{"html": "

Orice informații cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei sau ale birourilor notariale se eliberează numai persoanelor fizice și juridice care au calitatea de părți ale actului juridic, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și acelora care justifică un drept sau un interes legitim, denumite în continuare persoane interesate.

\n
(2)Informații cu privire la existența testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepția cazurilor în care cererea este formulată de testator însuși.
\n

Articolul 139(1)

\n

Camera poate elibera certificate și copii de pe documentele pe care le deține, la cererea formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public ori privat.

\n
(2)Persoanele interesate pot fi reprezentate în relația cu Camera de reprezentantul legal, de o persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat, în baza împuternicirii avocațiale.
\n

Articolul 140(1)

\n

Tarifele pentru eliberarea copiilor certificate și a copiilor simple, precum și scutirile sau reducerile de la plata acestui tarif se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.

\n
(2)Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitatea Camerei.
\n
(3)La solicitarea instituțiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă.
\n

Articolul 141(1)

\n

Arhivele fostelor notariate de stat, create în perioada 1950-1995, deținute de judecătorii sau de alte instituții, cu excepția celor deținute de Arhivele Naționale ale României, se predau Camerei din circumscripția curții de apel în care se află judecătoria sau instituția deținătoare.

\n
(2)Camerele vor proceda la preluarea și prelucrarea arhivelor prevăzute la alin. (1)
\n
(3)Preluarea arhivelor se face pe bază de procese-verbale de predare-preluare, însoțite de inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnați de Camere și de conducătorul instituției care deține arhiva.
\n
(4)Cheltuielile de inventariere și de preluare sunt suportate de Camere.
\n
(5)La solicitarea instituțiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe documentele aflate în arhivă.
\n

Articolul 142

\n

Arhiva Uniunii și a entităților subordonate se păstrează în condițiile și pe duratele stabilite de dispozițiile legale privind Fondul Arhivistic Național.

\n

Secţiunea a 9-a Camera Notarilor Publici

\n

Articolul 143(1)

\n

Fiecare Cameră are un regulament de organizare și funcționare, aprobat de Adunarea generală a Camerei pe baza regulamentului-cadru de organizare și funcționare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii.

\n
(2)În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită și pentru serviciile prestate, Camera poate desfășura, în condițiile stabilite de către Colegiul director al Camerei și cu respectarea legislației în vigoare, activități generatoare de venituri proprii.
\n

Articolul 144

\n

Sediile secundare ale Camerei nu au personalitate juridică și utilizează și dețin sigilii și evidențe proprii.

\n

Articolul 145Fiecare Cameră are pagină de internet, care cuprinde, cel puțin, următoarele informații publice:

\n
a)adresele de contact ale tuturor sediilor Camerei și programul de lucru al fiecăruia dintre acestea; ... b) programul de audiențe; ... c) tabloul notarilor publici care își desfășoară activitatea în Camera respectivă, care cuprinde datele de contact ale notarilor publici și programul de lucru al biroului notarial; ... d) modificările intervenite în modul de desfășurare a activității notarilor publici (concediu de odihnă sau medical, suspendare, încetarea calității etc.); ... e) lista facultativă a arbitrilor aprobați de Colegiul director al Camerei; ... f) lista experților evaluatori autorizați în condițiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitație; ... g) informații privind organizarea și desfășurarea licitațiilor; ... h) informații privind locul păstrării și gestionarul arhivelor notariale; ... i) informații cu privire la organizarea examenelor și concursurilor de notar stagiar, de notar public sau de schimbare a sediilor birourilor notariale; ... j) alte informații apreciate de Colegiul director al Camerei ca fiind de interes public. ...
\n

Articolul 146(1)

\n

Modul de organizare și funcționare a Curții de arbitraj de pe lângă fiecare Cameră, precum și organele de conducere ale acesteia se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de arbitraj, aprobat de Camere, pe baza regulamentului-cadru de organizare și funcționare a Curții de arbitraj, aprobat de Consiliul Uniunii.

\n
(2)Modul de organizare și funcționare a activității de arbitraj și licitații de la nivelul Camerei se stabilește prin regulamente proprii, aprobate de colegiile directoare ale Camerelor pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii cu privire la aceste activități.
\n

Articolul 147

\n

Procedura alegerii organelor de conducere ale Camerei și Uniunii se face în condițiile stabilite prin Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 148(1)

\n

Adunarea generală a Camerei se întrunește de cel puțin două ori pe an, la convocarea președintelui Colegiului director al Camerei. În anul în care se organizează alegerea organelor de conducere ale Camerei și Uniunii, Adunarea generală a Camerei se întrunește în ședințe de cel puțin 3 ori pe an, una dintre acestea fiind destinată alegerilor.

\n
(2)În cazul în care președintele refuză convocarea ședinței, Colegiul director al Camerei poate convoca Adunarea generală ordinară sau extraordinară, după caz.
\n
(3)Adunarea generală a Camerei se convoacă de către președinte sau de Colegiul director al Camerei la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii sau a cel puțin unei treimi din numărul notarilor publici cu drept de vot în Adunarea generală a Camerei, în condițiile stabilite prin statut.
\n
(4)În îndeplinirea atribuțiilor sale, Adunarea generală a Camerei adoptă, cu majoritatea simplă a membrilor prezenți, hotărâri obligatorii pentru toți notarii publici.
\n
(5)Împotriva hotărârii Adunării generale a Camerei se poate formula plângere la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanța de judecată competentă în condițiile legii.
\n

Articolul 149

\n

Prezența notarilor publici la adunările generale este obligatorie.

\n

Articolul 150(1)

\n

Adunarea generală a Camerei este legal constituită în prezența majorității membrilor săi cu drept de vot.

\n
(2)Notarul public suspendat nu poate participa, cu drept de vot, la Adunarea generală a Camerei.
\n
(3)În cazul în care nu este legal constituită din lipsa cvorumului, se convoacă o nouă Adunare generală a Camerei în condițiile stabilite prin statut. Adunarea generală a Camerei astfel convocată este legal constituită în prezența a cel puțin unei treimi din numărul membrilor săi.
\n

Articolul 151(1)

\n

Colegiul director al Camerei se întrunește în ședințe ordinare cel puțin o dată pe lună, la convocarea președintelui Colegiului sau, în lipsa acestuia, a vicepreședintelui.

\n
(2)În caz de refuz al președintelui sau vicepreședintelui, Colegiul director al Camerei se poate convoca de către majoritatea membrilor acestuia. Colegiul director al Camerei se poate convoca și la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
\n
(3)Convocarea Colegiului director al Camerei se face, în toate cazurile, în condițiile stabilite prin statut.
\n
(4)În îndeplinirea atribuțiilor sale, Colegiul director al Camerei adoptă decizii, obligatorii pentru toți notarii publici din Cameră, cu majoritatea simplă a membrilor săi. În situații urgente, Colegiul director al Camerei poate adopta decizii prin exprimarea votului, în scris și, după caz, pe baza materialelor și proiectelor de decizii transmise de către președintele Colegiului director al Camerei. Transmiterea materialelor și, ulterior, a votului exprimat se face prin mijloace convenționale de comunicare, ce asigură dovada transmiterii și, respectiv, a primirii.
\n
(5)Împotriva deciziei Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Adunarea generală a Camerei în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Adunării generale a Camerei poate fi atacată la instanța de judecată competentă, în condițiile legii.
\n
(6)Prezența membrilor la ședințele Colegiului director al Camerei este obligatorie.
\n

Articolul 152(1)

\n

Colegiul director al Camerei este legal constituit în prezența a două treimi din numărul membrilor săi.

\n
(2)În cazul în care Colegiul director al Camerei nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se face o nouă convocare a Colegiului director al Camerei în condițiile stabilite prin statut. Colegiul director al Camerei astfel convocat este legal constituit în prezența a cel puțin jumătate din numărul membrilor săi.
\n

Articolul 153(1)

\n

La ședințele Colegiului director al Camerei se convoacă și reprezentantul sau, după caz, reprezentanții Camerei în Consiliul Uniunii.

\n
(2)Președintele, prim-vicepreședintele și vicepreședinții Uniunii pot să convoace Colegiul director al Camerei și pot participa la orice ședință a Colegiului director al Camerei.
\n
(3)La ședințele Colegiului director al Camerei este obligatorie prezența reprezentanților acesteia în Consiliul Uniunii.
\n

Articolul 154

\n

La ședințele Colegiului director al Camerei, pe lângă personalul de specialitate al Camerei desemnat în acest sens, pot participa, ca urmare a solicitării sau convocării de către președintele Colegiului, ori de câte ori consideră necesar, și alți notari publici sau specialiști.

\n

Articolul 155

\n

La începutul fiecărui an, Colegiul director al Camerei înaintează Consiliului Uniunii o informare cu privire la activitatea desfășurată în anul precedent.

\n

Articolul 156(1)

\n

În îndeplinirea atribuțiilor sale, președintele Colegiului director al Camerei emite dispoziții obligatorii pentru toți notarii publici din Cameră.

\n
(2)Împotriva dispoziției președintelui Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Biroul executiv al Consiliului Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanța de judecată competentă, în condițiile legii.
\n

Articolul 157

\n

În lipsa președintelui Colegiului director al Camerei, situație adusă la cunoștința Colegiului, atribuțiile președintelui sunt preluate, de drept, de către vicepreședintele Colegiului director al Camerei, până la încetarea situației care a determinat absența.

\n

Articolul 158(1)

\n

Pentru soluționarea petițiilor, președintele Colegiului director al Camerei poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri și, în funcție de cele constatate, în limita atribuțiilor stabilite de lege, dispune măsurile corespunzătoare.

\n
(2)Președintele poate delega atribuția de soluționare a plângerilor formulate împotriva notarilor publici sau a notarilor stagiari vicepreședintelui ori unui alt membru al Colegiului director al Camerei.
\n

Secţiunea a 10-a Organizarea și funcționarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici

\n

Articolul 159

\n

În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită și pentru serviciile prestate, Uniunea poate desfășura, în condițiile stabilite de către Consiliul Uniunii și cu respectarea legislației în vigoare, activități generatoare de venituri proprii.

\n

Articolul 160Uniunea are pagină proprie de internet, care va cuprinde, cel puțin, următoarele informații publice:

\n
a)adresele de contact ale tuturor sediilor Camerelor și programul de lucru; ... b) programul de audiențe; ... c) tabloul notarilor publici, datele de contact ale acestora, precum și programul de lucru al birourilor notariale; ... d) lista facultativă a arbitrilor aprobați de colegiile directoare ale Camerelor; ... e) lista cu experții evaluatori autorizați în condițiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitație; ... f) date privind organizarea și desfășurarea licitațiilor; ... g) date cu privire la locul păstrării și gestionarul arhivelor notariale; ... h) informații de interes general cu privire la organizarea examenelor și concursurilor de notar stagiar sau notar public, precum și a concursurilor de schimbări de sedii; (la 22-06-2017, Litera h) din Articolul 160 , Subsectiunea 1 , Sectiunea a 10-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 18, Articolul I din ORDINUL nr. 1.618/C din 13 iunie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 22 iunie 2017 ) ... i) alte date apreciate de Biroul executiv al Consiliului Uniunii ca fiind de interes public. ...
\n

Articolul 161Organele de conducere ale Uniunii sunt:

\n
a)Congresul; ... b) Consiliul Uniunii; ... c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii; ... d) președintele Uniunii. ...
\n

Articolul 162(1)

\n

Delegați cu drept de vot la Congres sunt notarii publici aleși într-o funcție eligibilă la nivelul Camerei și al Uniunii, la care se adaugă reprezentanții aleși de Adunarea generală a Camerei pe durata unui mandat, în limita normei de reprezentare prevăzute de lege. Prezența delegaților la Congres este obligatorie.

