neoperant. O atenţie specială trebuie să fie acordată proastei funcţionări a următoarelor echipamentelor: .1 grupul generator care serveşte ca sursă principală de energie electrică; .2 sursele de alimentare cu aburi; .3 echipamentele de alimentare cu apă a căldărilor; .4 echipamentele de alimentare cu combustibil lichid a căldărilor sau a motoarelor; .5 sursele de ulei de ungere sub presiune; .6 sursele de apă sub presiune; .7 pompa de condens şi echipamentele de menţinere a vacuumului în condensatoare; .8 alimentarea mecanică cu aer a căldărilor; .9 compresorul şi butelia de aer utilizate pentru pornire sau comenzi; şi .10 echipamentele hidraulice, pneumatice şi electrice de comandă a maşinii principale de propulsie, inclusiv elicele cu pas reglabil.
\nTotuşi, Administraţia poate, ţinând cont de consideraţii generale de siguranţă, să permită o reducere parţială a capacităţii de propulsie în raport cu funcţionarea normală.
\n7.1.3. Maşina principală de propulsie şi toate echipamentele auxiliare esenţiale pentru propulsia şi siguranţa unităţii trebuie să poată funcţiona, aşa cum au fost instalate la bord, în condiţiile statice prevăzute la paragraful 4.1.4 şi în condiţiile dinamice următoare: .1 pentru unităţile stabilizate prin coloane, un unghi de înclinare de 22,5° în orice direcţie; .2 pentru unităţile autoridicătoare, un unghi de înclinare de 15° în orice direcţie; .3 pentru unităţile de suprafaţă, un unghi de ruliu de 22,5° şi, simultan, un tangaj prova sau pupa de 7,5°.
\nAdministraţia poate autoriza o modificare a acestor unghiuri ţinând cont de tipul, dimensiunea şi condiţiile de funcţionare ale unităţii.
\n7.1.4. Trebuie acordată o atenţie deosebită proiectării, construcţiei şi instalării maşinilor de propulsie astfel încât vibraţiile lor, de orice mod, să nu producă solicitări excesive în aceste maşini în condiţii normale de funcţionare.
\n7.2. Marşul înapoi 7.2.1. Energia la marş înapoi trebuie să fie suficientă ca să asigure un control adecvat al unităţii în toate circumstanţele normale.
\n7.2.2. Trebuie probat că instalaţia de propulsie permite inversarea sensului împingerii elicei într- un interval de timp convenabil şi în aşa fel încât să oprească unitatea pe o distanţă rezonabilă, când aceasta este în deplasare cu viteza maximă de serviciu la marş înainte.
\n7.2.3. Timpii de oprire, traiectoriile unităţii şi distanţele înregistrate la probe împreună cu rezultatele probelor pentru determinarea capacităţii unităţii cu mai multe elice, de a naviga şi de a face manevre când una sau mai multe elice sunt scoase din funcţiune, trebuie să fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau de personalul desemnat pentru aceasta*27).
\nNotă ... ────────── *27) Se face referire la Recomandarea privind prevederea şi expunerea la bordul navelor a informaţiilor privind manevrele, adoptată de Organizaţie prin Rezoluţia A.601(15). ────────── 7.2.4. Când unitatea este echipată cu mijloace suplimentare pentru manevrare sau oprire, acestea trebuie supuse la probe şi se vor consemna rezultatele încercărilor aşa cum este indicat în paragrafele 7.2.2 şi 7.2.3.
\n7.3. Căldări de abur şi instalaţii de alimentare a căldărilor 7.3.1. Căldările acvatubulare care deservesc maşinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu o alarmă de nivel maxim de apă.
\n7.3.2. Toate sistemele de generare a aburului care asigură serviciile esenţiale pentru propulsia unităţii trebuie să fie prevăzute cu cel puţin două instalaţii de alimentare cu apă, independente, cuprinzând fiecare o pompă de alimentare; totuşi, se poate admite ca să existe o singură intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevăzute mijloace care să prevină suprapresiunile în orice punct al instalaţiilor.
\n7.4. Comenzi maşini 7.4.1. Maşinile principale şi auxiliare esenţiale pentru propulsia unităţii trebuie să fie prevăzute cu mijloace eficace pentru funcţionare şi comandă. Toate sistemele de comandă esenţiale pentru propulsia, controlul şi siguranţa unităţii trebuie să fie independente sau proiectate astfel încât defectarea unui sistem să nu afecteze funcţionarea altui sistem. Pe puntea de navigaţie trebuie prevăzut un indicator de pas pentru elicele cu pas reglabil.
