7.114. Alimentarea cu gaz petrolier lichefiat drept combustibil pentru cazane, se face numai de la depozite exterioare.
\n7.115. În clădirile civile care nu sunt înalte şi foarte înalte, precum şi în cele de producţie şi/sau depozitare se admite depozitarea a maximum 10 mc de combustibil lichid necesar folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină, păcură).
\n7.116. În interiorul sălilor de cazane independente, alipite clădirilor, înglobate în acestea sau amplasate pe terasă se admite amplasarea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate de maximum 2 mc.
\n7.117. Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face atunci când aceasta este posibilă, când volumul depozitului depăşeşte 10 mc şi când soluţia exterioară se dovedeşte mai economică.
\n7.118. Depozitele pot fi supraterane, semi-îngropate sau îngropate. Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fără restricţii de distanţă faţă de construcţie.
\nPrin semiîngropat se înţelege acoperirea rezervorului cu un strat de pământ cu grosimea minimă de 50 cm.
\n7.119. În scopul protecţiei mediului, rezervoarele metalice de combustibil lichid pentru depozite semi-îngropate şi îngropate se prevăd, fie cu pereţi dubli, cu instalaţie automată de detecţie a prezenţei combustibilului în spaţiul dintre pereţi şi montare direct în sol, fie cu pereţi simpli şi montare în cuvă de beton.
\n7.120. Rezervoarele de combustibil lichid, indiferent de capacitatea lor, se prevăd cu conducte de alimentare (dacă alimentarea se face pe sus, aceasta se prelungeşte până la 50 cm de la fundul rezervorului), conducte de plecare, conducte de recirculare (dacă plecarea se face prin pompare), conducte de preaplin cu indicatoare de nivel care nu sunt din sticlă şi cu conducte de aerisire comunicând direct cu exteriorul şi având la capătul exterior opritoare de flăcări.
\n7.121. În toate cazurile în care depozitul exterior este suficient de apropiat şi există diferenţa de nivel necesară, se prevede şi posibilitatea golirii rapide a rezervorului de consum zilnic în depozitul exterior. Atât preaplinul cât şi golirea rapidă se conduc la rezervorul de depozitare printr-o conductă comună.
\n7.122. În situaţia în care construcţia pe care o deserveşte centrala termică este prevăzută cu instalaţii de semnalizare a incendiului, acestea trebuie să supravegheze încăperea centralei termice şi camerele rezervoarelor de combustibil lichid.
\n7.123. Pentru umplerea rezervoarelor de combustibil (de depozit sau de consum zilnic), dacă aceasta nu se poate face gravitaţional, se prevăd pompe electrice (una activă şi una de rezervă).
\n7.124. Este interzisă trecerea conductelor de combustibil lichid prin încăperi, canale, ghene, în care scăpările de lichid combustibil sau de gaze prezintă pericol de incendiu sau explozie.
\n7.125. În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de combustibil solid cu o capacitate de max. 20 mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul construcţiei şi vor au cel puţin un perete exterior pe care se amplasează dotările specifice în vederea aprovizionării periodice cu combustibil.
\n7.126. Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 mc, pentru fiecare unitate de cazan, pot fi amplasate în interiorul sălii cazanelor.
\n7.127. Pentru centralele termice cu cărbune funcţionând în condiţiile prevăzute la art. 7.73 se recomandă ca alimentarea cazanelor cu combustibil, ca şi îndepărtarea cenuşii să se facă mecanic.
\n7.128. Depozitarea cenuşii şi a zgurii se face în spaţii exterioare, adăpostite de vânt (eventual cu parapet incombustibil).
\nAsigurarea aerului de combustie 7.129. Pentru admisia aerului de combustie se prevăd grile în pereţii exteriori ai centralei, de regulă în peretele din spatele cazanelor sau în zonele adiacente acestuia din pereţii laterali.
\n7.130. Secţiunea liberă a grilelor de aer pentru combustie se determină prin calcul, în funcţie de puterea termică a centralei, de tipul combustibilului utilizat şi de tipul arzătorului.
\n7.131. În caz că nu este posibilă asigurarea aerului de combustie prin ventilare naturală (grile de admisie sau prize cu canale), se prevăd în acest scop ventilatoare. Nu se prevăd, pentru acestea, unităţi de rezervă.