\n
(2)La calculul normei de reprezentare pentru alegerea reprezentanților Camerelor la Congres, precum și în Consiliul Uniunii se va avea în vedere numărul notarilor publici în funcție la sfârșitul lunii anterioare organizării alegerilor, potrivit procedurii stabilite prin regulament aprobat de Consiliul Uniunii.
\n

Articolul 163

\n

Împotriva hotărârilor Congresului se poate formula plângere la instanța de judecată competentă în condițiile legii.

\n

Articolul 164

\n

Procedura alegerii organelor de conducere ale Uniunii se stabilește prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 165

\n

Reprezentanții Camerelor în Consiliul Uniunii își exprimă votul având în vedere respectarea intereselor legitime ale profesiei.

\n

Articolul 166

\n

Prezența membrilor la ședințele Consiliului Uniunii este obligatorie.

\n

Articolul 167

\n

Reprezentanții Camerelor în Consiliului Uniunii au obligația consultării și informării permanente a Colegiului director al Camerei reprezentate cu privire la activitatea desfășurată sau care urmează să se desfășoare la fiecare ședință a Consiliului Uniunii.

\n

Articolul 168

\n

Membrii Consiliului Uniunii răspund individual pentru votul exprimat în această calitate.

\n

Articolul 169

\n

Reprezentanții Camerelor în Consiliului Uniunii au obligația informării anuale a Adunării generale a Camerei cu privire la activitatea desfășurată în Consiliului Uniunii.

\n

Articolul 170(1)

\n

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Consiliul Uniunii adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru Camere și notari publici.

\n
(2)Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula plângere la instanța de judecată în condițiile legii.
\n

Articolul 171

\n

În situații urgente, Consiliul Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în ședință prin intermediul sistemului de videoconferință sau, fără a fi întrunit în ședință, prin vot exprimat prin corespondență. În acest din urmă caz, fiecare membru își va exprima votul în scris pe baza materialelor și proiectelor de hotărâri transmise de către președintele Uniunii. Transmiterea materialelor și, ulterior, a votului exprimat se face prin unul dintre mijloacele convenționale de comunicare, care face dovada transmiterii și, respectiv, primirii acestora.

\n

Articolul 172

\n

La ședințele Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, și, ori de câte ori este necesar, alți notari publici sau specialiști, convocați de către președintele Consiliului.

\n

Articolul 173

\n

Consiliul Uniunii înaintează ministrului justiției, la începutul fiecărui an, o informare detaliată cu privire la activitatea notarială desfășurată în anul precedent, care cuprinde date statistice, aspecte rezultate din verificările efectuate, măsurile luate pentru înlăturarea deficiențelor constatate, precum și, dacă este cazul, propuneri de îmbunătățire a activității sub aspect legislativ și administrativ.

\n

Articolul 174(1)

\n

Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întrunește în ședințe ordinare cel puțin o dată pe lună, la convocarea președintelui Uniunii sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreședintelui ori, după caz, a unuia dintre vicepreședinți, în condițiile stabilite prin statut.

\n
(2)Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcționează legal în prezența majorității membrilor săi și adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenți.
\n
(3)În cazul în care Biroul executiv al Consiliului Uniunii nu este legal constituit din lipsa cvorumului necesar, se convoacă o nouă ședință în condițiile stabilite prin statut.
\n
(4)În îndeplinirea atribuțiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii adoptă, în condițiile prevăzute de art. 58 alin. (5) din lege, decizii obligatorii pentru Camere și notarii publici. În caz de egalitate de voturi, votul se reia.
\n
(5)Prezența membrilor la ședințele Biroului executiv al Consiliului Uniunii este obligatorie.
\n
(6)La ședințele Biroului executiv al Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens, și, ori de câte ori este necesar, și alți notari publici sau specialiști, convocați de către președinte.
\n

Articolul 175

\n

Pentru situații urgente, Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în ședință prin intermediul sistemului de videoconferință sau, fără a fi întrunit în ședință, prin vot exprimat prin corespondență. În acest din urmă caz, fiecare membru își va exprima votul în scris pe baza materialelor și proiectelor de decizii transmise de către președintele Uniunii. Transmiterea materialelor și, ulterior, a votului exprimat se va face prin unul dintre mijloacele convenționale de comunicare care fac dovada transmiterii și, respectiv, primirii.

\n

Articolul 176(1)

\n

În îndeplinirea atribuțiilor legale, președintele Uniunii emite dispoziții obligatorii.

\n
(2)Împotriva dispoziției președintelui se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanța de judecată competentă, în condițiile legii.
\n

Articolul 177(1)

\n

În lipsa președintelui, situație adusă la cunoștința Consiliului Uniunii, atribuțiile acestuia sunt preluate, de drept, de către prim-vicepreședintele Uniunii, până la încetarea acestei situații. În cazul în care prim-vicepreședintele se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor, atribuțiile președintelui sunt preluate de către unul dintre vicepreședinți, delegat în acest sens de către președinte.

\n
(2)Ori de câte ori președintele, prim-vicepreședintele sau vicepreședinții se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, acestora le revine obligația de a comunica Uniunii motivele și durata pentru care nu își pot exercita atribuțiile.
\n
(3)Pentru soluționarea petițiilor, președintele poate solicita note explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângerile și, în funcție de cele constatate, dispune măsurile corespunzătoare.
\n
(4)Președintele poate delega atribuția prevăzută la alin. (3)
\n

Articolul 178

\n

Organizarea și funcționarea redacției Buletinul Notarilor Publici, a comisiilor de specialitate ale Consiliului Uniunii, a aparatului de specialitate și administrativ al Uniunii, a RNENP și a altor entități care se înființează la nivelul Uniunii se stabilesc prin regulamente aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii.

\n

Articolul 179(1)

\n

Casa de Asigurări se organizează și funcționează pe baza statutului acesteia, aprobat în condițiile legii de către Consiliul Uniunii.

\n
(2)Casa de Asigurări este condusă de un consiliu de administrație numit de către Consiliul Uniunii dintre notarii publici propuși de către Camere. Consiliul de administrație este condus de un președinte, desemnat dintre membrii acestuia de către Consiliul Uniunii.
\n
(3)Numărul membrilor consiliului de administrație, precum și modul de desemnare a acestora și a președintelui se stabilesc prin statutul Casei de Asigurări.
\n
(4)La ședințele consiliului de administrație participă personalul de specialitate al Casei de Asigurări, desemnat în acest sens, și, ori de câte ori este necesar, și alți notari publici sau specialiști, convocați de către președinte.
\n

Articolul 180(1)

\n

Înainte de începerea activității, notarul public este obligat, sub sancțiunea neemiterii licenței de funcționare, să încheie contractul de asigurare cu Casa de Asigurări, devenind astfel membru al acesteia.

\n
(2)Pe perioada exercitării funcției, notarul public este obligat, sub sancțiunea retragerii licenței de funcționare, să achite anual costul poliței de asigurare, în condițiile stabilite prin contractul de asigurare.
\n
(3)La data retragerii licenței de funcționare, contractul de asigurare încetează sau se suspendă, după caz, în funcție de încetarea sau, respectiv, suspendarea calității de notar public.
\n

Articolul 181

\n

Anual, la emiterea poliței de asigurare, Casa de Asigurări va solicita Uniunii informații cu privire la conduita profesională a notarului public, iar în funcție și de aceasta, se va întocmi fișa de evaluare de risc profesional a notarului public, pe baza căreia se vor stabili, în condițiile statutului, de către consiliul de administrație, cuantumul anual al primei de asigurare, suma asigurată obligatorie, obligativitatea reîntregirii sumei maxime asigurate și, corelativ, plata primei de asigurare, precum și felul poliței de asigurare.

\n

Articolul 182

\n

Nu intră în categoria riscurilor asigurate de Casa de Asigurări activitățile desfășurate de notarii publici în calitate de fiduciari și/sau lichidatori desemnați de părți.

\n

Articolul 183(1)

\n

La nivelul Casei de Asigurări se țin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre și evidențe: a) registrul general de corespondență și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre; ... b) registrul de asigurare profesională obligatorie, în care se înregistrează contractele de asigurare ale notarilor publici și se menționează cuantumul poliței, riscul asigurat, despăgubirile plătite în numele notarului public asigurat, mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea, precum și fișa de evaluare a riscului profesional; ... c) registrul de evidență a litigiilor în care este parte Casa de Asigurări și soluțiile pronunțate; ... d) registrul de evidență a hotărârilor consiliului de administrație; ... e) registrul de evidență a dispozițiilor președintelui Casei de Asigurări; ... f) registrul de evidență a stenogramelor ședințelor consiliului de administrație; ... g) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum și mapele cu actele de control aferente acestora; ... h) registrul de audiențe; ... i) registrul de evidență a contractelor încheiate de Casa de Asigurări și a facturilor emise de furnizori; ... j) registrele pentru evidența activității financiar-contabile și de personal prevăzute de lege și mapele aferente acestora; ... k) registrele pentru evidența activității arhivistice prevăzute de lege; ... l) orice alte registre necesare desfășurării activității. ...

\n
(2)Procedura și metodologia de gestionare a registrelor și evidențelor prevăzute la alin. (1)
\n

Articolul 184

\n

INR se organizează și funcționează pe baza statutului și regulamentului propriu, aprobate, în condițiile legii, de către Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 185(1)

\n

INR este condus de un Consiliu director. Membrii Consiliului director sunt numiți în condițiile stabilite prin statutul și regulamentul INR-ului.

\n
(2)În subordinea președintelui INR funcționează un Consiliu științific în condițiile stabilite prin statutul și regulamentul INR-ului.
\n
(3)Numărul membrilor Consiliului director, ai Consiliului științific, precum și modul de desemnare a acestora se stabilesc prin statutul și regulamentul INR-ului.
\n
(4)La ședințele Consiliului director sau ale Consiliului științific participă personalul de specialitate al INR, desemnat în acest sens, și, ori de câte ori este necesar, și alți notari publici sau specialiști, convocați de către președinte.
\n

Articolul 186(1)

\n

Formarea profesională inițială a notarilor stagiari, formarea profesională continuă a notarilor publici, precum și pregătirea celorlalți beneficiari prevăzuți de lege se fac în condițiile stabilite de Consiliul Uniunii, la propunerea Consiliului științific, avizată de Consiliul director al INR.

\n
(2)Notarii publici în funcție și personalul de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor și al Uniunii au obligația să participe, cel puțin o dată la 3 ani, la cursurile de formare profesională organizate de INR.
\n
(3)Cheltuielile cu participarea notarilor publici în funcție și a personalului de specialitate al birourilor notariale la cursurile organizate de INR se suportă de către biroul notarial și sunt deductibile.
\n
(4)Pentru personalul de specialitate al Uniunii și al Camerelor, costul cursurilor organizate de INR se suportă de către Uniune, respectiv de către fiecare Cameră, din bugetele acestora.
\n

Articolul 187(1)

\n

La nivelul INR se țin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre și evidențe: a) registrul general de corespondență, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre, și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... b) registrul cursanților, cuprinzând evidența notarilor stagiari, a notarilor publici și a celorlalte persoane care au urmat cursurile de formare inițială sau formare profesională continuă, precum și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... c) registrul de evidență a hotărârilor Consiliului director; ... d) registrul de evidență a deciziilor Consiliului științific; ... e) registrul de evidență a dispozițiilor președintelui INR; ... f) registrul de evidență a stenogramelor ședințelor Consiliului director și ale Consiliului științific; ... g) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum și mapele cu actele de control aferente acestora; ... h) registrul de audiențe; ... i) registrul de evidență a contractelor încheiate de INR și a facturilor emise de INR sau furnizori; ... j) registrele pentru evidența activității financiar-contabile și de personal prevăzute de lege și mapele aferente acestora; ... k) registrele pentru evidența activității arhivistice prevăzute de lege; ... l) orice alte registre necesare desfășurării activității. ...

