(k) schimbarea concepţiei de sistematizare şi extinderea localităţilor cu alte tipuri de locuinţe, unităţi economice, dotări publice etc impun regândirea schemei reţelei de canalizare.
\n
4.7 Metode de reabilitare fără tranşee deschisă şi avantajele lor 4.7.1 Avantajele şi dezavantajele reabilitării folosind metoda clasică - săpătură deschisă
\n
(1)Avantajele reabilitării conductelor prin săparea unui şanţ şi montarea unei conducte noi (vezi anexa 2), constau în: ... (a) metoda este foarte cunoscută şi aparent cel mai uşor de aplicat; (b) se poate realiza folosind o forţă de muncă relativ mai puţin calificată; (c) poate fi mult mai ieftină dacă adâncimea de săpare nu depăşeşte 3-4 m, deoarece forţa de muncă este ieftină şi sprijinirile necesare \"se fac cu economie\"v (d) se poate realiza relativ uşor dacă nu sunt condiţii speciale (apa subterană, condiţii grele de trafic, multe reţele subterane, diametre mici de conducte, etc); (e) pământul rezultat din săpătură nu pune mari probleme de transport, depozitare (rezolvate corect) etc; (f) lucrarea se execută relativ repede.
\n
(2)Dezavantajele reabilitării conductelor în săpătură deschisă, constau în: ... (a) durează mult şi dificultăţile realizate de prezenţa tranşeii pentru conductă pot fi deosebit de mari dacă amplasamentul este situat în locuri de trafic intens; (b) folosirea mijloacelor mecanice de execuţie nu este uşor de făcut, (c) organizarea de şantier poate fi deosebit de dezvoltată mai ales la remedierea conductelor mari unde este nevoie de utilaj de mari dimensiuni; acestea au nevoie de spaţii mari pentru manevră; lucrul în perioada de noapte nu este cea mai bună soluţie pentru construcţie, (d) stânjenirea traficului pe durate mari de timp poate crea dificultăţi care de regulă se transformă în costuri pentru alţii (vezi costuri sociale); (e) împiedicarea unui trafic normal pentru pietoni şi accesul mărfii la unităţi economice, etc, (f) creşterea riscului de accidente pentru pietoni şi vehicule din cauza gropilor inerente şi a neatenţiei la trafic; problema poate fi deosebit de dificilă pentru copii din zonă; (g) un spaţiu total neatractiv pentru locuitorii din zonă şi pentru agreement (mai ales în zonele centrale sau de interes turistic); (h) menţinerea dificultăţilor pe durate mari de timp, lucru care nemulţumeşte pe cei care locuiesc în zonă; (i) zgomotul şi praful produs de utilajele folosite la executarea lucrărilor; (j) întreruperea serviciului de apă sau canalizare, sau ambele, pe o durată mare de timp; aceasta poate solicita lucrări suplimentare care costă; (k) folosirea neraţională a spaţiului de sub stradă deoarece trebuie asigurat un loc suplimentar pentru noua tranşee şi apoi demolată conducta/canalul vechi; s-ar putea ca acest spaţiu să nu fie disponibil, sau problemele să fie deosebit de mari; (l) poziţia oarecum haotică a reţelelor din subteran nu permite elaborarea unei soluţii clare de la început; problemele care pot apare pot avea consecinţe mari; (m) protejarea tuturor reţelelor din subteran în zona săpăturii, lucru greu de făcut; de multe ori se produc avarii la alte reţele subterane din zonă; costul lor nu este inclus iniţial în lucrare, (n) în caz de intemperii executarea lucrărilor este mai dificilă; (o) umplutura realizată în tranşeea săpată duce la tasări ulterioare şi la necesitatea altei intervenţii; (p) refacerea stratului de uzură a căii de transport poate pune probleme; de multe ori asfaltul turnat nu se leagă de îmbrăcămintea existentă şi apare un şanţ în lungul străzii, şanţ cu mari probleme pentru trafic şi pentru modul de comportare a conductei pozate etc.;
\n
(q) producţia de CO(2) rezultată de la funcţionarea utilajelor este mare.
\n
4.7.2 Avantajele şi dezavantajele folosirii metodelor de reabilitare fără tranşee deschisă (TT)
\n
(1)Avantajele nete pe care le prezintă tehnologiile de reabilitare a conductelor/canalelor, realizate în metode fără tranşee deschisă sunt: ... (a) conducta/canalul nou foloseşte acelaşi traseu ca şi conducta veche fapt care reduce riscul supraglomerării spaţiului de sub stradă precum şi riscul avarierii altor reţele subterane; (b) conducta/canalul nouă poate fi considerată ca o conductă nouă, cu rugozitate mică, cu rezistenţă mai bună la coroziune, cu o durată de viaţă egală cu cea a unei conducte noi (realizată chiar în tranşee deschisă); (c) suprafaţa de stradă afectată de săpătură (pentru puţurile de lansare) reprezintă maximum 56% din suprafaţa totală a şanţului necesar pentru realizarea la zi a conductei; aceasta duce automat la un volum redus de săpătură şi umplutură, la un volum foarte mic de refacere a stratului de uzură al străzii, la un timp mult mai redus de lucru; (d) intervenţia pentru schimbarea conductei se poate face cu o stânjenire minimă a traficului şi a celorlalte probleme legate de acesta; (e) se reduce substanţial posibilitatea de producere de accidente în zonă; (f) se poate reduce mult necesarul de lucrări suplimentare din cauza ritmului mare de lucru; ca ordin de mărime durata reabilitării poate fi de 2-10 ori mai redusă decât aceeaşi reabilitare în stil clasic.
\n
(2)Dezavantajele folosirii metodelor de reabilitare fără tranşee deschisă pot fi: ... (a) tehnologia este specializată; (b) tehnologia solicită o forţă de muncă calificată/specializată; (c) organizarea execuţiei este esenţială; (d) nu pot fi aplicate în orice condiţii şi nu la lucrări de mici dimensiuni; costurile suplimentare de organizare, etc, pot fi mari; (e) controlul stării iniţiale a conductei/canalului este esenţial în stabilirea tehnologiei de lucru şi a lucrărilor premergătoare; (f) la reabilitarea colectoarelor este esenţială starea de colmatare a acestora; lucrările de decolmatare (la reţeaua de canalizare în mod deosebit) pot fi deosebit de dificile şi atunci economicitatea soluţiei tehnologice poate avea de suferit; (g) aparent costul lucrărilor poate fi mai mare decât cel realizat în soluţia clasică (şanţ deschis), (h) aceste tehnologii au fost aplicate pe scară redusă deoarece nu se permite spargerea asfaltului deoarece lucrarea este în perioada de garanţie, nu se poate opri traficul în zona respectivă deoarece ar duce la un adevărat haos - sunt zone turistice importante, pot fi create condiţii de destabilizare a unor construcţii importante iar consolidarea lor ar fi mult mai scumpă, conducta este disproporţionat de mică faţă de mărimea lucrărilor necesare de refacere în stil clasic etc.
\n
4.7.3 Metode de reabilitare fără tranşee deschisă
\n
(1)Tehnologiile de reabilitare fără tranşee deschisă (numite generic NO DIG sau Trenchless Technologii - TT), au fost dezvoltate pentru aplicaţii industriale (conducte de transport gaze, petrol etc); acest lucru este explicabil deoarece lungimea acestor conducte este mai mare, costurile puteau fi suportate mai uşor iar viteza de execuţie era esenţială. Perfecţionarea lor a condus şi la extinderea în domeniul reţelelor edilitare (apă, canalizare, gaze, termificare, cabluri, etc). Dezvoltarea acestor tehnologii a început acum circa 50 ani şi a ajuns astăzi la realizări remarcabile. ...
\n
(2)Se vor prezenta tehnologiile cu avantajele şi limitele lor fără a fi făcută o clasificare a acestora. Conform cu clasificarea făcută de AWWA, există soluţii de reabilitare nonstructurale, semistructurale şi total structurale, divizate în 4 clase, A...D. Clasa A - conducta nouă suportă integral solicitările din presiunea interioară, clasele B şi C preiau parţial solicitările interioare, clasa D - îmbunătăţeşte structura conductei existente. ...
\n
(3)După clasificarea făcută de ISO, reabilitarea se poate face: ... (a) prin săpătură deschisă; (b) fără săpătură deschisă: conducta distrusă pe loc, microtunel, batere, înfigere, torcretare, etc; (c) prin renovare: conducta liberă în conducta veche (sliplining), conducta introdusă cu reducerea temporară a diametrului (ambutisare, tub cu memorie termică), CIPP, tub spiralat, tub din elemente discrete, furtun lipit de conducta veche;
\n
(4)Este important de reţinut că pot fi realizate lucrări pentru: ... (a) reducerea rugozităţii interioare a conductelor/canalelor; (b) protecţie contra coroziunii şi/sau eroziunii peretelui interior a tuburilor; (c) reducerea pierderilor de apă prin găurile din tuburi sau îmbinări; (d) creşterea rezistenţei mecanice a pereţilor tuburilor; (e) rezolvarea simultană a cerinţelor de mai sus; (f) realizarea de conducte/canale noi purtătoare de apă sau de canale/galerii pentru alte utilităţi (cabluri, gaze etc).
\n
(5)De asemenea pot fi făcute lucrări de reabilitare locale sau lucrări de reabilitare de amploare, pentru lungimi mari de conducte/canale. ...
\n
(6)În principiu, funcţie de modalitatea de reabilitare, tehnologiile pot fi organizate în următoarele categorii: ... (a) căptuşirea conductelor/canalelor; (b) introducerea unui tub nou în tubul vechi, tubul nou preluând integral sarcinile tubului vechi; (c) consolidarea peretelui tubului vechi; (d) realizarea de lucrări noi, cu secţiune vizitabilă sau nevizitabilă.
\n
(7)Principalele tehnologii de realizare a tuburilor în sistemul fără tranşee deschisă sunt: ...
\n
1.Torcretarea interioară a tuburilor;
\n
2.CIPP, cured în place pipe, căptuşirea cu răşină pe suport textil;
\n
3.Relining - introducerea unui tub nou în tubul vechi bine curăţat la interior;
\n
4.Swagelining - tub ambutisat, atunci când diametrul conductei noi este practic egal cu cel al conductei vechi;
\n
5.Tub cu memorie termică, tip C sau tip U, când diametrele conductei vechi şi noi sunt apropiate;
\n
6.Tub cu diametrul mai mic decât diametrul tubul existent, sliplining;
\n
7.Pipe bursting, tub cu diametru mai mare decât diametrul tubului existent;
\n
8.Spiral Wound Pipe, conductă realizată în spirală, pe loc, prin roluirea unui profil tip bandă cu etanşare pe loc şi umplerea spaţiului dintre tuburi;
\n
9.Pipe ramming, conductă introdusă orizontal în pământ prin batere, pentru conducte noi;
\n
10.Horizontal directional drilling - HDD - foraj orizontal dirijat pentru realizarea de conducte noi;
\n
11.Microtuneling - realizat cu Microtuneling Boring Machine, pentru conducte/canale de diametre mari executate prin săpare cu scut specializat, similar tehnologiei de forare umedă (diametru până la 3 m);
\n
12.Scutul mecanic pentru realizarea de colectoare foarte mari, cu secţiuni vizitabile (3..10 m).
\n
4.7.3.1 Torcretarea interioară a conductelor/canalelor
\n
(1)Se poate aplica oricărui tip de tub. Este de preferat aplicarea la tuburi metalice sau din beton. Se poate aplica folosind o maşină specială, dacă tubul nu este vizitabil, sau manual dacă tubul este vizitabil, prezentat în fig 4.36. ...
\n
Fig. 4.36. a) - Cămăşuire cu beton armat realizat prin torcretare Fig. 4.37. b) - căptuşirea cu mortar de ciment
\n
(2)Tipul de material folosit poate fi cimentul de diferite calităţi (funcţie de caracteristicile apei şi grosimea stratului nou format, precum şi de tipul de material al conductei). Se poate aplica un strat de răşină epoxidică, cu o compoziţie specială funcţie de agresivitatea apei din interior, un strat de răşină armat cu fibră de sticlă sau fibră de carbon etc. Condiţiile reale de lucru se stabilesc funcţie de natura torcretului, de viteza de întărire (care dictează viteza de avans a frontului de lucru), de numărul de straturi aplicate. ...
\n
(3)Se poate aplica un torcret de beton peste o plasă de armătură (a fost realizat la aducţiuni mari pentru Bucureşti cu mijloace manuale de aplicare şi la colectoare mari de canalizare pentru Braşov); pentru cazuri speciale se poate face un torcret cu răşină şi înglobare de fibră de sticlă, tocată adecvat; în unele cazuri speciale se apreciază că pot fi folosite şi altfel de fibre. Condiţia esenţială este ca fibrele să fie bine \"scămoşate\" pentru a intra în mod uniform în masa de răşină. ...
\n
(4)Limitarea metodei poate fi dată de golurile mari din peretele conductei de reabilitat când consumul de răşină devine prea mare şi remedierea costisitoare. Se poate aplica un strat special de vopsea sau o succesiune de straturi. Modul de lucru se stabileşte funcţie de starea de rezistenţă a conductei (se reface rezistenţa la agresiunea lichidului şi se reduce agresivitatea asupra peretelui). ...
\n
(5)Măsuri speciale de protecţia muncii sunt strict necesare. Metoda poate fi folosită ca etapă secundară în realizarea colectoarelor de mari dimensiuni, în metoda cu scutul mecanic, uscat, după închiderea secţiunii cu bolţari; pentru asigurarea unei suprafeţe netede a colectorului; se umplu rosturile de construcţie şi golurile dintre bolţari cu torcret aşezat pe plasa metalică. ...
\n
4.7.3.2 Căptuşirea peretelui interior a tubului cu o răşină epoxidică pe suport textil, CIPP, sau metoda ciorapului
\n
(1)Un suport textil, din material sintetic (material plastic, fibră de sticlă, fibră de carbon) sub formă de tub flexibil (furtun pliabil), având o faţă netedă şi etanşă şi cealaltă faţă mai fibroasă impregnabilă cu răşină, se confecţionează după mărimea tubului de reabilitat (lungime, diametru). Tubul, cu răşină în interior, este roluit şi adus pe şantier (partea etanşă evită \"năclăirea\" totală a tubului). ...
\n
(2)Pe tronsonul de conductă de reabilitat, bine pregătit în avans, se introduce unul dintre capetele tubului cu răşină, într-un dispozitiv care asigură întoarcerea pe dos a tubului, astfel încât faţa cu răşină să fie orientată spre peretele tubului vechi, de reabilitat, faza 1 prezentat în fig 4.37a. ...
\n
(3)Tubul este împins sub presiunea apei şi se desfăşoară pe toată lungimea tubului vechi, faza 2 prezentată în fig. 4.37 b; când \"furtunul\" este complet desfăşurat se obturează capetele şi se pune sub presiune (cu apă sau aer); în acest fel tubul se lipeşte de pereţii tubului vechi (iniţial s-a măsurat lungimea circumferinţei interioare şi tubul flexibil, special construit, se suprapune acum exact peste interiorul tubului de reabilitat); urmează operaţiunea de întărire, coacere, care se poate face cu apă caldă (apa din tubul pus la presiune este încalzită) cu un circuit de aer cald sau cu un cap special cu dispozitiv cu radiaţie UV; răşina polimerizează (se coace), furtunul devine rigid şi ataşat de peretele tubului vechi; forţa de smulgere poate fi testată pe eşantioane, în paralel; viteza de întărire depinde de calitatea răşinii, de lungimea tronsonului, de calitatea peretelui tubului vechi. ...
\n
(4)În fig 4.37 sunt prezentate fazele din tehnologia CIPP. Este una dintre cele mai folosite tehnologii de reabilitare a tuburilor de canalizare. ...