\n7.4.2. Când maşinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigaţie şi încăperile de maşini sunt cu personal permanent de supraveghere, trebuie să se aplice următoarele: .1 în toate condiţiile de navigaţie, inclusiv în timpul manevrei, trebuie să se poată comanda în întregime de pe puntea de navigaţie viteza, sensul împingerii şi, după caz, pasul elicei; .2 comanda de la distanţă trebuie să se facă, pentru fiecare elice independentă, cu un dispozitiv de comandă conceput şi construit în aşa fel încât acţionarea lui să nu necesite acordarea unei atenţii deosebite detaliilor de funcţionare a maşinii. Când mai multe elice sunt concepute să funcţioneze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandă; .3 maşina principală de propulsie trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire în caz de urgenţă, situat pe puntea de navigaţie şi independent faţă de sistemul de comandă de pe puntea de navigaţie; .4 comenzile transmise de pe puntea de navigaţie către maşina de propulsie trebuie să fie semnalate, după caz, în postul principal de comandă a maşinilor sau pe platforma de manevră; .5 comanda de la distanţă a maşinii de propulsie trebuie să fie posibilă numai dintr- un singur post odată; instalarea de echipamente de comandă interconectate este autorizată în interiorul aceluiaşi post. Fiecare post trebuie să fie prevăzut cu un echipament care să indice postul care comandă maşina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încăperile de maşini trebuie să fie posibil numai din încăperea de maşini sau din încăperea de comandă a maşinilor; .6 trebuie să fie posibilă comanda locală a maşinilor de propulsie, chiar şi în cazul defectării unei părţi oarecare a sistemului de comandă la distanţă; .7 echipamentul de comandă la distanţă trebuie să fie proiectat în aşa fel încât în caz de defectare să dea o alarmă, iar turaţia şi sensul împingerii existente înaintea acestei defectări să se menţină până în momentul în care comanda locală intră în acţiune, exceptând cazul în care Administraţia consideră că acest lucru este imposibil de pus în practică; .8 pe puntea de navigaţie trebuie să fie prevăzute aparate care să indice:
\n8.1. turaţia şi sensul de rotaţie al elicei, în cazul elicelor cu pas fix;
\n8.2. turaţia şi pasul elicei, în cazul elicelor cu pas reglabil; .9 pe puntea de navigaţie şi în încăperea de maşini trebuie să fie prevăzută o alarmă care să indice presiunea joasă a aerului de pornire stabilită la un nivel care să permită încă efectuarea operaţiunile de pornire a motorului principal. Dacă sistemul de comandă de la distanţă a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automată, numărul tentativelor consecutive ratate de pornire automată trebuie limitat pentru a menţine un nivel suficient al presiunii aerului necesar pornirii locale a motorului; şi .10 sistemele de automatizare trebuie să fie proiectate astfel încât un semnal de avertizare privind încetinirea sau oprirea inevitabilă sau iminentă a sistemului de propulsie să fie dat din timp ofiţerului de cart pentru a-i permite acestuia să evalueze condiţiile de navigaţie în caz de urgenţă. În particular, sistemele trebuie să aibă funcţia de control, monitorizare, raportare, alertare şi trebuie, din considerente de siguranţă, să poată încetini sau opri propulsia oferind în acelaşi timp ofiţerului de cart posibilitatea de a interveni manual, cu excepţia cazurilor în care intervenţia manuală ar avea ca efect defectarea totală a motorului şi/sau echipamentului de propulsie într-un timp foarte scurt, de exemplu în caz de supraviteză.
\n7.4.3. Când maşina principală de propulsie şi maşinile asociate, inclusiv sursele principale de alimentare cu energie electrică, prezintă diferite grade de comandă automată sau de la distanţă şi sunt supravegheate în permanenţă de personal dintr-un post de comandă, acest post de comandă trebuie proiectat, echipat şi instalat în aşa fel încât exploatarea maşinii să fie aşa de sigură şi eficace ca şi cum ar fi sub supraveghere directă; în acest scop se aplică în mod corespunzător secţiunile de la 8.3 până la 8.6. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită protecţiei contra incendiului şi inundării.
\n7.5. Instalaţia de guvernare 7.5.1. Exceptând cerinţele paragrafului 7.5.18, unităţile trebuie să fie echipate cu o instalaţie de guvernare principală şi o instalaţie de guvernare auxiliară acceptate de către Administraţie. Instalaţia de guvernare principală şi instalaţia de guvernare auxiliară trebuie să fie dispuse în aşa fel încât o defecţiune a uneia dintre ele să nu o facă pe cealaltă inutilizabilă, în măsura în care acest lucru este rezonabil şi posibil în practică.
\n7.5.2. Instalaţia de guvernare principală trebuie să fie de o construcţie suficient de solidă pentru a permite guvernarea unităţii la viteza maximă de serviciu şi acest lucru trebuie să fie demonstrat la probe. Instalaţia de guvernare principală şi axul cârmei trebuie să fie proiectate în aşa fel încât să nu fie deteriorate la viteza maximă de marş înapoi, totuşi această cerinţă de proiectare nu trebuie demonstrată prin probe efectuate la viteza maximă de marş înapoi şi la unghiul maxim de bandă a cârmei.