\nEvacuarea gazelor de ardere 7.132. Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiţia obligatorie de a se lua măsurile necesare pentru ca noxele conţinute de gazele de ardere, după pătrunderea în atmosferă şi dispersia lor, să se încadreze în limitele admise pentru concentraţiile din aer şi de la sol. Încadrarea în limitele admise se referă atât la noxele evacuate de centrala termică cât şi, separat, la ansamblul format de această centrală şi alte surse de noxe existente sau previzibile în zonă.
\n7.133. La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se analizează necesitatea prevederii de dispozitive de reţinere a cenuşii zburătoare, pentru a nu se depăşi concentraţia admisibilă de noxe în atmosferă, potrivit legislaţiei în vigoare la data proiectării instalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere.
\n7.134. Dimensionarea coşului de fum se face în funcţie de puterea cazanelor şi tipul de combustibil. Înălţimea şi secţiunea coşului de fum se stabileşte în funcţie de:
\n7.135. Soluţia constructivă şi materialele componente ale coşului de fum trebuie să răspundă, în principal, cerinţelor privind:
\n7.136. Coşurile de fum la care sunt racordate cazane care evacuează gaze de ardere cu temperaturi scăzute sau la care se poate produce condens pe suprafaţa interioară a acestuia se execută din materiale rezistente la coroziune chimică: de ex. din tuburi de şamotă, aluminiu, oţel inox, etc., rezistente şi la temperatură.
\n7.137. Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural, ţinând seama şi de tipul de cazan folosit.
\n7.138. Tirajul forţat se prevede în cazurile în care tirajul natural este insuficient pentru evacuarea gazelor de ardere şi atunci când se constată:
\n7.139. Coşul de fum situat la mai puţin de 1,5 m în plan orizontal, de coama acoperişului, trebuie să depăşească coama cu minimum 0,5 m pentru învelitori incombustibile şi 1 m pentru învelitorile combustibile. Coşul de fum amplasat la distanţe mai mari de 1,5 m faţă de coama acoperişului va avea înălţimea de cel puţin 1 m faţă de învelitoare.
\n7.140. În ansamblurile de locuinţe, coşurile de fum ale centralelor termice funcţionând cu combustibil lichid sau gazos se alipesc sau se înglobează în cele mai înalte clădiri din ansamblu.
\n7.141. Se recomandă ca, pe cât posibil, coşurile înglobate în clădiri să nu treacă prin încăperi în care căldura degajată influenţează negativ confortul necesar sau materialele depozitate.
\n7.142. Pentru centralele termice amplasate la ultimul nivel sau pe terasa clădirii se recomandă utilizarea cazanelor cu suprapresiune în camera de ardere care necesită pentru evacuarea gazelor de ardere coşuri de fum cu înălţimi reduse.
\n7.143. Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu SR EN 15287.
\n7.144. În cazul tirajului natural se admite racordarea la acelaşi coş de fum necompartimentat a mai multor cazane, cu condiţia încadrării vitezei gazelor de ardere în limitele recomandate de STAS 3417, în funcţie de regimul de funcţionare şi încărcare al cazanelor.
\n7.145. Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru reglarea tirajului cazanelor în funcţiune, pentru închiderea traseului gazelor de ardere - la cazanele care nu funcţionează - şi pentru compensarea dilatărilor.
\n7.146. Canalele de fum se prevăd cu guri de vizitare şi control care să se închidă etanş prin capace sau uşi metalice termoizolante, amplasate la începutul canalului de fum şi la schimbările de direcţie ale acestuia. La baza coşului de fum se prevede o deschidere de vizitare cu uşă etanşă, pentru inspecţie şi curăţire.
\n7.147. Canalele de fum se prevăd, cu clapete de explozie astfel proiectate încât să se deschidă la o presiune inferioară presiunii de explozie care poate distruge canalul.
\n7.148. În cazul tirajului natural, lugimea canalului de fum nu va depăşi 1/3 din înălţimea coşului de fum.
\n7.149. Se recomandă ca la evacuarea forţată a gazelor de ardere să se prevadă coşuri individuale pentru fiecare cazan.
\n7.150. Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice rigide sau flexibile, materiale ceramice, zidărie, etc.) se protejează la interior, în funcţie de temperatura şi de caracterul agresiv al gazelor de ardere.
\n7.151. Problemele specifice ale evacuării gazelor de ardere de la cazanele centralelor termice de apartament se rezolvă potrivit reglementărilor tehnice de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici şi a normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a gazelor petroliere lichefiate.