\n
Fig. 4.38. - Faze din tehnologia CIPP
\n
(5)Condiţii restrictive: ... (a) peretele tubului vechi trebuie să fie foarte bine curăţat de depuneri, impurităţi, rugină etc, de tot ce poate constitui un suport slab pentru răşina nouă; calitatea stării peretelui curăţat este verificată înainte şi după folosind echipamente CCTV şi personal calificat, (b) golurile din peretele tubului să nu fie mari deoarece se pierde răşina şi procedeul devine prea scump; acolo unde se întâmplă acest lucru se reface bucata de conductă prin procedeul clasic (se înlocuieşte bucata de conducta) sau se poate introduce un tub suplimentar de folie de plastic (aşa numitul preliner având în vedere că \"furtunul\" impregnat este numit şi liner în terminologia specifică) înainte de introducerea tubului suport de răşină, (c) dacă secţiunea peretelui conductei este compromisă şi se contează pe faptul că noul tub va trebui să preia şi încărcările mecanice se poate face un calcul adecvat al noii structuri, pentru a determina capacitatea portantă; ar trebui efectuate încercări preliminare, (d) este foarte importantă verificarea cu camere CCTV pentru vizualizarea stării (aspectului) suprafeţei interioare; se poate aprecia corect zonele unde aderenţa nu este bună şi porţiunea trebuie refăcută, (e) rezultă că fiecare tronson de conductă/canal este proiectat în prealabil (lungime, diametru, grosime de perete, cantitate de răşină de introdus, durata de întărire), (f) tehnologia de îmbinare între două tronsoane adiacente trebuie stabilită de la început pentru a avea la dispoziţie eventuale piese suplimentare (la conducte), (g) la aplicare pentru reabilitarea reţelei de distribuţie trebuie adoptată o soluţie clară pentru realizarea branşamentelor, (h) tehnologia se aplică mai uşor la reţeaua de canalizare; tuburile vechi nu trebuie să fie neapărat cilindrice.
\n
4.7.3.3 Relining prin metoda swagelining (tub nou ambutisat pentru reducerea temporară a diametrului)
\n
(1)Un tub special sau un tub de serie, din material uzual de PE, care să ţină la presiunea interioară şi să reziste la solicitările exterioare din tronsonul respectiv, este introdus în tubul vechi; complicaţia este dată de faptul că diametrul exterior al tubului nou este egală cu diametrul interior al tubului vechi (sau foarte aproape, dar nu mai mare); este esenţial ca tubul vechi să nu fie ovalizat sau cu secţiuni atipice. Pentru siguranţă este bine ca înainte de a introduce tubul definitiv să se facă o probă cu un tronson scurt de ţeavă; dacă tronsonul este tras uşor însemnează că tubul vechi este cilindric, nu are deformaţii importante şi nu are striaţiuni (depuneri, aşchii etc), rămase de la faza de curăţare, care să zgârie tubul nou. ...
\n
(2)Pentru o introducere uşoară tuburile noi sunt întinse pe zona de intrare (pe role aşezate pe sol/drum, în lungul tubului de reabilitat), sunt sudate cap la cap şi conducta formată este introdusă în tubul vechi; pentru a intra uşor tubul este trecut printr-o maşină cu rulouri speciale care apăsând pe tub îl deformează prin micşorarea diametrului; reducerea de diametru poate fi de 10-15%. Acum tubul intră uşor, ghidat de rolele exterioare. Tragerea tubului se face continuu şi decurge foarte repede deoarece după circa 2 ore de la deformare tubul începe să îşi revină, natural, la dimensiunea iniţială, prezentat în fig. 4.38. ...
\n
(3)Lungimea tronsonului tras depinde de rezistenţa îmbinărilor tubului (este preferabil ca tubul să fie încercat la presiune, cu aer, în prealabil). După introducere completă tubul îşi revine în cel mult 24 ore la dimensiunea iniţială. Continuitatea conductei se asigură prin îmbinarea adecvată între tronsoane. Este esenţial ca tubul vechi să fie neted la interior pentru a nu zgâria tubul nou şi a-i reduce rezistenţa; la un tub defect este greu de stabilit secţiunea avariată deoarece controlul se face numai prin proba de presiune iar apa poate să apară în alte secţiuni decât secţiunea avariată. ...
\n
Fig. 4.39. - Metoda Swagelining, principiu de lucru
\n
(4)Se poate aplica relativ uşor la secţiuni mici de conducte/canale, pentru diametre de maximum 1000 mm. În cazuri speciale se poate adopta un tub cu o calitate specială de material; costul va creşte însă corespunzător. ...
\n
4.7.3.4 Relining, introducerea unui tub nou (cu memorie termică), păpuşat sub formă de C sau U, în tubul vechi
\n
(1)Sunt dese cazurile în care tubul existent are rezistenţă mecanică bună dar are rugozitate mare, îmbinările sunt defecte sau prezintă multe găuri mici prin care se pierde apa. Este şi cazul tuburilor PREMO la care multe garnituri sunt expulzate din diferite motive. Refacerea etanşeităţii şi reducerea rugozităţii se poate face prin căptuşire interioară cu un tub nou, cu perete subţire; având peretele subţire este posibil ca prin metoda swagelininig deformarea să nu fie uniformă sau revenirea să nu fie total. Se procedează la introducerea simplă a unui tub păpuşat mecanic în prealabil, prezentat în fig 4.39, reducerea de diametru putând ajunge la 50% din diametru; tehnologia seamănă cu cea de introducere a unei foi de hârtie în folia de plastic. ...
\n
Fig. 4.40. - Faze din introducerea tubului cu memorie termică;
\n
(2)Revenirea tubului nu mai este posibilă prin forţe proprii; tubul trebuie ajutat prin încălzire cu aer cald sau cu apă caldă; tubul încălzit \"îşi aduce aminte\" că a fost cilindric la început şi îşi revine, devenind cilindric. Tubul este sudat cap la cap înainte de păpuşare astfel că tubul are continuitate. Îmbinarea capetelor tronsoanelor se face adecvat după o soluţie gândită de la început, la fel ca şi realizarea branşamentelor sau racordurilor. ...
\n
(3)Dacă există materialul adecvat se poate produce revenirea tubului la secţiunea cilindrică prin presiunea dezvoltată de apa care va curge prin conductă. Atenţie, tubul nou are pereţi subţiri, nu are conlucrare cu tubul vechi şi dacă în exploatare va fi supus unei funcţionări sub vacuum (accidental) este posibil să intre în colaps. De aceea este importantă proba de vacuum făcută la sfârşitul operaţiunii de reabilitare. Când există acest risc se poate adopta un material cu perete mai gros. Tubul nou având un material special este posibil să fie mai scump decât tubul de serie. ...
\n
4.7.3.5 Sliplining, introducerea liberă a unui tub nou în tubul vechi
\n
(1)Sunt cazuri în care, mai ales la retehnologizarea reţelelor de distribuţie, tubul nou poate avea diametre mult mai mici decât conducta veche, vezi fig. 4.40. În acest caz se introduce tubul liber. Tubul trebuie să poată prelua singur presiunea interioară precum şi pe cea din solicitările exterioare. Realizarea branşamentelor poate fi o problemă care trebuie decisă înainte de realizarea construcţiei noi. Tubul poate fi continuu (sudat pentru continuitate) sau din elemente separate cu îmbinare blocată (GRP , FD, PVC) introdus prin împingere. ...
\n
(2)Se va decide dacă tubul nou va fi liber în tubul vechi sau spaţiul rămas între tuburi va fi umplut cu material auxiliar. Se poate proceda în ambele cazuri, depinde de situaţia locală: (1) spaţiul liber asigură o comportare mai bună a tubului de PE atunci când apa transportată este apă de suprafaţă deci cu o variaţie mare a temperaturii (1-30 °C); cum tubul de plastic se deformează de 10 ori mai mult decât tubul metalic/din beton rezultă că are nevoie de spaţiu; trebuie luate măsuri speciale la branşamente pentru a nu se produce fisurarea/forfecarea acestora la deplasările mari ale tubului de transport a apei; (2) când diferenţa este prea mare se poate umple spaţiul cu un material inert şi ieftin, uşor de introdus (cenuşa de termocentrală, mortar special etc); costul de umplere nu trebuie să fie mare pentru a nu scoate metoda din competiţie. ...
\n
Fig. 4.41. - Relining cu tub liber în tubul de reabilitat
\n
(3)Pentru secţiunile mari de canalizare căptuşirea se face cu elemente prefabricate din PAFSIN. Tronsoane realizate la comandă, funcţie de amplasament, de tipul tubului vechi şi de forma tubului (care poate să nu fie cea clasică, circular, ovoid, clopot) sunt introduse prin lunecare şi aşezate la distanţă faţă de perete. Când tronsonul este gata se astupă capetele şi se introduce mortar de ciment (după o reţetă proiectată în consecinţă) fluid ca să curgă uşor între cei doi pereţi. Pentru uşurinţa umplerii (atenţie cochilia să nu fie ridicată prin plutire de către mortar) se pot practica orificii în peretele cochiliei interioare sau se pot folosi golurile existente la racorduri. ...
\n
(4)Rezultă o secţiune întărită şi rezistentă la atacul apei uzate, prezentată în fig. 4.41. Pentru introducerea cochiliei se sparge o bucată din tubul vechi. ...
\n
Fig. 4.42. - Cochilie din fibră de carbon, poliester armat cu fibră de sticlă aşezată în tubul vechi
\n
(5)Cochilia poate fi şi plană; se roluieşte la intrarea în tubul de reabilitat. ... (a) se introduce membrana în colector, prin roluire forţată; după introducere este lăsată liberă şi capetele sunt îmbinate cu un prefabricat special, (b) tubul format este împins în tubul vechi şi se adaugă un tronson nou; tronsoanele se leagă între ele tot cu un prefabricat special, (c) se obţine un cofraj interior în tubul vechi, (d) se astupă la capete spaţiul dintre tuburi şi se introduce mortar fluid de ciment; introducerea se face în etape pentru a evita ridicarea prin plutire a tubului nou şi obţinerea unui strat neuniform între tuburi; (e) mortarul astupă şi eventualele fisuri, crăpături, goluri din tubul vechi consolidând secţiunea în final.
\n
4.7.3.6 Pipe bursting (tub nou în tubul vechi cu distrugerea simultană a tubului vechi)
\n
(1)Atunci când trebuie introdus un tub nou pe traseul unui tub existent, al cărui diametru este însă mai mic decât valoarea diametrului tubului nou, alternativa este de distrugere a tubului vechi. Tehnologia a fost dezvoltată şi conţine următoarele etape, efective: ... (a) introducerea unui cablu rezistent prin tronsonul de tub vechi; cu această ocazie se verifică şi starea tubului vechi, (b) prevederea la unul din capete a unui dispozitiv de tracţiune (de regulă din bare de lungime fixă şi dispozitiv uşor de cuplare) şi a unui cârlig puternic , (c) adăugarea la cârlig a unui dorn (con metalic) rezistent, prevăzut cu excrescenţe care să realizeze presiuni locale mari; dornul are diametrul maxim puţin mai mare decât diametrul tubului vechi; tragerea dornului prin tub duce la spargerea acestuia şi împingerea resturilor în spaţiul vecin, (d) adăugarea la dorn a unui con special de protecţie al cărui diametru este cel puţin egal cu diametrul conductei noi, al cărui diametru nu poate depăşi însă 50% din diametrul conductei vechi, (e) legarea (cu o piesă specială) a capătului conductei care va înlocui conducta veche, (f) se trage cu maşina, cu forţă controlată şi dornul rupe conducta veche, conul lărgeşte secţiunea şi împinge resturile din conducta veche în pământul din jur iar conducta nouă avansează ocupând spaţiul liber creat, (g) când conducta este trasă pământul îşi revine şi se rearanjează în noua poziţie apăsând conducta nouă; dacă nu apar situaţii speciale (cioburile din conducta veche nu afectează rezistenţa conductei noi) execuţia este finalizată; în cazuri speciale se poate lubrifia conducta nouă, chiar cu apă, pentru a reduce frecarea, (h) lungimea tronsonului este limitată de două elemente: (1) diametrul conductei (la conducte mari pot apare problemele) şi (2) rezistenţa conductei noi (inclusiv la îmbinările sudate cap la cap), rezistenţă care trebuie să fie mai mare decât forţa de frecare care apare pe traseul nou la tragere, (i) există şi tehnologii de spargere a conductei vechi folosind dispozitive cu aer comprimat precum şi dornuri specializate pe tipuri de materiale, prezentate în fig 4.42.
\n
Fig. 4.43. - Reabilitare cu tehnologia pipe bursting
\n
(2)Conducta folosită de regulă este din PE dar poate fi şi din oţel cu o protecţie anticorosivă adecvată (interioară şi exterioară). Nu se poate aplica la conducte mari pozate la adâncimi mici deoarece există riscul expandării pământului şi afectării părţii carosabile a străzii. Se va produce o excrescenţă în lungul drumului, exact deasupra conductei. Seamănă cu efectul presiunii biologice a rădăcinilor arborilor care ridică pământul/asfaltul de deasupra, prezentat în fig 4.43. ...
\n
(3)Nu se poate aplică, în mod normal, decât la conducte cu un diametru cu maximum 50% mai mare decât cel al conductei vechi. ...
\n
Fig. 4.44. - Expandarea asfaltului străzii ca urmare a umflării pământului de lângă conductă 4.7.3.7 Spiral Wound Pipe (SWP)
\n
(1)Metoda s-a dezvoltat în special pentru căptuşirea colectoarelor de canalizare de dimensiuni mai mari. Deoarece modul de introducere a conductei noi în canalul vechi solicita o rampă de acces, acest lucru conduce la distrugerea căminelor de capăt, motiv pentru are s-a încercat găsirea unei soluţii alternative. Soluţia dezvoltată a fost similară cu cea folosită la ţevile de oţel sudate în spirală. ...
\n
(2)Se realizează o bandă specială de material plastic, cu o formă adecvată - marginile sunt prelucrate pentru o îmbinare uşoară. Banda este adusă sub formă de rulouri, pe tamburi cu diametrul adecvat. Este aşezat tamburul deasupra căminului existent şi în cămin este introdusă o maşină specială care poate face două operaţiuni, prezentate în fig 4.44: (1) roluieşte banda sub formă de conductă cu diametrul prescris, (2) îmbină şi (termic) lipeşte marginile benzilor adiacente; rezultă un tub în spirală care este împins liber în conductă/canal vechi. ...
\n
Fig. 4.45. - Mod de realizare în tehnologia SWP
\n
(3)În principiu pot fi mai multe situaţii de reabilitare: ... (a) tubul vechi are rezistenţă mecanică dar prezintă neconformităţi la interior; atunci banda va fi netedă la exterior şi se va aşeza lângă peretele tubului vechi; după terminarea \"roluirii tubului nou\" spaţiul dintre tuburi se umple cu un material adecvat, (b) rezistenţa tubului exterior nu este suficientă şi tubul ar trebui consolidat; banda se realizează cu renuri, tot din plastic, astfel că se crează un spaţiu mai mare între tubul nou şi cel vechi (ca nişte distanţieri la un cofraj); după terminarea realizării tubului se introduce în spaţiul liber un material rezistent care prin întărire permite creşterea rezistenţei mecanice, (c) tubul vechi nu prezintă garanţie la solicitările externe (care pot fi mult mai mari decât cele luate în calcul la realizarea tubului); banda se poate realiza cu inserţie de fâşii metalice (înglobate în masa/renurile de material plastic) astfel ca tubul nou format are renuri rezistente la exterior; acestea rămân ca nişte coaste rezistente între cele două tuburi. După pozarea tubului nou, în spaţiul dintre tuburi se introduce un material de consolidare. (d) reducerea de secţiune poate fi importantă şi trebuie ţinut seama de acest lucru în calculele efectuate pentru debitul transportat. Dacă structura este foarte proastă se poate introduce mortar de ciment (fluid pentru umplerea uşoară a spaţiului) şi prin întărire se va consolida bine noua structură.