\n
(2)Procedura și metodologia de gestionare a registrelor și evidențelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament.
\n

Articolul 188(1)

\n

Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Pensii, se organizează și funcționează pe baza statutului și regulamentului acesteia, aprobate în condițiile legii de către Consiliul Uniunii.

\n
(2)Casa de Pensii este condusă de un consiliu de administrație.
\n
(3)Numărul membrilor consiliului de administrație, modul de desemnare a acestora, precum și a președintelui se stabilesc prin statutul și regulamentul Casei de Pensii.
\n
(4)La ședințele consiliului de administrație, pe lângă personalul de specialitate al Casei de Pensii, desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar, și alți notari publici sau specialiști, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către președinte.
\n

Articolul 189

\n

La nivelul Casei de Pensii se țin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre și evidențe: a) registrul general de corespondență, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în celelalte registre și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... b) registrul național al asiguraților și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... c) registrul de evidență a hotărârilor consiliului de administrație; ... d) registrul de evidență a dispozițiilor președintelui Casei de Pensii; ... e) registrul de evidență a stenogramelor ședințelor consiliului de administrație; ... f) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum și mapele cu actele de control aferente acestora; ... g) registrul de audiențe; ... h) registrul de evidență a contractelor încheiate de Casa de Pensii și a facturilor emise de furnizori; ... i) registrele pentru evidența activității financiar-contabile și de personal prevăzute de lege și mapele aferente acestora; ... j) registrele pentru evidența activității arhivistice prevăzute de lege; ... k) orice alte registre necesare desfășurării activității. ...

\n

Articolul 190

\n

Procedura și metodologia de gestionare a registrelor și evidențelor se aprobă de către Consiliul Uniunii prin regulament.

\n

Articolul 191

\n

CNARNN se organizează și funcționează în condițiile stabilite de regulamentul acestuia, aprobat în condițiile legii, de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.

\n

Articolul 192(1)

\n

CNARNN este condus de o Comisie de experți, formată din notari publici și specialiști. Membrii Comisiei de experți sunt numiți de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Comisia de experți este condusă de un președinte, desemnat dintre membrii săi de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.

\n
(2)Numărul membrilor Comisiei de experți, modul de desemnare a acestora, precum și a președintelui comisiei se stabilesc prin regulamentul CNARNN.
\n
(3)La ședințele Comisiei de experți participă personalul de specialitate al CNARNN desemnat în acest sens și, ori de câte ori este necesar, alți notari publici sau specialiști, convocați de către președinte.
\n

Articolul 193(1)

\n

Pentru serviciile prestate, CNARNN se înregistrează cu activitate economică la organul fiscal competent.

\n
(2)La data intrării în vigoare a prezentului regulament, activitatea Societății Comerciale \"Infonot Systems\" - S.R.L. este preluată integral de către CNARNN în condițiile stabilite prin regulamentul acestuia.
\n

Articolul 194(1)

\n

La nivelul CNARNN se țin, în format electronic sau pe suport hârtie, registrele naționale notariale prevăzute la art. 163 din lege, precum și următoarele registre și evidențe: a) registrul general de corespondență, în care se înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre, și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... b) registrul de evidență a hotărârilor Comisiei de experți; ... c) registrul de evidență a dispozițiilor președintelui Comisiei de experți; ... d) registrul de evidență a stenogramelor sau proceselor-verbale ale ședințelor Comisiei de experți; ... e) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum și mapele cu actele de control aferente acestora; ... f) registrul de audiențe; ... g) registrul de evidență a contractelor încheiate de CNARNN și a facturilor emise de centru și de furnizori; ... h) registrele pentru evidența activității financiar-contabile și de personal prevăzute de lege și mapele aferente acestora; ... i) registrele pentru evidența activității arhivistice prevăzute de lege; ... j) orice alte registre necesare desfășurării activității. ...

\n
(2)Procedura și metodologia de gestionare a registrelor și evidențelor se aprobă de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin regulament.
\n

Secţiunea a 11-a Răspunderea civilă și disciplinară a notarilor publici

\n

Articolul 195(1)

\n

Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat, cu vinovăție, sub forma relei-credințe, un prejudiciu, stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă.

\n
(2)Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici garantează plata prejudiciului în limita sumei asigurate stabilite prin contractul încheiat de notarul public, în condițiile legii, cu Casa de Asigurări.
\n
(3)Procedura prin care Casa de Asigurări acordă despăgubirile se stabilește prin statutul și regulamentul acesteia, aprobate de Consiliul Uniunii.
\n

Articolul 196

\n

Răspunderea disciplinară a notarului public intervine numai pentru săvârșirea unei fapte care constituie abatere disciplinară, în condițiile legii și ale prezentului regulament, constatată de către Consiliul de disciplină.

\n

Articolul 197(1)

\n

Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere.

\n
(2)Consiliul de disciplină are un președinte și un vicepreședinte, aleși cu votul majorității membrilor săi.
\n
(3)Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notarii publici în funcție, care, la data validării de către Congres a alegerii lor, au împlinit minimum 10 ani vechime într-o funcție de specialitate juridică, dar nu mai puțin de 5 ani în funcția de notar public.
\n
(4)Notarul public care, în unul dintre ultimii 5 ani, a fost sancționat disciplinar sau nu se bucură de o bună reputație morală și profesională nu poate dobândi și deține calitatea de membru al Consiliului de disciplină.
\n

Articolul 198(1)

\n

Consiliul de disciplină are următoarele atribuții: a) judecarea acțiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici; ... b) constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii de către notarul public a condiției bunei reputații și, după caz, formularea propunerii de încetare a calității de notar public. ...

\n
(2)În îndeplinirea atribuțiilor, Consiliul de disciplină este independent.
\n

Articolul 199

\n

Acțiunea disciplinară se exercită de către ministrul justiției, președintele Uniunii sau Colegiul director al Camerei și se judecă de către Consiliul de disciplină, în condițiile legii, ale prezentului regulament, precum și ale regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 200

\n

Atât în cadrul cercetării prealabile, cât și în procedura de judecare a acțiunii disciplinare de către Consiliul de disciplină, termenele acordate nu pot fi mai mari de 15 zile, cu excepțiile prevăzute de lege.

\n

Articolul 201

\n

Încadrarea faptei săvârșite de notarul public ca fiind abatere disciplinară, precum și individualizarea sancțiunii disciplinare sunt de competența exclusivă a organului care soluționează acțiunea disciplinară.

\n

Articolul 202(1)

\n

În vederea exercitării acțiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie.

\n
(2)În cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care se poate aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției care atrage răspunderea disciplinară. Ascultarea și verificarea apărărilor notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare.
\n
(3)După efectuarea cercetării prealabile, ministrul justiției sau, după caz, președintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei dispune cu privire la exercitarea acțiunii disciplinare.
\n

Articolul 203(1)

\n

Cererea prin care se promovează acțiunea disciplinară cuprinde: elementele de identificare ale părților, descrierea faptei săvârșite de către notarul public, arătarea dovezilor pe care se întemeiază acțiunea, mențiunea cu privire la efectuarea cercetării prealabile, motivarea în drept, propunerea sancțiunii disciplinare, semnătura titularului acțiunii, precum și alte elemente relevante în soluționarea cauzei.

\n
(2)La acțiunea disciplinară se atașează dovada efectuării cercetării prealabile și, după caz, actul de control, precum și, dacă este cazul, sesizarea pe baza căreia s-a declanșat acțiunea disciplinară.
\n

Articolul 204

\n

În căile de atac formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină au calitate procesuală titularul acțiunii și notarul public.

\n

Articolul 205

\n

Consiliul de disciplină suspendă acțiunea disciplinară în cazul în care există o cauză penală în curs de soluționare pentru aceeași faptă pentru care s-a exercitat acțiunea disciplinară. Notarul public este obligat să informeze, de îndată, Consiliul de disciplină că a fost soluționat definitiv procesul penal, în vederea repunerii pe rol și soluționării acțiunii disciplinare.

\n

Articolul 206(1)

\n

Exercitarea acțiunii disciplinare împotriva unui notar public care este ales sau numit într-o funcție administrativă, de execuție sau de conducere, în cadrul organizației profesionale, atrage suspendarea de drept din exercițiul funcțiilor deținute la nivelul organizației profesionale, până la soluționarea acțiunii disciplinare. Consiliul Uniunii constată că a intervenit suspendarea.

\n
(2)În situația în care hotărârea de sancționare a rămas definitivă, notarul public este revocat din funcțiile administrative în care a fost numit și îi încetează de drept mandatul din funcția în care a fost ales. Consiliul Uniunii constată încetarea mandatului.
\n
(3)Hotărârea rămasă definitivă se înaintează de către Consiliul de disciplină organului competent să dispună revocarea.
\n

Articolul 207(1)

\n

Verificările referitoare la buna reputație a notarilor publici în funcție se efectuează din oficiu sau ca urmare a unei sesizări scrise depuse la Ministerul Justiției, Uniune sau Camera din care face parte notarul public. Sesizarea cuprinde elementele de identificare ale notarului public, descrierea faptelor de natură a afecta buna reputație a acestuia, dovezile pe care se sprijină sesizarea, precum și datele de identificare ale petentului și semnătura acestuia.

\n
(2)În vederea întocmirii raportului de inspecție, inspectorii din cadrul Ministerului Justiției sau al Uniunii procedează la verificarea sesizării din cel puțin 3 surse credibile, altele decât autorul sesizării, care să fi cunoscut nemijlocit faptele imputate notarului public. Colectarea și verificarea dovezilor se opresc atunci când acestea sunt suficiente pentru a constata, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că cele arătate în sesizare sunt adevărate sau, dimpotrivă, nu se confirmă.
\n
(3)Verificările referitoare la buna reputație a notarilor publici în funcție se vor face numai de către inspectorii din cadrul Ministerului Justiției sau din cadrul Uniunii. Raportul de inspecție întocmit în urma verificărilor privind buna reputație se comunică notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecțiuni.
\n
(4)Raportul de inspecție și, dacă există, obiecțiunile formulate de notarul public se înaintează Consiliului de disciplină.
\n
(5)Consiliul de disciplină citează notarul public și entitatea din care fac parte inspectorii care au întocmit raportul și dispune administrarea probelor necesare. Notarul public poate depune note explicative și declarații cu privire la faptele care i se impută și poate solicita administrarea probelor pe care le consideră necesare în apărarea lui.
\n
(6)Hotărârea Consiliului de disciplină, rămasă definitivă, se publică în una dintre revistele de specialitate ale Uniunii, fără a se dezvălui date care să poată duce la identificarea celui supus controlului.
\n
(7)Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină pot face contestație la Consiliul Uniunii notarul public și entitatea care a dispus efectuarea inspecției.
\n

Articolul 208

\n

La nivelul Consiliului de disciplină se țin, în format electronic și pe suport hârtie, următoarele registre și evidențe: a) registrul de corespondență, în care se înregistrează toate documentele, și mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta; ... b) registrul de evidență a acțiunilor disciplinare; ... c) opisul registrului de evidență a cauzelor; ... d) registrul de evidență a hotărârilor; ... e) registrul de evidență a dispozițiilor președintelui Consiliului de disciplină. ...

\n

Articolul 209(1)

\n

Câte un exemplar al hotărârilor pronunțate în căile de atac se depune la dosarul cauzei aflat la Consiliul de disciplină, de către titularul acțiunii disciplinare, în vederea arhivării și certificării faptului că hotărârea Consiliului de disciplină a rămas definitivă.

