(1)Obiectul procedurii prealabile îl constituie verificarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a condiţiilor prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f) şi a situaţiilor prevăzute la alin. (2). ...
\n
(2)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică: ...
\n
a)în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiţiei sau a unui mandat european de arestare emis de instanţa română competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în referatul prevăzut la alin. (4); ...
\n
b)dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deţinere, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu sau ales şi, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată şi avocat. Totodată, îi aduce la cunoştinţă că, potrivit legii române, consimţământul persoanei condamnate este irevocabil; ...
\n
c)dacă faţă de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării. ...
\n
(3)Atunci când, în funcţie de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită: ...
\n
a)departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile; ... b)solicită direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiţionată şi cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în cazul transferării persoanei condamnate.
\n
(4)Referatul întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, procesul-verbal prevăzut la alin. (2) lit. b) şi înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132 lit. a), c), d)-f), h) şi i) se transmit direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. ...
\n
(5)În cazul în care sunt incidente dispoziţiile prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f), informează în acest sens direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi persoana condamnată. ...
\n
(6)După primirea înscrisurilor şi informaţiilor prevăzute la alin. (4), Ministerul Justiţiei ia măsuri în vederea traducerii, dacă este cazul, şi sesizează statul de executare. ...
\n
ARTICOLUL 140^4
\n
Procedura judiciară
\n
(1)În cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată, direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei transmite înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 140^3 alin. (4), precum şi cele comunicate de statul de executare parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere, în vederea sesizării instanţei competente. Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea cauzei la parchet. ...
\n
(2)Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Instanţa judecă, în complet format dintr-un singur judecător. Instanţa hotărăşte în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. ...
\n
(3)Instanţa verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, dispune, prin sentinţă definitivă: ... (i) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau (îi) respingerea cererii de transferare. Instanţa stabileşte, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a situaţiei persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an.
\n
(4)Hotărârea se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, precum şi autorităţilor române competente să asigure predarea persoanei condamnate. ...
\n
SECŢIUNEA a 2-a Recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul altor state, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române
\n
ARTICOLUL 140^5
\n
Delegarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate
\n
(1)Executarea unei hotărâri judecătoreşti date de o instanţă română poate fi delegată unui stat terţ numai dacă persoana condamnată se află pe teritoriul statului de executare şi sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri: ...
\n
a)persoana condamnată are reşedinţa obişnuită în celălalt stat; ...
\n
b)persoana condamnată este cetăţean al celuilalt stat; ...
\n
c)statul de executare este statul de origine a persoanei condamnate, iar acesta a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei; ...
\n
d)dacă executarea pedepsei în celălalt stat este susceptibilă să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială ale persoanei condamnate; ...
\n
e)dacă este vorba de o pedeapsă privativă de libertate care ar putea fi executată în celălalt stat, în continuarea unei alte pedepse privative de libertate pe care persoana condamnată o execută sau urmează să o execute în acest stat, în afară de cazul în care persoana condamnată urmează să fie adusă din statul de executare în România în baza unei cereri de extrădare sau a unui mandat european de arestare ori transferată pentru executarea pedepsei aplicate de autorităţile străine într-un penitenciar din România; ...
\n
f)dacă se apreciază că instanţa de executare nu este în măsură să asigure executarea pedepsei, chiar recurgând la emiterea unui mandat european de arestare sau la solicitarea extrădării, iar celălalt stat are această posibilitate. ...
\n
(2)În acest sens, instanţa de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent ori a persoanei condamnate, propune motivat direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei să solicite statului străîn recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti şi transmite înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132. ...
\n
(3)Cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti se întocmeşte şi se transmite statului de executare dacă, în urma controlului de regularitate internaţională, se constată că între România şi statul de executare există un tratat aplicabil care conţine dispoziţii în acest sens. Lipsa unui tratat nu împiedică transmiterea cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti atunci când statul de executare a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate. ...
\n
(4)La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil sau, în lipsa unui tratat, înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132. Traducerea documentelor se efectuează de un traducător autorizat, la solicitarea direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. ...
\n
ARTICOLUL 140^6
\n
Punerea în executare a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească, precum şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române Punerea în executare, pe teritoriul unui alt stat, a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române are loc în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul străîn sau, în lipsa acestuia, pe bază de reciprocitate, atunci când în urma consultării cu statul de executare se constată că această condiţie este îndeplinită.\"
\n
48.Titlul VI se modifică şi va avea următorul cuprins: \"TITLUL VI Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană
\n
CAPITOLUL I
\n
Dispoziţii generale
\n
ARTICOLUL 141Domeniul de aplicare
\n
(1)Prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relaţia cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispoziţiile titlului V. ...
\n
(2)Prezentul titlu se aplică şi în relaţia cu statele cu care România a încheiat un tratat care conţine dispoziţii similare deciziei-cadru. ...
\n
ARTICOLUL 142Competenţa autorităţilor judiciare române
\n
(1)Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoaşterea şi punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătoreşti străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. ...
\n
(2)Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenţa recunoaşterii şi punerii în executare aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa locului de deţinere. ...
\n
(3)Atunci când România este stat de executare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este competent să primească cererea statului emitent formulată potrivit art. 161. În cazul art. 161 alin. (9), parchetul competent să primească hotărârea judecătorească şi certificatul este cel de pe lângă curtea de apel prevăzută la alin. (4). ...
\n
(4)În cazul prevăzut la art. 161 alin. (9), curtea de apel din care face parte judecătorul care a luat măsura preventivă sau pe lângă care funcţionează parchetul din care face parte procurorul care a luat măsura preventivă este competentă să recunoască şi să pună în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. ...
\n
(5)Atunci când România este stat emitent, iar persoana condamnată se află pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a solicita acestui din urmă stat luarea unei măsuri preventive şi recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti române aparţine instanţei de executare. ...
\n
ARTICOLUL 143Competenţa autorităţilor administrative române
\n
(1)Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, îndeplineşte, după caz, atribuţiile prevăzute la art. 152 şi 164, precum şi orice alte atribuţii prevăzute în prezentul titlu. ...
\n
(2)Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române: ...
\n
a)asigură transferarea, sub escortă, din România în statul de executare, a persoanei condamnate, potrivit art. 146 alin. (3); ...
\n
b)informează direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, curtea de apel competentă şi instanţa de executare cu privire la transferarea persoanei condamnate din România în statul de executare; ...
\n
c)la solicitarea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea căîi extraordinare de atac asigură aducerea, sub escortă, din statul de executare în România a persoanei transferate, în afară de cazul în care sarcina aducerii în ţară revine statului de executare. ...
\n
(3)Administraţia Naţională a Penitenciarelor: ...
\n
a)informează persoanele condamnate aflate în penitenciarele din România, cărora li se pot aplica prevederile prezentului titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita executarea pedepsei în statul de executare; ...
\n
b)asigură preluarea, la data aducerii în ţară a persoanei condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1); ...
\n
c)după primirea în penitenciar a persoanei condamnate transferate potrivit art. 146 alin. (1), informează curtea de apel competentă şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei: ... (i) cu privire la locul de deţinere, regimul de executare stabilit şi măsurile luate, dacă este cazul; (îi) atunci când persoana condamnată a evadat şi nu a fost posibilă prinderea sa;
\n
d)la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanţa de judecată în cazul liberării condiţionate, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiţiei şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră punerea în libertate a persoanelor condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1). Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, dacă în termenul prevăzut la art. 157 lit. c) persoana eliberată a părăsit teritoriul României; ...
\n
e)în cazul liberării condiţionate ori graţierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei numărul de zile rămase de executat. ...
\n
ARTICOLUL 144Legea care guvernează executarea
\n
(1)Atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul emitent. ...
\n
(2)Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul de executare. ...
\n
(3)Dispoziţiile art. 133 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător. ...
\n
ARTICOLUL 145Tranzitarea
\n
(1)Tranzitarea teritoriului României a unei persoane transferate dintr-un stat membru într-un alt stat membru al Uniunii Europene se aprobă de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, pe baza cererii statului solicitant. ...
\n
(2)Cererea se formulează în scris şi va fi însoţită de copia certificatului prevăzut în anexa nr. 5. În cazul în care certificatul nu este însoţit de o traducere în limba română, statul solicitant poate cere permisiunea de a transmite ulterior traducerea în limba română. Autoritatea română competentă să primească cererea de tranzitare este Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. ...
\n
(3)Nu este necesară aprobarea tranzitării, în cazul în care persoana este transportată cu avionul şi nu este prevăzută o escală pe teritoriul României. În cazul unei escale neplanificate, tranzitarea se aprobă pe baza unei cereri formulate verbal şi a certificatului. Cererea va fi confirmată în scris, în termen de cel mult 24 de ore, de către autoritatea competentă a statului solicitant. Prin excepţie de la alin. (1), tranzitarea teritoriului României se aprobă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. ...
\n
(4)O pedeapsă aplicată în România împotriva persoanei prevăzute la alin. (1) nu constituie un impediment în ceea ce priveşte tranzitarea teritoriului României. Instanţa de executare, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi solicitată predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate pe teritoriul statului membru în care persoana este transferată. ...