\n
(4)Principalul avantaj al metodei constă în faptul că nu se intervine la structura existentă a golurilor de acces, căminele de la capetele tronsonului de colector; ca atare lucrările auxiliare de legătură sunt mici. ...
\n
(5)La alegerea materialului trebuie gândit şi la faptul că în viitorul colector poate curge apa cu nisip (spălat de pe stradă - cu efecte de abraziune); materialul trebuie ales în consecinţă. Forma tubului poate fi şi alta decât cea circulară. Pentru secţiuni mari, chiar vizitabile se poate aplica o metodă similară în care banda poate fi realizată din materiale mai bune (fibra de sticlă, fibra de carbon) sau din cochilii din poliester armat cu fibră de sticlă. ...
\n
4.7.3.8 Tub înfipt prin batere (pipe ramming)
\n
(1)Procedeul de batere a unei conducte, în poziţie orizontală, a fost una dintre tehnologiile de început ale TT. Acest lucru a fost cerut de necesitatea trecerii conductelor pe sub căile de comunicaţie la care nu se putea aplica soluţia cu tranşee deschisă deoarece trebuia oprită circulaţia. ...
\n
(2)La început tubul era împins cu ajutorul unei instalaţii mai complicate formată din trolii şi scripeţi (procedeu aplicat şi la noi în ţară). Ulterior s-a aplicat tehnologia de batere folosind sistemul ciocanului pneumatic, cu adaptarea necesară, prezentat în fig 4.45. ...
\n
Fig. 4.46. - Tehnologia de realizare a conductei prin batere
\n
(3)Tehnologia comportă următoarele faze de lucru: ... (a) Realizarea de tranşei deschise până la limita permisă de infrastructura de transport rutier sau feroviar, (b) Poziţionarea conductei care va fi bătută; este formată din tuburi cu peretele gros, de regulă de oţel; partea care intră în pământ trebuie amenajată sub formă de cuţit întărit, (c) Aşezarea unei rame speciale pe capătul exterior al şevii şi ataşarea dispozitivului de tip ciocan pneumatic, (d) Punerea în funcţiune a sistemului de batere şi a celui de scoatere a pământului intrat în conductă (mecanic, manual) şi împingerea ţevii până în partea opusă, (e) Înglobarea capetelor conductei în cămine adecvate, amplasate în afara spaţiului de siguranţă al căii de transport, (f) Trecerea conductei purtătoare de apă prin tubul de protecţie, prevederea de vane de izolare pe conducta purtătoare de apă şi continuarea lucrării.
\n
(4)Nu se poate aplica decât la lungimi mici de conducte, zeci de m; diametrele sunt limitate de capacitatea de împingere prin batere a maşinii de lucru. Se poate reface un tronson de conductă/colector prăbuşită. ...
\n
4.7.3.9 Foraj orizontal dirijat-HDD
\n
(1)Realizarea de conducte noi în soluţia fără tranşee deschisă a fost dezvoltată relativ târziu din cauza dificultăţilor de realizare. Se aplică pentru conducte noi, conducte vechi complet deteriorate (la care reabilitarea pune mari probleme) şi la conducte care nu pot fi scoase din funcţiune pe perioada reabilitării (se face conducta nouă şi se transferă branşamentele succesiv de la conducta veche la conducta nouă). ...
\n
(2)O maşină specializată introduce prăjini orizontale, prin rotire şi împingere controlată, sub protecţia noroiului de foraj, prezentată în fig 4.46 ...
\n
Fig. 4.47. - Tehnologia de foraj orizontal dirijat
\n
(3)Principalele faze de lucru sunt următoarele: ... (a) se marchează traseul viitoarei conducte, verificând că nu sunt conducte sau cabluri pe zona de pământ afectată de conductă; atenţie: adâncimea de pozare nu trebuie să fie mică deoarece pământul împins poate deforma suprafaţa căii de rulare (dacă ţeava este sub spaţiul carosabil); totodată noroiul de foraj poate rupe crusta de pământ şi ţâşneşte afară periclitând lucrarea, (b) se sapă două tranşee, de lansare, la capete, (c) se poziţionează maşina de introdus prăjinile de foraj, la unul dintre capete, (d) se montează, pe capul primei prăjini, un dispozitiv special de detectare a capătului prăjinii care avansează, imediat în spatele sapei (capului) de forare, (e) se conectează la instalaţia de noroi de foraj (noroi bentonitic cu componente speciale de fluidizare şi uniformizare), (f) se introduc pe rând prăjinile în pământ verificând direcţia şi adâncimea de pozare, (g) noroiul ajută la păstrarea găurii forate (care poate avea 50 - 100 mm diametru) şi la reducerea frecării sapei de forare, (h) când sapa ajunge în groapa de capăt se opreşte forarea şi se ataşează în locul sapei un dispozitiv de lărgire a găurii forate; dacă lărgirea este mare se face o trecere succesivă cu diametre progresiv mici/mari; trecerea se face tot sub protecţia noroiului de foraj, (i) când diametrul găurii formate este puţin mai mare decât diametrul viitoarei ţevi se leagă de dispozitivul de tragere viitoarea conductă (cu un capăt special amenajat dorn - pentru a nu intra pământul din foraj); ţeava este trasă între cele două gropi de lansare, (j) conducta trebuie să fie pregătită, aşezată în linie, pe role, sudată pentru continuitate şi eventual probată pentru a evita surprizele. Lungimea conductei rareori depăşeşte 100 m iar diametrul maxim este 500 mm.
\n
4.7.3.10 Realizarea de conducte şi canale, de mari dimensiuni, prin microtunelare
\n
(1)Creşterea diametrelor colectoarelor din oraşe a pus problema unei tehnologii perfecţionate faţă de tehnologia deja cunoscută - realizarea cu scutul deschis - a cărei mare problemă o constituia faptul că nu se putea lucra decât în secţiuni uscate; de multe ori însă problema scoaterii apei conducea la soluţii foarte complicate (pereţi de palplanşe, pereţi multaţi, îngheţarea pământului, etc). ...
\n
(2)Tehnologia de microtunelare este similară cu executarea forajelor cu metoda hidraulică dar totul se petrece pe direcţie orizontală; acest lucru a permis o simplificare importantă a modului de lucru şi a crescut mult viteza de lucru. ...
\n
(3)Maşina de forat (MTBM), prezentată în fig 4.47, are în principiu două părţi: o parte fixă şi o parte mobilă. Partea mobilă este formată din capul de tăiere, dispozitivul de mărunţire (împreună cu motoarele de acţionare) şi elementul de etanşare; partea 'fixă' este formată din tuburile de protecţie a săpăturii, tuburi care adăpostesc în interior conductele şi celelalte dispozitive de control. Tot mecanismul este împins progresiv cu ajutorul unor prese hidraulice puternice, prese amplasate într-un puţ de lansare puternic consolidat (preia forţe de 1000-2000 t). ...
\n
Fig. 4.48. - Tehnologia microtunelare
\n
(4)Succesiunea operaţiilor este următoarea: ... (a) se marchează tronsonul pe care se va lucra, verificând poziţia corectă a altor reţele (în plan şi pe verticală); orice nesiguranţă trebuie îndepărtată (în prealabil lucrării) prin realizarea de tranşei de control; (b) se sapă un puţ de lansare a utilajului şi un puţ de scoatere; la nevoie se fac şi puţuri intermediare, la distanţe mari; puţul de lansare este o construcţie foarte rezistentă (va trebui să suporte forţe de ordinul 1 - 2000 t); (c) se lansează maşina de forat compusă din partea fixă şi capul mobil; (d) în spatele maşinii se montează cel puţin un segment din tubul care va forma noua conductă/canal (lungimea este de 1,5 m - de regulă); tubul are o construcţie foarte robustă şi poate fi din beton armat (20-25 cm grosime de perete foarte îngrijit turnat şi cu îmbinare cu mufă metalică aşezată în carnea peretelui; etanşarea se face cu garnitură de cauciuc; în cazuri justificate pot fi folosite şi tuburi de PAFSIN cu peretele îngroşat; cu măsuri speciale de lucru pot fi folosite şi tuburile de fontă ductilă); (e) în spatele tubului se montează presa hidraulică de împingere, calculată să poată învinge forţa de frecare dintre tub şi pământ; (f) în interiorul tubului se face legătura între capul de tăiere şi instalaţia anexă: cablurile de forţă şi comandă, instalaţia laser de control a direcţiei, conductele de adus noroiul de foraj şi scoaterea noroiului încărcat cu materialul rezultat din săpătură etc; (g) conductele de noroi sunt legate la instalaţia exterioară formată dintr-un batal de noroi, ciur special (pentru separarea materialului străin de noroiul de foraj - material care este depozitat sau stocat provizoriu într-un vehicul de transport) şi pompa de recirculare a nămolului; (h) pentru reducerea frecării între tub şi pământ, tuburile au practicate orificii prin care o parte din noroi este injectată în spaţiul dintre tub şi pământ; (i) presele hidraulice pot fi manevrate astfel încât să se poată obţine curbe largi sau să se păstreze direcţia corectă de avansare; (j) maşina pornită execută operaţiunile destinate: capul de foraj sfărâmă materialul (în masa de noroi de foraj), dispozitivul de măcinat mărunţeşte materialul pentru a putea fi transportat de noroi, noroiul transportă materialul la sită şi se întoarece în frontul de lucru; presa hidraulică împinge continuu tot ansamblul astfel că pot fi realizate avansuri de până la 10-15 m/8 ore de lucru; (k) când tubul din puţul de lansare ajunge la limită, un nou tub este introdus şi toată instalaţia auxiliară este racordată la noua poziţie.
\n
(5)Rezultatul avansării ansamblului este un gol subteran cu diametrul de 0,5 - 3 m diametru (se poate şi mai mult), cu pereţii rezemaţi de un tub rezistent şi etanş, gol care poate deveni purtător de apă (se poate transforma în colector de canalizare) sau în el se amplasează conducta purtătoare de apă (vizitabilă sau nu). ...
\n
(6)Se poate constata că dacă în inelul de început a săpăturii se prevede un inel de etanşare se poate lucra chiar în apa subterană. La lungimi mari de tronsoane, devierile în scurt se fac prin relansarea scutului pe noua direcţie. Dacă tronsonul drept este foarte lung există tehnologia de introducere a unei prese intermediare pe parcurs, sistemul funcţionând asemănător \"mersului omizii\". ...
\n
4.7.3.11 Folosirea scutului mecanic pentru realizarea golurilor foarte mari în pământ
\n
(1)Tehnologie mai veche, scutul mecanic permite realizarea unor secţiuni mari de galerii, pentru transportul apei sau pentru transport rutier, prezentate în fig. 4.48. Condiţiile impuse la folosirea scutului mecanic constau în: (1) secţiunea de lucru să fie uscată (acest lucru este cerut de faptul că cele mai multe operaţiuni se fac folosind personal direct), (2) secţiunea săpată să fie vizitabilă pentru a permite accesul liber al personalului. ...
\n
(2)Folosită în Bucureşti (pentru colectoare de canalizare dar mai ales pentru realizarea celei mai mari părţi din lungimea galeriilor de Metrou), Cluj-Napoca, Brăila (pentru realizarea colectoarelor principale), metoda presupune următoarele faze de lucru: ... (a) executarea puţurilor de lansare, suficient de mari pentru introducerea utilajului, materialelor şi scoaterea pământului din săpătură; (b) lansarea utilajului, un ansamblu complex de mari dimensiuni, format din: capul rotitor cu mecanismele de acţionare (cel care dislocă pământul din amplasament), un utilaj de tip bandă rulantă care scoate (până în dreptul puţului) pământul din săpătură, o presă hidraulică puternică cu rolul de a împinge periodic mecanismul de tăiere a pământului, dispozitive pentru acţionarea mecanică a bolţarilor (elemente de beton pentru rezemarea secţiunii săpate); aceştia sunt luaţi de pe dispozitivul de transport şi montaţi pe circumferinţa săpăturii unde sunt legaţi provizoriu cu buloane; secţiunile cilindrice de bolţari servesc şi ca element de reazem pentru presa hidraulică de împingere; prin folosire selectivă a cilindrilor de presă se poate obţine o curbă largă a tunelului; (c) injecţia de mortar în spaţiul dintre extradosul bolţarilor şi pământul rămas de la săpare; se stabilizează noua aşezare a pământului şi se face o legătură directă şi continuă între pămânul natural şi secţiunea nou săpată; (d) amenajarea secţiunii interioare (bolţarii au o faţă interioară plină de goluri necesare pentru faza de construcţie) cu ajutorul armăturii şi betonului torcretat, în scopul unei rugozităţi cât mai mici; (e) realizarea golurilor de acces (cămine, camere de acces).
\n
(3)A existat un caz în Brăila (colector cu diametrul 2,8 m) când scutul nu a mai putut avansa din cauză că (solul fiind de tip loess) scutul a ajuns în zona cu apă subterană (domul de apă acumulat în timp din cauza pierderilor de apă din reţeaua de apă şi din reţeaua existentă de canalizare) şi există riscul de prăbuşire, inclusiv a blocurilor de deasupra; lucrul a fost continuat folosind tehnica punerii sub presiune a scutului (similară lansării chesonului cu aer comprimat), tehnică posibilă dar cu o productivitate net mai mică decât cea obţinută la scutul liber. Pe vremea aceea nu se cunoştea, la noi, tehnologia microtunelării. ...
\n
(4)Cele mai mari lucrări de acest fel, în dimeniul lucrărilor de canalizare, sunt cele realizate în zona oraşului Chicago unde, pentru asigurarea bazinelor de retenţie a apelor în caz de ploi importante, au fost realizate galerii (cu adâncimi până la 100m, pentru cca 1,5 milioane mc). ...
\n
Fig. 4.49. - Tehnologia scutului mecanic 4.7.4 Domeniul raţional de aplicare a metodelor de reabilitare fără tranşee deschisă
\n
(1)Din analiza documentelor tehnicese pot desprinde limite orientative pentru performanţele diferitelor metode. Aceste performanţe sunt orientative, într-un caz real vor trebui analizate condiţiile concrete pentru a putea decide limitele până la care se poate extinde tehnologia. Operatorul economic care executantă va fi cel care va stabili performanţele pe care le poate realiza. În tabelul 4.1 sunt menţionate valori orientative realizate pentru diferite lucrări şi de către diferiţi opratori economici. ...
\n
Tabel 4.1. Valori cu limitele atinse în folosirea tehnologiilor TT ┌──────────────┬───────────────┬──────────────┬───────────────┬──────────────┐ │ Tehnologia │ Lungime │ Diametru │ Viteza de │ Observaţii │ │ │ maximă tronson│ maxim tronson│ execuţie │ │ │ │ m │ mm │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Swagelining │ 500 - 1000 │ 63 - 1000 │ Baia Mare 30 │ Aplicat la │ │ │ │ │ m/min │ Tulcea; │ │ │ │ │ │ lungime │ │ │ │ │ │ minimă 1500m.│ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Ramming │ 200 m │ Maximum 2000 │ 100 m/zi │ │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Pipe bursting│ 4 - 500 │ Maximum 1200 │ │ Experimental │ │ │ │ │ │ la Cluj │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ CIPP │ 450 │ 150 - 1500 │ 150 - 450 m/zi│ Cluj 100 m/3 │ │ │ │ │ │ zile; │ │ │ │ │ │ lungimi │ │ │ │ │ │ executate │ │ │ │ │ │ cca 20 km la │ │ │ │ │ │ Cluj şi │ │ │ │ │ │ Craiova │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Sliplining │ 300 │ 150 - 2000 │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ HDD │ 60-100 │ 110 - 600 │ Depinde de │ Conducta noua│ │ │ │ │ diametru, 200 │ din otel, PE,│ │ │ │ │ m/zi etc │ FD │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Tub cu │ 450 │ 110 - 800 │ - │ - │ │ memorie │ │ │ │ │ │ termică │ │ │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Cu tuburi │ < 150 │ 100 - 800 │ - │ - │ │ discrete │ │ │ │ │ │ (PE, PP, PVC,│ │ │ │ │ │ GRP, FD) │ │ │ │ │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │ Microtunelare│ 200 │ 3000 │ 20-30 m/zi │ Aplicat în │ │ │ │ │ │ Bucureşti │ └──────────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴──────────────┘
\n
(2)Metodele menţionate mai sus nu sunt singurele aplicate. În tehnica mondială există procedee speciale derivate din tehnologiile menţionate sau unele aplicate în cazuri speciale. Înainte de aplicarea metodei trebuie cerut ofertantului detalii suficiente asupra metodei aplicabile şi condiţiilor specifice de aplicare. ...