\n
(2)Arhiva creată de Consiliul de disciplină face parte din arhiva Uniunii.
\n

Articolul 210

\n

Modul de organizare și funcționare a Consiliului de disciplină, precum și procedura de soluționare a cauzelor aflate în competența sa se stabilesc prin regulamentul acestuia, aprobat de Consiliul Uniunii.

\n

Capitolul IV

\n

Procedura actelor notariale

\n

Secţiunea 1

\n

Dispoziții generale

\n

Articolul 211(1)

\n

Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes și a autorităților competente, în cazurile prevăzute de lege.

\n
(2)Cererile pot fi formulate și prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepția cazului în care, prin dispoziții speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocațială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale.
\n

Articolul 212

\n

În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentația necesară. Documentația solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu și de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea și, respectiv, primirea.

\n

Articolul 213(1)

\n

Documentele justificative, autorizațiile și informațiile necesare pentru îndeplinirea actelor și procedurilor notariale, precum și lucrările de publicitate vor fi obținute de către notarul public direct sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de notarul public în acest scop.

\n
(2)Notarul public poate solicita părților sau, la cererea acestora, poate obține el însuși, pe cheltuiala părților, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală, extrase de carte funciară, precum și alte documente din care rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum și documentele solicitate pot fi transmise autorității competente, respectiv pot fi transmise notarului public prin orice mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea și, respectiv, primirea.
\n
(3)În aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) și (4) din lege, se pot încheia de către Uniune protocoale de colaborare cu instituțiile care dețin registrele și evidențele publice.
\n

Articolul 214

\n

Identificarea părților și, după caz, a avocatului care le asistă ori a reprezentanților acestora se face în condițiile art. 85 din lege.

\n

Articolul 215(1)

\n

Actele notariale în care una dintre părți este o persoană privată de libertate se instrumentează la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate.

\n
(2)Administrația locului de deținere are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru identificarea de către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum și pentru asigurarea condițiilor adecvate, necesare încheierii actului.
\n
(3)În cazul în care persoana privată de libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia în prezența a 2 martori asistenți, care pot fi și funcționari ai penitenciarului.
\n
(4)În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaște limba română sau este surdomut neștiutor de carte, consimțământul se va lua în prezența unui interpret și traducător autorizat, respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat.
\n

Articolul 216(1)

\n

Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmește o rezoluție de încuviințare a efectuării actului, rezoluție care se pune pe cerere și cuprinde, pe scurt, datele esențiale necesare încheierii actului notarial.

\n
(2)Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere care poartă număr și dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se eliberează un certificat, care va avea data încheierii și număr din registrul corespunzător.
\n
(3)La instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoțit de un secretar delegat. În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menționează în cuprinsul încheierii, care va fi semnată și de acesta, alături de notarul public.
\n
(4)Dacă actul sau procedura notarială este îndeplinită la sediul secundar al notarului public, despre aceasta se va face mențiune în încheiere, potrivit art. 84 lit. e) din lege.
\n

Articolul 217

\n

În cazul actelor notariale supuse publicității, dacă legea prevede în mod expres, notarul public este obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru efectuarea publicității, în numele și pe cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori prin angajații săi, la registrele prevăzute de lege, și să înmâneze părților dovezile referitoare la înscrierea drepturilor.

\n

Articolul 218(1)

\n

Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele și procedurile notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul actelor notariale.

\n
(2)Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele și calitatea părților, erori de calcul, precum și orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conținutul raporturilor juridice dintre părți. Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raționament juridic și nici alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul părților și doar prin întocmirea unui alt înscris.
\n
(3)La cerere, îndreptarea erorilor materiale și completarea omisiunilor vădite se fac numai după prezentarea de către părți a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului, deținute de acestea.
\n
(4)Îndreptarea erorilor materiale și completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei, comunicându-se părților și registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii.
\n
(5)Încheierea prevăzută la alin. (1)
\n
(6)Despre existența încheierii de rectificare se face mențiune pe toate exemplarele originale și duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva biroului, cât și cele prezentate de părți.
\n
(7)În cazul în care aceeași eroare materială sau omisiune vădită este identificată în mai multe acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependență, se admite îndreptarea sau completarea lor prin aceeași încheiere.
\n
(8)Cererea se înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluție termenul de soluționare. Partea care depune cererea are termenul în cunoștință. Prin citație se aduc la cunoștința celorlalte părți data, ora și locul soluționării cererii, precum și obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit procedura de citare, la termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar și în lipsa celor citați; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecțiuni sau opuneri.
\n
(9)Citarea părților se face potrivit art. 145 din lege.
\n

Articolul 219

\n

În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public instrumentator sau cel care a luat, în orice mod, cunoștință de îndreptarea unei erori materiale sau completarea unei omisiuni vădite, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoștința celor care gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligația de a le înștiința pe acestea.

\n

Articolul 220

\n

Notarul public comunică celor interesați copia înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând mențiunea corespunzătoare.

\n

Articolul 221(1)

\n

Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la stăruința părților, redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 84 lit. a)-d) și f) din lege, precum și motivele de fapt și de drept care justifică refuzul.

\n
(2)Notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluției nu mai subzistă.
\n

Secţiunea a 2-a Redactarea înscrisurilor

\n

Articolul 222

\n

Actele și procedurile notariale, cu excepția actelor autentice, se redactează în numărul de exemplare originale cerut de părți, plus unul pentru arhiva notarului public și, după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate.

\n

Articolul 223(1)

\n

Documentația necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reține la dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas în arhiva notarului.

\n
(2)Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplinește fac parte integrantă din act, se semnează, în condițiile legii, de către părți și se vizează de către notarul public. În cuprinsul actului se va face mențiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta.
\n
(3)Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broșat, aplicându-se sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe toate filele înscrisului.
\n

Articolul 224(1)

\n

Înscrisul va fi redactat citeț și fără ștersături, într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acestuia. Mențiunile în cifre se vor preciza și în litere.

\n
(2)Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări.
\n
(3)Încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detașată de cuprinsul actului, notarul public având obligația de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.
\n
(4)Dacă cetățeanul străin îi declară notarului public că știe limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în limba română, fără a mai fi necesară prezența unui interpret și traducător autorizat, pe cererea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale cetățeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezența unui interpret și traducător autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât cunoaște limba română. Notarul public va face mențiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii notariale.
\n

Secţiunea a 3-a Autentificarea actelor

\n

Articolul 225(1)

\n

În cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul public, acesta se întocmește, potrivit legii, într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului notarial.

\n
(2)Fiecărei persoane parte în act i se eliberează, la cerere, în numărul solicitat, duplicate de pe actul original, care au aceeași forță probantă ca și originalul și, dacă actul constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie, ca și originalul, titlu executoriu.
\n
(3)După identificarea părților, a mandatarilor acestora sau a reprezentanților legali ori convenționali, notarul public aduce la cunoștința acestora conținutul actului supus autentificării, îi întreabă dacă i-au înțeles conținutul și consecințele juridice și dacă cele cuprinse în act reprezintă voința părților.
\n
(4)Luarea consimțământului se face prin semnarea actului de către părți, de reprezentanții acestora, de cei chemați a încuviința actele pe care părțile le întocmesc și, după caz, de martorii-asistenți. Părțile declară că au citit actul sau că acesta le-a fost citit în întregime, i-au înțeles conținutul și consecințele juridice și că cele cuprinse în act reprezintă voința părților.
\n
(5)La luarea consimțământului prin interpret, actul notarial va fi semnat și de către acesta.
\n
(6)Duplicatul eliberat la autentificarea actului reprezintă redarea fidelă a conținutului actului notarial și a încheierii de autentificare originale, cu excepția semnăturii părților și a notarului public. În locul semnăturilor originale ale părților și notarului public se menționează numele și prenumele fiecărui semnatar. Pe prima pagină a duplicatului se va aplica o parafă cu mențiunea \"DUPLICAT\". La finalul duplicatului eliberat la autentificarea actului notarial îndeplinit, după încheierea de autentificare, se introduce formula de duplicat cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează și aplică sigiliul: \"Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, și are aceeași forță probantă ca originalul.\" În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de duplicat va avea următorul conținut: \"Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării actului, are aceeași forță probantă ca originalul și constituie titlu executoriu în condițiile legii.\"
\n
(7)Un exemplar al duplicatului eliberat la autentificare se arhivează împreună cu originalul actului păstrat în arhiva notarului public.
\n
(8)În vederea îndeplinirii operațiunilor de publicitate a actului juridic încheiat în formă autentică, notarul public comunică fiecărui registru de publicitate câte un duplicat eliberat la autentificarea actului. Duplicatele eliberate părților la autentificarea actului și cele comunicate registrelor de publicitate au numărul actului autentic încheiat într-un singur exemplar original.
\n
(9)În cazul în care actul notarial se încheie în afara sediului biroului notarial, în încheiere se va menționa locul în care s-au luat consimțământul și semnătura fiecărei părți.
\n

Articolul 226(1)

\n

În cazul în care se autentifică o procură pentru încheierea unui contract de vânzare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are el însuși calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public va cere părților să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul.

\n
(2)După autentificarea procurilor, notarul public va proceda la înscrierea acestora în RNNEPR, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
\n
(3)Actul autentic de revocare a oricărui mandat încheiat în formă autentică se va înscrie de îndată în RNNEPR în condițiile stabilite prin normele metodologice.
\n
(4)Procurile folosite la autentificarea actelor notariale vor fi verificate în RNNEPR, în ziua autentificării actului notarial, cu privire la existența, autentificarea și nerevocarea lor.
\n
(5)Procurile folosite la autentificarea actelor autentice rămân la dosar în original sau în copie legalizată.
\n

Articolul 227(1)

\n

La autentificarea actelor juridice cu conținut patrimonial încheiate de o persoană privată de libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns capacitatea de exercițiu.

\n
(2)Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare, verificarea prevăzută la alin. (1)
\n

Articolul 228(1)

\n

În vederea autentificării actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situația juridică a bunului imobil, sarcinile bunului și, după caz, regimul matrimonial al părților. Notarul public răspunde pentru nemenționarea în actul notarial întocmit a sarcinilor și măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, înscrise în registrele de publicitate și comunicate acestuia în scris, la cererea lui, de către registrele respective, registre pe care are obligația legală să le verifice la data încheierii actului notarial.

\n
(2)În aplicarea alin. (1)
\n
(3)În cazul unui teren, în actul notarial se va menționa dacă acesta se află în intravilanul sau extravilanul localității pe baza mențiunilor existente în titlul de proprietate sau, în lipsa acestor mențiuni în titlul de proprietate, pe baza dovezilor eliberate de autoritățile administrative competente.
\n
(4)Declarația creditorului cuprinsă într-un act autentic că a primit prestația care i se datorează face dovada executării obligației, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.
\n
(5)La întocmirea sau/și autentificarea oricărui act juridic în care una dintre părți declară că a plătit celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba părțile și va consemna în act data la care a avut loc operațiunea și dacă banii au fost înmânați în numerar, prin virament bancar sau în orice altă modalitate de plată.
\n
(6)Dacă părțile convin că plata unor sume de bani se va efectua în viitor, notarul public va menționa în mod expres în conținutul actului dacă sumele care se vor plăti sunt sau nu purtătoare de dobânzi, iar, în caz afirmativ, se va menționa cuantumul acestora.
\n
(7)Dacă plata s-a efectuat în numerar anterior întocmirii și/sau autentificării actului, notarul public va menționa în cuprinsul actului declarația persoanei că a primit anterior suma de bani și, respectiv, că cealaltă parte și-a executat obligația de plată, declarație ce constituie chitanță liberatorie pentru executarea obligației de plată.
\n
(8)Dacă plata se efectuează în numerar în ziua autentificării, notarul public va consemna în act declarația persoanei că a primit în acea zi suma de bani și, respectiv, că cealaltă parte și-a executat obligația de plată, declarație ce constituie chitanță liberatorie pentru executarea obligației de plată.
\n
(9)Notarul public răspunde de efectuarea plății sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea expresă a părților, prin contul bancar special al biroului notarial, deschis în scopul consemnării sumelor, nepurtător de dobânzi. Suma virată cuprinde atât suma necesară plății, cât și suma necesară pentru plata spezelor și comisioanelor bancare datorate pentru viramentul către cealaltă parte.
\n

Articolul 229(1)

\n

În încheierea de autentificare a unui testament, codicil sau a actului de revocare a acestora, notarul public menționează ora și minutul la care a autentificat actul.