\n7.5.3. Când unitatea este la pescajul său maxim şi la marş înainte cu viteza maximă de serviciu, instalaţia de guvernare trebuie să poată manevra cârma din poziţia de 35° dintr-un bord la poziţia de 35° în celălalt bord. Timpul necesar pentru trecerea cârmei de la 35° dintr-un bord oarecare la 30° în celălalt bord nu trebuie să depăşească 28 s în aceleaşi condiţii.
\n7.5.4. Instalaţia de guvernare principală trebuie să fie acţionată de o sursă de energie când aceasta este necesară pentru respectarea prevederilor de la paragraful 7.5.3 şi în oricare caz în care Administraţia va solicita un ax de cârmă al cărui diametru la nivelul echei să fie mai mare de 120 mm.
\n7.5.5. Agregatul sau agregatele de forţă ale instalaţiei de guvernare trebuie să fie concepute astfel încât să pornească automat atunci când s-a restabilit alimentarea cu energie după o întrerupere de curent.
\n7.5.6. Instalaţia de guvernare auxiliară trebuie să fie de o construcţie suficient de solidă şi să permită guvernarea unităţii la o viteză de navigaţie acceptabilă; ea trebuie să poată fi pusă rapid în acţiune în caz de urgenţă.
\n7.5.7. Instalaţia de guvernare auxiliară trebuie să fie capabilă să rotească cârma de la poziţia de 15° într-un bord la 15° în celălalt bord în cel mult 60 s, unitatea fiind la pescajul său maxim şi având o viteză egală cu jumătate din viteza maximă de serviciu la marş înainte sau o viteză de şapte noduri, oricare dintre aceste valori este mai mare.
\n7.5.8. Instalaţia de guvernare principală trebuie acţionată de o sursă de energie când aceasta este necesară pentru respectarea prevederilor de la paragraful 7.5.7 şi în oricare caz în care Administraţia va solicita un ax de cârmă al cărui diametru la nivelul echei să fie mai mare de 230 mm.
\n7.5.9. Când instalaţia de guvernare principală are două sau mai multe agregate de forţă identice, nu este necesar să se prevadă o instalaţie de guvernare auxiliară dacă instalaţia de guvernare principală poate acţiona cârma în conformitate cu prevederile de la paragraful 7.5.3 de mai sus când toate agregatele de forţă sunt în funcţiune. În măsura în care este rezonabil şi posibil în practică, instalaţia de guvernare principală trebuie să fie dispusă în aşa fel încât o singură defecţiune în circuitul său de tubulaturi sau în unul dintre agregatele de forţă să nu compromită integritatea restului instalaţiei de guvernare.
\n7.5.10. Instalaţia de guvernare principală trebuie să poată fi comandată atât de pe puntea de navigaţie, cât şi din încăperea maşinii de cârmă. Când echipamentul de comandă a instalaţiei de guvernare care este acţionat de pe puntea de navigaţie, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de alimentare cu energie a instalaţiei de guvernare, dintr-un punct situat în încăperea maşinii de cârmă.
\n7.5.11. Când instalaţia de guvernare principală este dispusă conform cerinţelor din paragraful 7.5.9, trebuie prevăzute două sisteme independente de comandă, fiecare dintre ele putând fi acţionat de pe puntea de navigaţie. Când sistemul de comandă cuprinde un servomotor hidraulic, Administraţia poate renunţa la aplicarea cerinţei referitoare la cel de-al doilea sistem independent de comandă.
\n7.5.12. Când instalaţia de guvernare auxiliară este acţionată de o sursă de energie, ea trebuie echipată cu un sistem de comandă acţionat de pe puntea de navigaţie şi care să fie independent de sistemul de comandă al instalaţiei de guvernare principală.
\n7.5.13. În încăperea maşinii de cârmă se vor prevedea mijloace care să permită deconectarea sistemului de comandă al instalaţiei de guvernare de circuitul de energie.
\n7.5.14. Trebuie prevăzut un mijloc de comunicare între puntea de navigaţie şi: .1 încăperea maşinii de cârmă; şi .2 postul de comandă a maşinii de cârmă în caz de urgenţă, dacă există.
\n7.5.15. Când cârma este acţionată de o sursă de energie, poziţia sa unghiulară exactă trebuie să fie indicată pe puntea de navigaţie. Indicatorul unghiului cârmei trebuie să fie independent de sistemul de comandă al instalaţiei de guvernare.
\n7.5.16. Trebuie să fie posibilă verificarea poziţiei unghiulare a cârmei în încăperea maşinii de cârmă.
\n7.5.17. Trebuie să fie prevăzută o sursă de alimentare cu energie de rezervă care să intre în acţiune automat într-un termen de 45 secunde şi care să fie suficientă pentru a alimenta cel puţin un agregat de forţă al instalaţiei de guvernare conform cerinţelor paragrafului 7.5.7 precum şi sistemul său de comandă şi indicatorul unghiului cârmei; această sursă de alimentare cu energie de rezervă trebuie să fie sursa de energie de avarie sau altă sursă de energie independentă situată în încăperea maşinii de cârmă. Aceasta sursă independentă de energie trebuie să fie utilizată numai pentru acest scop şi trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru 10 min de funcţionare continuă.