\n
(3)Din modul de aplicare şi realizările existente în lume şi la noi în ţară pot fi trase următoarele concluzii asupra domeniilor în care pot fi folosite tehnologiile TT. Aceste concluzii trebuie privite sub rezerva performanţelor realizate de diferiţi operatori economici care sunt specializaţi în anumite lucrări şi care deţin şi \"secrete de fabricaţie\" care pot lărgi cu mult ce se ştie în mod obişnuit. Cu efort oricare dintre metode poate fi aplicată oriunde dar în mod raţional este clar că metodele au anumite domenii în care pot fi aplicate cu rezultate mai bune, economice şi tehnologice. ...
\n
(4)Metoda Swagelining se poate aplica bine la conducte sub presiune deoarece utilizează tuburi de calitate bună. Trebuie ca traseul să nu aibă curbe cu unghiuri mari, iar spaţiul de lângă traseu să fie liber pe o lungime cât mai mare (raportat la lungimea tronsonului reabilitat). Se pretează la conducte lungi şi fără elemente care să producă reducerea vitezei de lucru (vane dese, schimbări de diametru etc). De regulă reducerea de secţiune este compensată de rugozitatea mai mică a tubului nou. Există tehnologia de îmbinare a tronsoanelor adiacente precum şi a armăturilor necesare. ...
\n
(5)Metoda CIPP este utilizabilă în special la reţeaua de canalizare deoarece: se poate folosi şi la alte secţiuni decât cea circulară, se poate aplica practic la orice dimensiune a tuburilor, se poate realiza uşor din cauză că accesul la reţea este uşor, tuburile existente sunt din beton şi răşina aderă bine la beton (dacă tubul a fost bine curăţat şi spălat). Tronsoanele scurte permit darea în funcţiune rapidă a colectoarelor reabilitate. Nu sunt necesare intervenţii la construcţiile auxiliare. Refacerea racordurilor este posibilă din cauza existenţei frezelor necesare, freze controlate prin camere de luat vederi. În mod normal ar trebui reabilitate şi căminele pentru a reduce exfiltraţia dar mai ales infiltraţia de apă din exterior. În caz de nereuşită se poate reface lucrarea cel puţin parţial (se poate adăuga un strat suplimentar peste cel existent). Trebuie dată atenţie eventualului risc datorat transportului de material abraziv pe care îl poate conţine apa uzată. Se va da atenţie mare aderenţei la perete atunci când presiunea exterioară a apei este mare. ...
\n
(6)Metoda 'Pipe bursting' poate fi folosită în ambele domenii dar este mai mult folosită la reabilitarea conductelor sub presiune din cauza diametrelor mai mici a conductelor vechi. Aceasta se traduce prin forţe mai mici necesare pentru acţionarea maşinilor. Are avantajul că nu necesită o curăţire foarte avansată a conductei vechi aceasta fiind distrusă în final. Nu se poate aplica la conducte care nu au un traseu drept şi poate pune probleme dacă pe traseu sunt montate vane multe. Când conducta veche se află la adâncime mică şi creşterea de diametru este mare se poate întâmpla ca să apară umflături ale căii de comunicaţie sub care se găseşte conducta. Refacerea branşamentelor se poate face din interior sau din exterior. ...
\n
(7)Metoda Ramming este raţională la lucrări izolate, de lungimi mici şi unde nu se poate interveni cu alte mijloace. Trebuie să existe spaţiu pentru puţul de lansare. Conducta realizată este de regulă conducta de protecţie pentru conducta ce va transporta apa. ...
\n
(8)Microtunelul poate fi aplicat pentru secţiuni relativ mari şi în zone unde nu sunt reţele dese şi a căror poziţie nu este bine cunoscută. Fiind o metodă relativ scumpă (tuburi scumpe, puţuri de lansare, grele şi scumpe) trebuie utilizată acolo unde alte metode nu pot fi aplicate uşor. 'Tunelul' realizat poate fi purtător de apă (tip podeţ) sau de protecţie pentru conducta purtătoare de apă. ...
\n
(9)Metoda HDD trebuie aplicată numai în zone cu reţele puţine şi când poziţia noii conducte este net diferită de poziţiile conductelor/cablurilor existente; nu trebuie amplasată foarte puţin adânc deoarece sub presiunea noroiului de foraj poate fi ridicată îmbrăcămintea drumului. La canalizare se recomandă aplicarea numai pentru canalizări cu vacuum sau canalizări funcţionând sub presiune. Este greu de realizat o pantă continuă şi constantă. ...
\n
4.7.5 Condiţii prealabile, esenţiale, în aplicarea tehnologiilor NO DIG
\n
(1)Se poate deduce, din cele descrise mai sus, ca tehnologiile TT (fără tranşee deschisă) pot avea mari avantaje. Aceste avantaje trebuie însă 'plătite' prin efectuarea de lucrări prealabile foarte bine controlate; în caz contrar dificultăţile care survin pot fi extrem de neplăcute. Câteva dintre cele mai importante elemente sunt menţionate mai jos. ...
\n
(2)Ele nu sunt limitative şi trebuie ţinut seama întotdeauna de faptul că fiecare lucrare este un unicat în felul ei chiar dacă operaţiunile elementare componente pot fi identice Aceste lucrări ar trebui făcute în mod normal, la o exploatare de bună calitate, dar din cauza unor probleme şi costuri de multe ori sunt amânate. ... (a) Cunoaşterea exactă a poziţiei tuturor reţelelor subterane din zona afectată este esenţială (la realizarea de conducte noi) din mai multe puncte de vedere dintre care două sunt capitale: (1) se poate amplasa corect poziţia viitoarei lucrări fără a afecta prezenţa altor reţele (se poate şi constata că nu se poate amplasa noua reţea şi atunci trebuie găsit un alt amplasament); (2) se evită deteriorarea altor reţele sau afectarea masivă a acestora; cazul cel mai grav este atunci când se intersectează cele două reţele şi ambele funcţionează cu nivel liber (tip canalizare); ocolirea, improvizată pe loc, pot apare probleme de execuţie şi de exploatare; (b) Cunoaşterea stării reţelei supuse reabilitării; tehnica de recunoaştere folosind camere de luat vederi pentru inspecţie poate furniza elemente asupra: golurilor din conductă/canal şi deci adoptarea de lucrări prealabile, deformarea secţiunii tuburilor, starea suprafeţei şi deci stabilirea metodei de curăţare, starea de colmatare a canalului şi deci estimarea metodei de curăţare şi a duratei de lucru (şi automat a creşterii costurilor lucrării), poziţiei branşamentelor şi racordurilor (lucru esenţial pentru refacerea viitoare a lucrărilor), starea îmbinărilor tuburilor sau a secţiunilor cu tuburi rupte, dezaxate, etc (aceasta impune realizarea de lucrări prealabile pentru corectare provizorie; se poate ajunge până la abandonarea traseului respectiv), diametrul conductei/canalului; (c) Cunoaşterea suficient de bine a performanţei tehnologiei posibil de aplicat pentru reabilitarea conductei, sau realizarea conductei noi, pentru a putea aprecia avantajele şi dezavantajele şi a putea gândi lucrările auxiliare necesare astfel ca durata execuţiei să fie minimă; în acet fel disconfortul produs în zonă este minim iar noua lucrare va intra cât mai repede în funcţiune; (d) Chiar şi acceptarea unei tehnologii TT are la bază cunoaşterea acestora; în felul acesta pot fi incluse în condiţiile de licitaţie a lucrărilor cerinţe de control şi recepţie a lucrărilor finale. Este obligatorie stabilirea modului de realizare a braşamentelor/racordurilor; (e) Acceptarea unei tehnologii TT impune stabilirea unor condiţii de control şi a condiţiilor de recepţie finală a lucrării. Acestea nu pot fi concretizate decât prin cunoaşterea performanţelor tehnologiei şi condiţiilor concrete de lucru a conductei/canalului.
\n
4.7.6 Elemente importante în aplicarea tehnologiilor de reabilitare fără tranşee deschisă
\n
(1)După acceptarea tehnologiei TT sunt faze de lucru obligatorii înainte şi pe durata desfăşurării lucrărilor efective de reabilitare şi anume: ... (a) configurarea cu exactitate a tronsonului de conductă/canal ce urmează să fie reabilitat (secţiuni de capăt, mod de legătură cu tronsoanele vecine, traseul corect, eventuale obstacole, adâncime de pozare, etc); (b) cunoaşterea exactă a dimensiunilor tronsonului: material/produse pentru construcţii, lungime pe materiale, diametre, construcţii accesorii şi starea acestora; (c) alte lucrări subterane din zonă, poziţie, starea de lucru, risc (consecinţe) de deteriorare; (d) starea interioară a conductei/canalului, stare ce se poate obţine cu ajutorul echipamentelor CCTV sau altele (Smart Ball etc), pentru secţiuni nevizitabile şi prin observaţiile personalului specializat, la secţiunile vizitabile; (e) modul de curăţare al conductei/canalului; (f) starea pereţilor conductei/canalului după curăţare şi spălare; (g) decizia asupra soluţiei de reabilitare.
\n
(2)Alegerea soluţiei de reabilitare, care depinde de furnizorul de tehnologie, dar care trebuie acceptată/aprobată de beneficiarul lucrării, se poate face urmărind schema din anexa 8. ...
\n
4.7.7 Despre rentabilitatea soluţiilor de reabilitare cu metode TT
\n
(1)Rentabilitatea lucrărilor de reabilitare poate fi judecată din mai multe puncte de vedere. Cazurile concrete trebuie analizate fiecare în parte, funcţie de condiţiile reale de lucru, restricţiile care sunt obligatorii, viteza de lucru care se impune din cauza lucrării propriu zise sau a altor cerinţe exterioare lucrării, dimensiunilor lucrării care influenţează asupra costului, condiţiilor atmosferice etc. ...
\n
(2)În general toate condiţiile restrictive pot fi precizate în caietul de sarcini şi în documentele de licitaţie pentru ca să nu apară ulterior elemente care să denatureze avantajele soluţiei de reabilitare. O discuţie asupra acestor elemente este făcută mai jos. Aceste precizări nu trebuie să fie apreciate separat ci în ansamblul lor pentru a putea decide în condiţii cât mai reale. ...
\n
Aprecierea poate fi din punct de vedere:
\n
1.general, 2. al tipului de lucrare, 3. al restricţiilor impuse în amplasament, 4. al investiţiei, 5. al duratei de execuţie, 6. administrativ.
\n
1.Din punct de vedere general trebuie analizată soluţia TT care dă o primă imagine asupra economicităţii investiţiei, astfel: (a) trebuie decis dacă reabilitarea este necesară sau nu; acest lucru cuprinde metoda de estimare a costurilor de investiţie (recuperare pe durata de viaţă), costurile necesare pentru operarea lucrării (specific sau pe ansamblu), costurile cu energia, costurile cu apa pierdută, costurile sociale; când diferenţele de cost între cele două soluţii posibile sunt foarte mari trebuie reflectat, înainte de a lua o decizie; atunci când costurile curente de operare (apa pierdută, costul avariilor reparate, costul necazurilor aferente etc) sunt mai mari decât costurile de reabilitare şi operare în noile condiţii este limpede ca operaţiunea de reabilitare trebuie făcută, prezentate în fig 4.49;
\n
Fig. 4.50. - Estimarea economicităţii reabilitării: (b) trebuie decis dacă reabilitarea se face în cadrul situaţiei generale de retehnologizare a sistemului sau este o operaţiune limitată; (c) trebuie apreciat corect efortul investiţional în soluţia clasică şi în măcar una dintre soluţiile TT; (d) trebuie încercat să se facă aducerea \"la acelaşi numitor\" a elementelor care sunt apreciate diferit; (e) trebuie ţinut seama de dimensiunile generale ale lucrării; dacă lucrarea este singulară este posibil ca să rezulte un cost mai mare decât cel necesar în soluţia clasică; acest lucru nu trebuie să conducă la eliminarea automată a acestor tehnologii; dacă lucrarea este cuprinsă în cadrul unui ansamblu mai larg atunci compararea trebuie făcută pe întreaga lucrare şi nu pe bucăţi, porţiuni distincte; (f) estimarea condiţiilor atmosferice trebuie făcută cu deosebită grijă pentru evitarea supraevaluărilor şi trecerea pe lângă soluţia corectă.
\n
2.Din punct de vedere al tipului de lucrare. În cadrul ghidului sunt abordate cele două categorii de lucrări: lucrări pe reţeaua de canalizare şi lucrări pe aducţiune sau reţeaua de distribuţie. Datorită modului lor de lucru între ele există diferenţe constructive şi ca atare şi diferenţe de moduri de remediere/reabilitare. (a) Reţeaua de canalizare are două caracteristici generale importante (lucrează cu nivel liber şi are cămine de vizitare la interval de maximum 100 m, iar între două cămine tronsonul este liniar); de aici rezultă că inspecţia reţelei/colectorului este mai uşor de făcut deci o decizie în cunoştinţă de cauză poate fi mai simplă; acestea fac ca metoda de reabilitare să fie mai favorabilă decât la reţeaua de distibuţie; de asemenea în ceea ce priveşte conductele de refulare de la staţiile de pompare a apelor uzate; de aici rezultă că pot fi aplicate cu multă uşurinţă două dintre metodele analizate mai sus: metoda CIPP şi SWP; de aici pot rezulta şi costuri mai mici; totul depinde de gradul de colmatare al reţelei (deci de modul de întreţinere practicat dea lungul timpului) şi de restricţiile cerute pentru devierea apelor pe perioada de lucru; se poate ajunge şi până la necesitatea realizării unui colector paralel, caz în care soluţiile se pot complica mult; o decizie asupra faptului că vechiul colector se reabilitează în paralel cu cel nou trebuie bine justificată şi integrată în noua structură a reţelei de canalizare; în cazul în care devierea apelor se face provizoriu vor trebui bine evaluate lucrările secundare de epuisment şi evacuare; (b) Reţeaua de alimentare cu apă are probleme mai complicate care trebuie rezolvate: cunoaşterea stării conductei este mai dificilă şi trebuie făcută prin alte mijloace, scoaterea din circuit este strâns legată de durata de reabilitare şi deci trebuie bine cântărit în ce măsură vor trebui lucrări secundare de asigurare a continuităţii alimentării cu apă, calitatea apei trebuie bine controlată deci starea de funcţionare a vanelor este esenţială; curăţarea conductelor este de regulă mai simplă (diametru mai mic, depuneri mai puţine; drept urmare metodele de reabilitare pot fi diferite faţă de cele de reabilitare a canalizării (swagelining, burst pipe, relining, tub cu memorie termică etc); esenţială poate fi metoda de execuţie care scurtează cel mai mult durata de lucru; (c) Aducţiunea poate pune probleme deoasebite atunci când este cu fir unic; viteza de execuţie poate deveni esenţială deoarece nu se poate întrerupe alimentarea cu apă pe durate mari de timp; nici lucrările suplimentare nu sunt simplu de făcut deoarece devierea apei pe o conductă nouă - provizorie - poate fi la fel de complicată ca şi reabilitarea.