\n
(2)Notarul public este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui înscris prin care se recunoaște un copil din afara căsătoriei, să comunice oficiului de stare civilă de la locul nașterii copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament, în extras, referitoare la recunoaștere.
\n

Articolul 230(1)

\n

După autentificarea testamentelor, a contractelor de donație și a revocării acestora, notarul public are obligația de a proceda, de îndată, la înscrierea actelor în RNNEL.

\n
(2)În condițiile art. 1.046 din Codul civil, RNNEL poate da informații cu privire la existența unui testament numai după decesul testatorului, dovedit cu actul de deces. Testatorului i se pot elibera aceste informații numai dacă le solicită personal.
\n

Articolul 231

\n

După autentificarea convențiilor matrimoniale, notarul public procedează la înscrierea acestora în RNNRM și la comunicarea către registrul de stare civilă și, dacă este cazul, în funcție de natura bunurilor, la alte registre de publicitate prevăzute de lege.

\n

Articolul 232(1)

\n

La autentificarea, potrivit legii, a unui acord de mediere, părțile din acord se prezintă în fața notarului public, personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convențional în baza unui mandat autentic. Părțile vor prezenta, în original, procesul-verbal încheiat de mediator, care rămâne la documentația actului.

\n
(2)În cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părți în vederea îndeplinirii unei proceduri notariale succesorale sau de autentificare pentru care legea impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere la îndeplinirea procedurii notariale solicitate numai în măsura în care acesta nu contravine legii.
\n
(3)Redactarea înscrisului notarial solicitat în baza acordului de mediere se face de către notarul public, în condițiile legii. În cazul în care acordul de mediere contravine legii, iar părțile nu convin ca actul să fie redactat de către notar cu respectarea dispozițiilor legale, notarul public va da încheiere de respingere.
\n

Secţiunea a 4-a Procedura succesorală

\n

Articolul 233

\n

În funcție de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competența instanței de judecată sau a notarului public.

\n

Articolul 234(1)

\n

La cererea moștenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura succesorală notarială, instrumentează și soluționează cauza succesorală și eliberează certificatul de moștenitor.

\n
(2)Certificatul de moștenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la: a) calitatea de moștenitor legal și/sau testamentar; ... b) drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moștenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menționate în certificatul de moștenitor, și întinderea acestora; ... c) intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moștenitorii nesezinari. ...
\n

Articolul 235

\n

La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public verifică dacă aceasta cuprinde toate elementele menționate la art. 103 din lege, în caz contrar indicând solicitanților să o completeze.

\n

Articolul 236(1)

\n

Dovada decesului și a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor judecătorești declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în condițiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.

\n
(2)Certificatul de deces al unui cetățean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condițiile Legii nr. 119/1996, republicată.
\n
(3)Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepția cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenție sau tratat de recunoaștere reciprocă a actelor de stare civilă.
\n
(4)Pentru a fi înregistrat în evidențele succesorale ale Camerei și Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puțin următoarele mențiuni: numele și prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data nașterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reședința obișnuită a defunctului.
\n
(5)Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reședință obișnuită a defunctului este menționat numai numele țării, fără a se preciza și localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES și, ulterior, în Registrul de evidență a procedurilor succesorale ținut de Camera în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea notarul public care soluționează succesiunea.
\n

Articolul 237(1)

\n

Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în registrul de evidență succesorală al biroului și la acordarea termenului pentru dezbaterea succesiunii numai după obținerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea Registrului de evidență a procedurilor succesorale, ținut de aceasta, care atestă neînregistrarea cauzei la alt birou notarial.

\n
(2)Toate actele de procedură pentru soluționarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea și punerea pe rol a dosarului succesoral.
\n
(3)Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul succesoral și registrul de termene succesorale în aceeași zi în care a obținut certificatul de la Registrul de evidență a procedurilor succesorale al Camerei.
\n

Articolul 238

\n

Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligația de a solicita și a obține documentația necesară cu privire la: a) opțiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS; ... b) liberalitățile înscrise în RNNEL; ... c) regimul matrimonial înscris în RNNRM; ... d) datoriile și creanțele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC; ... e) situația juridică și fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală și alte acte referitoare la situația bunurilor defunctului; ... f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii. ...

\n

Articolul 239(1)

\n

În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare civilă, testamente, precum și depozițiile a cel puțin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor succesorale.

\n
(2)Din depozițiile martorilor trebuie să rezulte că aceștia: a) cunosc date personale referitoare la defunct; ... b) au cunoștință de numărul și calitatea persoanelor cu vocație la succesiunea defunctului. ...
\n

Articolul 240(1)

\n

Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică și se înregistrează în registrele de evidență a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripție autorii au avut ultimul domiciliu, menționându-se și notarul public care, potrivit legii, are competența de a soluționa succesiunile succesive.

\n
(2)Cererile de deschidere a procedurii succesorale pentru fiecare dintre autori se înregistrează, în mod distinct, în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând să fie conexate în vederea emiterii certificatului de moștenitor în succesiunea succesivă.
\n
(3)Dispozițiile art. 239 alin. (1)
\n

Articolul 241(1)

\n

Sunt comorienți persoanele care au decedat în același timp, dacă nu se poate face dovada că unul a supraviețuit celuilalt.

\n
(2)Dezbaterea succesiunilor soților comorienți, deși aceștia nu se moștenesc unul pe altul, se va face deodată de același notar public, iar dosarele se vor conexa și se va elibera un singur certificat de moștenitor.
\n
(3)În mod similar se poate proceda și pentru alți comorienți între care ar fi existat vocație succesorală reciprocă.
\n
(4)Competența teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienților aparține primului notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedați.
\n
(5)La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient vor participa moștenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 253
\n

Articolul 242În aplicarea art. 108 din lege, notarul public are în vedere următoarele:

\n
a)în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) din lege, notarul public stabilește dacă toți succesibilii cu vocație la moștenire și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală și se prezintă la dezbateri în vederea eliberării certificatului de moștenitor; ... b) în cazurile de suspendare prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală, cauza urmând a fi repusă pe rol dacă a încetat cauza care a determinat suspendarea. Notarul public poate îndruma succesibilii care își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin să se adreseze unui mediator; ... c) în cazul prevăzut de art. 108 alin. (1) lit. c) din lege, notarul public suspendă procedura succesorală numai după prezentarea de către moștenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au adresat instanței de judecată; ... d) raportat la dispoziția din art. 108 alin. (1) lit. d) din lege, notarul public dispune suspendarea cauzei succesorale în cazurile prevăzute de legislația în vigoare, cum ar fi: repunerea în termenul de opțiune succesorală, reducerea și prorogarea acestuia, opoziția la inventarul succesoral, opoziția la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziția la desemnarea lichidatorului. ...
\n

Articolul 243(1)

\n

În aplicarea art. 102 din lege, secretarii consiliilor locale transmit sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei care ține registrul de evidență a procedurilor succesorale, care le înscrie în acest registru.

\n
(2)Modul de repartizare a cauzelor succesorale transmise potrivit alin. (1)
\n

Articolul 244(1)

\n

La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condițiile prevăzute de lege.

\n
(2)În cuprinsul procesului-verbal de inventariere se menționează bunurile găsite în posesia defunctului. Cu privire la bunurile despre care se susține că sunt proprietatea altei persoane, se va menționa motivul pentru care se aflau în deținerea defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deținerea unei alte persoane, se precizează locul unde se află și motivele pentru care se găsesc acolo.
\n
(3)În procesul-verbal de inventariere se înscriu și mențiuni cu privire la pasivul succesoral, în măsura în care acesta este cunoscut.
\n
(4)În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face și înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta.
\n
(5)Notarul public îl poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre succesibili.
\n
(6)Inventarul succesoral se întocmește în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părți, de creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise în procesul-verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanțe, acestea se vor înscrie ca atare, cu menționarea creditorilor.
\n
(7)Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanței de judecată de la locul deschiderii moștenirii.
\n
(8)Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operațiunii de inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului civil.
\n
(9)Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniții, materiale explozibile sau alte substanțe interzise, notarul public solicită de îndată intervenția organului de poliție, urmând ca acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi atașat la procesul-verbal de inventariere.
\n
(10)Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în circumscripția altei judecătorii se desemnează un notar public din circumscripția judecătoriei în raza căreia se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată și cu acordul acestuia.
\n

Articolul 245(1)

\n

Înștiințarea succesibililor și, după caz, a legatarilor despre deces și măsurile de conservare se face de către notarul public prin citație, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură civilă), procesul-verbal de îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre înștiințare.

\n
(2)În succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public ia măsurile corespunzătoare de conservare și de administrare prevăzute de lege și solicită autorității administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în acest scop până la încheierea procedurii succesorale.
\n
(3)În cazul succesiunilor vacante, notarul public dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau confecționate din metale prețioase, pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în activul succesoral.
\n

Articolul 246(1)

\n

Notarul public citează persoanele cu vocație la moștenirea legală și, după caz, legatarii și executorul testamentar instituit, în condițiile legii, iar în caz de vacanță succesorală, autoritatea administrației publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului București se citează reprezentantul Primăriei Municipiului București. Neprezentarea autorității administrației publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanță succesorală și comunicarea acestuia.

\n
(2)Citarea moștenitorilor și, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de moștenitor sau de legatar se întocmește la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite lămuriri.
\n

Articolul 247(1)

\n

Declarațiile de opțiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declarațiilor către registru se va face pe suport electronic, în condițiile stabilite de către administratorul registrelor naționale notariale.

\n
(2)Acceptarea succesiunii de către moștenitorii prezenți se consemnează într-o încheiere și nu se comunică la RNNEOS în vederea înscrierii.
\n
(3)Renunțarea la succesiune se face numai în formă autentică și se comunică în RNNEOS în vederea înscrierii.
\n

Articolul 248

\n

În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în RNNEOS existența opțiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opțiune succesorală prezentate de părți și va consemna opțiunile succesorale ale moștenitorilor prezenți.

\n

Articolul 249

\n

În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește, pe baza declarațiilor părților, a documentelor prezentate și a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moștenirea ori, după caz, legatul.

\n

Articolul 250(1)

\n

În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după caz, legatarii prezenți declară în fața notarului public numărul și calitatea persoanelor cu vocație succesorală, precum și componența masei succesorale. Aceste declarații se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează și de către aceștia.

\n
(2)În cazul în care bunurile care au aparținut defunctului au fost deținute în cotă-parte sau în devălmășie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moștenitor, cota care a aparținut defunctului.
\n

Articolul 251(1)

\n

Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de moștenitorii legali sau testamentari cu vocație universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil, în limita valorii bunului care constituie obiect al legatului.