\n
(5)Dacă faţă de persoana care va tranzita teritoriul României a fost emis un mandat de arestare preventivă ori s-a dispus o măsură privativă de libertate, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza, din oficiu, la sesizarea direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi cerută predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau dacă poate fi solicitată statului membru în care persoana este transferată preluarea urmăririi penale sau a judecăţii. ...
\n
(6)În aplicarea alin. (1), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, decide, pe baza referatului întocmit de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu privire la cererea de tranzit, în termen de cel mult 3 zile de la primirea acesteia. Decizia va fi amânată până la primirea traducerii solicitate conform dispoziţiilor alin. (2). ...
\n
(7)Cheltuielile ocazionate de tranzitarea pe teritoriul României sunt suportate de statul solicitant, cu excepţia situaţiei când acesta ar suporta cheltuielile ocazionate de o cerere similară formulată de autorităţile române. În acest sens, Ministerul Justiţiei poate solicita o asigurare de reciprocitate. ...
\n
(8)Cererea de tranzitare a teritoriului unui alt stat membru privind o persoană care urmează să fie transferată din România în statul emitent se formulează de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, la sesizarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a statului emitent. ...
\n
ARTICOLUL 146Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate
\n
(1)Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data stabilită de comun acord de autorităţile competente române şi cele ale statului emitent, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prevăzute la art. 154. ...
\n
(2)În cazul în care circumstanţe neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit, autorităţile prevăzute la alin. (1) se contactează reciproc fără întârziere şi stabilesc o nouă dată. În acest caz, transferarea se efectuează în termen de 10 zile de la noua dată astfel stabilită. ...
\n
(3)Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate, aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. ...
\n
ARTICOLUL 147Consecinţele transferării persoanei condamnate
\n
Atunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competenţa instanţei române, ori de câte ori:
\n
a)certificatul şi hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate; ...
\n
b)statul de executare refuză să recunoască şi să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanţa română; ...
\n
c)statul de executare renunţă în mod expres la dreptul său de executare; ...
\n
d)statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat şi nu a fost găsită pe teritoriul său; ...
\n
e)statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său. ...
\n
ARTICOLUL 148Cheltuielile
\n
(1)Cheltuielile aferente transferării persoanei condamnate, sub escortă, din statul emitent în România, se suportă de statul emitent. Statul emitent suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său anterior transferării persoanei condamnate. ...
\n
(2)Cheltuielile aferente transferării, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare se suportă de statul român. Statul român suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său, anterior transferării persoanei condamnate. ...
\n
ARTICOLUL 149Aplicarea în timp
\n
(1)România, în calitate de stat emitent şi de executare, aplică dispoziţiile prezentului titlu recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a prezentei legi. ...
\n
(2)Atunci când un alt stat membru al Uniunii Europene declară că, în calitate de stat de executare, nu aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate înainte de 5 decembrie 2011, recunoaşterea şi executarea hotărârilor române pe teritoriul acelui stat se solicită potrivit procedurii prevăzute la titlul V. ...
\n
(3)Dispoziţiile titlului V se aplică şi atunci când statul emitent este un alt stat membru al Uniunii Europene, care declară că nu aplică decizia-cadru prevăzută la alin. (2) hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate înainte de 5 decembrie 2011. ...
\n
CAPITOLUL II
\n
Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene
\n
SECŢIUNEA 1
\n
Dispoziţii comune
\n
ARTICOLUL 150Condiţii generale
\n
Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român.
\n
ARTICOLUL 151Motive de nerecunoaştere şi neexecutare
\n
(1)O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 155, atunci când: ...
\n
a)persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; ...
\n
b)persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străînă dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; ...
\n
c)persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; ...
\n
d)pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; ...
\n
e)pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; ...
\n
f)atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei; ...
\n
g)atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: ... (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (îi) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în urma soluţionării căîi de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
\n
(2)Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege. ...
\n
(3)De la caz la caz, luând în considerare circumstanţele specifice ale cauzei şi după consultarea autorităţii competente a statului emitent, instanţa poate refuza recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, dacă: ...
\n
a)persoana este cercetată în România pentru aceeaşi faptă penală pentru care a fost condamnată în străînătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; ...
\n
b)atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 158 alin. (1). ...
\n
ARTICOLUL 152Atribuţiile Ministerului Justiţiei
\n
Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent:
\n
a)să primească hotărârea şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, transmise de către statul emitent, traduse în limba română, în afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 161 alin. (9); ...
\n
b)în cazul persoanelor condamnate, aflate în alte state membre ale Uniunii Europene, în executarea unei pedepse, să primească cererile acestora de iniţiere a procedurii de transmitere de către statul emitent a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului; ...
\n
c)să solicite statului emitent, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, să transmită hotărârea judecătorească şi certificatul; ...
\n
d)să se consulte, din oficiu sau la cererea instanţei competente, cu autoritatea competentă din statul emitent; ...
\n
e)să efectueze controlul de regularitate şi să solicite, după caz: ... (i) completarea sau corectarea certificatului; (îi) declaraţia persoanei condamnate; (iii) notificarea adresată acesteia, prevăzută în anexa nr. 6; (iv) atunci când pedeapsa aplicată este o măsură privativă de libertate, o copie a oricărui raport sau a oricărei constatări medico-legale ori a oricăror altor acte medicale care să ateste starea fizică şi mintală a persoanei, tratamentul urmat de aceasta pe teritoriul statului emitent şi eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România;
\n
f)să suspende transmiterea către instanţa română competentă a hotărârii şi a certificatului, atunci când certificatul este incomplet sau nu corespunde hotărârii judecătoreşti ori lipseşte unul din documentele menţionate la lit. e) pct. (iii) şi (iv); ...
\n
g)să restituie hotărârea judecătorească şi certificatul, în cazul în care statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. f), până la expirarea unui termen de 60 de zile; ...
\n
h)să verifice domiciliul persoanei condamnate, în vederea stabilirii autorităţii prevăzute la art. 142; ...
\n
i)să refuze iniţierea procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, atunci când, la data primirii acesteia, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puţin de 6 luni, cu excepţia cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României; ...
\n
j)să informeze autoritatea competentă a statului emitent cu privire la demersurile efectuate potrivit art. 153 alin. (1); ...
\n
k)să comunice, la cererea expresă a statului emitent, informaţii cu privire la liberarea condiţionată a persoanei condamnate. ...
\n
SECŢIUNEA a 2-a Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România
\n
ARTICOLUL 153Măsuri premergătoare sesizării instanţei
\n
(1)În cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute la art. 152 lit. e) pct. (îi)-(iv), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curţii de apel. Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 20 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet. ...
\n
(2)Procurorul, primind dosarul, verifică dacă: ...
\n
a)executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România ar fi contrară principiului non bis în idem; ...
\n
b)persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent; ...
\n
c)persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Dacă este cazul, informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare cu privire la efectele regulii specialităţii şi, atunci când nu sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin. (1) lit. a), b), d) şi e), solicită transmiterea informaţiilor prevăzute la art. 86 alin. (1); ...
\n
d)este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151. ...
\n
(3)Informaţiile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) sunt comunicate procurorului, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii solicitării. ...
\n
(4)În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (2) lit. c), se informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare, cu privire la dreptul persoanei condamnate de a i se aplică regula specialităţii, potrivit art. 157. ...
\n
(5)Dacă, până la sesizarea instanţei, statul emitent îşi retrage certificatul, procurorul dispune clasarea şi restituie dosarul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ...
\n
ARTICOLUL 154
\n
Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti
\n
(1)Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 158 alin. (1). În acest caz, durata procedurii este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. ...
\n
(2)Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. ...
\n
(3)Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 155 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri. ...
\n
(4)În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (6), instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul. ...
\n
(5)Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută. ...
\n
(6)Instanţa examinează hotărârea judecătorească străînă, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: ...
\n
a)dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent; ...
\n
b)în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străînă nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9); ...
\n
c)dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. ...
\n
(7)În vederea pronunţării uneia din soluţiile prevăzute la alin. (6), instanţa poate consulta, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1). ...
\n
(8)În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: ...
\n
a)natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; ...
\n
b)durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare. ...
\n
(9)Pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară. ...
\n
(10)Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorităţii desemnate de statul emitent. ...
\n
(11)Împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara recurs, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. ...
\n
(12)Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală. Instanţa comunică hotărârea definitivă şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori al sentinţei, după caz, autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi, în copie, direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (6) lit. c) se comunică autorităţii competente a statului emitent şi direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ...
\n
(13)Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent: ...
\n
a)îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. În acest caz, sentinţa instanţei române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate; ...
\n
b)transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa prevăzută la alin. (6). ...
\n
(14)Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile art. 159 se aplică în mod corespunzător. ...
\n
(15)În cazul în care instanţa a refuzat recunoaşterea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi. ...
\n
ARTICOLUL 155Condiţii speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine
\n
(1)Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: ...
\n
a)hotărârea este definitivă şi executorie; ...
\n
b)fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; ...