\nProbleme specifice ale centralelor termice care alimentează instalaţii de încălzire existente 7.152. În cazul modernizării unei centrale termice sau în cazul proiectării unei centrale termice noi care alimentează şi clădiri existente se ţine seama de reducerea sarcinii termice dacă aceste clădiri au fost reabilitate termic.
\n7.153. Cazanele care alimentează instalaţii existente trebuie să furnizeze necesarul de căldură calculat ţinând seama de starea reală de exploatare a clădirilor.
\n7.154. La dimensionarea şi alegerea pompelor de circulaţie din centrala termică se stabilesc pierderile de sarcină hidraulică reale în instalaţiile interioare. Totodată se face reechilibrarea hidraulică a ramurilor principale de distribuţie ale instalaţiei.
\n7.155. La modernizarea centralei termice existente şi la înlocuirea cazanelor vechi se verifică:
\n7.156. Alimentarea cu căldură de la centrala termică a unor consumatori existenţi se face cu condiţia contorizării fiecărui consumator.
\n7.157. În cazul în care, la racordarea centralei termice la o instalaţie de încălzire existentă, nu este posibilă reabilitarea sau modernizarea acesteia din urmă, se face în mod obligatoriu, înainte de racordare, spălarea cu dezincrustanţia instalaţiei şi curăţarea interioară a corpurilor de încălzire.
\n7.158. Cazanele şi echipamentele din centrala termică se protejează împotriva înfundării circuitelor hidraulice cu depuneri provenind din instalaţiile interioare prin prevederea unor filtre de impurităţi pe conductele de întoarcere din instalaţiile interioare.
\n7.159. La modernizarea centralelor termice se urmăreşte introducerea surselor regenerabile de energie.
\nOrganizarea centralei termice şi amenajări constructive Organizarea spaţiilor din centrala termică 7.160. Dimensiunile centralelor termice se stabilesc ţinând seama de tipul, numărul şi gabaritul utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea, exploatarea şi întreţinerea lor, de condiţiile impuse de mormele generale de protecţie a muncii şi de prescripţiile tehnice specifice ISCIR.
\n7.161. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanţele străbătute de personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor şi operaţiunile de exploatare şi întreţinere să se facă uşor.
\nSpaţiile libere indicate la art. 7.162 - 7.168 au înălţimea utilajelor respective, dar nu mai puţin de 1,80 m.
\n7.162. În faţa cazanelor se lasă un spaţiu liber (culoar), a cărui lăţime se stabileşte în funcţie de necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţare, ţinând seama şi de recomandările producătorului cazanului şi arzătorului.
\n7.163. La cazanele alimentate cu combustibil solid, la stabilirea acestui spaţiu se ţine seama de sistemul de alimentare al cazanelor şi de evacuarea cenuşii şi zgurii, la care se adaugă un spaţiu de siguranţă şi circulaţie de 1 m.
\n7.164. La cazanele alimentate cu combustibil lichid sau gaze, pentru care nu se prescriu condiţii speciale de exploatare, întreţinere şi curăţare, spaţiul liber (art. 7.162) se consideră de la elementul cel mai ieşit în afara cazanului.
\n7.165. În cazul amplasării cazanelor pe două fronturi, cu focarele faţă în faţă, lăţimea culoarelor din faţa cazanelor se alege cu 1,0 m mai mare decât cea stabilită pentru cazanele amplasate pe un singur front.
\n7.166. Distanţa de la mantaua laterală a cazanelor până la elementele de construcţie ale sălii cazanelor sau până la limita platformei deschise, respectiv până la mantaua cazanului vecin - dacă nu sunt şi alte indicaţii ale producătorului - este de:
\n7.167. Distanţa de la spatele cazanelor până la canalul de fum şi coşul de fum se stabileşte pentru a permite accesul, supravegherea şi întreţinerea instalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere.
\n7.168. Înălţimea minimă liberă între părţile cele mai ieşite în afară ale cazanului şi elementele cele mai apropiate ale instalaţiilor din centrala termică (conducte, vane, suporturi, aparataje ş.a.) este de 20 cm.
\n7.169. Distanţele de montare ale cazanelor de perete (murale), din cadrul centralelor termice de apartament sunt în conformitate cu prevederile din reglementarea tehnică de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici.