\n
(2)În lipsa moștenitorilor cu vocație universală ținuți să răspundă de pasivul succesoral, notarul public va elibera certificatul de moștenitor testamentar, făcând mențiune în încheierea finală că a informat legatarul de prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil.
\n

Articolul 252

\n

În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106 alin. (2) din lege, în cazul dispozițiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituțiile de credit, notarul public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării materiale a înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a dispoziției testamentare, în baza înscrisului original care cuprinde clauza testamentară, prezentat notarului public de către instituția de credit.

\n

Articolul 253(1)

\n

În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmește o încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menționează părțile și martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse, precum și măsurile luate în vederea soluționării cauzei, care va fi semnată de către notarul public și, după caz, de cei prezenți.

\n
(2)Încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezența moștenitorilor și cuprinde două părți: a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moștenitorilor prezenți și al altor persoane participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moștenitorii absenți; declarațiile celor prezenți cu privire la numărul și calitatea moștenitorilor, existența unor testamente, precum și componența masei succesorale, a pasivului succesiunii și întinderea drepturilor succesorilor și ale legatarilor universali, cu titlu universal și cu titlu particular, după caz. Dacă în masa succesorală se includ bunuri deținute în proprietate comună, notarul public va stabili cota-parte din drept ce a aparținut autorului și care urmează a fi inclusă în masa succesorală; ... b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declarațiile moștenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului și a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moștenitorii și întinderea drepturilor lor, precum și onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară și, după caz, impozitul. ...
\n
(3)În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moștenitori printr-o declarație inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condițiile legii.
\n
(4)Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe încheierea finală.
\n
(5)Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul cauzei, inclusiv de pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf și de pe cel de validare a acestuia.
\n

Articolul 254

\n

În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmește un singur certificat de moștenitor pentru toți defuncții, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceștia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum și calitatea și drepturile fiecărui moștenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moștenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncți care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta.

\n

Articolul 255(1)

\n

Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Moștenitorii sezinari fac dovada proprietății asupra bunurilor moștenite cu certificatul de moștenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condițiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au acceptat legatul.

\n
(2)Certificatul de moștenitor sau de legatar care cuprinde mențiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare, biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară.
\n
(3)În cazul în care din declarația moștenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
\n

Articolul 256

\n

În cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor și obligațiilor cu care a fost învestit de către testator, modalitățile de predare a legatelor și, după caz, de lichidare a pasivului succesoral.

\n

Articolul 257(1)

\n

Certificatul de moștenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul certificat de moștenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcție sau părțile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeași circumscripție a judecătoriei. În acest caz, dosarul inițial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei la notarul public care va instrumenta certificatul de moștenitor suplimentar, făcându-se mențiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni.

\n
(2)În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va atașa la dosarul nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepția cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare și a fost predat potrivit legii. În acest din urmă caz, la dosarul nou-înregistrat se va atașa în copie, după caz, încheierea finală și certificatul de moștenitor inițial.
\n

Articolul 258

\n

Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părți sociale, părți de interes sau acțiuni, în scopul determinării valorii acestora, valoarea care se va include în masa succesorală este valoarea rezultată din evidențele financiar-contabile ale societății sau, în cazul societăților listate la bursă, ale entităților care țin evidența în registrul acționarilor.

\n

Articolul 259(1)

\n

Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau în certificatul de moștenitor ori legatar, care nu impietează asupra drepturilor și calității moștenitorilor și legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare.

\n
(2)Dispozițiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele și procedurile notariale se aplică în mod corespunzător.
\n

Secţiunea a 5-a Procedura lichidării pasivului succesoral

\n

Articolul 260(1)

\n

La cererea și cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public declanșează procedura lichidării pasivului succesoral.

\n
(2)În cazul în care există date din care rezultă că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului succesoral se face la cererea oricărui creditor, cu acordul unității administrativ-teritoriale care urmează să culeagă moștenirea vacantă.
\n

Articolul 261(1)

\n

Pentru stabilirea întinderii masei succesorale, atât sub aspectul drepturilor, cât și al obligațiilor, notarul public procedează la inventarierea bunurilor defunctului. Nu fac obiectul lichidării bunurile care constituie amintiri de familie, precum și orice alte bunuri exceptate, în acest scop, de legislația în vigoare.

\n
(2)După efectuarea inventarului, notarul public întocmește, în condițiile legii, tabloul creditorilor.
\n
(3)Tabloul creditorilor se comunică la Camera în care notarul public își are sediul biroului notarial, în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia, și se completează, dacă este cazul, și cu alți creditori, în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale.
\n
(4)Tabloul creditorilor cuprinde: a) numele și prenumele creditorilor și datele de identificare ale acestora; ... b) cuantumul creanțelor și garanțiile afectate acestora, precum și înscrisurile doveditoare. ...
\n

Articolul 262(1)

\n

După definitivarea tabloului creditorilor, notarul public procedează la eliberarea certificatului succesoral de lichidare.

\n
(2)Certificatul succesoral de lichidare se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de lege și de prezentul regulament pentru eliberarea certificatului de moștenitor. Certificatul cuprinde numărul, calitatea și întinderea drepturilor moștenitorilor și legatarilor, compunerea masei succesorale prin evidențierea activului și pasivului, acordul moștenitorilor privind modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului și termenul de finalizare a procedurii.
\n
(3)În certificatul succesoral de lichidare eliberat de notarul public se menționează și ordinea de preferință a creditorilor, stabilită de lege, la plata datoriilor.
\n
(4)Notarul public solicită înregistrarea certificatului succesoral de lichidare în RNNEC și, după caz, în cartea funciară, AEGRM și în alte registre de publicitate. Începerea procedurii de lichidare a pasivului succesoral se face publică și pe pagina de internet a Camerei.
\n

Articolul 263(1)

\n

Lichidarea pasivului succesoral se face de către lichidatorul desemnat în condițiile legii și menționat în certificatul succesoral de lichidare.

\n
(2)Convenția de lichidare reprezintă acordul moștenitorilor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, se încheie în formă autentică și are valoarea unui mandat special.
\n
(3)Convenția de lichidare cuprinde: numele și prenumele lichidatorului, puterile acestuia și condițiile în care se vor vinde bunurile succesorale; dacă obligațiile moștenitorilor se sting în alt mod decât vânzarea prin bună învoială sau licitație publică, prin convenție se va stabili natura juridică a actului, dare în plată, cesiune de creanță sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau convenită de părți; modul în care se vor stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale; sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar deschis pe numele lichidatorului, destinat plății tuturor datoriilor succesiunii; data la care se va face lichidarea, dacă părțile au stipulat un termen, sau condiția de a rămâne temporar în coproprietate.
\n
(4)Lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor potrivit convenției de lichidare sau, după caz, sesizează Camera, în vederea organizării vânzării la licitație publică a bunurilor succesorale în condițiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitațiilor, aprobat de Consiliul Uniunii.
\n
(5)Sumele rezultate din valorificarea bunurilor lichidate se depun într-un cont bancar nepurtător de dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul consemnării acestor sume.
\n

Articolul 264(1)

\n

După îndeplinirea de către lichidator a obligației prevăzute de art. 131 din lege, notarul public eliberează certificatul de moștenitor, care va evidenția în masa succesorală produsul net al lichidării.

\n
(2)Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moștenirii, în certificatul de moștenitor se vor menționa moștenitorii, cotele ce revin acestora, precum și pasivul succesoral rămas neacoperit după lichidare.
\n
(3)În cazul în care se constată existența unor bunuri și/sau debite care au fost omise la stabilirea masei succesorale, notarul public reia procedura succesorală și, după caz, valorificarea bunurilor în vederea îndestulării creditorilor ale căror creanțe nu au fost stinse, înscriși în tabloul creditorilor.
\n
(4)În limita remunerației stabilite și a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare, inclusiv cheltuieli cu spezele și comisioanele bancare pentru plata sumelor rezultate în urma lichidării, costurile generate de procedura lichidării succesorale se acoperă cu preferință față de alte creanțe, creditorii succesiunii și moștenitorii având posibilitatea să le plătească anticipat, după care și le vor recupera din sumele aflate la dispoziția lichidatorului.
\n

Secţiunea a 6-a Procedura organizării licitațiilor și a certificării rezultatului acestora în vederea lichidării pasivului succesoral

\n

Articolul 265(1)

\n

În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitații publice de bunuri mobile sau imobile.

\n
(2)Licitația prevăzută la alin. (1)
\n
(3)Fiecare etapă procedurală a licitației organizate de către Cameră pentru lichidarea pasivului succesoral, precum și rezultatul acesteia se certifică de către notarul public instrumentator al dosarului succesoral.
\n

Articolul 266(1)

\n

Licitația se finalizează prin întocmirea unei încheieri de certificare a rezultatului licitației, care se semnează de către notarul public care instrumentează procedura succesorală, de către lichidator și de dobânditorul bunului.

\n
(2)Pe baza încheierii de certificare a rezultatului licitației, notarul public care instrumentează procedura succesorală întocmește, cu respectarea formelor prevăzute de lege, actul prin care se transmite dreptul de proprietate asupra bunului către dobânditor.
\n
(3)Actul notarial se va încheia între lichidator și dobânditor. În cuprinsul actului notarial se vor arăta sarcinile care grevează bunul și, dacă este cazul, condițiile în care acestea se vor stinge și radia din registrele de publicitate.
\n
(4)Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitație se consemnează într-un cont bancar separat, deschis pe numele lichidatorului, acesta urmând să efectueze plățile în ordinea stabilită de lege, dispozițiile art. 1.155, 2.333 și 2.342 din Codul civil fiind aplicabile corespunzător.
\n

Secţiunea a 7-a Procedura divorțului pe cale notarială

\n

Articolul 267(1)

\n

Procedura divorțului prin acordul soților este de competența notarului public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei sau a Tribunalului București, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuință comună a soților.

\n
(2)La primirea cererii, notarul public are obligația de a verifica, în prealabil, competența teritorială, potrivit legii. Dacă părțile insistă să înregistreze cererea cu încălcarea competenței, notarul public procedează la înregistrarea cererii și pronunță o încheiere de respingere a acesteia.
\n
(3)Cererea de divorț primește și un număr de înregistrare unic la nivel național din Registrul național de evidență a certificatelor de divorț (RNECD).
\n
(4)În cazul în care stabilește că divorțul prin acordul soților este de competența altui birou notarial, notarul public îndrumă părțile să se adreseze notarului public competent.
\n
(5)În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competența de îndeplinire a procedurii divorțului prin acordul părților aparține biroului notarial care a înregistrat primul cererea la RNECD.
\n

Articolul 268

\n

Prin ultima locuință comună se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții. Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora. Declarația se va consemna în cererea de divorț și în încheierea de admitere a cererii de divorț.

\n

Articolul 269

\n

Soții se vor prezenta personal în fața notarului public pentru depunerea cererii de divorț, precum și ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruința în cererea de divorț și exprimarea consimțământului liber și neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepție, cererea de divorț se poate depune la notarul public și prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate mențiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii.

\n

Articolul 270(1)

\n

Cererea de divorț se face în scris și se semnează personal de către soți sau prin mandatar, în fața notarului public la care se depune cererea.

\n
(2)Cererea de divorț va cuprinde declarația soților că au ori nu copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, acordul de principiu al ambilor părinți cu privire la copiii minori, precum și învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soți după divorț.
\n
(3)Cererea de divorț va fi însoțită de fotocopii de pe certificatele de naștere ale soților, precum și de pe actele de identitate ale acestora și, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorț, soții vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autoritățile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorț.
\n
(4)Originalul certificatului de căsătorie se reține de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorț.
\n
(5)La primirea cererii de divorț, notarul public verifică identitatea soților și dacă datele înscrise în cererea de divorț corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii.
\n

Articolul 271(1)

\n

În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorțuri, după ce a verificat dacă este competent și dacă a fost plătit onorariul.