\n
c)persoana condamnată are cetăţenie română; ...
\n
d)persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; ...
\n
e)nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151. ...
\n
(2)Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută şi pusă în executare şi atunci când persoana condamnată nu are cetăţenie română, dar trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu va pierde dreptul de şedere permanentă în România. Consimţământul persoanei condamnate este obligatoriu. ...
\n
ARTICOLUL 156Executarea hotărârii judecătoreşti străine ca efect al unui mandat european de arestare
\n
(1)Atunci când, potrivit art. 97 alin. (2), predarea unui cetăţean român din România, în baza unui mandat european de arestare, s-a efectuat sub condiţia transferării acestuia, în caz de condamnare în vederea executării pedepsei într-un penitenciar sau unitate medicală din România, consimţământul prevăzut la art. 155 alin. (1) lit. d) nu mai este necesar. ...
\n
(2)Transferarea în România, în vederea executării pedepsei, se face în baza certificatului prevăzut în anexa nr. 5 şi a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. ...
\n
(3)Preluarea sub escortă a persoanei condamnate, primirea şi ţinerea în penitenciar a acesteia se fac în baza sentinţei prin care s-a dispus anterior predarea persoanei condamnate şi, dacă este cazul, a sentinţei prin care s-a acordat consimţământul cercetării acesteia şi pentru alte infracţiuni decât cele care au făcut obiectul primei sentinţe. Ţinerea în penitenciar în baza acestei sentinţe se face pe o durată ce nu poate depăşi 90 de zile de la data preluării persoanei condamnate. Termenul de 90 de zile se deduce din pedeapsa aplicată persoanei condamnate. ...
\n
(4)După transferarea în România a persoanei condamnate, punerea în executare a hotărârii pronunţate de instanţa statului emitent se va efectua de către instanţa română competentă, potrivit art. 160. ...
\n
(5)Dispoziţiile prezentului articol se aplică numai dacă certificatul şi hotărârea judecătorească sunt transmise de statul emitent în termen de cel mult 3 luni de la data la care hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare. În cazul în care certificatul şi hotărârea judecătorească sunt transmise după expirarea acestui termen, sunt aplicabile dispoziţiile art. 154. ...
\n
ARTICOLUL 157Regula specialităţii
\n
Persoana transferată în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi cercetată penal sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care:
\n
a)persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România; sau ...
\n
b)persoana condamnată a renunţat în mod expres la dreptul de a i se aplică regula specialităţii în privinţa infracţiunilor săvârşite anterior transferării în România. În cazul persoanei condamnate transferate în România, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea persoanei condamnate, în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu. Declaraţia se consemnează în scris şi se semnează de persoana condamnată, de avocat, de organul de urmărire penală ori de preşedintele completului de judecată şi grefier, precum şi de un interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret. Declaraţia de renunţare la regula specialităţii este irevocabilă; sau ...
\n
c)persoana condamnată nu a părăsit teritoriul României în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate, cu toate că putea şi avea permisiunea de a părăsi teritoriul României sau, deşi a ieşit din România în acest interval de timp, a revenit ulterior, de bunăvoie, sau a fost adus înapoi, în mod legal, dintr-un stat terţ; sau ...
\n
d)fapta nu este sancţionată de legea română cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate sau cercetările penale nu au ca urmare aplicarea unei măsuri care limitează libertatea personală; sau ...
\n
e)persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o sancţiune pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar şi în cazul în care sancţiunea sau măsura poate duce la o restrângere a libertăţii personale; sau ...
\n
f)în orice alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-e), atunci când statul emitent este de acord ca persoana să fie cercetată penal sau sancţionată pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale. ...
\n
ARTICOLUL 158Procedura de solicitare a consimţământului statului emitent
\n
(1)În cazul în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 157 lit. a), d) şi e), cererea pentru acordarea consimţământului se formulează de curtea de apel sesizată potrivit art. 154, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului. Cererea de acordare a consimţământului cuprinde informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1), transmise de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare. Cererea de acordare a consimţământului se traduce de un traducător autorizat şi se transmite, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autorităţii competente a statului emitent. În acest caz, curtea de apel amână judecata cauzei şi fixează un termen de judecată care nu poate fi mai mic de 15 zile, calculat de la data transmiterii cererii autorităţii competente a statului emitent. ...
\n
(2)În cazul persoanei condamnate transferate în România, atunci când nu sunt incidente dispoziţiile art. 157 lit. a)-e), cererea pentru acordarea consimţământului se formulează de instanţa competentă, potrivit art. 88 alin. (3). Cererea de acordare a consimţământului cuprinde informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1), se traduce de un traducător autorizat şi se transmite, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autorităţii competente a statului emitent. ...
\n
(3)Garanţiile solicitate de statul emitent se furnizează de autoritatea judiciară solicitantă, cu excepţia celor prevăzute la art. 90 alin. (2). ...
\n
SECŢIUNEA a 3-a Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care pesoana condamnată se află în România
\n
ARTICOLUL 159Măsuri premergătoare
\n
(1)În cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute la art. 152 lit. e) pct. (îi)-(iv), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel competentă. ...
\n
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul prevăzut la art. 161 alin. (9). ...
\n
(3)Atunci când procurorul, din verificările efectuate potrivit art. 153 alin. (2), constată că persoana a fost condamnată şi în România şi se află în evidenţa unui serviciu de probaţiune, informează serviciul de probaţiune competent cu privire la cererea de executare, în regim de detenţie, a pedepsei detenţiunii pe viaţă ori a închisorii sau a măsurii privative de libertate formulate de statul emitent sau de persoana condamnată. ...
\n
(4)Dispoziţiile art. 153 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. ...
\n
ARTICOLUL 160Procedura de recunoaştere şi executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate
\n
(1)Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 15 zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării dispuse potrivit art. 161 alin. (9). Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. ...
\n
(2)Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. ...
\n
(3)Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 155 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străînă, nu constituie obiectul prezentei proceduri. ...
\n
(4)În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii penale străine. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (7), instanţa va solicita statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, să precizeze în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială şi dacă îşi retrage certificatul. ...
\n
(5)La cererea expresă a statului emitent sau din oficiu, instanţa de judecată poate lua, înainte de pronunţarea sentinţei prevăzute la alin. (7), una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 60 de zile. Măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de organele judiciare sau atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate. Dispoziţiile art. 161 alin. (2), (5), (6) şi (8) se aplică în mod corespunzător. ...
\n
(6)Dacă înainte de soluţionarea cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută. ...
\n
(7)Dispoziţiile art. 154 alin. (5)-(9), (13) şi (15) se aplică în mod corespunzător. Sentinţa se redactează în 10 zile de la data pronunţării. Împotriva sentinţei pot declara recurs, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. ...
\n
(8)Hotărârea definitivă se comunică autorităţii competente a statului emitent şi direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. Punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate se face potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală. ...
\n
(9)Dispoziţiile art. 135 alin. (15) se aplică în mod corespunzător. ...
\n
ARTICOLUL 161Măsurile preventive luate anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi a certificatului
\n
(1)La cererea expresă a statului emitent, faţă de persoana condamnată se poate lua, anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. ...
\n
(2)Cererea trebuie să menţioneze infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana, data şi locul unde infracţiunea a fost săvârşită, pedeapsa aplicată, precum şi semnalmentele, cât mai precise posibil, ale acesteia. Cererea trebuie, de asemenea, să cuprindă o descriere a infracţiunilor săvârşite. ...
\n
(3)În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanei condamnate, parchetul prevăzut la art. 142 alin. (3) poate solicita darea în urmărire, potrivit Codului de procedură penală. ...
\n
(4)Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea unei măsuri preventive este de competenţa procurorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială a fost prinsă persoana condamnată. Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea măsurii preventive este de competenţa judecătorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este judecătorul din cadrul curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială a fost prinsă persoana condamnată. ...
\n
(5)Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura. ...
\n
(6)Măsura arestării poate fi luată faţă de persoana condamnată în cazul în care infracţiunea săvârşită face parte din una dintre categoriile de infracţiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) şi există una dintre următoarele situaţii: ...
\n
a)persoana condamnată a fugit din statul emitent, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei şi s-a refugiat pe teritoriul României; sau ...
\n
b)pedeapsa aplicată de instanţa străînă sau restul rămas de executat este de cel puţin un an închisoare. ...
\n
(7)Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept: ...
\n
a)la expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de organele judiciare; sau ...
\n
b)atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate; sau ...
\n
c)atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării, statul emitent nu a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5. ...
\n
(8)Situaţia juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de instanţă. ...
\n
(9)În cazul în care cererea statului emitent a fost admisă, organul judiciar care a luat măsura preventivă solicită de îndată autorităţii competente transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului şi informează în acest sens Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. În cazul în care s-a dispus măsura arestării, hotărârea judecătorească şi certificatul, traduse în limba română, sunt transmise în termen de 15 zile de la data arestării. ...
\n
(10)În cazul în care cererea statului emitent a fost respinsă ori persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul României, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti informează în acest sens autoritatea competentă a statului emitent şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ...