\n7.5.18. Dacă este instalată o cârmă neconvenţională sau dacă unitatea este guvernată cu ajutorul unui alt mijloc decât cârma, Administraţia trebuie să acorde o atenţie deosebită instalaţiei de guvernare a unităţii astfel încât să se asigure gradul de fiabilitate şi eficacitate acceptabil conform cerinţelor de la paragraful 7.5.1.
\n7.6. Instalaţia de guvernare electrică şi electrohidraulică 7.6.1. Pe puntea de navigaţie şi într-un post corespunzător de comandă maşini trebuie să fie instalate indicatoare ale stării de funcţionare a motoarelor instalaţiei de guvernare electrice sau electrohidraulice.
\n7.6.2. Fiecare instalaţie de guvernare electrică sau electrohidraulică cuprinzând unul sau mai multe agregate de forţă trebuie să fie deservite de cel puţin două circuite alimentate de la tabloul principal de distribuţie. Unul dintre circuite poate să treacă prin tabloul de distribuţie de avarie. O instalaţie de guvernare electrică sau electrohidraulică auxiliară asociată cu o instalaţie de guvernare electrică sau electrohidraulică principală poate să fie cuplată la unul dintre circuitele care alimentează această instalaţie principală de guvernare. Circuitele care alimentează o instalaţie de guvernare electrică sau electrohidraulică trebuie să aibă o capacitate nominală suficientă pentru alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan la aceste circuite şi care trebuie să funcţioneze simultan.
\n7.6.3. Aceste circuite şi motoare trebuie să fie protejate contra scurtcircuitelor şi trebuie să fie echipate cu alarmă de suprasarcină. Echipamentele de protecţie la supracurenţi, dacă există, trebuie să între în acţiune când curentul este cel puţin egal cu dublul curentului la plină sarcină a motorului sau circuitului astfel protejat şi trebuie să fie concepute în aşa fel încât să lase să treacă curenţii de pornire corespunzători. Când se foloseşte o alimentare trifazată trebuie prevăzută o alarmă care să indice avarierea oricărei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie să fie alarme sonore şi vizuale, instalate pe puntea de navigaţie într-o poziţie de unde pot fi observate cu uşurinţă.
\n7.7. Comunicaţii între puntea de navigaţie şi încăperea de maşini Unităţile trebuie să fie prevăzute cu cel puţin două mijloace independente care să permită transmiterea ordinelor de la puntea de navigaţie la poziţia din încăperea de maşini sau în postul de comandă din care maşinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie să ofere o indicare vizuală a ordinelor şi a răspunsurilor atât în încăperea de maşini, cât şi pe puntea de navigaţie. Trebuie luată în consideraţie prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziţii din care pot fi comandate maşinile.
\n7.8. Instalaţia de alarmă pentru mecanici Se va prevedea o instalaţie de alarmă pentru mecanici, care să fie acţionată din postul de comandă maşini sau de pe platforma de manevră, după caz, şi care să fie auzită clar în cabinele mecanicilor.
\n7.9. Sursa principală de energie electrică 7.9.1. Suplimentar cerinţelor secţiunii 5.3, sursa principală de energie electrică trebuie să îndeplinească cerinţele următoare: .1 Sursa principală de energie a unităţii trebuie să fie concepută astfel încât serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 să poată rămâne asigurate oricare ar fi turaţia şi sensul de rotaţie al maşinilor de propulsie principale sau al axelor principale. .2 Centrala electrică trebuie să fie concepută astfel încât să asigure că, în cazul când oricare dintre generatoare sau sursa sa principală de energie iese din funcţiune, generatorul (generatoarele) rămas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii maşinii principale de propulsie când unitatea este în stare de navă lipsită de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de navă lipsită de energie, dacă puterea sa, singură sau combinată cu a oricăruia dintre generatoare este suficientă pentru asigurarea simultană a serviciilor menţionate la paragrafele de la 5.4.6.1 până la 5.4.6.4. .3 Pentru unităţile cu propulsie electrica autonomă aplicarea paragrafului 5.3.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care să permită unităţii să se deplaseze în deplină siguranţă. .4 Când energia electrică este necesară pentru restabilirea propulsiei, capacitatea trebuie să fie suficientă pentru restabilirea propulsiei unităţii împreună cu alte maşini, după caz, pornind de la starea de navă lipsită de energie, într-un interval de 30 min după pana de curent.
\n7.9.2. Tabloul principal de distribuţie trebuie să fie amplasat în raport cu un post de generator principal în aşa fel încât, în măsura posibilului, integritatea alimentării normale să nu poată fi afectată decât de un incendiu sau alt accident care s-ar produce într-o singură încăpere. Orice incintă înconjurătoare conţinând tabloul principal de distribuţie, cum ar fi un post de comandă a maşinilor situat în limitele principale ale încăperii, nu este considerată ca separând tablourile de distribuţie de generatoare.