\n
(2)După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorț, notarul public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiași soți o altă cerere de divorț.
\n
(3)Notarul public, după ce efectuează operațiunile prevăzute la alin. (1)
\n

(2)

\n
(4)La expirarea termenului prevăzut la alin. (3)
\n
(5)Notarul public respinge cererea de divorț dacă soții nu se înțeleg cu privire la exercitarea drepturilor părintești sau la purtarea numelui de familie după divorț.
\n

Articolul 272

\n

În vederea admiterii cererii de divorț în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, atașând cererii proiectul acordului soților cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale și stabilirea contribuției fiecăruia dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor după divorț. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluționării procedurii de divorț pe cale notarială.

\n

Articolul 273

\n

Dacă soții stăruie în cererea de divorț și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat, după autentificarea acordului părinților cu privire la copiii minori, notarul public întocmește o încheiere de admitere a cererii de divorț prin acordul părților, încheiere prin care constată că aceștia își exprimă consimțământul liber și neviciat și sunt îndeplinite, cumulativ, și celelalte condiții legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.

\n

Articolul 274(1)

\n

După admiterea cererii de divorț, notarul public eliberează certificatul de divorț prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părților.

\n
(2)Certificatul de divorț se întocmește în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soți, un exemplar pentru dosarul de divorț, un exemplar pentru mapa de divorțuri de la sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat și un exemplar pentru registrul stării civile deținut de direcția județeană de evidență a persoanelor.
\n

Articolul 275(1)

\n

În vederea eliberării certificatului de divorț, notarul public va solicita, prin intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorț din Registrul unic al certificatelor de divorț, ținut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorț.

\n
(2)Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorț din Registrul unic al certificatelor de divorț se stabilește prin protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne și Uniune.
\n

Articolul 276(1)

\n

Certificatul de divorț face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soților, precum și a numelui de familie pe care fiecare dintre soți îl va purta după divorț.

\n
(2)După eliberarea certificatului de divorț, notarul public comunică, de îndată, un exemplar al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face mențiune despre divorț în actul de căsătorie, și un exemplar la registrul stării civile ținut de direcția județeană de evidență a persoanelor.
\n
(3)Odată cu eliberarea certificatului de divorț, notarul public restituie soților certificatul de căsătorie, pe care va înscrie mențiunea: \"Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorț nr. .../...\", urmată de semnătura și sigiliul notarului public instrumentator.
\n
(4)În cazul admiterii cererii de divorț, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluția, în vederea închiderii poziției respective din RNECD.
\n

Articolul 277

\n

Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorț în următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părților: a) nu are competența să soluționeze cererea de divorț; ... b) unul dintre soți este pus sub interdicție; ... c) unul dintre soți nu își poate exprima consimțământul liber și neviciat; ... d) la depunerea cererii de divorț nu sunt prezenți ambii soți personal sau prin mandatar; ... e) unul dintre soți sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în fața notarului public; ... f) soții refuză să dea declarațiile prevăzute de prezentul regulament; ... g) soții nu se înțeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorț de către fiecare dintre ei; ... h) soții nu prezintă, la depunerea cererii de divorț, actul de căsătorie în original; ... i) unul dintre soți se prezintă în fața notarului public la termenul de 30 de zile acordat și declară că nu mai stăruie în cererea de divorț; ... j) unul dintre soți nu mai stăruie în cererea de divorț, întrucât nu s-a prezentat în fața notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorț; ... k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soți a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă; ... l) soții se împacă; ... m) soții își retrag cererea de divorț; ... n) soții nu se înțeleg cu privire la obligațiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la numele ce urmează să îl poarte după divorț; ... o) înainte de finalizarea procedurii de divorț unul dintre soți a decedat, căsătoria încetând în acest mod. ...

\n

Articolul 278(1)

\n

În cazul respingerii cererii de divorț, notarul public comunică de îndată, în format electronic, soluția pronunțată, în vederea închiderii poziției respective în RNECD.

\n
(2)Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorț se soluționează potrivit dispozițiilor în materie de stare civilă.
\n

Secţiunea a 8-a Procedura apostilei și supralegalizării actelor notariale

\n

Articolul 279(1)

\n

Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii și a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camere, în condițiile legii, ale prezentului regulament și ale metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii.

\n
(2)Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condițiile stabilite de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către notarii publici, cu respectarea dispozițiilor legii.
\n
(3)Apostila aplicată de Camere atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul procedurii sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camere numai pe actele notariale prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor părți la Convenția privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961 și denumită în continuare Convenția de la Haga, care au aderat la aceasta sau au ratificat-o.
\n
(4)Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare ale Convenției de la Haga sau cu care România nu a încheiat tratate care conțin dispoziții privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoașterea reciprocă a valabilității actelor, că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii și calitatea în care a acționat autoritatea care a îndeplinit actul, precum și identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act. Supralegalizarea de către Camere se face numai pe actele notariale.
\n
(5)Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
\n
(6)Ștampila pentru apostilă, precum și cea pentru supralegalizare au diametrul de 35 mm și cuprind cel puțin denumirea Camerei și denumirea procedurii: \"apostilă\" și, respectiv, \"supralegalizare\". Pentru ștampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localității în care funcționează sediul principal, iar pentru ștampilele sediilor secundare, denumirea județului în care funcționează acestea. Modelele ștampilelor pentru apostilă și supralegalizare sunt prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
\n
(7)Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea se înscrie, sub încheierea care certifică aplicarea procedurii, următoarea mențiune, după caz: \"Această apostilă/supralegalizare certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat autoritatea care a îndeplinit procedura sau, după caz, identitatea sigiliului ori a ștampilei de pe act. Această apostilă/supralegalizare nu certifică conținutul documentului\". Pentru fiecare procedură, Camerele vor realiza, prin intermediul Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul menționat și care vor fi aplicate pe fiecare document de către persoana desemnată, în funcție de procedura solicitată.
\n
(8)Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive: a) atestarea efectuată de către Cameră în condițiile mai sus arătate; ... b) atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe; ... c) atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul urmează a fi folosit. ...
\n
(9)Dacă înscrisul emis de autoritățile străine a fost supralegalizat în statul de origine, documentul atestat de autoritățile statului emitent va fi atestat, în vederea folosirii în România, și de misiunea diplomatică sau consulară română aflată pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Externe al României.
\n

Articolul 280(1)

\n

Fac excepție de la aplicarea apostilei sau supralegalizării actele notariale care urmează să fie folosite în state cu care România are încheiate tratate care conțin dispoziții privind scutirea de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoașterea reciprocă a valabilității acestor acte. În situația în care, deși solicitantului actului i se aduce la cunoștință acest fapt, acesta stăruie să îi fie aplicată procedura solicitată, iar actele depuse îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul regulament, Camera va întocmi procedura solicitată pentru statul respectiv.

\n
(2)Dispozițiile alin. (1)
\n

Articolul 281(1)

\n

Activitatea de aplicare a apostilei sau a supralegalizării pe actele notariale se desfășoară de către Camere, prin intermediul birourilor apostilă și supralegalizare, birouri care funcționează la sediul principal și la sediile secundare ale Camerei.

\n
(2)În cadrul fiecăruia dintre aceste birouri va funcționa cel puțin o persoană cu studii superioare juridice, numită în continuare \"persoana desemnată\", căreia îi revine în competență aplicarea apostilei sau supralegalizarea actelor notariale.
\n
(3)Înainte de începerea activității, persoana desemnată va depune specimenul de semnătură la Uniune, în Registrul unic de evidență a specimenelor de semnătură ale persoanelor desemnate și a specimenelor sigiliilor pentru apostilă și supralegalizare ale camerelor notarilor publici, denumit în continuare Registrul unic de apostilă și supralegalizare.
\n
(4)Apostila sau supralegalizarea se aplică numai de către persoana desemnată, al cărei specimen de semnătură se află în registrul ținut de Uniune.
\n
(5)Pentru fiecare procedură îndeplinită, Camera folosește sigilii distincte, înregistrate în prealabil în Registrul unic de apostilă și supralegalizare, puse la dispoziție de către Uniune.
\n

Articolul 282(1)

\n

Apostilarea sau supralegalizarea actelor notariale poate fi solicitată de titularul actului sau de orice alt deținător al acestuia.

\n
(2)Apostila sau supralegalizarea se aplică fie direct pe actul original sau pe copia legalizată a actului, fie pe o prelungire a acestora, care va face corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat și care va fi broșată cu acesta. Între actul apostilat sau supralegalizat și prelungirea pe care se înscrie apostila sau supralegalizarea se vor aplica cel puțin două ștampile de legătură ale biroului apostilă și supralegalizare, precum și semnătura persoanei desemnate, pe fiecare dintre ștampile.
\n

Articolul 283(1)

\n

Se pot apostila sau supralegaliza și traduceri legalizate de către notarul public sau, după caz, traduceri efectuate de către interpretul și traducătorul autorizat, dacă semnătura acestuia, aflată pe traducerea respectivă, a fost legalizată de către notarul public în condițiile art. 152 din lege. Pentru a fi apostilate sau supralegalizate, la traduceri se anexează copii ale actelor care au fost traduse, acestea făcând corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat.

\n
(2)Nu se pot apostila sau supralegaliza traducerile prevăzute la alin. (1)
\n

Articolul 284(1)

\n

În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unor traduceri legalizate de către notarul public, această operațiune se poate realiza numai dacă actul tradus și legalizat este un act emis, certificat ori confirmat de autoritățile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea, o copie a acestuia urmând a fi atașată traducerii legalizate a cărei apostilare sau supralegalizate este solicitată.

\n
(2)În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unei copii legalizate de către notarul public, această operațiune se poate realiza numai dacă actul de pe care a fost făcută copia legalizată este un act oficial emis, certificat ori confirmat de autoritățile române sau de către o altă persoană autorizată de acestea.
\n

Articolul 285Aplicarea apostilei sau supralegalizării poate fi refuzată dacă:

\n
a)actul a cărui apostilare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat care nu este parte la Convenția de la Haga sau actul a cărui supralegalizare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat parte la Convenția de la Haga; ... b) textul actului nu este lizibil din cauza deteriorării; ... c) actul este completat sau semnat cu creion; ... d) actul conține adăugiri sau corecturi neconfirmate oficial; ... e) actul nu e susceptibil a fi apostilat sau supralegalizat; ... f) Camera nu deține specimenele semnăturilor persoanelor semnatare ale actului supus procedurii apostilării sau supralegalizării; ... g) actul nu a fost supus unei proceduri notariale. ...
\n

Articolul 286

\n

Tariful perceput pentru aplicarea procedurii pe fiecare exemplar al actului apostilat sau supralegalizat se stabilește, prin hotărâre, de către Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 287(1)

\n

Arhivarea actelor apostilate sau supralegalizate se va face în mape distincte pentru fiecare procedură, în conformitate cu prevederile nomenclatorului arhivistic aprobat de Uniune și avizat de Arhivele Naționale ale României.

\n
(2)Cererile împreună cu copiile anexate se vor păstra de către Camere în mape, potrivit alin. (1)
\n

Articolul 288

\n

Consiliul Uniunii aprobă, prin hotărâre, metodologia de aplicare a apostilei și a supralegalizării de către Camere, precum și modul de organizare și desfășurare a acestei activități.