\n
ARTICOLUL 162Obligaţii în legătură cu informarea statului emitent
\n
(1)Curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la: ...
\n
a)imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate atunci când: ... (i) persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 160 nu este găsită; (îi) persoana condamnată a evadat din penitenciarul în care executa pedeapsa;
\n
b)aplicarea amnistiei sau graţierii, potrivit legii române; ...
\n
c)data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei. ...
\n
(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. (îi), lit. b) şi c), statului emitent i se comunică restul de pedeapsă rămas neexecutat. ...
\n
ARTICOLUL 163Schimbări în executarea pedepsei sau măsurii privative de libertate
\n
(1)Atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 162 alin. (1) lit. a) şi există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunţa la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate. ...
\n
(2)Încetarea executării de către statul român a pedepsei sau măsurii privative de libertate are loc ori de câte ori statul emitent informează cu privire la decizia sa în acest sens. ...
\n
CAPITOLUL III
\n
Recunoaşterea şi executarea în alte state membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreşti române prin care au fost aplicate pedepse privative de libertate
\n
SECŢIUNEA 1
\n
Transferarea persoanelor condamnate deţinute într-un penitenciar sau unitate medicală din România, în vederea executării pedepsei în alte state membre ale Uniunii Europene
\n
ARTICOLUL 164Atribuţiile Ministerului Justiţiei
\n
În cazul transferării din România într-un alt stat membru al Uniunii Europene a unei persoane condamnate, aflate în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent:
\n
a)să primească cererea de iniţiere a procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5; ...
\n
b)să completeze certificatul prevăzut în anexa nr. 5 şi să îl transmită împreună cu hotărârea judecătorească autorităţii competente a statului de executare; ...
\n
c)să solicite unui traducător autorizat traducerea certificatului şi, dacă este cazul, a hotărârii judecătoreşti române, precum şi a oricăror altor informaţii suplimentare; ...
\n
d)să solicite statului de executare, anterior sau cel mai târziu la data transmiterii certificatului, dispoziţiile legale privind liberarea anticipată sau condiţionată, precum şi informaţii privind aplicarea lor în cazul pedepsei la care a fost condamnată persoana în cauză; ...
\n
e)să notifice persoanei condamnate decizia cu privire la transmiterea hotărârii judecătoreşti şi certificatului; ...
\n
f)să comunice persoanei condamnate decizia statului de executare privind executarea pedepsei; ...
\n
g)să solicite, din oficiu sau la cererea autorităţii judiciare române competente, retragerea certificatului transmis statului de executare; ...
\n
h)să informeze statul de executare cu privire la amnistia sau graţierea acordată după transferarea persoanei condamnate; ...
\n
i)să comunice statului de executare informaţiile suplimentare solicitate. ...
\n
ARTICOLUL 165Consultarea statului de executare
\n
(1)Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, se consultă cu autorităţile competente ale statului de executare ori de câte ori este necesar. Consultarea poate fi realizată indiferent dacă iniţierea procedurii de transmitere a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului a fost solicitată de persoana condamnată sau de statul de executare. ...
\n
(2)Consultarea este obligatorie în cazul prevăzut la art. 166 alin. (1) lit. b) şi c). ...
\n
(3)În cazul în care în urma consultării realizate şi a avizului transmis de autoritatea competentă a statului de executare se constată că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, comunică persoanei condamnate şi, după caz, instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere decizia luată. ...
\n
ARTICOLUL 166Condiţii pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii judecătoreşti române
\n
(1)Orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, iniţierea procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreşti române şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situaţii: ...
\n
a)este cetăţean al statului de executare şi trăieşte pe teritoriul acestuia; sau ...
\n
b)este cetăţean al statului de executare, nu trăieşte pe teritoriul acestuia, dar va fi expulzată pe teritoriul respectiv; sau ...
\n
c)nu se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute la lit. a) şi b), însă doreşte să fie transferată în statul de executare. ...
\n
(2)În cazul în care persoana condamnată deţine cetăţenia a două state membre ale Uniunii Europene, precum şi atunci când trăieşte pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetăţean este, aceasta va menţiona în cerere în care dintre cele două state doreşte să fie transferată. Hotărârea judecătorească şi certificatul se transmit unui singur stat de executare, o dată. ...
\n
(3)Procedura nu se iniţiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau înlăturarea ori modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se iniţiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind ţara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare. ...
\n
(4)Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului statului de executare, atunci când: ...
\n
a)în urma consultării prevăzute la art. 165, se apreciază, fie de statul de executare, fie de autorităţile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau ...
\n
b)până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile; sau ...
\n
c)persoana condamnată are de executat mai puţin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau ...
\n
d)hotărârea judecătorească nu este definitivă sau împotriva acesteia persoana condamnată a exercitat o cale extraordinară de atac; sau ...
\n
e)persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau ...
\n
f)persoana a fost condamnată pentru infracţiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; sau ...
\n
g)maximul pedepsei prevăzute de legea statului emitent este inferior maximului prevăzut de legea penală română. ...
\n
(5)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3) şi alin. (4) lit. a)-c), f) şi g), solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) atrage obligaţia de a transmite hotărârea judecătorească şi certificatul statului de executare, atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, în baza unui mandat european de arestare emis de o instanţă română sau a cererii de extrădare formulate de Ministerul Justiţiei, sub condiţia ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare. ...
\n
ARTICOLUL 167Procedura în faţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
\n
(1)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 166 alin. (3) şi (4), precum şi: ...
\n
a)în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiţiei sau mandate europene de arestare emise de instanţele române, dacă extrădarea sau predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în încheierea prevăzută la alin. (4); ...
\n
b)dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deţinere, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu sau ales şi, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată şi avocat. Consimţământul persoanei condamnate este irevocabil; ...
\n
c)dacă faţă de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării; ...
\n
d)atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, dacă aceasta: ... (i) a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (îi) având cunoştinţă de ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în eventualitatea admiterii căîi de atac, va putea fi desfiinţată, fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
\n
(2)Atunci când, în funcţie de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită: ...
\n
a)departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile; ...
\n
b)direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiţionată ori la alte elemente necesare verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. ...
\n
(3)În cazul în care constată că persoana condamnată nu întruneşte condiţiile pentru a fi transferată din România în statul de executare, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, fixează, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea situaţiei persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an, şi informează în acest sens persoana condamnată şi Ministerul Justiţiei. ...
\n
(4)Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, dispune prin încheiere motivată. Încheierea se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la pronunţare. Împotriva încheierii persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Dosarul va fi înaintat instanţei competente în termen de 3 zile, iar contestaţia se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. Hotărârea judecătoriei este definitivă. ...
\n
(5)Încheierea definitivă a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată sau hotărârea judecătoriei, procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b), hotărârea judecătorească de condamnare, precum şi orice alte informaţii suplimentare necesare completării certificatului prevăzut în anexa nr. 5 se transmit direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. ...
\n
(6)Procedura prevăzută de prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. ...
\n
ARTICOLUL 168Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare
\n
(1)Ministerul Justiţiei comunică decizia definitivă a statului de executare Centrului de Cooperare Poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, persoanei condamnate şi judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată. ...
\n
(2)Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care decizia definitivă a statului de executare a fost comunicată Ministerului Justiţiei. ...
\n
(3)Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre state, transferarea nu se poate efectua în termenul prevăzut la alin. (2), Centrul de Cooperare Poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române stabileşte cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. ...
\n
(4)Dacă, ulterior transferării, statul de executare doreşte ca persoana transferată să fie urmărită penal, condamnată sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, competenţa soluţionării cererii acesteia aparţine Curţii de Apel Bucureşti. ...
\n
(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 166 şi dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 151. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerul Justiţiei, în vederea remiterii statului emitent şi persoanei condamnate. După redactarea hotărârii, acesteia i se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data pronunţării. ...
\n
SECŢIUNEA a 2-a Punerea în executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate, atunci când persoana condamnată nu se află pe teritoriul României
\n
ARTICOLUL 169Condiţii pentru transmiterea hotărârii judecătoreşti române
\n
(1)Recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti dată de o instanţă română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene: ...
\n
a)fără consimţământul persoanei condamnate şi indiferent de opinia statului de executare, dacă aceasta deţine cetăţenia statului de executare şi: ... (i) are domiciliul sau reşedinţa permanentă în statul de executare, inclusiv în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau s-a refugiat la acest domiciliu sau la această reşedinţă, ca urmare a procedurii penale aflate pe rol în România sau din cauza hotărârii judecătoreşti pronunţate în România; sau (îi) a fost expulzată în statul de executare, după executarea unei alte pedepse sau măsuri privative de libertate, în baza unei decizii de expulzare sau a unei interdicţii de şedere;
\n
b)cu consimţământul persoanei condamnate şi numai dacă statul de executare a formulat o declaraţie în acest sens, dacă aceasta nu deţine cetăţenia statului de executare, dar are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acelui stat pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu îşi pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de şedere permanentă; sau ...