\n7.9.3. La bordul tuturor unităţilor ale căror generatoare principale au o putere electrică instalată de peste 3 MW, barele colectoare principale trebuie divizate în cel puţin două părţi care, în mod normal, trebuie să fie cuplate prin conexiuni detaşabile sau alte mijloace aprobate; conectarea generatoarelor şi a tuturor celorlalte aparate duplicate trebuie, în măsura în care este posibil, să se facă repartizat în mod egal între cele două părţi. Sunt permise amenajări alternative echivalente.
\n7.10. Sursa de energie electrică de avarie În plus faţă de respectarea cerinţelor din secţiunea 5.4, sursa de energie de avarie trebuie să poată alimenta următoarele servicii: .1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalaţiei de guvernare; .2 Timp de 18 ore:
\n2.1. echipamentul de navigaţie cerut capitolul V din SOLAS;
\n2.2. funcţionarea intermitentă a lămpii de semnalizare de zi şi a sirenei unităţii; afară de cazul când aceste servicii dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori situată convenabil în aşa fel încât să poată fi utilizată în caz de situaţie critică şi să fie suficientă pentru o perioada de 18 ore; .3 Timp de 30 min sau pe o perioadă mai scurtă de timp aşa cum permite regula II- 1/29.14 din SOLAS, instalaţia de guvernare.
\nÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI 8.1. Generalităţi Prevederile prezentului capitol sunt suplimentare celor din capitolele de la 4 până la 7 şi 9 şi se aplică încăperilor de maşini exploatate fără prezenţa permanentă a personalului, indicate în prezentul capitol. Măsurile luate trebuie să asigure unităţii funcţionând ca o navă, inclusiv în timpul manevrei, şi încăperilor de maşini de categoria A în timpul operaţiilor de foraj, după caz, un grad de siguranţă echivalent cu cel al unei unităţi ale cărei încăperi de maşini sunt supravegheate de personal.
\n8.2 Domeniul de aplicare 8.2.1. Prevederile secţiunilor de la 8.3 până la 8.9 se aplică unităţilor proiectate să se propulseze prin propriile lor mijloace fără ajutor exterior.
\n8.2.2. Unităţile, altele decât cele care sunt concepute pentru autopropulsie, care au încăperi de maşini periodic nesupravegheate în care se găsesc maşinile destinate funcţionării ca o navă, trebuie să fie conforme cu părţile corespunzătoare aplicabile din secţiunile 8.3, 8.4, 8.7, 8.8 şi 8.9.
\n8.2.3. Când la bordul unei unităţi oarecare, este prevăzut ca unele încăperi de maşini de categoria A destinate operaţiilor de foraj să fie exploatate fără prezenţa permanentă a personalului, Administraţia trebuie să ia în considerare aplicarea secţiunilor 8.3 şi 8.9 încăperilor de maşini de categoria A, ţinând cont în mod corespunzător de caracteristicile maşinilor respective şi de supravegherea preconizată pentru garantarea siguranţei.
\n8.2.4. Trebuie să fie luate măsuri acceptate de către Administraţie pentru a se asigura că echipamentul de la bordul fiecărei unităţi funcţionează într-o manieră fiabilă şi că sunt prevăzute inspecţii regulate şi probe de rutină pentru a se asigura că acest echipament continuă să funcţioneze corect.
\n8.2.5. Fiecare unitate trebuie să aibă documente acceptate de către Administraţie, atestând că ea poate fi exploatată fără prezenţa permanentă a personalului în încăperile de maşini.
\n8.3. Protecţia contra incendiului Prevenirea incendiului 8.3.1. Acolo unde este necesar, tubulaturile de combustibil lichid şi ulei de ungere trebuie să fie protejate cu ecrane sau cu alte mijloace de protecţie adecvate pentru a evita pe cât posibil pulverizarea sau scurgerile de combustibil pe suprafeţele încinse sau în prizele de aspiraţie a aerului ale maşinilor. Numărul de îmbinări din respectivele sisteme de ţevi trebuie redus la minimum şi, acolo unde este posibil în practică, scurgerile rezultate de la tubulaturile de combustibil lichid sub presiune înaltă trebuie să fie colectate şi trebuie să fie prevăzute dispozitive pentru declanşarea unei alarme.
\n8.3.2. Tancurile de serviciu de combustibil lichid umplute automat sau prin comandă de la distanţă trebuie să fie echipate cu dispozitive care să elimine riscul de deversare. Celelalte echipamente care tratează automat lichidele inflamabile, ca de exemplu separatoarele purificatoare de combustibil lichid, trebuie, de fiecare dată când acest lucru este posibil în practică, să fie instalate într-un spaţiu special rezervat separatoarelor purificatoare şi încălzitoarelor lor şi trebuie să fie prevăzute cu dispozitive destinate prevenirii deversărilor.
\n8.3.3. Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevăzute cu echipamente de încălzire, trebuie prevăzut un avertizor care să dea alarma în caz de temperatură excesivă, dacă riscă să fie depăşit punctul de inflamabilitate al combustibilului.