\n7.170. La schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea, întreţinerea şi repararea elementelor demontabile, se lasă un spaţiu liber pe acea parte pe care se scot elementele demontabile.
\n7.171. Pompele din centralele şi punctele termice se montează la pardoseală, pe postamente sau pe conducte.
\n7.172. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50 m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două laturi la 0,10 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaţii.
\n7.173. Montarea separatoarelor de impurităţi se face astfel încât să existe acces la organele demontabile pentru curăţarea sitelor şi eliminarea depunerilor.
\n7.174. Traseele conductelor de legătură la utilajele din centrale termice (cazane, schimbătoare de căldură, pompe etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi diferitelor părţi ale aparatelor. În caz de necesitate se prevăd pe conducte îmbinări demontabile.
\n7.175. Conductele din centralele termice se pozează aparent. Se pot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de 1 %, prevăzute cu golire la recipientul de ape uzate numai porţiuni scurte de racordare, în cazul în care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatarea utilajelor.
\n7.176. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii se montează în locuri accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfel încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări.
\n7.177. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la supapele de siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele principale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât scurgerea apei să poată fi observată. Evacuarea condensului colectat de la coşurile de fum se face conform art. 7.136.
\nPrescripţii privind clădirea 7.178. Instalaţiile din clădirile centralelor termice cu apă fierbinte (110°C) şi cele cu abur cu presiune peste 0,5 bar se proiectează potrivit prevederilor prescripţiilor tehnice specifice ISCIR.
\n7.179. Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 110°C) şi cele cu abur de joasă presiune (sub 0,5 bar) au nivelul I sau II de stabilitate le foc, cu excepţia celor la care suprafaţa de încălzire totală a cazanelor este de cel mult 450 mp, care pot avea nivelul III de stabilitate la foc .
\n7.180. Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 7.179 centralele termice se încadrează în risc mijlociu de incendiu.\"
\n7.181. Încăperile centralelor termice, inclusiv sălile de cazane, se separă, obligatoriu, de clădiri (cu altă destinaţie) prin pereţi şi planşee rezistente la foc potrivit reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu.
\n7.182. La proiectarea centralelor termice alimentate cu gaze naturale se ţine seama de normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
\n7.183. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze petroliere lichefiate se proiectează ţinând seama de prevederile reglementărilor tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
\nEste interzisă utilizarea gazelor petroliere lichefiate drept combustibil la centrale termice amplasate sub nivelul terenului (la subsolul şi demisolul clădirilor).
\n7.184. Încăperile din clădirile civile şi de producţie şi/sau depozitare în care se depozitează maximum 10 mc lichide combustibile pentru centrala termică (conform art. 7.115 din prezenta reglementare tehnică) se separă, obligatoriu, de restul clădirii având altă destinaţie, prin pereţi şi planşee proiectate potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
\n7.185. Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 mc combustibili solizi (conform art. 7.125) se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee care trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condiţiile prevăzute la art. 7.184.
\n7.186. Buncărele pentru combustibili solizi (art. 7.126), precum şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere se realizează, din materiale incombustibile şi se iau măsuri pentru evitarea încărcării electrostatice.
\n7.187. Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi au deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Se exceptează de la această prevedere centralele termice de apartament.
\n7.188. Accesul în centralele termice situate pe terasa clădirii este posibil doar de pe terasă sau din casa scării, printr-o încăpere tampon. Nu se admite accesul direct de la un etaj inferior prin deschideri sau trape în pardoseala centralei termice.
\n7.189. În cazul în care accesul principal în centrala termică se face printr-o scară, aceasta se execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinare sub 450 şi se prevede cu balustradă.
\n7.190. Uşile de acces (evacuare) nu au praguri. În cazul în care pragurile nu pot fi evitate, racordarea lor cu pardoseala se face prin planuri înclinate cu panta 1:8 şi cu finisaj care să împiedice alunecarea oamenilor.
\n7.191. Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a centralei termice.
\n7.192. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex: post trafo, staţii de hidrofor, centrale de ventilare etc.) grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct din exterior.
\n7.193. Centralele termice sunt prevăzute cu ferestre exterioare pentru iluminarea şi ventilare naturală a încăperii.
\n7.194. La centralele termice este obligatoriu să se asigure introducerea aerului de combustie prin ventilare naturală organizată sau prin ventilare mecanică, prin măsurile prevăzute la art. 7.129.