\n
3.Din punct de vedere al restricţiilor impuse de amplasament. Sunt dese cazurile în care restricţiile de amplasament pot impune soluţia TT ca singura variantă acceptabilă. În acest caz detaliile vor fi făcute între posibilele soluţii TT. Câteva dintre condiţiile restrictive, întâlnite deja în practică: (a) Infrastructura rutieră este reabilitată de curând şi administraţia locală nu doreşte ca prin deschiderea tranşeii în lungul străzii să fie deteriorat carosabilul; (b) strada a fost refăcută cu fonduri nerambursabile, iar convenţiile impun restricţii în care se specifică perioada de timp pentru care nu se admit lucrări de excavare în carosabil; (c) amplasamentul are porţiuni de traseu în locuri istorice care trebuie păstrate; refacerea lucrărilor după săparea şanţului deschis nu este acceptată; (d) traseul cuprinde intersecţii vitale pentru traficul rutier din localitate; (e) nu există spaţiu în subsolul străzii unde să fie amplasat un nou tronson de reţea; (f) apa subterană se află la o adâncime mică şi deschiderea unei tranşee implică lucrări majore de epuisment etc 4. Din punct de vedere al investiţiei. Desigur că de cele mai multe ori criteriul de adoptare al unei soluţii este investiţia minimă; Lucrările de reabilitare TT sunt rentabile peste o anumită dimensiune fizică a lucrării, motiv pentru care nu pot fi deschise şantiere pentru lucrări de mici dimensiuni deoarece costurile de deplasare ale echipamentelor şi personalului de operare devin prea costisitoare pentru o investiţie mică. Orientativ dimensiunea minimă a lucrării este prezentată în tabelul 4.1. Cazurile speciale se analizează.
\n
5.Din punct de vedere al duratei de execuţie. Durata de execuţie poate fi un criteriu important în decizia de adoptare a unei soluţii TT, atât ca durată totală cât şi ca durată restrictivă pe anumite tronsoane, astfel: (a) o durată mică de reabilitare totală presupune punerea la dispoziţie a unei lucrări care funcţionează bine, pe o durată mare de timp; banii sunt investiţi mai repede şi lucrarea începe să funcţioneze la parametrii normaţi după un timp scurt; o analiză cost-beneficiu poate arăta dimensiunea avantajului; (b) perioadele mari de execuţie a lucrărilor pentru domeniul alimentărilor cu apă şi canalizărilor unde funcţionarea trebuie să aibă continuitate, presupun realizarea de lucrări provizorii suplimentare care ele însele pot fi costisitoare; reabilitarea unui tronson de conductă/colector pe durata unei săptămâni poate deveni suportabilă (la limită) pentru populaţia afectată; aceeaşi lucrare realizată într-o lună devine de nesuportat pentru populaţie şi aceasta trebuie compensată de lucrări provizorii (care costă şi durează şi ele pentru realizare şi demontare); (c) blocări parţiale de trafic pot fi suportate pe perioade mici de timp; introducerea unui tub nou în cel vechi prin metoda relining poate solicita întreruperi de trafic sau restricţii parţiale pe durata a câtorva ore, ceea ce este suportabil; (d) o conductă/colector pozată la o adâncime mare, cu apă subterană, se reabilitează mult mai repede cu o metodă TT şi de regulă este şi mai ieftină.
\n
6.Din punct de vedere administrativ. Sunt cazuri în care reţelele au ajuns să fie amplasate pe terenuri particulare. Ele trebuie mutate pe amplasamente publice, uneori în condiţii de execuţie foarte grele. Execuţia cu o metodă TT poate avea avantaje nete.
\n
4.8 Metodologie de alegere a soluţiilor de reabilitare fără tranşee deschisă
\n
(1)Pentru reabilitarea conductelor şi canalelor, un capitol destul de dificil de soluţionat, este cel legat de alegerea unei tehnologii de reabilitare. Dificultatea este legată de faptul că reabilitarea clasică, prin înlocuirea la zi a tubului existent, este foarte uzuală şi din cauza costului redus cu forţa de muncă precum. Soluţia clasică pare mai ieftină. ...
\n
(2)Multe din lucrările de reabilitare care au fost făcute la noi în ţară (cu metode TT) au fost adoptate din cauză că metoda clasică nu a fost acceptată din condiţii exterioare lucrării (şi nu dintr-o comparaţie economică aşa cum este cazul între variantele aceluiaşi proiect), ca de exemplu: ... (a) nu se putea sparge asfaltul căii de rulare deoarece se află în perioada de garanţie; (b) nu se putea întrerupe transportul apei decât o perioadă foarte scurtă de timp, perioadă care nu ar fi putut în niciun caz să fie respectată prin metoda clasică, din cauza dimensiunilor mari a tronsonului afectat; (c) adâncimi de lucru foarte mari, în spaţii înguste şi cu apă subterană şi când soluţia clasică ar fi fost extrem de costisitoare şi periculoasă; (d) străzi aflate în zone turistice, istorice; (e) pe străzi de acces unde întreruperea traficului ar fi fost un dezastru iar realizarea de lucrări suplimentare (compensatorii) ar fi fost foarte costisitoare; (f) lucrul pe amplasamente particulare şi eventual cu costuri foarte mari etc.
\n
(3)Cum tehnologiile TT vor trebui să devină soluţii curent folosite, din cauza dimensiunii conductelor şi canalelor aflate în situaţia de reabilitare (circa un sfert din lungimea conductelor existente astăzi), precum şi a avantajelor pe care le prezintă retehnologizarea TT, ar trebui găsite modalităţile prin care să se demonstreze că sunt comparabile sau mai favorabile şi economic, decât metoda clasică (înlocuirea tuburilor în şanţ deschis). ...
\n
(4)Pentru lămurirea unor aspecte legate de adoptarea de soluţii vor fi marcate mai multe trepte de analiză, fără ca acestea să fie limitative. ...
\n
1)Economicitatea soluţiei de reabilitare sau şi de retehnologizare ...
\n
(1)Desigur că prima problemă care trebuie rezolvată este cea fundamentală: este mai bine să se repare conductele/canalele ca şi până acum (de câte ori apare o defecţiune) sau să se recurgă la o reabilitare sistematică, chiar preventivă. ...
\n
(2)Pentru a răspunde corect la această dilemă trebuie prezentată situaţia generală, cu toate implicaţiile, pozitive şi negative. Multe dintre aceste elemente au fost deja prezentate aşa că aici nu vor fi menţionate decât aspectele strict economice. ...
\n
(3)În situaţia reabilitării locale, prin reparaţii curente sau înlocuiri de lungimi limitate de conducte/canale: ... (a) se cheltuieşte aparent puţin din cauza lucrărilor realizate uneori relativ rar; cumulate în mod corect pe perioade mai mari de timp costurile încep să aibă valori apreciabile; de regulă nu sunt contorizate toate costurile şi atunci soluţia pare destul de convenabilă; (b) nu se rezolvă problemele fundamentale ale sistemului de distribuţie sau colectare ape uzate: pierderi mari de apă, consum mare de energie (energie care nu se mai recuperează), forţarea celorlalte obiecte ale sistemului să lucreze la debite crescute şi deci cu costuri mari; se face risipă de fonduri şi de resurse naturale; (c) sistemul are costuri mari de exploatare deci tarife ridicate pentru apă şi apă uzată; (d) sistemele continuă să aibă performanţe scăzute, neatractive, pentru eventuale parteneriate de tip public-privat.
\n
(4)În situaţia reabilitării generale (şi chiar cu retehnologizare la reţelele de distribuţie), în care caz trebuie luată în considerare folosirea metodelor TT, atunci: ... (a) costurile sunt mari pentru investiţie şi trebuie bine gândită operaţiunea; poate deveni axa de dezvoltare a companiei pe următorul ciclu de viaţă a sistemului (50-100 ani funcţie de materialul adoptat); este o etapă în care, astăzi, se găsesc foarte multe sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare; (b) se rezolvă principalele probleme ale sistemului: pierderea de apă ajunge la limite admisibile, se reduce consumul de energie, se poate realiza monitorizarea (cu mijloace performante - tip SCADA) a sistemului, se reduc mult costurile de operare; (c) rezolvarea principalelor probleme de performanţă ale sistemului permite furnizorului de apă/proprietarului sistemului, să obţină fonduri de la bănci şi chiar fonduri nerambursabile; poate demonstra că în final indicatorii de performanţă ating valorile acceptate în sisteme performante; (d) se dă un nou ciclu de viaţă al lucrărilor de transport a apei prin utilizarea de produse de construcţii performante în locul celor învechite (care pun mari probleme şi calităţii apei); (e) pot fi corectate o mulţime de anomalii care au apărut în perioadele de extindere şi exploatare forţată a sistemelor.
\n
(5)O balanţă a costurilor, cât se cheltuieşte şi ce venituri vor fi, permite luarea unei decizii corecte asupra modului de lucru. Realizarea acestei balanţe nu este simplă deoarece presupune un efort mare pentru estimarea corectă a tuturor costurilor şi o cunoaştere amănunţită a comportării reale a sistemului, lucru complicat la sisteme care au depăşit 60-80 ani de funcţionare. ...
\n
(6)Un aspect deosebit de important care trebuie estimat este cel legat de funcţionarea sistemului în perioada de trecere între situaţia actuală (deficitară) şi situaţia de sistem reabilitat, deoarece serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie să funcţioneze continuu, prezentat în fig 4.50. ...
\n
Fig.4.51. - Compararea costurilor de funcţionare în varianta cu sau fără reabilitare
\n
(8)Funcţionarea fără reabilitare (1) până la epuizarea duratei de viaţă se face cu costuri mari şi cu investiţii de refacere totală. Funcţionarea cu lucrări reabilitate (2) se face cu folosirea valorii remanente şi cu un cost de operare mai redus, deci poate fi mai economică. Compararea valorilor celor două variante conduce la soluţia raţională. ...
\n
2)Alegerea soluţiei de reabilitare ...
\n
(1)După stabilirea faptului că soluţia de reabilitare este favorabilă trebuie aleasă o variantă de reabilitare, sau o combinaţie convenabilă de soluţii. Ca în orice problemă inginerească trebuie demonstrat că soluţia recomandată este tehnic viabilă (asigură parametrii tehnologici comparabili), pe durata de viaţă şi este cea mai economică din punct de vedere investiţional sau al costului de operare. ...
\n
(2)Pentru aceasta vor trebui făcute evaluări ale costurilor pentru toate lucrările necesare (ca lucrări directe sau ca lucrări auxiliare) pentru toate variantele propuse. ...
\n
(3)Soluţia de reabilitare în sistem TT, se poate alege după o bună cunoaştere a ofertelor. Pentru a avea o bază de comparaţie însă beneficiarul lucrării nu poate decât să compare costurile de execuţie cu metode TT cu costul de bază în soluţia cu tranşee deschisă. Pentru aceasta trebuie făcute detalii şi evaluări pregătitoare în scopul obţinerii de evaluări cât mai corecte. ...
\n
(4)Unul dintre parametrii care intră în joc este legat de durata de reabilitare făcută într-o metodă sau alta. Ideea de bază este că lucrarea trebuie executată astfel încât să aducă beneficii după o perioadă cât mai scurtă. Aici un rol foarte important îl are influenţa modului de asigurare a finanţării investiţiei. Finanţarea discontinuă poate duce la situaţii stânjenitoare ca eficienţă economică dar mai ales ca mod de asigurare a serviciului pe perioada de retehnologizare. ...
\n
(5)În cazul în care reabilitarea este parţială o componentă importantă poate deveni mărimea fizică a lucrării. În diferite tehnologii TT lucrarea trebuie să aibă o dimensiune minimă pentru a putea fi făcută economic de către executant. În caz contrar costurile se vor raporta la lungimi mai mici şi vor rezulta costuri specifice mari şi dezavantajoase. ...
\n
(6)Alegerea soluţiei trebuie făcută şi după criterii de performanţă, comparate cu cerinţele problemei de rezolvat: transportul apei se face sub presiune sau cu nivel liber, calitatea apei influenţează sau este influenţată de sistem, soluţia constructivă rezistă la toate solicitările interioare şi exterioare pe durata construcţiei (execuţie, proba de presiune, proba tehnologică) şi exploatării (încărcări normale sau excepţionale), capacitatea de transport, comportarea la mişcări speciale ale pământului, etc. ...
\n
3)Analiza cost beneficiu asupra soluţiei recomandate ...
\n
(1)Analiza cost beneficiu pentru fiecare variantă în parte permite, la o evaluare corectă, obţinerea costurilor în timp şi o decizie bună asupra economicităţii. Este necesară o atitudine constantă în modul de abordare a problemei şi o bună apreciere a costurilor specifice variabile în timp: inflaţia, creşterea costului energiei, creşterea salariilor, riscurile ce pot apărea. etc; metoda poate fi asemănătoare cu cea descrisă grafic la punctul 1 din Fig.4.52. ...
\n
Metodica aplicării analizei este cea uzuală prin realizarea documentelor specifice, în următoarea ordine: (a) Identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor; aceasta presupune existenţa unui proiect complet şi detaliat la nivelul unui studiu de fezabilitate, din care să rezulte variantele luate în considerare şi costurile estimate; totodată se face o încadrare a proiectului în programele existente (de exemplu. creşterea competitivităţii economice, protecţia mediului); (b) Analiza opţiunilor; pe baza variantelor analizate în SF se face o analiză cost eficacitate pentru cel puţin variantele: (1) se continuă situaţia actuală - fără investiţie dar cu costuri mari de operare, (2) se face o reabilitare parţială, (3) se face o reabilitare totală; acum pot fi analizate şi variantele de reabilitare pentru a deduce care este cea mai convenabilă; (c) Analiza financiară; trebuie determinată performanţa financiară a proiectului, pe perioada de referinţă (de regulă 25-30 ani), pentru variantele apropiate de soluţia bună; se stabileşte modul de finanţare (din surse proprii, cu cotă parte din buget); se estimează fluxul numerar pentru costuri şi venituri şi se caută soluţia pentru care fluxul numerar este pozitiv; se verifică profitabilitatea proiectului şi sustenabilitatea financiară; aici se poate menţiona că realizarea reabilitării prin metode TT este mai rapidă, deci costurile se vor face pe o perioadă scurtă iar beneficiile apar mai repede şi se extind pe o perioadă mai mare de timp; (d) Analiza economică; trebuie demonstrat că proiectul aduce o contribuţie economică pentru colectivitatea localităţii respective; beneficiile proiectului trebuie să fie mai mari decât costurile implicate; se va lucra cu o rată de actualizare recomandată pentru perioada în care se va reabilita sistemul; se va ţine seama de toate implicaţiile economice ale momentului (costul forţei de muncă mai mult sau mai puţin calificată, de taxe, de variaţia preţurilor la materialele implicate, variaţia costului energiei etc); (e) Analiza sensivităţii; trebuie demonstrat că proiectul are o sensivitate mică la eventuale fluctuaţii a unor parametri economici şi financiari; vor fi identificate variabilele critice (o variabilă care prin modificare cu 1% produce o modificare de peste 5% în proiect) şi se va estima influenţa lor asupra proiectului; scenariile pozitive şi negative vor arăta care sunt elementele care pot influenţa negativ proiectul şi dacă se poate cum ar putea fi reduse aceste influenţe; (f) Analiza riscului; vor fi evaluate riscurile din cauza cărora proiectul poate avea dificultăţi (oprirea proiectului înainte de finalizare, rezultate negative în final, reducerea profitabilităţii etc); examinarea atentă poate arăta şi căile de evitare a acestor riscuri.