\n
c)cu consimţământul persoanei condamnate şi al statului de executare atunci când, deşi nu sunt incidente prevederile de la lit. a) şi b), aceasta are o legătură foarte strânsă cu statul de executare, iar executarea hotărârii judecătoreşti în acest stat este de natură să faciliteze reabilitarea şi reintegrarea socială a persoanei condamnate. ...
\n
(2)Recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti dată de o instanţă română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene ori de câte ori nu s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. ...
\n
ARTICOLUL 170Atribuţiile instanţei de executare
\n
(1)Atunci când din informaţiile comunicate de organele de poliţie rezultă că persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau pedepsei închisorii ori s-a pronunţat hotărârea judecătorească a părăsit teritoriul României, instanţa de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent, poate solicita organelor de poliţie introducerea unei semnalări în Sistemul de Informaţii Schengen, pentru a i se comunică domiciliul sau reşedinţa persoanei condamnate. ...
\n
(2)În cazul în care din lucrările dosarului sau din informaţiile comunicate de organul la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei sau hotărârea judecătorească rezultă că persoana condamnată are domiciliul sau reşedinţa permanentă pe teritoriul altui stat membru sau beneficiază de un drept de şedere permanentă pe teritoriul acestuia, instanţa de executare: ...
\n
a)verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 166 alin. (4) lit. c)-g), întocmind în acest sens un referat; ...
\n
b)verifică, în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor mandate europene de arestare emise de instanţele române sau cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiţiei, dacă predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în referatul prevăzut la lit. a); ...
\n
c)atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanţa de executare verifică lucrările dosarului pentru a constata dacă: ... (i) persoana condamnată a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (îi) persoana condamnată, având cunoştinţă de ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) persoana condamnată, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în eventualitatea admiterii căîi de atac, va putea fi desfiinţată, fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
\n
d)din oficiu, la cererea persoanei condamnate sau a parchetului competent, propune motivat direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei să transmită hotărârea judecătorească penală şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5 statului de executare şi comunică acesteia hotărârea judecătorească, precum şi documentele prevăzute la lit. a)-c); ...
\n
e)dacă apreciază necesar, solicită Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de executare înainte de termen sau condiţionată şi cu privire la procedura pe care statul de executare o va urma. ...
\n
(3)În caz de urgenţă, anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi certificatului, instanţa de executare poate cere luarea de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, transmiţând în acest sens înscrisurile şi informaţiile necesare. Dispoziţiile art. 161 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ...
\n
(4)Instanţa de executare informează din oficiu direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei cu privire la orice măsură sau decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnistiei ori graţierii. ...
\n
(5)În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea recunoaşterii parţiale a hotărârii judecătoreşti de condamnare, instanţa de executare comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei dacă este de acord cu executarea parţială sau dacă certificatul trebuie retras.\" ...
\n
49.După articolul 170 se introduce un nou titlu, titlul VI^1, cuprinzând articolele 170^1-170^44, cu următorul cuprins: \"TITLUL VI^1 Recunoaşterea şi executarea în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost dispuse sancţiuni sau măsuri penale neprivative de libertate
\n
CAPITOLUL I
\n
Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă
\n
SECŢIUNEA 1
\n
Dispoziţii generale
\n
ARTICOLUL 170^1
\n
Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii
\n
(1)Prezentul capitol se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, în domeniul recunoaşterii actelor prin care, în cursul procesului penal, au fost dispuse, în conformitate cu legislaţia şi procedurile naţionale ale statului emitent, una sau mai multe dintre următoarele măsuri de supraveghere: ...
\n
a)obligaţia persoanei de a informa autoritatea competentă a statului de executare cu privire la orice schimbare de reşedinţă, în special în scopul primirii citaţiilor privind participarea la o audiere sau la un proces penal; ...
\n
b)obligaţia de a nu intră în anumite localităţi, locuri sau zone definite din statul emitent sau de executare; ...
\n
c)obligaţia de a rămâne într-un anumit loc, după caz, în anumite intervale; ...
\n
d)obligaţia prin care se restricţionează părăsirea teritoriului statului de executare; ...
\n
e)obligaţia de a se prezenta la date stabilite în faţa unei anumite autorităţi; ...
\n
f)obligaţia de a evita contactul cu anumite persoane în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită; ...
\n
g)obligaţia de a nu se angaja în anumite activităţi în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită, care pot include implicarea într-o anumită profesie sau domeniu de activitate; ...
\n
h)obligaţia de a nu conduce un vehicul; ...
\n
i)obligaţia de a depune o anumită sumă sau de a oferi un alt tip de garanţie, care poate fi furnizată fie într-un anumit număr de rate, fie o singură dată; ...
\n
j)obligaţia de a urma un tratament medical sau de dezintoxicare; ...
\n
k)obligaţia de a evita contactul cu anumite obiecte în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită. ...
\n
(2)În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: ...
\n
a)măsura de supraveghere - oricare dintre obligaţiile prevăzute la alin. (1) sau notificate de către statul de executare Secretariatului General al Consiliului, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă, care au fost dispuse în cadrul unui proces penal ca alternative la măsurile privative de libertate; ...
\n
b)persoana supravegheată - persoana care este subiectul unui proces penal şi faţă de care urmează sau a fost luată o măsură de supraveghere; ...
\n
c)actul prin care s-a dispus o măsură de supraveghere - act cu caracter executoriu luat în cursul procesului penal de către o autoritate competentă a statului emitent, în conformitate cu legislaţia şi procedurile sale naţionale şi care impune unei persoane fizice, ca alternativă la arestarea preventivă, una sau mai multe măsuri de supraveghere. ...
\n
(3)Prezentul capitol se aplică şi în relaţia cu acele state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cu care a fost încheiat un tratat bilateral sau multilateral în domeniu. În relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care nu au transpus legislaţia Uniunii Europene în domeniu sunt aplicabile dispoziţiile titlului V. ...
\n
ARTICOLUL 170^2
\n
Competenţa autorităţilor române
\n
(1)Atunci când România este stat de executare, competenţa primirii certificatelor şi a actelor prin care s-au dispus măsurile de supraveghere emise de alte state membre ale Uniunii Europene aparţine, în faza de urmărire penală, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar, în faza de judecată, Ministerului Justiţiei, prin direcţia de specialitate. ...
\n
(2)Competenţa recunoaşterii şi punerii în executare a actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere aparţine, după caz, parchetului de pe lângă tribunalul sau tribunalului în a cărui circumscripţie persoana supravegheată are reşedinţa legală obişnuită. În cazul persoanei care nu are reşedinţa pe teritoriul României, competenţa aparţine Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sau Tribunalului Bucureşti, după caz. ...
\n
(3)Atunci când România este stat de executare, supravegherea respectării obligaţiilor stabilite de statul emitent revine autorităţilor române competente şi este guvernată de legea română. ...
\n
(4)Comunicările, consultările, schimbul de informaţii, solicitările şi notificările ocazionate inclusiv de luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri de supraveghere ori de supravegherea respectării obligaţiilor dispuse de organele judiciare române sau, atunci când România este stat de executare, de cele ale statului emitent, se realizează direct sau, atunci când contactul direct nu este posibil, prin intermediul autorităţilor centrale. ...
\n
ARTICOLUL 170^3
\n
Luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de supraveghere
\n
(1)Luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de supraveghere este de competenţa statului emitent şi sunt guvernate de legea acestuia. ...
\n
(2)Competenţa statului emitent de a lua, a modifica, a înlocui sau a înceta măsurile de supraveghere nu aduce atingere dreptului statului de executare de a cerceta persoana supravegheată pentru fapte penale, altele decât cele pentru care este cercetată în statul emitent. ...
\n
SECŢIUNEA a 2-a Supravegherea de către autorităţile altor state membre ale Uniunii Europene a respectării obligaţiilor stabilite de organele judiciare române
\n
ARTICOLUL 170^4
\n
Consultarea autorităţilor statului de executare
\n
(1)Atunci când pentru a se asigura buna desfăşurare a unui proces penal sau pentru a se împiedica sustragerea de la urmărirea penală sau de la judecată a unei persoane care nu are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul României se apreciază că este necesară luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, organul judiciar competent poate consulta autorităţile statului de executare cu privire la posibilitatea supravegherii, pe teritoriul statului respectiv, a respectării obligaţiilor de către persoana supravegheată. ...
\n
(2)Consultarea statului de executare poate fi iniţiată atunci când printr-o declaraţie dată: ...
\n
a)în cursul procesului penal, persoana supravegheată indică faptul că are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene; sau ...
\n
b)în cursul supravegherii de către autorităţile române competente a respectării obligaţiilor stabilite anterior de organul judiciar român competent, persoana supravegheată comunică schimbarea de reşedinţă pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene şi întoarcerea în statul de executare. ...
\n
(3)Consultarea este obligatorie atunci când statul de executare este altul decât cel pe teritoriul căruia persoana supravegheată indică faptul că are reşedinţa legală obişnuită. ...
\n
(4)Organul judiciar român competent poate solicita statului de executare să comunice informaţii cu privire la identitatea şi, după caz, reşedinţa persoanei supravegheate, precum şi orice alte date necesare şi utile luării, modificării, înlocuirii sau încetării măsurilor de supraveghere, după caz. ...