\nDetectarea incendiului 8.3.4. În încăperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie amplasată o instalaţie aprobată pentru detectarea incendiului care se bazează pe principiul autocontrolului şi care să includă facilităţi pentru testări periodice.
\n8.3.5. Instalaţia pentru detectarea incendiului trebuie să fie conformă cu următoarele prevederi: .1 Aceasta instalaţie de detectare a incendiului trebuie să fie astfel proiectată, iar detectoarele trebuie să fie astfel dispuse încât să descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încăperi şi în toate condiţiile normale de exploatare a maşinilor şi de variaţie a ventilaţiei pe care le cere gama posibilă de temperaturi ambiante. Instalaţiile de detectare care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, exceptând cazurile în care spaţiile au înălţime limitată şi când utilizarea instalaţiilor respective este în mod deosebit corespunzătoare. Instalaţia de detectare trebuie să declanşeze alarme sonore şi vizuale distincte de cele ale oricăror alte sisteme care nu indică un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a se asigura că aceste semnale de alarmă sunt văzute şi auzite în amplasamentele specificate în paragraful 8.7.1. .2 După ce instalaţia a fost montată, ea trebuie supusă probelor în condiţii diferite de ventilaţie şi de exploatare a maşinilor. .3 Când instalaţia de detectare a incendiului este electrică, ea trebuie să fie alimentată automat de la o sursă de energie de avarie prin intermediul unei alimentări separate, în cazul căderii sursei principale de energie.
\n8.3.6. Se vor prevedea mijloace care, în cazul producerii unui incendiu în: .1 conductele de alimentare cu aer şi de eşapament la căldări; şi .2 colectoarele de baleiaj ale motorului de propulsie, să asigure detectarea şi darea alarmei în stadiul incipient al incendiului, cu excepţia cazului când Administraţia consideră că aceste mijloace nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
\n8.3.7. Motoarele cu combustie internă având puterea mai mare sau egală cu 2250 kW sau având diametrul cilindrilor mai mare de 300 mm trebuie să fie echipate cu detectoare de ceaţă de ulei în carter sau cu echipamente de control a temperaturii palierelor sau cu echipamente echivalente.
\nCombaterea incendiului 8.3.8. Trebuie prevăzută o instalaţie fixă de stingere a incendiului aprobată, la bordul unităţilor care nu sunt obligate să aibă această dotare în temeiul secţiunii 9.8.
\n8.3.9. Trebuie luate măsuri pentru garantarea unei alimentări imediate de la magistrala de incendiu la o presiune corespunzătoare, ţinând seama de riscul de îngheţ, fie: .1 prin instalarea dispozitivelor de comandă de la distantă a pornirii uneia dintre pompele de incendiu principale. Aceste comnezi de pornire trebuie să fie instalate în locuri strategice incluzând puntea de navigaţie, dacă există, şi un post de comandă suprevegheat normal; fie .2 prin menţinerea sub presiune în permanenţă a magistralei de incendiu cu ajutorul fie 2.1. a uneia dintre pompele principale de incendiu; fie 2.2. a unei pompe rezervate în acest scop împreună cu pornirea automată a uneia dintre pompele principale de incendiu în caz de reducere a presiunii.
\n8.3.10. Administraţia trebuie să acorde atenţie deosebită menţinerii integrităţii la foc a încăperilor de maşini, alegerii amplasamentului şi centralizării comenzilor instalaţiei de stins incendiu, precum şi echipamentelor de oprire cerute (de exemplu pentru ventilaţie, pompe de combustibil etc.); Administraţia poate să ceară dispozitive suplimentare de stins incendiul, alte echipamente de combatere a incendiului şi aparate de respirat.
\n8.4. Protecţia contra inundării Detectarea nivelului apei de santină 8.4.1. Un nivel crescut al apei de santină în încăperile de maşini periodic nesupravegheate şi situate sub linia de încărcare atribuită trebuie să declanşeze o alarmă sonoră şi vizuală în amplasamentele stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1.
\n8.4.2. Încăperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie să fie prevăzute, în măsura în care aceasta este posibilă în practică, cu puţuri de santină de capacitate suficientă pentru colectarea lichidelor care se acumulează în mod normal în timpul perioadelor de funcţionare fără personal. Aceste puţuri trebuie să fie situate şi supravegheate astfel ca toată acumularea de lichide să fie detectată la nivelurile fixate în prealabil, la unghiuri normale de înclinare.
\n8.4.3. Când pompele de santină sunt capabile să se pună în funcţiune automat, trebuie să fie prevăzute mijloace care să indice în locaţiile stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1 dacă afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacă aceasta din urmă funcţionează mai des decât este normal prevăzut. În aceste cazuri, se pot autoriza puţuri de santină mai mici, care să fie suficiente pentru o perioadă de timp rezonabilă. Dacă există pompe de drenaj cu pornire automată, trebuie să se acorde o atenţie deosebită regulilor de prevenire a poluării cu hidrocarburi.