\n
(2)Rezultatul analizei trebuie prezentat în indicatori de performanţă economică în concordanţă cu valorile acceptate perioadei de lucru a proiectului. ...
\n
4)Influenţa tipului de material asupra economicităţii lucrării ...
\n
(1)Sunt cunoscute problemele pe care le produce intervenţia sistematică sau obligată la reţea în caz de avarie. ...
\n
(2)Produsele de construcţii cu durată mare de viaţă sunt însă mai scumpe şi atunci creşte costul de investiţie. Produsele de construcţii cu durata de viaţă mai mică au investiţii iniţiale mai mici dar aceste investiţii trebuie refăcute mai repede deci se poate ca pe total soluţia să fie mai scumpă (în special refacerea îmbrăcăminţii căii de rulare este scumpă). Care este influenţa acestor costuri asupra economicităţii generale a soluţiei trebuie estimat. Acest lucru se poate face în etapa de analiză cost beneficiu. ...
\n
(3)Simplificat ideea de bază este prezentată în fig 4.51. Astfel la reţeaua de distribuţie este mai bine să prevedem tuburi de fontă ductilă deoarece durata de viaţă este peste 100 ani, dar costul poate fi de peste două ori mai mare decât în cazul folosirii tuburilor din PE, a căror durată de viaţă este însă de numai 50 ani. La fel şi la reţeaua de canalizare; prevederea de tuburi de gresie este mai scumpă decât dacă sunt folosite tuburi de PVC dar durata lor de viaţă este de circa două ori mai mare. ...
\n
Fig. 4.53. - Influenţa costului materialului tubular
\n
5)Care este efectul reabilitării asupra tarifului apei ...
\n
(1)Se va adopta soluţia care adaugă cel mai puţin la tariful apei oferind avantaje maxime (apă de bună calitate, avarii cât mai puţine, întreţinere cât mai uşoară, întreruperi cât mai puţine etc). Desigur că dacă se compară costurile viitoare, corect contorizate, cu costurile actuale este posibil să se asigure tarife mai mici, faţă de cele actuale, pe o perioadă de timp (în timp însă creşte tariful la energie, apa brută, reactivi, salarii, inflaţie etc; acest lucru ar trebui să fie inclus în analiza cost beneficiu). ...
\n
(2)Această creştere de tarif trebuie cunoscută şi aprobată de beneficiar prin mecanismul legal stabilit şi să fie suportabilă pentru consumator (în final consumatorul poate plăti un tarif mai mare dar pentru o cantitate mai mică de apă deoarece au fost reduse substanţial pierderile din sistem şi pierderea de energie). ...
\n
6)Care sunt costurile sociale implicate ...
\n
(1)Costurile sociale implicate în reabilitarea conductelor şi canalelor nu sunt bine cunoscute şi mai ales, nu sunt bine cuantificate nici la noi şi nici în lumea tehnică mondială. Preocuparea pentru evaluarea acestora se dezvoltă continuu, deoarece: ... (a) pot fi deosebit de mari, în special la reabilitarea cu tranşee deschisă şi pot modifica modul de judecare a costului de investiţie al variantelor propuse (prin lipsa de contorizare a acestor costuri, costul în soluţia cu tranşee deschisă poate fi mai mică), (b) sunt costuri plătite efectiv din alte surse şi lipsa lor din balanţa soluţiei tehnice discutate poate fi un factor determinant în departajarea soluţiilor, (c) nu este exclus faptul că în timp o parte din aceste costuri ar trebui returnate către cei păgubiţi.
\n
(2)În cele ce urmează vor fi descrise câteva dintre aceste costuri şi vor fi făcute trimiteri spre un mod de rezolvare. Costurile vor fi însă specifice fiecărui proiect, ca tip de lucrare/activitate şi intensitate a acesteia. ... (a) Costul datorat disfuncţionalităţilor din trafic; are mai multe componente şi ele trebuie evaluate cu atenţie: (1) costul combustibilului suplimentar datorat reducerii vitezei în zona; (2) costul întârzierilor datorate vitezei reduse sau întreruperilor periodice ale traficului; (3) costul reparaţiilor cauzate de accidentele din zona şantierului; (4) costul zgomotului care produce disconfort populaţiei din zonă (greu de cuantificat, iar îmbolnăvirile directe şi indirecte se decontează de asigurările sociale); (5) costul combustibilului necesar pentru acoperirea traseelor ocolitoare, în cazul unui blocaj important etc; (b) Costul datorat limitării accesului la zone comerciale, situri care se vizitează etc; limitarea se face prin ascunderea de către şantier a acestor zone, prin îngreunarea modului de ajungere în amplasament, prin necesitatea de realizare de lucrări suplimentare pentru compensarea neajunsurilor, din pierderea de timp pentru a ajunge la amplasament, prin eventuale accidente, prin reducerea veniturilor unităţilor economice păgubite; evaluarea costurilor (activitate complicată) trebuie realizată cu atenţie; (c) Costul datorat distrugerii căii de rulare, cale de rulare care trebuie refăcută după încheierea lucrărilor; poate să apară următorul aspect: de regulă, calea de rulare, nu este refăcută la calitatea de dinaintea lucrării şi ca atare vor fi necesare reparaţii repetate şi perturbări multiple ale traficului şi după închiderea şantierului. (d) Distrugeri la reţelele subterane din zonă, mai ales atunci când acestea sunt puţin cunoscute ca poziţie, tip de material, stare fizică; pe lângă dificultăţile care pot să apară la beneficiarii acestor reţele vor fi sigur costuri de reparaţii şi la fel de sigur întârzieri în lucrările şantierului de bază; (e) Productivitate redusă pe şantierul de bază din cauza condiţiilor restrictive în care se lucrează; accesul greu al materialelor, poziţii deficitare a macaralelor, evacuarea /aducerea pământului din săpătura, distrugerea suplimentară a căilor de transport cauzate de transportul pământului, disfuncţionalităţi produse traficului etc; (f) Deteriorarea condiţiilor de mediu; ambianţa veche se distruge şi trebuie refăcută, zgomotul pe durata şantierului conduce la disconfort în zonă, praful deteriorează viaţa normală a locuitorilor, vegetaţiei, producerea de gaze poluante etc; revenirea la starea anterioară poate fi mult mai lungă decât durata şantierului.
\n
Se precizează următoarele: (a) costurile sociale sunt cu atât mai mari cu cât şantierul durează mai mult; acest lucru este mai dezavantajos pentru soluţia de reabilitare cu săpătură deschisă; (b) pentru o bună evaluare este nevoie de corectitudine în aprecierea lucrărilor; (c) evaluările comparative coordonate cu costurile curente pot furniza costuri specifice corect calculate; acest tip de lucrări nu trebuie subevaluate; după unele experienţe, unde sistemul de reabilitare TT este foarte dezvoltat, se apreciază că aceste costuri, numite costuri sociale, pot atinge 20-25% din costul investiţiei.
\n
4.9 Metode de control a calităţii lucrărilor realizate în soluţia fără tranşee deschisă
\n
(1)Una dintre cele mai complicate probleme legate de reabilitarea conductelor în sistemul TT este verificarea calităţii finale ale lucrărilor. Acest lucru are două aspecte: (a) din cauza noutăţii tehnologiei şi deci a lipsei de experienţă şi (b) din cauza complicaţiilor care pot surveni ca urmare a unui control insuficient sau în necunoştinţă de cauză. ...
\n
(2)În cele ce urmează vor fi prezentate propuneri de control. Pe măsură ce lucrări importante vor fi puse în aplicare şi experienţa în funcţionarea lor se vor îmbogăţi vor putea fi introduse noi metode şi condiţii legate de verificarea calităţii lucrărilor executate în sistem TT. ...
\n
(3)Oferta de tehnologie trebuie să conţină şi modul de verificare pe parcurs precum şi verificarea finală a lucrărilor executate. Verificarea calificării ofertantului (executantului lucrării). ...
\n
(4)Cea mai sigură garanţie că lucrarea va fi de bună calitate este oferită de executantul lucrării. Din cauza condiţiilor speciale de lucru executantul trebuie să aibă în dotare echipamentul şi maşinile adecvate de lucru precum şi personalul calificat, care respectă disciplina tehnologică. Dacă la aceste condiţii se adaugă şi verificarea calităţii materialului. Garanţia oferită de executant trebuie să fie bine urmărită iar documentaţia finală asupra elementelor executate trebuie să fie completă. ...
\n
(5)Se recomandă ca ofertantul/executantul să prezinte: ... (a) manualul calităţii; acesta va cuprinde în mod clar organizarea pentru execuţie, calificarea personalului, atestat de recunoaştere a calităţii (certificate), măsurile de securitate şi protecţia muncii, măsurile de protecţie a mediului (inclusiv tratarea noroiului de foraj sau alte fluide folosite în tehnologie etc); (b) lista echipamentelor din dotare; (c) organigrama unităţii cu menţionarea calificării personalului care va fi implicat; (d) lista de lucrări executate, cu detalii tehnice semnificative; (e) disponibilitatea de realizare a lucrării; (f) o schemă de abordare a lucrării în curs de licitare, vezi anexa 8.
\n
Verificarea calităţii materialelor introduse în lucrare
\n
(6)Vor fi acceptate numai produse de construcţii care au acte de însoţire din care rezultă că sunt adecvate lucrării ce se realizează (conform caietului de sarcini). Materialele şi produsele din domeniul construcţii vor respecta legislaţia specifică aplicabilă, în vigoare privind punerea pe piaţă a produselor pentru construcţii. În cazul transportului de apă potabilă materialele vor fi avizate şi din punct de vedere sanitar, conform prevederilor Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 275/2012. ...
\n
Verificarea condiţiilor de lucru
\n
(7)Beneficiarul trebuie să asigure condiţiile minimale de lucru, convenite la început, pe toată durata lucrării. Dacă între timp apar, sau pot apărea, modificări, acestea vor trebui stipulate în contract şi respectate. Condiţiile de lucru se referă la depozitarea materialelor, manipularea materialelor, posibilitatea desfăşurării lucrărilor în tehnologia adoptată, lucrul în condiţii atmosferice deosebite (trafic, acoperire sau închidere de spaţii, calamităţi etc). Beneficiarul va indica măsurile minime de protecţie a muncii pentru personalul propriu, pentru persoanele care au acces în zona de lucru şi pentru protecţia mediului. ...
\n
Condiţii prealabile de verificare
\n
(8)Atunci când tehnologia permite se pot prevedea probe de verificare înaintea punerii tuburilor în operă. Se va verifica aspectul tuburilor, cilindricitatea capetelor, sistemul de marcare a conductelor şi calitatea materialului fiecărui lot, grosimea peretelui fiecărui tub; acest lucru este deosebit de important deoarece de cele mai multe ori se lucrează cu tuburi din material plastic (PE, PP etc) pentru care îmbinarea se realizează prin sudare cap la cap; calitatea diferită a produselor de construcţii şi aplicarea incorectă a tehnologiei de sudare pot conduce la îmbinări defecte care cedează în timpul probelor sau a funcţionării; verificarea locului unde sudura a fisurat (pe durata funcţionării) poate deveni deosebit de complicată deoarece de cele mai multe ori tuburile sunt în interiorul tubului vechi pe care l-au înlocuit. Reparaţia poate deveni şi mai complicată deoarece depistarea locului fisurii este dificilă şi necesită tehnici speciale. ...
\n
(9)Nu trebuie uitat că tubul este tras în interiorul tubului reabilitat şi sudura este solicitată la întindere, uneori la forţe mari (pentru învingerea frecării între tub şi pământ). În asemenea cazuri se poate prevedea şi o probă de presiune prealabilă, \"pe mal\", care se poate face şi cu aer comprimat; rezultatele servesc de test dar şi ca o confirmare a calităţii lucrărilor ascunse. În cazuri speciale, când este posibil, se poate prevedea şi îmbinarea cu manşoane, mai bune dar mai scumpe şi care nu pot fi acceptate în unele tehnologii TT. ...
\n
Condiţii normate de verificare
\n
(10)Pentru fiecare tip de lucrare (curgere cu nivel liber sau curgere sub presiune) vor fi preluate condiţiile normate de verificare, condiţii date în standarde sau reglementările tehnice specifice, aplicabile, în vigoare, astfel: ...
\n
a)pentru conductele funcţionând sub presiune se va face proba de presiune conform SR EN 805/00; proba se va face respectând condiţiile de valoare a presiunii maxime, de creştere a presiunii în timp, de scădere a presiunii la evacuarea unui volum controlat de apă etc.; ...
\n
b)proba de presiune la vacuum se va face în conformitate cu prevederile SR EN 805; ...
\n
Tehnologia nu este foarte uzitată deoarece este nou introdusă; este însă important să fie făcută mai ales la tronsoanele unde tubul nou poate fi adus în starea de colaps din cauza presiunii apei din exterior (când este în interiorul tubului vechi) sau a solicitărilor exterioare (pământ, trafic etc); valoarea presiunii 0,8 bari;
\n
c)vor fi prevăzute cazurile în care este acceptabilă şi proba de presiune cu aer şi condiţiile în care se realizează; ...
\n
d)în cazul colectoarelor de canalizare pot fi acceptate condiţiile pentru proba de etanşeitate cerute de SR EN 752. Valoarea presiunii este de maximum 5 mCA sau valoarea dată de presiunea apei când nivelul este egal cu cota capacului din căminul aval al tronsonului; ...
\n
Atenţie: căminele trebuie să fie etanşe la fel ca şi îmbinarea cu tuburile adiacente.
\n
e)se va aprecia în mod expres dacă este nevoie de executarea unei probe de vacuum şi la tuburile reabilitate pentru canalizare; acest lucru poate fi cerut la folosirea de tuburi termosensibile sau la aplicarea metodei CIPP când tuburile au dimensiuni mari (peste 800 mm); este necesară verificarea posibilităţii de desprindere a căptuşelii la presiune mare a apei exterioare, goliri bruşte, etc.; ...
\n
f)în cazul conductelor de refulare, în sistemul de canalizare, pentru procesul de reabilitare cu metode TT, vor fi respectate condiţiile cerute pentru conductele sub presiune, vezi punctul a.; ...
\n
g)în toate cazurile se face o verificare cu camera CCTV pentru a stabili starea suprafeţei conductei reabilitate (uniformitate, continuitate, părţi umflate etc); rezultatul este document care intră în cartea construcţiei inclusiv cu observaţiile personalului care au analizat pelicula prezentată. Neconformităţile se remediază imediat, când şantierul este încă deschis. La canalizare este raţional să se verifice şi panta pe tronsoane; ...
\n
h)în cazuri speciale, materiale noi, condiţii complicate de lucru, condiţii atmosferice dificile etc, vor putea fi prevăzute mijloace speciale de verificare. ...
\n
Condiţii speciale de verificare
\n
(11)În anumite condiţii pot fi dezvoltate lucrări speciale de verificare, precum: ...
\n
a)verificarea ovalităţii tubului la tehnologiile de relining; este important ca tubul nou să treacă uşor prin tubul vechi; pentru aceasta se foloseşte un tronson scurt de tub nou (o bucată din tubul ce va servi la reabilitare) şi cu ajutorul tehnicii de tragere se trece tubul prin tubul vechi; la tragere se verifică dacă tubul culisează lin (eventual unde sunt blocaje sau ovalizări dincolo de condiţiile cerute) iar la scoatere se verifică starea peretelui tubului; dacă apar zgârieturi importante, deformaţii ale tubului etc însemnează că tubul vechi nu a fost bine curăţat şi se reface operaţiunea de curăţare şi spălare; ...