\n7.195. La centralele amplasate direct, sub sau alături de încăperi sensibile la zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură, se iau măsuri de izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitele de zgomot şi temperatură admise, potrivit destinaţiei încăperilor respective, precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.
\n7.196. Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor termice mici (de apartament, de scară de bloc, ş.a), cu capacitatea sub 0,3 MW, sunt prevăzute în reglementările tehnice de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici.
\nPrescripţii privind instalaţiile sanitare şi electrice 7.197. La centralele cu capacitate mai mare de 2 MW şi cu personal permanent se recomandă a se amenaja un grup sanitar (WC şi duş).
\n7.198. Centralele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu serviciu şi cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare. Pardoseala acestor încăperi are panta de cel puţin 5 %o spre recipient.
\n7.199. Instalaţiile electrice cu care se prevăd centralele termice sunt:
\nElemente de construcţii aferente echipamentului 7.200. Elementele de construcţii aferente cazanelor (postamente, şamotări, înzidiri) se execută conform planurilor şi instrucţiunilor de montaj ale producătorului de echipamente.
\n7.201. La elaborarea proiectului structurii de rezistenţă al centralelor termice se ţine seama de sarcinile statice şi dinamice ale aparatelor, utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire, respectându-se prevederile reglementărilor tehnice de proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-cultural, agrozootehnice şi industriale.
\n7.202. În cazul centralelor termice care se modernizează sau se transformă se are în vedere ca sarcinile date de utilaje şi instalaţii să nu afecteze capacitatea de rezistenţă a elementelor de construcţii.
\n7.203. Stabilirea soluţiilor constructive se face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice privind acustica în construcţii şi zone urbane, aplicabile, în vigoare.
\n7.204. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor.
\nStratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei provenite din goliri, spălări ş.a.
\n7.205. Coşurile şi canalele de fum se realizează şi execută ţinând seama de prevederile art. 7.132 - 7.151 din prezenta reglementare tehnică şi de prevederile cuprinse în STAS 3417, prescripţii tehnice specifice ISCIR şi a reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor. Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în conformitate cu SR EN 15287.
\n7.206. La proiectarea şi executarea construcţiei coşurilor de fum independente, alipite clădirilor sau înglobate în clădiri, se respectă şi prevederile reglementărilor tehnice de proiectare antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-cultural, agrozootehnice şi industriale.
\nDotări ale centralelor termice 7.207. Centralele termice se prevăd cu masă de lucru şi panou pentru afişarea permanentă a schemelor şi instrucţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare, etc.
\n7.208. Centralele termice cu o capacitate mai mare de 1 MW se prevăd, în plus, şi cu o încăpere atelier dotată cu dulapuri metalice, truse de scule şi banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere.
\nMăsuri de apărare împotriva incendiilor 7.209. În vederea satisfacerii exigenţelor de siguranţă se respectă prevederile privind proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de detectare, semnalizare şi avertizare a incendiilor potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
\n7.210. Centralele termice se dotează cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor şi se echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor conform reglementărilor în vigoare.
\n7.211. În centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevăd stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 mp suprafaţă de pardoseală.
\n7.212. Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcţiei se asigură, pentru fiecare 20 t de capacitate, minimum:
\n7.213. În centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranţi interiori de incendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcţie echipată cu asemenea instalaţii, sau stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B, amplasate câte unul la fiecare 100 mp suprafaţă de pardoseală.
\n7.214. Sub injectoarele cu combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu nisip, pentru evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.
\nPuncte termice şi module termice Clasificarea punctelor termice 7.215. Punctele termice urbane, de zonă sau de cvartal, se realizează potrivit reglementărilor tehnice de proiectare şi executare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice.
\n7.216. În funcţie de modul de racordare la reţeaua de agent termic primar, punctele termice se împart în:
\nAgenţi termici. Sarcini termice. Capacitatea punctului termic 7.217. Agenţii termici primari utilizaţi sunt:
\n7.218. Agentul termic pentru încălzire furnizat de punctele termice are temperatura maximă de 95°C.
\n7.219. Pentru creşe şi grădiniţe temperatura agentului termic pentru încălzire este de 80 - 85°C. Pentru sistemele de încălzire prin radiaţie temperatura este mai mică de 60 °C.