\n
ARTICOLUL 170^5
\n
Durata măsurilor de supraveghere
\n
(1)Durata măsurii de supraveghere a cărei respectare urmează să fie controlată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene se stabileşte de organul judiciar român competent, potrivit legii române. ...
\n
(2)Prelungirea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii de supraveghere se dispune în condiţiile prevăzute de legea română de către organul judiciar român competent şi se notifică de îndată statului de executare şi persoanei supravegheate. ...
\n
(3)Atunci când statul de executare a început supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor stabilite de organul judiciar român, iar durata prevăzută de legea statului de executare se apropie de expirare, organul judiciar român competent, în funcţie de împrejurările cauzei, poate solicita statului de executare continuarea supravegherii respectării obligaţiilor. ...
\n
ARTICOLUL 170^6
\n
Transmiterea certificatului şi a actului judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere
\n
(1)Certificatul prevăzut în anexa nr. 7 se completează şi semnează de către organul judiciar care a luat măsura de supraveghere. Certificatul şi actul judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere se transmit de către organul judiciar român care a luat măsura respectivă direct autorităţii competente desemnate de statul de executare, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă. ...
\n
(2)În cazul în care organul judiciar român nu deţine nicio informaţie în acest sens, identificarea autorităţii competente să primească actele prevăzute la alin. (1) se realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiţiei, după caz. ...
\n
(3)Originalul certificatului şi al actului prin care s-a luat măsura de supraveghere se transmite de către organul judiciar român care le-a emis, la cererea autorităţii străine. ...
\n
(4)Atunci când autoritatea străînă competentă stabileşte că certificatul nu întruneşte condiţiile de formă sau este imprecis, organul judiciar român competent ia măsuri pentru efectuarea modificărilor, completărilor necesare sau transmiterea informaţiilor suplimentare. ...
\n
(5)Traducerea certificatului şi a actului judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere se efectuează la solicitarea organului judiciar român care le-a emis de către un traducător autorizat. ...
\n
ARTICOLUL 170^7
\n
Retragerea certificatului transmis statului de executare
\n
(1)Certificatul transmis statului de executare poate fi retras în următoarele situaţii: ...
\n
a)măsura de supraveghere prevăzută de legea statului de executare are natură diferită sau aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit faţă de măsura de supraveghere dispusă de organul judiciar român; sau ...
\n
b)durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea statului de executare nu corespunde cu durata până la care organul judiciar român competent poate prelungi sau menţine măsura respectivă; sau ...
\n
c)statul de executare notifică faptul că în eventualitatea emiterii unui mandat european de arestare de către statul român ca urmare a înlocuirii măsurii sau obligaţiei a cărei supraveghere se solicită cu măsura arestării preventive ar trebui să refuze predarea persoanei supravegheate. ...
\n
(2)Retragerea certificatului are loc în cel mult 10 zile de la data la care organul judiciar român a primit notificarea statului de executare cu privire la decizia de a recunoaşte actul prin care organul judiciar român a luat măsura de supraveghere. În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), termenul de 10 zile curge de la data primirii notificării statului de executare sau a deciziei de a nu recunoaşte actul prin care organul judiciar român a luat măsura de supraveghere. ...
\n
(3)Atunci când potrivit legii statului de executare neretragerea certificatului în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) are efect direct asupra arestării şi predării persoanei supravegheate în baza unui eventual mandat european de arestare care ar putea fi emis potrivit art. 88 alin. (2), retragerea certificatului este obligatorie. ...
\n
(4)Retragerea certificatului în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) nu poate avea loc dacă statul de executare a început supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor stabilite de organul judiciar român, în afară de cazul în care autoritatea competentă a statului de executare îşi dă consimţământul în acest sens. ...
\n
(5)Persoana supravegheată este informată de îndată cu privire la retragerea certificatului. ...
\n
ARTICOLUL 170^8
\n
Supravegherea respectării obligaţiilor ce îi revin persoanei supravegheate
\n
(1)Supravegherea respectării de către persoana cercetată a obligaţiilor ce îi revin este de competenţa autorităţilor române până la data la care statul de executare comunică hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a actului prin care s-a luat măsura de supraveghere sau până la data stabilită de comun acord de către autorităţile competente ale celor două state, după caz. ...
\n
(2)După data prevăzută la alin. (1), supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor ce îi revin este de competenţa autorităţilor statului de executare şi este guvernată de legea acestuia. ...
\n
(3)Prin excepţie de la alin. (2), supravegherea modului în care persoana supravegheată respectă obligaţiile stabilite revine statului român, atunci când: ...
\n
a)persoana supravegheată şi-a stabilit reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul altui stat decât cel de executare; sau ...
\n
b)certificatul transmis statului de executare este retras; sau ...
\n
c)obligaţiile stabilite în urma modificării sau înlocuirii măsurilor supravegheate anterior de statul de executare nu intră sub incidenţa art. 170^1 alin. (1), iar statul de executare refuză să asigure supravegherea respectării acestora; sau ...
\n
d)sunt incidente prevederile art. 170^5 alin. (3), iar statul de executare refuză să continue supravegherea obligaţiilor stabilite de organul judiciar român; sau ...
\n
e)statul de executare notifică decizia de a înceta supravegherea obligaţiilor stabilite de organul judiciar român competent; sau ...
\n
f)statul de executare se află în imposibilitatea practică de a supraveghea respectarea obligaţiilor pe motiv că persoana supravegheată nu a fost găsită pe teritoriul acestuia. ...
\n
ARTICOLUL 170^9
\n
Efectele încălcării măsurii de supraveghere
\n
(1)Dacă pe durata măsurii de supraveghere statul de executare comunică date şi informaţii care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie modificarea, înlocuirea sau încetarea celor existente, organul judiciar român competent comunică în cel mai scurt timp posibil sau în termenul stabilit de comun acord cu statul respectiv decizia luată. ...
\n
(2)În cazul în care s-a dispus înlocuirea măsurii de supraveghere cu măsura arestării preventive, arestarea şi predarea persoanei supravegheate se solicită potrivit dispoziţiilor titlului III. ...
\n
ARTICOLUL 170^10
\n
Ascultarea persoanei supravegheate
\n
(1)Atunci când în cursul procesului penal este necesar sau, potrivit legii române, obligatoriu ca persoana cercetată să fie ascultată, luarea declaraţiei acesteia se poate realiza prin videoconferinţă. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă se întocmeşte potrivit art. 172 şi 178 şi se transmite direct autorităţii competente a statului de executare. ...
\n
(2)Atunci când, potrivit legii statului de executare, audierea prin videoconferinţă este condiţionată de consimţământul persoanei supravegheate, iar aceasta refuză să fie audiată, organul judiciar român care a luat măsura de supraveghere: ...
\n
a)poate dispune înlocuirea sau încetarea măsurii de supraveghere dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea română; sau ...
\n
b)poate solicita ca persoana cercetată să fie audiată în prezenţa procurorului sau a judecătorului român competent sau, în măsura în care legislaţia statului de executare o permite, de către acesta. Cererea având ca obiect audierea persoanei supravegheate se întocmeşte potrivit art. 172 şi se transmite direct autorităţii competente a statului de executare. ...
\n
SECŢIUNEA a 3-a Supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor stabilite de alte state membre ale Uniunii Europene
\n
ARTICOLUL 170^11
\n
Atribuţiile autorităţilor române competente să primească certificatele emise de alte state membre ale Uniunii Europene
\n
(1)Autorităţile prevăzute la art. 170^2 alin. (1) au următoarele atribuţii: ...
\n
a)să primească certificatul prevăzut în anexa nr. 7 şi actul prin care s-a dispus o măsură de supraveghere, traduse în limba română; ... b)să efectueze controlul de regularitate şi să solicite, după caz: (i) completarea, corectarea sau semnarea certificatului; (îi) originalul certificatului sau al actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere, atunci când nu poate fi stabilită autenticitatea celui transmis de statul emitent; (iii) declaraţia sau cererea persoanei supravegheate cu privire la supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor dispuse de statul emitent; (iv) confirmarea caracterului executoriu al actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere; (v) informaţii şi date cu privire la căile de atac prevăzute de legea statului emitent sau exercitate de persoana supravegheată împotriva actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere; (vi) informaţii cu privire la durata maximă prevăzută de legea statului emitent pentru care poate fi dispusă măsura de supraveghere sau, în cazul în care durata este nedeterminată, durata pentru care este probabil să fie necesară supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor stabilite în sarcina persoanei supravegheate;
\n
c)să suspende transmiterea către autoritatea română competentă să recunoască actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere atunci când certificatul este incomplet, nu corespunde actului respectiv ori lipseşte unul dintre documentele menţionate la pct. (iii) şi (iv); ...
\n
d)să restituie actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere şi certificatul, în cazul în care statul emitent nu a transmis documentele sau informaţiile solicitate până la expirarea unui termen de cel mult 30 de zile; ...
\n
e)să verifice identitatea şi reşedinţa persoanei supravegheate, în vederea stabilirii autorităţii competente să recunoască şi să pună în executare actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere. ...