\n
b)verificarea aderenţei căptuşelii tubului (efectuată prin tub flexibil sau prin tuburi termosensibile); se poate face prin control CCTV şi cu personal calificat şi specializat, la tuburile nevizitabile; la tuburile cu secţiunea vizitabilă calitatea se verifică de către personal calificat şi specializat; se poate practica şi \"lipirea de elemente prefabricate\" pe peretele tubului şi după întărirea corpului suplimentar se scoate corpul verificând, prin tragere, dacă se rupe corpul auxiliar sau se desprinde cu o bucată din îmbrăcămintea tubului; în cazuri importante se poate face o asemenea încercare pe stand verificând şi forţa de smulgere a căptuşelii sau ruperea căptuşelii din masa ei; condiţiile deduse prin încercare vor fi respectate în realizarea lucrării propriu zise; ...
\n
c)proba de vacuum la colectoarele de canalizare atunci când este importantă împingerea apei din exterior; ...
\n
d)în cazul cămăşuirii folosind straturi de beton aşezate peste armătura amplasată lângă perete (beton pus în operă prin torcretare, de obicei) se va verifica întâi starea suprafeţei şi apoi stabilitatea stratului de protecţie prin ciocănire, încercarea de desprindere sau folosind instrumente cu ultrasunete etc.; ...
\n
e)în cazul aplicării de torcret folosind răşină specială sau alte materiale (ciment, vopsea specială, poliuretan etc) se va face o verificare la desprindere folosind sisteme improvizate (vezi punctul b) sau se va face o verificare cu camera CCTV; analizând starea suprafeţei se poate aprecia calitatea aderenţei stratului de protecţie. Cu cât stratul de protecţie este mai subţire cu atât calitatea suprafeţei pe care s-a aplicat este mai importantă; ...
\n
f)controlul grosimii stratului de protecţie. Se poate face cu mijloace standard sau utilizând echipamente existente. Principiul de lucru poate fi electric - se verifică scânteia produsă la trecerea unui conductor electric încărcat la peste 100-1000 V (poate fi o perie special construită) sau un dispozitiv ce funcţionează cu ultrasunete. Interpretarea rezultatelor se face de către un operator autorizat şi familiarizat cu tehnologia şi materialele respective; concluzia serveşte la refacerea lucrării (când este cazul) şi se arhivează în cartea construcţiei (când lucrarea este calitativ bună). Eventualele reparaţii sunt menţionate în documentele arhivate; ...
\n
g)în toate cazurile se va ţine seama de prezenţa construcţiilor auxiliare; atunci când este cazul (la canalizare) se va ţine seama de modul de îmbinare între cămine şi colector şi se va verifica şi starea căminelor (dacă acestea au fost reabilitate); ...
\n
h)soluţia pentru refacerea branşamentelor şi racordurilor va fi stabilită de executant şi agreată de beneficiar încă de la început. Cu această ocazie se va stabili şi modul de verificare a execuţiei legăturii efective dintre branşament şi conducta de transport. ...
\n
(12)Toate rezultatele inspecţiei de control vor fi păstrate ca 'element zero' de comparaţie şi control în timp a modului de funcţionare a acestui tip de lucrări; periodic vor trebui verificate condiţiile de existenţă sau elemente auxiliare cu care se vor face corelări. ...
\n
(13)Astfel după recepţia lucrării sau ca o condiţie de recepţie, se face măsurarea pierderilor de apă din conductă, cu ajutorul mijloacelor curent folosite. Aceste rezultate vor fi comparate cu cele obţinute la proba de presiune şi vor fi considerate ca un element etalon pentru verificări viitoare. Se va putea stabili valabilitatea garanţiei date lucrării dar şi viteza de deteriorare în timp, măsurată prin creşterea pierderilor de apă. Metoda de măsurare a pierderii de apă se va stabili funcţie de tipul de conductă, de presiunea de lucru, de tipul materialului conductei şi dotarea existentă. ...
\n
(14)Deoarece nu avem date de control, reabilitarea în sistem TT fiind abia la început, este importantă acţiunea de urmărire a comportării acestor tipuri de lucrări. Deşi durata de viaţă este practic egală cu durata de viaţă a unei conducte nou construite în sistem clasic (tranşee deschisă) modul de comportare ar trebui să fie diferit; conducta poate fi mai protejata, rezistenta mecanica poate fi mai bună, conducta funcţionează într-un amplasament vechi, stabilizat în timp etc; se recomandă ca toate observaţiile să se monitorizeze. ...
\n
Soluţii pentru realizarea şi controlul branşamentelor
\n
(15)Realizarea branşamentelor, pe conductele reţelei de distribuţie, este o operaţiune care are multe implicaţii: ... (a) se face relativ greu şi etanşeitatea sistemului poate fi compromisă (una dintre condiţiile de reabilitare este reducerea pierderilor de apă, pierderi care în reţelele actuale de distribuţie se face, în proporţie de 70-80%, prin branşamente), (b) soluţia de realizare a branşamentelor, mai ales numărul acestora, poate duce la o selecţie specială a tehnologiei de reabilitare a tuburilor; (c) dificultăţile de realizare pot întârzia mult finalizarea lucrării prin lungirea duratei de execuţie, unul dintre cele mai importante avantaje ale sistemului TT; trebuie semnalat faptul că aplicarea soluţiei de reabilitare conduce automat la eliminarea branşamentelor ilegale dar nu exclude posibilitatea reluării lor după aceea; executarea unor branşamente ilegale poate avea consecinţe mult mai mari deoarece îngreunează detecţia locului unde se produce pierderea de apă şi poate scumpi mult reparaţia, (d) necesitatea remedierii lucrărilor de branşare poate compromite chiar ideea de reabilitare TT. (e) la un număr mare de branşamente pe conductă se poate gândi chiar o soluţie de branşare colectivă (o singură legatură la conducta de transport şi distribuţie ulterioară la diferiţii beneficiari). În acest fel se simplifică tehnologia de reabilitare.
\n
(16)Funcţie de tipul de reabilitare pot fi gândite diferite moduri de realizare a branşamentelor, astfel: ... (a) la conductele realizate prin soluţia \"pipe bursting\" se poate face o priză cu colier direct pe conducta reabilitată; rămâne în activitate o singură conductă, conducta nouă, deci problemele devin mai simple; refacerea se face prin săpătură deschisă; (b) la conductele realizate prin metoda \"swagelining\", sau tub cu memorie termică, trebuie luate măsuri suplimentare; dacă nu există soluţie specializată pentru branşamente (frezare interioară, sistem special de etanşare, etc) atunci este de preferat ca la desfacerea branşamentului vechi (lucrare în săpătură deschisă) să se taie şi un tronson din conducta existentă astfel ca în aceea secţiune să rămână după reabilitare numai conducta nouă; pe această conductă se poate aplica manşonul obişnuit de priză; (c) la conductele realizate prin \"cămăşuire cu răşină pe suport textil\" (CIPP), soluţia depinde de rigiditatea conductei nou obţinute; dacă noua conductă este rigidă se poate folosi manşonul metalic de priză, cu garnitură de cauciuc deoarece se poate strânge bine peste conducta veche; garnitura împiedică exfiltrarea de apă din conducta; este preferabil să se facă probe prealabile de branşamente; (d) la conductele realizate cu metoda \"sliplining\" (diametre mai mici decât diametrul vechi) trebuie apelat la metoda tăierii prealabile a conductei vechi, în dreptul viitorului branşament; atenţie realizarea unui branşament nou, într-o secţiune neprecizată la început, poate fi un risc important în deteriorarea conductei noi; trebuie decisă o soluţie asupra etanşării capetelor conductei vechi în vecinătatea colierului; (e) la metoda cu \"foraj dirijat\" (HDD) branşamentul se poate face folosind colierul rapid de branşare.
\n
(17)Se recomandă ca după terminarea branşării să se facă o inspecţie cu camera CCTV; eventualele deficienţe vor fi remediate înainte de dare în funcţiune; proba finală va fi făcută cu ocazia punerii sub presiune şi probării conductei. În cazuri mai complicate (branşamente dese) se poate prevedea o probă dublă: pentru conducta fără branşamente şi pentru conducta cu branşamente, branşamentele fiind închise cu robineţii de concesie şi secţiunea de lucrare liberă (vizibilă). Se poate vedea direct comportarea fiecărui branşament deoarece conectarea este făcută în şanţ deschis. ...
\n
Soluţii pentru executarea şi verificarea racordurilor de canalizare
\n
(18)Soluţiile pentru realizarea racordurilor şi verificarea lor sunt mai puţine şi au rezolvări constructive bune, cum ar fi: ... (a) cu forare interioară şi piesă de etanşare. Se aplică la colectoare de diametru mic; se execută cu freza specializată şi ghidată cu sistemul de reperare, se introduce piesa specială dinspre interior, având răşina ataşată, şi se blochează cu o \"piuliţă specializată\" din exterior; etanşarea este bună; se verifică în interior cu CCTV (televiziune cu circuit închis) iar în exterior se verifică la proba de etanşeitate/presiune, prezentate în fig. 4.52.;
\n
Fig. 4.54. - Racordare prin interiorul colectorului (b) cu piesă specială de introdus în golul din conducta. Se practică la colectoarele cu diametru mai mare; se poate fora din exterior, se introduce piesa prefabricată care are şi garnitura de etanşare şi se poate continua racordul; pentru o buna aşezare pe tub piesa de etanşare trebuie să fie confecţionată pentru diametrul colectorului vechi la care se foloseşte, prezentată în fig. 4.53.;
\n
Fig. 4.55. - Racordarea, cu piesă prefabricată, din exterior 4.10 Căi de stabilire a eficienţei lucrărilor de reabilitare
\n
(1)Reabilitarea, care de regulă ar trebui să fie rezultatul analizei de retehnologizare a sistemului de alimentare cu apă (pierderi mari de apă şi energie, reducerea importantă a debitelor necesare etc), este o iniţiativă de mare anvergură. Ca atare deţinătorul investiţiei sau operatorul regional, trebuie să aibă motive bine fundamentate pentru a apela la un asemenea proiect. ...
\n
(2)Justificarea fundamentală a adoptării proiectului ar trebui să fie axată pe trei coordonate principale: ... (a) reducerea costurilor de operare, în scopul reducerii tarifului (dacă se poate) prin reducerea pierderilor de apă şi energie, economisirea resurselor de apă, reducerea costurilor de reparaţii etc; (b) creşterea standardului de asigurare a serviciului de alimentare cu apă (reducerea numărului de opriri accidentale, asigurarea constantă a calităţii apei, asigurarea presiunii de funcţionare pentru toate cazurile luate în considerare). Acest lucru se concretizează în reducerea numărului de reclamaţii, creşterea gradului de încredere în calitatea serviciului etc.; (c) protecţia mediului şi conservarea resurselor de apă bună prin colectarea apei uzate şi epurarea acesteia la nivelul necesar, reducerea cerinţei de apă, reducerea consumului de energie.
\n
Folosirea preţului de producţie ca metodă de apreciere
\n
(3)Desigur că trebuie făcută o comparaţie între cele două situaţii limită: ... (a) situaţia actuală, care costă mult şi oferă servicii de slabă calitate, şi (b) situaţia din viitorul apropiat când sistemul va funcţiona în noii parametrii asiguraţi de reabilitarea lucrărilor.
\n
(4)Pentru a ţine seama de toţi factorii implicaţi se poate recurge la compararea variaţiei tarifului apei livrate în perioada care decurge după adoptarea momentului în care se doreşte reabilitarea. În fig 4.54 sunt prezentate trasarea calitativă a curbelor în cele două situaţii menţionate (a) fără reabilitarea sistemului şi (b) cu reabilitarea (şi retehnologizarea) sistemului. ...
\n
Fig. 4.56. - Reprezentarea comparativă a tarifului apei furnizate
\n
(5)În varianta existentă acum în exploatare şi care şi-a consumat o importantă parte din durata de viaţă, se poate constata că preţul real de furnizare al apei către consumator (se poate lucra şi cu tariful apei dacă furnizorul de apă va urmări să încaseze toate sumele cheltuite pentru asigurarea funcţionării sistemului) va creşte continuu, deoarece: ... (a) creşte costul apei brute prelevate din sursa naturală, continuu sau la câţiva ani; (b) costul de tratare al apei va creşte deoarece va creşte volumul de apă cumpărată din cauza pierderilor de apă care cresc continuu, dar şi a cantităţilor de reactivi utilizaţi; (c) creşte consumul de energie din cauza creşterii tarifului la energie (se produce multă energie din surse neregenerabile iar energia hidro are resurse limitate), utilajele care folosesc energia se învechesc continuu şi eficienţa lor scade, sistemul în sine cere mai multă energie deoarece îmbătrâneşte, iar pierderea de apă va creşte în timp (la expirarea duratei de viaţă pierderea ar trebui să fie totală dacă nu sunt luate măsuri compensatorii); (d) cresc cheltuielile cu reparaţiile; dacă nu se fac reparaţii la împlinirea duratei de viaţă costurile ar trebui să ajungă aproximativ la nivelul unei investiţii noi în sistem; (e) calitatea serviciului este deficitară şi acest lucru se vede din numărul reclamaţiilor care vor creşte continuu.
\n
(6)După o relaţie simplă preţul de producere al apei rezultă din împărţirea tuturor cheltuielilor făcute cu exploatarea sistemului la volumul de apă furnizat locuitorilor, în cazul apei potabile şi la volumul de apă evacuat în cazul canalizării, pe durata unui an. ...
\n
P(pa) = costuri totale/ volum de apa furnizată, lei/mc, P(pc) = cheltuieli totale/ volum de apă evacuată, lei/mc
\n
(7)Preţul de producere al apei va continua să crească până la epuizarea resurselor sistemului caz în care trebuie găsită o soluţie de continuare a furnizării de apă; în paranteză fie spus dacă se aşteaptă până atunci lucrurile vor putea cu greu să fie rezolvate din cauza lipsei fondurilor (furnizorul de apă nu are acumulare iar împrumutul poate fi costisitor; durata de reabilitare va fi obligatorie). Investiţia tot va apărea dar se va face într-o situaţie dezavantajoasă pentru sistem şi mai ales pentru utilizatorii apei. ...
\n
(8)Dacă se abordează preventiv problema şi se decide reabilitarea sistemului, jocul costurilor poate fi total diferit, astfel: ... (a) costul apei brute se va reduce deoarece se reduce volumul de apă pierdută din sistem şi deci va fi cumpărată mai puţină apă din sursă; apa rămasă în sursă va putea fi folosită pentru alte folosinţe (energetice, irigaţii etc); (b) costul energiei necesare va fi mai redus deoarece se va pompa mai puţină apă; (c) costul tratării va fi mai redus deoarece se tratează mai puţină apă (creşterea de cost a reactivilor va influenţa dar proporţional cu volumul de apă; se presupune că este reabilitată şi staţia de tratare şi deci eficienţa va creşte, reducându-se costurile); (d) salariile vor creşte valoric dar numărul de personal va scădea; pe ansamblu este posibil să crească salariile ca urmare a creşterii calificării personalului care exploatează o investiţie mai preţioasă; (e) calitatea serviciului ar trebui să crească deoarece se face o exploatare cu control automat (sistem SCADA adecvat) în care controlul presiunii şi calităţii pot fi făcute eficient; va creşte costul investiţiei de reabilitare şi echipamentul va trebui înlocuit la intervale relativ mici (10-15 ani) din cauza uzurii dar şi a progresului tehnologic; (f) vor apărea costuri de investiţie legate de reabilitare (inclusiv dobânzile necesare); problema influenţei este dată de modul în care se face amortizarea acesteia; dacă se consideră că amortizarea se face pe noua durată de viaţă atunci influenţa este relativ mică, deoarece durata poate depăşi 50 ani; dacă însă se reduce perioada de amortizare atunci influenţa costurilor de investiţie poate fi mai mare.
\n
(9)Din jocul acestor valori se poate constata că în timp ce tariful apei în soluţia nereabilitată creşte continuu, tariful apei în soluţia reabilitată are un salt la început după care începe să scadă spre sfârşitul perioadei de viaţă a noilor materiale. ...