\n7.220. Diferenţa de temperatură nominală între ducere şi întoarcere este de:
\nModulele termice 7.221. Modulele termice reprezintă puncte termice individuale sau centralizate compacte, utilizate în clădiri civile (locuinţe individuale, scări de bloc sau blocuri, spaţii comerciale sau administrative) sau anexe ale clădirilor industriale.
\n7.222. Modulele termice se proiectează pentru:
\n7.223. Modulul termic pentru încălzire, asigură reglajul sarcinii termice, protecţia la suprapresiune, contorizarea energiei termice şi monitorizarea funcţionării.
\n7.224. Modulul termic pentru prepararea apei calde este prevăzut cu schimbătoare de căldură fără acumulare, asigură prepararea apei calde de consum la temperatura şi la programul prescris, protecţia la suprapresiune, contorizarea energiei termice şi monitorizarea funcţionării.
\n7.225. Modulul termic pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum asigură reglajul sarcinii termice, protecţia la suprapresiune, prepararea apei calde de consum la temperatura şi la programul prescris, contorizarea energiei termice şi monitorizarea funcţionării.
\n7.226. Modulele termice pot fi concepute şi pentru utilizarea altor forme de energie primară, neconvenţională, cum ar fi energia solară sau geotermală.
\nAlegerea şi amplasarea modulelor termice 7.227. La dimensionarea echipamentelor punctelor termice se respectă prevederile reglementărilor tehnice privind criteriile de performanţă pentru instalaţiile de încălzire centrală.
\n7.228. La dimensionarea punctului termic modular de imobil se ţine seama de:
\n7.229. Punctul termic de imobil se amplasează în clădirea alimentată. Stabilirea locului de amplasament se face pe baza unor criterii funcţionale, constructive şi economice ţinând seama de posibilităţile de racordare, la reţelele exterioare de agent primar, la utilităţi (energie electrică, apă) şi la instalaţiile interioare de încălzire.
\n7.230. De regulă, punctul termic se amplasează la subsolul sau la parterul clădirii, într-o încăpere separată, special destinată.
\n7.231. În cazul amplasării punctului termic în vecinătatea unor încăperi sensibile la zgomot, vibraţii sau exces de temperatură se iau măsuri de izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitele de zgomot şi temperatură, admise potrivit destinaţiei încăperilor respective.
\n7.232. Punctele termice de imobil pot fi amplasate şi în încăperi cu alte destinaţii în situaţia în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
\nSurse regenerabile de energie 7.233. Sursele regenerabile de energie utilizate în general în sistemele de încălzire sunt:
\n7.234. Sursele regenerabile pot acoperi în totalitate sau parţial sarcina de încălzire, în funcţie de capacităţile disponibile şi de caracteristicile echipamentelor utilizate.
\n7.235 Utilizarea energiei solare pentru încălzire se poate aplica în general ca aport suplimentar pentru sursele clasice. În toate cazurile, aportul energiei solare se face cu acumularea energiei termice.
\n7.236. Sistemele care utilizează energia solară sunt sisteme pasive şi sisteme active.
\n7.237. Sistemele solare active, cu sau fără agent termic intermediar, sunt compuse din panouri de captare, reţea de distribuţie a agentului termic, rezervor de acumulare cu sau fără schimbător de căldură, echipamente de preluare a dilatărilor, dispozitive de limitare a presiunii, pompe de circulaţie şi după caz, de reglare automată a funcţionării.
\n7.238. În sistemele solare active cu agent termic intermediar, circulaţia agentului termic se poate face prin termosifon sau prin circulaţie prin pompare.
\n7.239. În cazul panourilor solare utilizate şi în sezonul rece, se utilizează ca agent termic o soluţie antigel. Utilizarea soluţiilor antigel implică dimensionarea şi alegerea echipamentelor conform concentraţiei şi tipului de antigel utilizat.
\n7.240. Sursele geotermale de potenţial termic scăzut (apă, sol de adâncime medie şi mică) se exploatează prin intermediul pompelor de căldură.
\n7.241. Pompele de căldură cu compresie mecanică utilizate în sistemele de încălzire trebuie să asigure o valoare a coeficientului COP global(raportul dintre puterea termică produsă şi puterea electrică absorbită) de minim 2,5.