\n
(2)Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. ...
\n
ARTICOLUL 170^12
\n
Proceduri judiciare prealabile
\n
(1)În cazul în care se constată că statul emitent a transmis certificatul şi actul prin care s-a dispus luarea măsurii de supraveghere, precum şi orice alte informaţii solicitate potrivit art. 170^11, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, după caz, le înaintează parchetului de pe lângă tribunal sau tribunalului competent şi informează în acest sens statul emitent. ...
\n
(2)Procurorul desemnat de prim-procurorul parchetului sau judecătorul desemnat de preşedintele instanţei, primind dosarul, verifică, printre altele, dacă: ...
\n
a)persoana supravegheată este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost luată măsura de supraveghere; ...
\n
b)persoana supravegheată este cercetată penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost luată măsura de supraveghere. Dacă este cazul, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare este informată cu privire la măsura de supraveghere dispusă de statul emitent; ...
\n
c)natura sau durata măsurii de supraveghere luată de statul emitent corespunde cu natura sau durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea română pentru infracţiuni similare; ...
\n
d)persoana supravegheată se află pe teritoriul României; ...
\n
e)măsura poate fi supravegheată în România. ...
\n
(3)Dacă parchetul sau instanţa sesizată potrivit alin. (1) apreciază că nu este competent(ă) să recunoască şi să ia măsurile necesare pentru supravegherea respectării obligaţiilor stabilite de statul emitent, trimite de îndată, din oficiu, dosarul autorităţii române competente şi informează despre aceasta autoritatea competentă a statului emitent şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei, după caz. ...
\n
(4)Dacă parchetul sau instanţa sesizată potrivit alin. (1) apreciază că sunt necesare informaţii suplimentare sau clarificări, poate solicita direct autorităţii competente a statului emitent transmiterea acestora într-un termen de cel mult 10 zile. ...
\n
(5)Atunci când natura sau durata măsurii de supraveghere luate de statul emitent nu corespunde cu natura sau durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea română, procurorul sau judecătorul competent, după caz, stabileşte şi comunică statului emitent conţinutul măsurii de supraveghere, solicitând statului respectiv confirmarea menţinerii certificatului. Măsura de supraveghere adaptată nu poate fi mai severă decât măsura de supraveghere luată de statul emitent. Dacă, în urma consultării, statul emitent retrage certificatul, procurorul sau judecătorul competent, după caz, se desesizează şi restituie dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, după caz. ...
\n
(6)Procurorul sau judecătorul competent, după caz, se desesizează şi restituie dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei şi atunci când, în urma verificărilor efectuate, se constată că persoana nu se află în România sau că măsura nu poate fi supravegheată în România. ...
\n
(7)Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. Durata procedurii nu poate fi mai mare de 40 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau la instanţă, după caz. ...
\n
ARTICOLUL 170^13
\n
Recunoaşterea, în faza de urmărire penală, a actului prin care statul emitent a luat măsura supravegherii
\n
(1)În faza de urmărire penală procurorul competent dispune prin ordonanţă. Procurorul dispune citarea scrisă sau prin notă telefonică a persoanei supravegheate. Ziua, locul şi ora stabilite pentru înfăţişare trebuie aduse la cunoştinţa persoanei supravegheate cel mai târziu cu 3 zile înainte. Neprezentarea persoanei supravegheate nu împiedică procurorul să dispună asupra măsurii de supraveghere. ...
\n
(2)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^16, în cuprinsul ordonanţei sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care persoana cercetată trebuie să le respecte pe durata măsurii de supraveghere şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare a obligaţiilor ce îi revin, statul emitent va fi notificat în acest sens. ...
\n
(3)Durata măsurii de supraveghere este cea stabilită de autoritatea competentă a statului emitent, în afară de cazul în care aceasta este mai mare decât durata maximă prevăzută de legea română. ...
\n
(4)Împotriva ordonanţei procurorului poate face plângere persoana supravegheată sau orice persoană interesată, dacă s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Plângerea se face în termen de 5 zile. Pentru persoana condamnată termenul curge de la comunicarea copiei de pe ordonanţă. Dosarul se trimite instanţei de recurs în termen de 24 de ore de la formularea plângerii. Statul emitent este informat de îndată cu privire la plângerea formulată. ...
\n
(5)Motivele de fond care au stat la baza luării măsurii de supraveghere nu pot face obiectul plângerii, acestea putând fi atacate numai în faţa autorităţii competente a statului emitent. ...
\n
(6)Plângerea se depune la parchetul din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus prin ordonanţă şi se soluţionează de către tribunalul pe lângă care funcţionează parchetul respectiv. Atunci când prin ordonanţă s-a dispus recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, introducerea plângerii nu suspendă supravegherea respectării obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate. ...
\n
(7)Plângerea se soluţionează de către un complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea persoanei supravegheate, în termen de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, prin încheiere definitivă. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa de judecată, soluţionând plângerea, verifică ordonanţa procurorului, pe baza materialului din dosar şi a oricăror înscrisuri prezentate, şi dispune admiterea sau respingerea plângerii. În cazul admiterii plângerii împotriva soluţiei de nerecunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, instanţa desfiinţează soluţia atacată, recunoaşte actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii şi stabileşte obligaţiile ce revin persoanei supravegheate. Încheierea definitivă se comunică direct autorităţii competente a statului emitent. Instanţa informează în acest sens procurorul şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ...
\n
ARTICOLUL 170^14
\n
Recunoaşterea, în faza de judecată, a actului prin care s-a luat măsura supravegherii
\n
(1)Judecătorul soluţionează cauza, prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu. Judecătorul dispune citarea scrisă sau prin notă telefonică a persoanei supravegheate. Ziua, locul şi ora stabilite pentru înfăţişare trebuie aduse la cunoştinţa persoanei cel mai târziu cu 3 zile înainte. Neprezentarea persoanei nu împiedică judecătorul să dispună asupra măsurii de supraveghere. ...
\n
(2)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^16, în cuprinsul încheierii sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care persoana cercetată trebuie să le respecte pe durata măsurii de supraveghere şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare a obligaţiilor ce îi revin, statul emitent va fi notificat în acest sens. ...
\n
(3)Durata măsurii de supraveghere este cea stabilită de autoritatea competentă a statului emitent, în afară de cazul în care aceasta este mai mare decât durata maximă prevăzută de legea română. ...
\n
(4)Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare ori de la comunicare, după caz, de către persoana supravegheată sau de către orice persoană interesată, dacă prin recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. ...
\n
(5)Recursul se depune la tribunalul din cadrul căruia face parte judecătorul care a dispus cu privire la actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii. Dosarul se trimite instanţei de recurs, în termen de 24 de ore de la declararea recursului. Statul emitent este informat de îndată cu privire la recursul formulat. ...
\n
(6)Recursul se soluţionează în termen de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, de curtea de apel competentă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, de către un complet format dintr-un singur judecător, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri prezentate. Prezenţa procurorului este obligatorie. Atunci când s-a dispus recunoaşterea, recursul nu suspendă supravegherea respectării obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate. În cazul admiterii recursului împotriva soluţiei de nerecunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, instanţa desfiinţează soluţia atacată, recunoaşte actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii şi stabileşte obligaţiile ce revin persoanei supravegheate. Încheierea definitivă se comunică direct autorităţii competente a statului emitent. Instanţa informează în acest sens tribunalul şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ...
\n
ARTICOLUL 170^15
\n
Supravegherea de către autorităţile române a respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin
\n
(1)Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin pe durata măsurii de supraveghere se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate, după caz, de procurorul care a dat ordonanţa sau judecătorul care a dat încheierea, în condiţiile legii. ...
\n
(2)Dacă s-a impus persoanei supravegheate interdicţia de a părăsi teritoriul României sau o anumită localitate, o copie a ordonanţei sau a încheierii instanţei se comunică în ziua emiterii persoanei supravegheate, unităţilor de poliţie în a căror circumscripţie locuieşte şi are interdicţia de a se afla aceasta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră. ...
\n
(3)Instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de procurorul care a dat ordonanţa sau instanţa care a dat încheierea verifică periodic respectarea obligaţiilor de către persoana supravegheată, iar, în cazul în care constată încălcări ori alte aspecte care ar putea conduce la modificarea, încetarea sau înlocuirea de către statul emitent a măsurii de supraveghere, sesizează de urgenţă procurorul sau instanţa în vederea notificării statului emitent, potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 8. Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin pe durata măsurii încetează dacă statul emitent nu a răspuns notificării, în termen de cel mult 40 de zile de la data primei notificări. Încetarea supravegherii este adusă la cunoştinţa statului emitent de îndată. ...
\n
(4)Atunci când, ca urmare a notificării prevăzute la alin. (3), statul emitent informează cu privire la înlocuirea măsurii de supraveghere cu măsura arestării şi emiterea unui mandat european de arestare, procedura de primire, verificare şi executare a mandatului european de arestare este cea prevăzută de titlul III din prezenta lege. ...