\n
(10)Perioada în care tariful soluţiei de reabilitare este mai mic decât al soluţiei existente poate servi pentru acumulări în vederea dezvoltării sau se poate reduce tariful de livrare al apei către consumatori. Cândva, în timp, problema va trebui reluată deoarece şi soluţia cu lucrări reabilitate îşi epuizează capacitatea de lucru. Din cauza creşterii costurilor generale tariful va creşte continuu. ...
\n
Folosirea calităţii serviciului ca bază de apreciere.
\n
(11)Creşterea standardului de calitate al furnizării apei se poate aplica dar depinde esenţial de calitatea datelor de bază colectate în timp. Cum în acest domeniu situaţia este destul de precară va fi greu de abordat o asemenea cale; este complicat de făcut propuneri realiste legate de îmbunătăţirea serviciului dacă la bază nu există o prelucrare statistică a unor date existente. Chiar dacă pot fi ipoteze asupra creşterii siguranţei în funcţiune (şi aceasta depinde de calitatea datelor înregistrate în timp) este complicat de estimat modul de reacţie al sistemului nereabilitat. ...
\n
(12)La sistemul reabilitat se poate menţiona că sistemul se va comporta ca unul nou asupra căruia pot fi introduse restricţii bune de funcţionare încă din perioada de concepţie; noua soluţie este gândită funcţie de realizările recente în domeniu; estimările sunt mult mai apropiate de ce ar trebui să fie. ...
\n
Folosirea indicatorilor de calitate ca metodă de apreciere Indicatorul general al pierderilor de apă, ILI.
\n
(13)Valorile date garantează investirea cu eficienţă a banilor şi o măsură de control pentru beneficiarul lucrărilor dar şi o garanţie că banca de la care sunt împrumutaţi banii îi va primi înapoi. Valorile de control sunt prezentate în tabelul nr. 42. ...
\n
(14)Indicatorul de control este valoarea ILI (Infrastructure Leakage Index), indicatorul pierderilor de apă. Acesta reprezintă raportul dintre cantitatea de apă pierdută anual din sistem (CARL) şi cantitatea de apă tehnic acceptată ce se poate pierde anual din sistem (UARL). Valoarea ILI este calculată cu formula ...
\n
ILI = CARL / UARL
\n
(15)Cantitatea totală de apă pierdută din sistem se deduce prin bilanţul anual al apei (din care ar trebui scăzută cantitatea de apă folosită pentru scopuri controlate dar neplătită direct). ...
\n
Cantitatea de apă ce poate fi pierdută şi acceptată ca raţională (reducerea acesteia la valori mai mici, prin metode constructive etc ar costa mult peste limita normală), deci o pierdere tehnic admisibilă, se poate estima după diferite formule care au apărut în timp. Formula de bază este dată de către IWA; această formulare conţine lungimea reţelei, lungimea şi numărul de branşamente şi o pierdere specifică admisibilă (ale cărei valori nu sunt specifice reţelelor noastre, deoarece nu le-am măsurat direct); termenul care multiplică aceste valori este presiunea medie în reţea; determinarea acestei presiuni trebuie făcută cu atenţie deoarece poate avea influenţă mare.
\n
UARL = (18 L(m) + 0,8 N(c) + 25 L(p)).p (l/zi), unde:
\n
L(m) = lungimea cumulată a conductelor de transport, km N(c) = numărul total de branşamente, Lp = lungimea totală a branşamentelor, lungimea particulară, până la contor, km p = presiunea medie în reţea, mCA Tabel 4.2. Valori de control pentru indicatorul ILI pentru cuantificarea performanţei reţelei ┌────────┬───────────┬───────────┬───────────────────────────────────────────┐ │Domeniul│Valori ILI │Valori ILI │ Precizări legate de performanţa sistemului│ │ │pentru ţări│pentru ţări│ │ │ │dezvoltate │în curs de │ │ │ │ │dezvoltare │ │ ├────────┼───────────┼───────────┼───────────────────────────────────────────┤ │ A │ < 2,0 │ < 4,0 │ Reducerea în continuare a pierderilor este│ │ │ │ │neeconomică; trebuie făcut un calcul de │ │ │ │ │cost efectiv a pierderilor de apă. │ ├────────┼───────────┼───────────┼───────────────────────────────────────────┤ │ B │ 2,0 - 4,0 │ 4,0 - 8,0 │ Posibilităţi de reducere a pierderilor de │ │ │ │ │apă prin controlul presiunii, o mai bună │ │ │ │ │întreţinere, măsuri active de control. │ ├────────┼───────────┼───────────┼───────────────────────────────────────────┤ │ C │ 4,0 - 8,0 │ 8,0 - 16,0│ Management slab al sistemului; tolerabil │ │ │ │ │numai dacă sursa de apă are apă suficientă,│ │ │ │ │ieftină şi cu riscuri mici de folosire; │ │ │ │ │sunt necesare măsuri de control a │ │ │ │ │pierderilor de apă, după analize concrete; │ │ │ │ │problema poate fi complicată dacă energia │ │ │ │ │înglobată în apă are valoare mare. │ ├────────┼───────────┼───────────┼───────────────────────────────────────────┤ │ D │ > 8,0 │ > 16,0 │ Sistem în stare foarte proastă de │ │ │ │ │funcţionare; măsurile de reducere a │ │ │ │ │pierderilor de apă sunt foarte necesare. │ └────────┴───────────┴───────────┴───────────────────────────────────────────┘
\n
(16)Unele calcule făcute, pentru mai multe sisteme de alimentare cu apă din ţară, la care pierderea de apă (general exprimată) atinge şi 50% au arătat valori ale indicelui ILI de ordinul 10-300, cu mult peste valoarea limită dată în tabel, care poate fi de ordinul 4-8. În ţările dezvoltate, unde sistemele sunt exploatate raţional, iar folosirea apei se realizează îngrijit, aceste valori se situează în limite mult mai mici, 1 până la 4. ...
\n
(17)Pentru a avea o măsură mai directă de control au fost precizate şi valori limită pentru pierderea la branşament deoarece s-a constatat că cea mai mare cantitate de apă se pierde prin branşamente (partea comună până la contorul de apă). Valorile sunt prezentate în tabelul 4.3. ...
\n
Tabel.4.3. Valoarea pierderii reale de apă la branşament (l/zi. branşament) funcţie de presiunea medie în reţea şi de nivelul economic al indicelui ILI. ┌──────────┬───┬──────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┐ │Nivel de │ │ ILI │ Pm = 10m │ Pm = 20m │ Pm = 30m │ Pm = 40m │ Pm = 50m │ │dezvoltare│ │ │ │ │ │ │ │ ├──────────┼───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │Ţări │ A │ 1-2 │ │ <50 │ <75 │ <100 │ <125 │ │dezvoltate├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ │ B │ 2-4 │ │ 50-100 │ 75-150 │ 100-200 │ 125-250 │ │ ├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ │ C │ 4-8 │ │ 100-200 │ 150-300 │ 200-400 │ 250-500 │ │ ├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ │ D │ >8 │ │ >200 │ >300 │ >400 │ >500 │ ├──────────┼───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │Ţări în │ A │ 1-4 │ <50 │ <100 │ <150 │ <200 │ <250 │ │curs de ├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │dezvoltare│ B │ 4-8 │ 50-100 │ 100-200 │ 150-300 │ 200-400 │ 250-500 │ │ ├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ │ C │ 8-16 │ 200-400 │ 200-400 │ 300-600 │ 400-800 │ 500-1000 │ │ ├───┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ │ D │ >16 │ >400 │ >400 │ >600 │ >800 │ >1000 │ └──────────┴───┴──────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┘ Notă: semnificaţia notaţiilor A, B, C, D este cea din tabelul 4.2
\n
(18)Folosirea acestor valori este indirectă; se face reabilitarea care este considerată necesară şi în final sunt evaluate valorile indicelui ILI pentru fiecare variantă. Varianta cu cele mai bune aprecieri intră în competiţie. Se înţelege că aceste valori pot fi şi mai mici dacă se demonstrează că tariful apei rezultat din calcul este suportabil pentru populaţia implicată direct. ...
\n
(19)Şi aici poate interveni eficient cunoaşterea valorilor pierderilor medii prin branşamente; se poate vedea încă o dată influenţa valorii presiunii de funcţionare a reţelei. ...
\n
Nivelul economic al pierderilor,
\n
(20)Dacă variantele analizate sunt transformate valoric atunci se poate marca varianta cu cele mai reduse costuri de investiţie. Costul total al acţiunilor de reducere a pierderilor de apă (în care sunt incluse costurile tuturor acţiunilor implicate) se poate obţine prin sumarea costurilor necesare pentru reducerea pierderilor şi costul apei pierdute. De aici se mai poate trage şi concluzia că nivelul economic al pierderilor nu este o dată universal valabilă; el depinde de sistem dar şi de evoluţia costurilor implicate, costuri care în timp vor creşte în ritm propriu. ...
\n
Indicele economic al pierderii de apă - ELI (Economic Leakage Index)
\n
(21)Pentru o evaluare mai rapidă a nivelului pierderilor şi costurilor implicate au fost realizate cercetări destul de amănunţite. S-a putut conchide că se poate evalua un nivel economic al pierderilor dacă se determină doi coeficienţi specifici: ...
\n
LI care exprimă pierderea specifică de apă şi se calculează cu formula LI = NRW/3600, şi EI un indicator care depinde de condiţiile concrete de funcţionare a reţelei, dificultăţile de obţinere a apei (tratare complicată), consumul de energie necesar, restricţii în folosirea sursei etc. Valorile propuse sunt:
\n
EI = 1,5 pentru un sistem unde apa se tratează în două trepte iar apa este pompată la minimum 50 m, EI = 1,0 pentru un sistem unde apa se tratează în maximum două trepte şi se transportă gravitaţional sau este numai dezinfectată şi se pompează în sistem, EI = 0,5 când apa este tratată numai prin dezinfectare şi este transportată gravitaţional (unul dintre cele mai favorabile sisteme).
\n
Cercetări detaliate şi concrete vor arăta cum trebuie aplicat acest indicator în condiţiile ţării noastre.
\n
Pentru cazuri particulare nu este exclusă posibilitatea obţinerii de de alţi indicatori specifici.
\n
Valoarea infiltraţiei specifice de apă în reţeaua de canalizare
\n
(22)Există formulări care dau valoarea infiltraţiei specifice de apă în reţeaua de canalizare, formulări realizate de companii care au fost obligate direct să controleze calitatea apei supusă procesului de epurare; după datele din literatura tehnică valorile sunt: ...
\n
Q(INF) = 25 dmc/m.zi, pentru un colector cu diametrul 1,0 m, amplasat în teren uscat, şi Q(INF) = 50 dmc/m.zi, pentru un colector cu diametrul 1,0 m, amplasat sub nivelul apei subterane.
\n
(23)Cu cât infiltraţia în colector este mai mare (în special pe la îmbinările învechite şi prin cămine cu inelele nerostuite) cu atât staţia de epurare va funcţiona mai defectuos, deoarece: ... (a) creşte debitul de apă brută şi acest lucru deteriorează balanţa de substanţă activă în bazinele de aerare (de regulă); (b) se reduce timpul de trecere prin obiectele staţiei lucru care reduce valoarea gradului de epurare; aducerea la valorile prestabilite însemnează un efort energetic sau şi de reactivi; (c) se supune epurării un volum mai mare de apă cu un consum energetic mai mare, (d) se reduce capacitatea disponibilă pentru epurarea de noi cantităţi de apă efectiv uzată.
\n
(24)Din păcate nu sunt măsurători proprii asupra volumului de apă infiltrată după cum nu sunt valori nici asupra debitului de apă uzată transportat prin canalizare. Măsurătorile asupra regimului de curgere al apei sunt greu de făcut dar vor trebui făcute. Când operatorul lucrărilor de canalizare va fi obligat să recurgă la reabilitare va trebui să efectueze măsurători pentru a putea stabili eficienţa şi nivelul de creştere necesar. ...
\n
4.11 Strategia de reabilitare a conductelor şi canalelor
\n
(1)Multe din lucrările executate acum peste 50 ani au ajuns la limita de performanţă din cauză că: ... (a) materialele au îmbătrânit şi în multe secţiuni rezistenţa mecanică s-a redus sub limita de funcţionare normală; sarcina suportată a crescut prin creşterea traficului şi a greutăţii vehiculelor de transport; (b) exigenţele faţă de funcţionarea acestor conducte şi canale s-a schimbat în timp; condiţiile sanitare au devenit mult mai exigente din cauză că a crescut densitatea populaţiei şi calitatea vieţii; (c) influenţa apei şi mediului, din interiorul şi exteriorul tuburilor, a influenţat atât de mult încât nu se mai poate asigura calitatea apei adusă sau evacuată din spaţiul locuit; (d) sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare au ajuns să funcţioneze într-o piaţă concurenţială, cu resurse din ce în ce mai mici şi deci trebuie să se supună regulilor economiei de piaţă; (e) sistemele s-au dezvoltat mult şi pentru o conducere performantă este nevoie de folosirea mijloacelor informatice, astăzi posibilă; informatizarea unui sistem cu funcţionare deficitară este foarte complicată şi costisitoare.
\n
(2)Ambele sisteme, de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare ape uzate orăşeneşti, trebuie să fie reanalizate, ca performanţe de funcţionare şi performanţe economice şi să se stabilească noi direcţii de dezvoltare, ţinând seama de faptul că: ... (a) au fost realizate Master Planurile la nivel judeţean şi sunt definite noile elemente pentru dezvoltarea regională a sistemelor; (b) au fost realizate Planurile Bazinale de Gospodărire cantitativă şi calitativă a apei; în aceste planuri folosirea raţională a resurselor, în perspectiva modificărilor importante care sunt aşteptate din punct de vedere climateric, este elementul de bază; (c) au fost respectate condiţiile de calitate prevăzute în legislaţia specifică, aplicabilă, în vigoare; (d) a fost dezvoltată instituţia Operatorilor Regionali (cel puţin la nivel judeţean) pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare; această organizare, realizată sub gândirea generală de îmbunătăţire radicală a performanţelor de funcţionare tehnologice şi economice (rentabilizarea funcţionării pentru etapa de perspectivă).
\n
(3)Se poate elabora o strategie generală pentru începerea reabilitării reţelelor de alimentare cu apă (a căror lungime depăşeşte 65000 km de conducte) şi a reţelelor de canalizare (cu lungimea de peste 21000 km) ca fiind cele mai dezvoltate obiecte ale celor două sisteme hidroedilitare şi care funcţionează în condiţiile cele mai grele de exploatare (presiune variabilă, încărcare mecanică variabilă). Desigur ca o retehnologizare generală a celor două sisteme este de imaginat astfel încât ansamblul să funcţioneze la parametrii de bună calitate. ...
\n
(4)Elementele de baza care ar trebui să stea la baza strategiei de reabilitare ar trebui să fie: ... (a) cunoaşterea completă şi reală a dotării existente; folosirea mijloacelor moderne de stocare a informaţiilor (GIS, GPS, etc) ar trebui folosite, sub coordonarea autorităţii locale; releveul dotărilor edilitare este obligatoriu; (b) cunoaşterea prevederilor celor două planuri, Master Planul şi Planul de gospodărire bazinală, şi legătura directă cu dotarea existent; (c) cunoaşterea tendinţei de creştere a populaţiei şi strategiei de dezvoltare a activităţii economice din zonă; (d) cunoaşterea sau stabilirea unei strategii de dezvoltare zonală pentru a putea cunoaşte numărul populaţiei, tipurile de industrie şi activităţi sociale, de turism etc din zona în vederea stabilirii efortului investiţional pentru dotări edilitare; (e) dezvoltarea urbanistică generală pentru fiecare localitate inclusiv dotările necesare.