\n

Secţiunea a 9-a Procedura medierii și arbitrajului pentru soluționarea litigiilor interprofesionale

\n

Articolul 289(1)

\n

Anterior sesizării instanței de judecată, litigiile dintre notarii publici, dintre notari și organele profesionale, precum și dintre organele profesionale, cu excepția acelor litigii care sunt de competența Consiliului de disciplină, sunt supuse procedurii medierii sau, după caz, arbitrajului. În îndeplinirea acestor proceduri, părțile pot solicita soluționarea litigiului pe calea medierii sau, după caz, a arbitrajului.

\n
(2)Cererea prin care se solicită medierea sau, după caz, arbitrajul cuprinde cel puțin următoarele mențiuni: identificarea părților, descrierea aspectelor litigioase care urmează a fi soluționate pe această cale, mențiuni cu privire la o eventuală clauză compromisorie, arătarea dovezilor pe care se întemeiază cererea, procedura aleasă pentru soluționarea litigiului, precum și semnătura solicitantului.
\n

Articolul 290

\n

Primind cererea, președintele Camerei sau, după caz, președintele Uniunii, dispune convocarea Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Consiliului Uniunii și citarea părților.

\n

Articolul 291(1)

\n

Părțile aflate în litigiu se prezintă la termenul stabilit prin citație, la organul competent să soluționeze procedura de mediere.

\n
(2)În cazul imposibilității de prezentare a uneia dintre părțile convocate, partea în cauză va înștiința, în timp util, organul competent despre această împrejurare. La cererea acesteia și cu acordul celeilalte părți se stabilește un nou termen pentru care se va relua procedura citării.
\n

Articolul 292(1)

\n

Procesul de mediere are loc la sediul Colegiului director al Camerei care a primit sesizarea cu privire la existența litigiului sau la sediul Consiliului Uniunii.

\n
(2)Procedura de mediere se închide, după caz, prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării totale sau parțiale a conflictului sau prin constatarea de către organul competent a eșuării medierii.
\n
(3)La închiderea procedurii de mediere se întocmește un proces-verbal care se semnează de către părți și de organul competent.
\n
(4)Când părțile aflate în dispută au ajuns la o înțelegere, se redactează de către organul competent un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de părți.
\n

Articolul 293(1)

\n

Primind cererea, președintele Camerei sau, după caz, președintele Uniunii dispune măsurile necesare în vederea soluționării acesteia prin procedura arbitrajului.

\n
(2)Părțile aflate în litigiu se prezintă la termenul stabilit prin citație la organul competent să soluționeze procedura de arbitraj.
\n
(3)Litigiul se soluționează printr-o hotărâre motivată. Hotărârea pronunțată este obligatorie pentru părți.
\n

Articolul 294

\n

Modul de organizare și desfășurare a procedurii arbitrajului se stabilește prin metodologie aprobată de către Consiliul Uniunii.

\n

Secţiunea a 10-a Procedura citării, comunicării și notificării în materie notarială

\n

Articolul 295

\n

Citarea și notificarea părților, precum și comunicarea actelor de procedură în materie notarială se fac cu respectarea metodologiei adoptate de Consiliul Uniunii.

\n

Articolul 296

\n

Modelul citației și cel al notificării, precum și dovada de îndeplinire a acestor proceduri sunt prevăzute în anexele nr. 37 38 Secţiunea a 11-a Alte proceduri notariale

\n

Articolul 297(1)

\n

Notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere ca forma autentică să fie o condiție de valabilitate a actului.

\n
(2)Pentru legalizarea semnăturii lor, părțile se prezintă personal în fața notarului public.
\n
(3)Exemplarele înscrisului se prezintă notarului public nesemnate, urmând a fi semnate în fața acestuia.
\n
(4)Legalizarea semnăturii părților de către notarul public face dovada deplină a prezenței acestora, a semnării înscrisului în fața notarului public, precum și a datei acestuia.
\n
(5)Notarul public nu este răspunzător de conținutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii și bunelor moravuri.
\n

Articolul 298(1)

\n

Pentru legalizarea amprentei sigiliului, acesta se aplică, în prezența notarului public, pe suportul material prezentat în acest scop de către partea interesată, care va fi identificată în încheierea de legalizare a sigiliului.

\n
(2)Pentru legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un singur suport de hârtie corespunzător, care se păstrează în depozit notarial. Încheierea de legalizare se întocmește în numărul de exemplare cerut de părți, plus câte unul pentru fiecare dintre procedurile notariale îndeplinite, părților eliberându-li-se numai încheierea de legalizare a sigiliului și cea de primire în depozit.
\n
(3)La cererea părților, notarul public poate legaliza și amprenta ștampilei persoanei juridice, a unui profesionist sau a oricărei entități fără personalitate juridică, reglementată de lege.
\n

Articolul 299

\n

Încheierea de legalizare a specimenului de semnătură și/sau a amprentei sigiliului ori ștampilei cuprinde mențiunile prevăzute de art. 147 alin. (4) din lege, privind îndeplinirea condițiilor esențiale ale legalizării semnăturii.

\n

Articolul 300(1)

\n

Darea de dată certă pe înscrisurile prezentate de părți se îndeplinește în condițiile prevăzute de lege.

\n
(2)Notarul public nu este răspunzător de conținutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii și bunelor moravuri.
\n
(3)O copie a înscrisului purtând încheierea de dată certă se oprește în arhiva biroului notarial.
\n

Articolul 301

\n

În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul public va întocmi încheierea corespunzătoare, în cuprinsul căreia va identifica persoana care solicită certificarea și va constata faptul certificat. Încheierea se întocmește în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă.

\n

Articolul 302(1)

\n

Certificarea faptului că o persoană este în viață se constată de către notarul public prin percepția acestuia în baza simțurilor proprii, asupra persoanei prezente în fața sa.

\n
(2)Încheierea de certificare a faptului că persoana se află în viață va cuprinde elementele de identificare ale persoanei și modul în care i s-a stabilit identitatea potrivit art. 85 din lege, data identificării în format an, lună, zi, ora constatării, precum și semnătura solicitantului.
\n

Articolul 303

\n

Notarul public certifică, prin încheiere, faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarial sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul public se deplasează în acel loc, dar numai în limita circumscripției sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.

\n

Articolul 304(1)

\n

Pentru certificarea faptului că persoana din fotografie este aceeași cu persoana care cere certificarea, aceasta depune o fotografie de dată recentă, în numărul de exemplare câte se solicită să fie certificate, plus unul pentru arhivă. Identificarea persoanei se face în condițiile legii.

\n
(2)Încheierea de certificare se întocmește în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă. Fotografia se aplică pe fiecare exemplar al încheierii, iar notarul public va face următoarea mențiune pe încheiere: \"Persoana din fotografie este.... Notar public, l.s.\" Pe marginea fotografiei se aplică matricea timbrului sec al notarului public, fără a se deteriora fotografia.
\n

Articolul 305(1)

\n

Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somații sau notificări la o anumită zi și oră la sediul biroului notarial sau într-un alt loc, partea interesată depune un exemplar al somației sau al notificării, împreună cu dovada comunicării acesteia către toate persoanele interesate.

\n
(2)Notarul public verifică dacă înmânarea sau comunicarea somației ori notificării s-a făcut în condițiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularitățile procedurii de citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată se prezintă în fața notarului public.
\n
(3)La data, ora și locul indicate în somație sau notificare, notarul public dispune să se strige de 3 ori la intervale de 5 minute numele și prenumele persoanei somate sau notificate.
\n
(4)În cazul în care notarul public îndeplinește procedura de certificare prevăzută la alin. (1)
\n
(5)Declarația persoanei somate sau notificate se consemnează în încheierea de certificare, semnată de notarul public și de părțile interesate. În cazul refuzului de a face declarația sau de a semna, precum și în caz de neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face mențiunea corespunzătoare în încheiere.
\n
(6)Somația sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte, dacă printr-un act autentic părțile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate prin somație sau notificare.
\n
(7)Încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă.
\n

Articolul 306

\n

Certificarea rezultatelor tombolelor, tragerilor la sorți, concursurilor, loteriilor publicitare, licitațiilor și/sau etapelor procedurale ale licitațiilor, solicitată notarului public, se face de către acesta prin încheiere. Notarul public va întocmi încheieri separate pe care le va înregistra distinct în registrul general, în fiecare zi, în cazul în care evenimentele certificate se desfășoară pe parcursul mai multor zile.

\n

Articolul 307(1)

\n

Certificarea site-urilor se face de notarul public, prin încheiere, la cererea celui interesat. Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite și data, respectiv anul, luna, ziua, ora și minutul publicării. La încheiere se atașează captura de ecran tipărită pe suport hârtie.

\n
(2)În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita prezența unui expert în domeniu.
\n

Articolul 308(1)

\n

La încheierea de certificare a programelor informatice solicitată notarului public, indiferent de forma în care programul este prezentat de către parte, se anexează varianta tipărită, integrală sau parțială a programului, după caz.

\n
(2)Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite cu semnătura solicitantului la sfârșitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora și minutul, indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat, spre tipărire, programul aflat pe CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare, precum și denumirea programului prezentat. Încheierea și documentul anexat se eliberează părții în numărul de exemplare solicitat.
\n
(3)În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita ca programul să fie atestat de un expert în domeniu.
\n

Articolul 309(1)

\n

În cazul în care se solicită certificarea unui anumit produs, acesta se prezintă la sediul biroului notarial sau, după caz, este identificat de notarul public în urma deplasării la locul unde se află produsul, în limitele circumscripției sale teritoriale.

\n
(2)În cuprinsul încheierii de certificare, identificarea produsului se va face prin descrierea elementelor despre care solicitantul pretinde că îl diferențiază de alte produse similare și prin atașarea fotografiilor acelui produs.
\n
(3)Încheierea de certificare cuprinde identificarea solicitantului, descrierea produsului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora și minutul, și locul constatării.
\n
(4)La încheiere se atașează fotografiile produsului a cărui certificare s-a solicitat, acestea purtând semnătura solicitantului. Încheierea de certificare, împreună cu fotografiile atașate, se eliberează părții în numărul de exemplare solicitat.
\n

Articolul 310

\n

Certificarea de către notarul public a proceselor-verbale și a hotărârilor organelor colegiale ale oricăror forme asociative se face la cerere, printr-o încheiere, în condițiile legii. În încheiere, notarul public menționează datele de identificare a solicitantului acestei proceduri și, după caz, a semnatarilor, calitatea acestora, data, respectiv anul, luna, ziua, ora, și locul certificării. La încheiere se anexează hotărârea sau, după caz, procesul-verbal întocmit de semnatari. Încheierea de certificare emisă de notarul public nu atestă legalitatea hotărârii sau a procesului-verbal întocmit, ci numai faptele consemnate în încheierea de certificare.

\n

Articolul 311(1)

\n

Cererea pentru legalizarea copiei de pe un înscris cuprinde numele, prenumele și adresa solicitantului, identificarea înscrisului a cărui copie se cere a fi legalizată și numărul de exemplare cerut.

\n
(2)Un exemplar al copiei legalizate se reține la dosar.
\n
(3)Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conțin corecturi, ștersături, adăugări, cuvinte tăiate sau alte particularități, dacă nu sunt confirmate prin semnătura și sigiliul autorității care le-a întocmit sau, după caz, semnătura părților.
\n
(4)În cazul în care înscrisul prezintă alte particularități care nu afectează conținutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se fac mențiunile corespunzătoare acestor particularități.
\n
(5)Identificarea persoanei care solicită eliberarea copiei legalizate nu este obligatorie.
\n
(6)La cererea părților, a succesorilor sau reprezentanților acestora, precum și a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă.
\n

(7)

", "next": 239301}