\n7.242. Pompele de căldură, se dimensionează pentru a prelua 60-80% din sarcina nominală pentru încălzire. Restul sarcinii termice este asigurat printr-o sursă suplimentară.
\n7.243. Pompele de căldură utilizate pentru preluarea căldurii din aerul exterior sau din aerul evacuat de sistemele de ventilare /climatizare se amplasează adăpostit, astfel încât să se limiteze pierderile de căldură, respectiv să se protejeze echipamentul faţă de acţiunea apei şi a zăpezii. Montajul pompelor de căldură se face respectând regulile tehnice pentru micşorarea zgomotelor şi vibraţiilor şi instrucţiunile indicate de furnizor.
\n7.244. Alegerea pompelor de căldură utilizate pentru preluarea căldurii din aerul exterior se face în funcţie de performanţa energetică la temperaturile exterioare de până la -5 -7 °C. Pentru cazul în care pompa funcţionează şi la temperaturi foarte scăzute, se vor alege modelele cu variator de turaţie (sistem de tip Inverter).
\n7.245. Pompele de căldură utilizate pentru preluarea căldurii din sol, la mică şi medie adâncime, utilizează conducte verticale sau orizontale. Prin conducte poate circula un agent frigorific sau lichid antigel.
\n7.246. Conductele verticale sunt rezistente la coroziune, se montează în puţuri forate de medie adâncime, amplasate la distanţe minime între foraje, utilizând tehnologiile indicate de furnizor.
\n7.247. Conductele sau registrele de conducte orizontale, rezistente la coroziune, se montează în tranşee, la aproximativ 1,2 m adâncime, pe 1, 2 sau 3 rânduri. Aşezarea ţevilor se face astfel încât între conductele de pe aceeaşi verticală să fie o distanţă de cel puţin 0,3 m. Montarea şi dimensionarea conductelor orizontale se face conform indicaţiilor furnizorilor.
\n7.248. Pompele de căldură cu preluarea directă a apei din forajul de adâncime sunt alimentate cu apă pompată din foraj, care, după trecerea prin schimbătorul de căldură al pompei, este introdusă într-un puţ de reinjectare. Preluarea şi reinjectarea apei freatice este supusă reglementărilor tehnice specifice,aplicabile, în vigoare.
\n7.249. Sistemele de încălzire cu pompe de căldură se proiectează pentru a funcţiona cu unităţi terminale cu temperaturi nominale reduse: pardoseală radiantă, plafon radiant (35/30°C), ventiloconvectoare şi baterii apă-aer (45/40°C), radiatoare (50/40°C).
\n7.250. În cazul utilizării surselor primare combinate (de exemplu pompă de căldură şi cazan), sursa de vârf se montează în serie cu pompa de căldură, pe conducta de ieşire din aceasta.
\nAparate de măsură, automatizare şi contorizare 7.251. În funcţie de schema de alcătuire şi modul de exploatare, instalaţiile de încălzire se echipează cu aparatură de măsură, automatizare şi contorizare.
\nAparate de măsură 7.252. Aparatele de măsură au drept scop afişarea, înregistrarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor privind parametrii caracteristici agentului termic.
\n7.253. Parametrii caracteristici funcţionării instalaţiilor de încălzire sunt: temperatura agentului termic, debitul agentului termic, presiunea din sistem alături de temperatura şi compoziţia chimică a gazelor de ardere.
\n7.254. Funcţionarea instalaţiilor de încălzire este influenţată de mărimi exterioare sistemului care trebuie măsurate, cum sunt: parametrii climatici exteriori, temperatura din centrala termică, temperatura din spaţiile utilizate, etc.
\n7.255. Aparatele de măsură sunt specifice parametrului măsurat, astfel:
\n7.256. Pentru măsurarea temperaturii se prevăd termometre indicatoare:
\nGradul de precizie minim al termometrelor cu citire directă va fi de ±0,5°C.
\n7.257. Se prevede o teacă metalică pentru montarea unor termometre indicatoare în scopul reglării şi controlului ocazional al instalaţiilor:
\n7.258. Se recomandă prevederea unei bucle de semnalizare acustică şi, eventual optică, a atingerii temperaturii maxime admisibile la cazanele de apă caldă, respectiv pe circuitul secundar al schimbătoarelor de căldură care produc apă caldă pentru încălzire sau pentru consum.