\n8.5. Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie 8.5.1. În modul de funcţionare ca o navă, inclusiv în timpul manevrei, trebuie să se poată comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turaţia, sensul împingerii şi, după caz, pasul elicei.
\n8.5.2. Această comandă de la distanţă trebuie să se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv de comandă pentru fiecare elice independentă, cu funcţionare automată a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacă este necesar, dispozitive de protecţie a maşinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuşi, când mai multe elice sunt concepute să funcţioneze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandă.
\n8.5.3. Maşina principală de propulsie trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire în caz de urgenţă, situat pe puntea de navigaţie şi care trebuie să fie independent de sistemul de comandă de pe puntea de navigaţie menţionat la paragraful 8.5.2.
\n8.5.4. Comenzile transmise de pe puntea de navigaţie către maşina de propulsie trebuie să fie semnalate în postul principal de comandă a maşinilor sau în postul de comandă a maşinilor de propulsie, după caz.
\n8.5.5. Comanda de la distanţă a maşinii de propulsie trebuie să fie posibilă numai dintr-un singur post odată; instalarea de sisteme de comandă interconectate este autorizată în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie să fie prevăzut cu un echipament care să indice postul care comandă maşina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încăperile de maşini trebuie să fie posibil numai din încăperea maşinilor principale sau din postul principal de comandă a maşinilor. Instalaţia trebuie să cuprindă mijloace care să nu permită modificarea semnificativă a forţei de propulsie în timpul transferului comenzii dintr-un amplasament în altul.
\n8.5.6. Trebuie să fie posibilă comanda locală a tuturor maşinilor esenţiale pentru propulsie şi manevrare, chiar şi în cazul avarierii unei părţi oarecare a dispozitivelor automate sau de comandă la distanţă.
\n8.5.7. Instalaţia automată de comandă la distanţă trebuie să fie concepută în aşa fel încât, în caz de defectare, alarma să fie dată pe puntea de navigaţie şi în postul principal de comandă a maşinilor. În afară de cazul în care Administraţia consideră că acest lucru este imposibil de pus în practică, turaţia şi sensul împingerii existente înaintea acestei defectări trebuie să se menţină până în momentul în care comanda locală intră în acţiune.
\n8.5.8. Pe puntea de navigaţie trebuie să fie prevăzute aparate care să indice: .1 Turaţia şi sensul de rotaţie al elicei, în cazul elicelor cu pas fix; sau .2 Turaţia şi pasul elicei, în cazul elicelor cu pas reglabil.
\n8.5.9. Trebuie limitat numărul tentativelor consecutive ratate de pornire automată, pentru a menţine presiunea aerului necesar pornirii, la un nivel suficient. Trebuie să fie prevăzută o alarmă care să indice presiunea joasă a aerului de pornire, stabilită la un nivel care să permită încă efectuarea operaţiunile de pornire a maşinii propulsorului.
\n8.6. Comunicaţii Trebuie prevăzut un mijloc fiabil de comunicare vocală între postul principal de comandă a maşinilor sau postul de comandă a maşinilor de propulsie, după caz, puntea de navigaţie, cabinele ofiţerilor mecanici şi, la bordul unităţilor stabilizate prin coloane, postul central de comandă a balastului.
\n8.7. Instalaţia de alarmă 8.7.1. În postul principal de comandă a maşinilor trebuie să se prevadă o instalaţie de alarmă sonoră şi vizuală pentru a indica orice defect de funcţionare care solicită atenţie. De asemenea, instalaţia trebuie: .1 să declanşeze o alarmă sonoră şi vizuală la un alt post de comandă care este în mod normal permanent supravegheat; .2 să declanşeze alarma destinată să prevină mecanicii, prevăzută în conformitate cu secţiunea 7.8, sau o alarmă echivalentă acceptată de către Administraţie, dacă nicio măsură n-a fost luată într-o perioadă de timp limitată pentru remedierea avariei; .3 pe cât posibil, să fie proiectată respectând principiul de siguranţă intrinsecă; şi .4 când unitatea este în modul de funcţionare ca o navă, să declanşeze o alarmă sonoră şi vizuală pe puntea de navigaţie în toate cazurile care necesită intervenţia ofiţerului de cart sau trebuie adusă la cunoştinţă ofiţerului de cart.
\n8.7.2. Instalaţia de alarmă trebuie să fie alimentată în permanenţă şi să fie prevăzută cu un dispozitiv de cuplare automată la o sursă de energie de rezervă în cazul căderii sursei normale de energie.
\n8.7.3. Orice avarie a sursei normale de energie a instalaţiei de alarmă trebuie să fie semnalizată printr-o alarmă.
\n8.7.4. Instalaţia de alarmă trebuie să poată semnala simultan mai mult de o singură defecţiune, iar acceptarea oricărui semnal de alarmă nu trebuie să anuleze o altă alarmă.