\n
(5)Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin încetează imediat ce statul emitent notifică în acest sens sau ori de câte ori, în urma exercitării căîi de atac prevăzute la art. 170^13 alin. (4) sau art. 170^14 alin. (4), soluţia de recunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere a fost desfiinţată. ...
\n
(6)În situaţia prevăzută la art. 170^13 alin. (3) sau art. 170^14 alin. (3), instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate informează, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de expirarea duratei, procurorul sau judecătorul competent, în vederea notificării statului emitent. ...
\n
(7)Atunci când instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate sunt în imposibilitatea practică de a supraveghea respectarea obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate ca urmare a faptului că aceasta nu este găsită pe teritoriul României, informează procurorul sau judecătorul competent în vederea notificării statului emitent. ...
\n
ARTICOLUL 170^16
\n
Condiţii pentru recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere Actul judiciar prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere poate fi recunoscut numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
\n
a)actul are, potrivit legii statului emitent, caracter executoriu; ...
\n
b)persoana cercetată are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul României sau este unul dintre membrii familiei unui cetăţean român sau a unei persoane care are drept de şedere permanentă pe teritoriul României ori urmează să desfăşoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de studii sau de pregătire profesională; ...
\n
c)recunoaşterea nu contravine principiului non bis în idem; ...
\n
d)fapta pentru care s-a aplicat măsura de supraveghere ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care măsura a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte. Dispoziţiile art. 96 alin. (1) se aplică în mod corespunzător; ...
\n
e)măsura de supraveghere a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii române, răspunde penal; ...
\n
f)măsura de supraveghere a fost aplicată unei persoane care nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală pe teritoriul României; ...
\n
g)măsura de supraveghere stabilită de statul emitent face parte din categoria celor prevăzute la art. 170^1 alin. (2). ...
\n
CAPITOLUL II
\n
Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative
\n
SECŢIUNEA 1
\n
Dispoziţii generale
\n
ARTICOLUL 170^17
\n
Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii
\n
(1)Prezentul capitol se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene în domeniul recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative, în scopul executării lor în Uniunea Europeană. Totodată, prezentul capitol se aplică şi în relaţia cu alte state cu care a fost încheiat un tratat bilateral sau multilateral în materie. ...
\n
(2)În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: ...
\n
a)hotărâre judecătorească - orice hotărâre definitivă prin care o instanţă a dispus faţă de o persoană fizică ce a săvârşit o infracţiune una dintre următoarele sancţiuni: ... (i) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; (îi) amânarea aplicării pedepsei; (iii) liberarea condiţionată; (iv) o sancţiune alternativă;
\n
b)suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată integral sau parţial, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune; ...
\n
c)amânarea aplicării pedepsei - măsură prin care aplicarea unei pedepse a fost amânată condiţionat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune, sau în cadrul căreia una sau mai multe măsuri de probaţiune sunt impuse în locul unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate; ...
\n
d)liberarea condiţionată - liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate după executarea parţială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune; ...
\n
e)sancţiune alternativă - orice altă sancţiune neprivativă de libertate, aplicată unei persoane fizice printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, alta decât o sancţiune financiară, şi care constă într-o obligaţie sau măsură de constrângere şi care are o existenţă de sine stătătoare; ...
\n
f)decizie de probaţiune - o hotărâre judecătorească sau administrativă luată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-a aplicat o măsură de probaţiune sau s-a dispus liberarea condiţionată; ...
\n
g)măsuri de probaţiune - orice măsuri, obligaţii sau restricţii dintre cele prevăzute la art. 170^20, stabilite în sarcina unei persoane fizice în legătură cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiţionată. ...
\n
ARTICOLUL 170^18
\n
Competenţa
\n
(1)Atunci când România este stat de executare, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune străine prin care s-a dispus respectarea unor măsuri de probaţiune sau o sancţiune alternativă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie locuieşte persoana. ...
\n
(2)Prin excepţie de la alin. (1), competenţa revine instanţei care judecă o altă infracţiune săvârşită de către persoana condamnată prin hotărârea judecătorească străînă, infracţiune care ar putea să atragă revocarea sau anularea sancţiunii pronunţate de către instanţa străînă. ...
\n
(3)Supravegherea respectării măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune care a făcut obiectul recunoaşterii este de competenţa serviciului de probaţiune de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia locuieşte persoana. ...
\n
(4)Atunci când România este stat emitent, soluţionarea cererii de executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene a hotărârii judecătoreşti date de o instanţă română, atunci când persoana condamnată urmează să execute sau se află în executarea pedepsei, este de competenţa instanţei care a pronunţat în primă instanţă hotărârea judecătorească a cărei recunoaştere se solicită. Atunci când hotărârea a fost dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa revine Tribunalului Bucureşti. ...
\n
SECŢIUNEA a 2-a Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune care stabilesc măsuri de probaţiune sau sancţiuni alternative date de către instanţele sau autorităţile altor state membre ale Uniunii Europene, în scopul executării lor în România
\n
ARTICOLUL 170^19
\n
Condiţii generale
\n
(1)Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele din alte state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută în România pe baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român. ...
\n
(2)Hotărârile judecătoreşti definitive care stabilesc măsuri de probaţiune sau sancţiuni alternative date de către instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: ...
\n
a)prin hotărârea judecătorească a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiţionată sau o sancţiune alternativă; ...
\n
b)măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă stabilite prin hotărârea judecătorească străînă au corespondent în legea română şi sunt compatibile cu aceasta; ...
\n
c)fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; ...
\n
d)persoana condamnată se află în statul emitent şi doreşte să se întoarcă sau să se stabilească în România sau se află deja în România şi: ... (i) are cetăţenie română şi locuieşte sau urmează să locuiască în România; sau (îi) nu are cetăţenie română, însă fie are drept de rezidenţă sau drept de şedere pe teritoriul României în condiţiile legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetăţean român sau a unei persoane care are drept de rezidenţă sau drept de şedere pe teritoriul României, fie face dovada că urmează să desfăşoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de studii sau de pregătire profesională.
\n
(3)În situaţia în care măsurile de probaţiune sunt stabilite printr-o decizie de probaţiune dată în baza unei hotărâri judecătoreşti străine, constituie obiect al recunoaşterii atât hotărârea judecătorească, cât şi decizia de probaţiune. ...
\n
ARTICOLUL 170^20
\n
Măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative Hotărârile judecătoreşti străine pot fi recunoscute şi executate în România, dacă măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă stabilite prin hotărârea respectivă sau în baza acesteia se încadrează în următoarele categorii:
\n
a)obligaţia persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice schimbare a reşedinţei sau a locului de muncă; ...
\n
b)obligaţia de a nu intră în anumite localităţi, locuri sau zone definite din România sau din statul emitent; ...
\n
c)obligaţia de a nu părăsi teritoriul statului de executare; ...
\n
d)dispoziţii privind comportamentul, reşedinţa, educaţia şi formarea, activităţile din timpul liber sau conţinând limitări privind modalităţile de desfăşurare a unei activităţi profesionale; ...
\n
e)obligaţia de a se prezenta la date stabilite în faţa unei anumite autorităţi; ...
\n
f)obligaţia de a evita contactul cu anumite persoane; ...
\n
g)obligaţia de a evita contactul cu anumite obiecte care au fost utilizate sau ar putea fi utilizate de către persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale; ...
\n
h)obligaţia de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de infracţiune şi/sau obligaţia de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligaţii; ...
\n
i)obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii; ...
\n
j)obligaţia de a coopera cu serviciul de probaţiune sau cu o altă instituţie sau serviciu social care are responsabilităţi în ceea ce priveşte persoanele condamnate; ...
\n
k)obligaţia de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxicare; ...
\n
l)obligaţia de a comunică informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale persoanei condamnate. ...
\n
ARTICOLUL 170^21
\n
Motive de refuz al recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi pusă în executare, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^19, atunci când: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (îi) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căîi de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
\n
a)persoana a fost condamnată în România pentru aceeaşi faptă. În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată şi pentru alte fapte, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; ...
\n
b)persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceeaşi faptă, iar hotărârea judecătorească străînă dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; ...
\n
c)persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; ...
\n
d)sancţiunea a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii penale române, nu răspunde penal în virtutea vârstei sale; ...
\n
e)sancţiunea implică executarea unei măsuri care vizează starea psihiatrică sau de sănătate a persoanei şi care nu poate fi pusă în executare în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; ...
\n
f)atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei; ...
\n
g)atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: ...
\n
h)durata termenului de supraveghere sau durata măsurilor de probaţiune, respectiv a sancţiunii alternative sau intervalul de timp rămas până la împlinirea acestora sunt mai mici de 6 luni sau de 60 de ore în situaţia muncii în folosul comunităţii. ...
\n
ARTICOLUL 170^22
\n
Înscrisuri şi informaţii necesare recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti
\n
(1)În vederea recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti, autoritatea competentă a statului emitent transmite tribunalului în a cărui circumscripţie locuieşte sau urmează să locuiască persoana următoarele documente, traduse în limba română: ...
\n
a)certificatul completat potrivit modelului din anexa nr. 9; ...