\n8.7.5. Recepţionarea oricărei alarme în amplasamentul menţionat în paragraful 8.7.1 trebuie să fie indicată la poziţiile unde a fost dată. Alarmele vor fi menţinute până când sunt recepţionate, iar semnalele vizuale trebuie menţinute până în momentul remedierii defecţiunii, când instalaţia de alarmă trebuie să se repună automat în poziţia de funcţionare normală.
\n8.8. Prevederi speciale pentru maşini, căldări şi instalaţii electrice 8.8.1. Prevederile speciale aplicabile maşinilor, căldărilor şi instalaţiilor electrice trebuie să fie acceptate de către Administraţie şi să cuprindă cel puţin cerinţele din prezenta secţiune.
\nFuncţia de comutare 8.8.2. Când sunt cerute maşini de rezervă pentru alte maşini auxiliare esenţiale pentru propulsie, trebuie să fie prevăzute dispozitive de comutare automată. Comutarea automată trebuie să declanşeze o alarmă.
\nInstalaţii de comandă automată şi de alarmă 8.8.3. Instalaţia de comandă trebuie să fie concepută astfel încât serviciile necesare funcţionării maşinii principale de propulsie şi auxiliarelor sale să fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
\n8.8.4. Dacă pentru propulsia principală sunt utilizate motoare cu combustie internă, trebuie să se prevadă dispozitive care să permită menţinerea presiunii aerului de pornire la nivelul solicitat.
\n8.8.5. Trebuie prevăzută o instalaţie de alarmă care să îndeplinească cerinţele secţiunii 8.7 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor şi ale altor parametri esenţiali.
\n8.9. Sisteme de siguranţă Trebuie prevăzut un sistem de siguranţă care, în cazul unui defect grav de funcţionare a maşinilor sau căldărilor, care prezintă un pericol imediat, să asigure oprirea automată a respectivei părţi afectate a instalaţiei şi să declanşeze o alarmă în amplasamentele stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1. Oprirea sistemului de propulsie nu trebuie să se facă automat, cu excepţia cazurilor în care există riscul unei avarii grave, de distrugere totală sau explozie. Când există dispozitive care să permită anularea opririi maşinii principale de propulsie, acestea trebuie să fie concepute în aşa fel încât să nu poată fi activate din neatenţie. Trebuie prevăzute mijloace de semnalizare vizuală care să indice dacă aceste dispozitive au fost activate.
\nPROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI 9.1. Moduri alternative de proiectare şi de dispunere Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere a protecţiei contra incendiului se abat de la prevederile normative ale Codului, ele trebuie să facă obiectul unei analize tehnice şi să fie evaluate şi aprobate în conformitate cu regula II-2/17 din SOLAS.
\n9.2. Protecţia constructivă contra incendiului 9.2.1. Aceste prevederi se aplică în principal unităţilor care au suprastructura corpului, pereţii structurali, punţile şi rufurile din oţel.
\n9.2.2. Unităţile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiţia ca Administraţia să considere că acestea asigură un nivel de siguranţă echivalent.
\n9.2.3. Detaliile privind protecţia constructivă împotriva incendiului, materialele şi metodele de construcţie trebuie să fie în conformitate cu prevederile aplicabile ale Codului FTP şi cu regulile II-2/5.3 şi II-2/6 din SOLAS, aşa cum se aplică la navele de marfă.
\nRezistenţa la foc a pereţilor şi punţilor 9.2.4. Pe lângă respectarea prevederilor specifice din prezenta secţiune şi din secţiunea 9.3 privind rezistenţa la foc a pereţilor şi punţilor, rezistenţa minimă la foc a pereţilor şi punţilor trebuie să fie cea indicată în tabelele 9-1 şi 9-2. Pereţii exteriori ai suprastructurilor şi rufurilor care delimitează spaţii de locuit, inclusiv orice punţi suspendate care susţin astfel de spaţii, trebuie să fie construiţi conform normei \"A-60\" pe toată partea vecină cu masă rotativă şi situată la mai puţin de 30 m de centrul ei. În cazul unităţilor dotate cu o substructură mobilă, distanţa de 30 m trebuie măsurată când substructura este în poziţia de foraj cea mai apropiată de spaţiile de locuit. Administraţia poate accepta amenajări echivalente.
\n9.2.5. Pentru aplicarea cerinţelor din tabele trebuie să se ţină seama de următoarele prevederi: .1 Tabelele 9-1 şi 9-2 trebuie aplicate pereţilor şi respectiv punţilor care separă spaţii adiacente. .2 Pentru a determina normele adecvate de rezistenţă la foc care să se aplice structurilor care separă spaţii adiacente, aceste spaţii sunt clasificate în funcţie de riscul de incendiu pe care-l prezintă, în categoriile (1) până la (11) de mai jos. Titlul fiecărei categorii are mai degrabă un caracter specific decât restrictiv. Numărul din paranteze care precede titlul fiecărei categorii se referă la coloana sau linia corespunzătoare din tabele:
\n