\n7.259. Pentru măsurarea presiunii se prevăd manometre indicatoare:
\n7.260. Clasa de precizie a manometrelor şi limitele maxime de lucru vor fi conform prevederilor din SREN 837;
\n7.261. În scopul verificării echilibrării hidraulice a circuitelor de conducte, a căderilor de presiune în aparate cu rezistenţă hidraulică mare şi variabilă în timp, precum şi pentru măsurarea debitului agentului termic, se prevăd, fie armături specializate pentru determinarea presiunilor, fie perechi de prize de presiune (racorduri din ţeavă Dn 15 cu robinete de închidere) pentru montarea manometrelor diferenţiale sau cu citire directă, astfel:
\n7.262. Se prevăd manometre cu contacte electrice sau presostate la vasele de expansiune închise pentru pornirea şi oprirea pompelor de adaos.
\n7.263. Se prevăd indicatoare de nivel cu tub de sticlă la:
\n7.264. Instalaţiile de preparare a apei calde de consum se prevăd cu termoregulatoare limitatoare de temperatură, oricare ar fi agentul termic utilizat.
\n7.265. Centralele termice cu capacitate începând de la 4 MW se prevăd cu câte un aparat pentru analiză chimică a gazelor de ardere şi termometre pentru măsurarea temperaturii gazelor de ardere.
\nAutomatizare 7.266. Pentru asigurarea protecţiei utilajelor şi a instalaţiilor şi funcţionarea lor în condiţii de eficienţă maximă, se prevăd sisteme de automatizare.
\n7.267. Principalele funcţii avute de sistemele de automatizare sunt :
\n7.268. Automatizarea instalaţiilor din centrale şi puncte termice se face potrivit reglementării tehnice de proiectare a automatizării instalaţiilor din centrale şi puncte termice.
\n7.269. Automatizarea instalaţiilor se bazează pe o schemă tehnologică care indică prin simboluri grafice echipamentele de automatizare şi legăturile funcţionale dintre acestea.
\n7.270. În centralele termice de apă caldă sistemul de reglare automată asigură:
\n7.271. Cazanele centralei termice se dotează, obligatoriu, cu elemente automate de protecţie la creşterea accidentală a temperaturii (supraîncălzire).
\n7.272. În punctele termice se automatizează:
\n7.273. Automatizarea funcţionării arzătoarelor cazanelor se face în conformitate cu documentele tehnice şi instrucţiunile de utilizare şi de prescripţiile tehnice specifice ISCIR.
\n7.274. În instalaţiile interioare de încălzire centrală cu apă caldă cu distribuţie individuală, de apartament, se automatizează reglarea debitului şi a temperaturii agentului termic în funcţie de temperatura interioară a unei încăperi de referinţă (de regulă camera de zi).
\n7.275. În instalaţiile interioare de încălzire centrală cu apă caldă, se recomandă echiparea corpurilor de încălzire din încăperile de locuit cu robineţi cu cap termostatic, care menţin temperatura interioară constantă prin modificarea debitului de agent termic.
\n7.276. Se recomandă montarea regulatoarelor de presiune diferenţială la baza coloanelor din instalaţiile interioare de încălzire centrală cu apă caldă care alimentează corpuri de încălzire echipate cu robineţi cu cap termostatic.
\n7.277. Se recomandă ca schemele de automatizare să fie concepute astfel încât să permită dotarea etapizată cu echipamente de automatizare în funcţie de prioritate, importanţă şi posibilităţi financiare.
\nContorizare 7.278. În scopul realizării economiei de energie şi stabilirii unor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de căldură se prevede contorizarea consumului de căldură în instalaţiile de încălzire centrală.
\n7.279. La centralele şi punctele termice se contorizează - obligatoriu - căldura furnizată separat diferitelor categorii de consumatori de căldură: încălzire centrală, prepararea centralizată a apei calde de consum sau alte scopuri. La aceeaşi categorie de consumatori contorizarea se va face pe ramurile de distribuţie de la sursa termică.
\n7.280. La punctele termice de imobil (clădire, bloc de locuinţe) se contorizează - obligatoriu - căldura primită de la sursa de căldură. Contorizarea căldurii furnizate se face la consumatori.
\n7.281. Apa de adaos folosită pentru umplerea şi completarea cu apă a instalaţiilor din centrale termice se contorizează separat.
\n7.282. Soluţia de contorizare a căldurii în instalaţiile interioare de încălzire centrală se stabileşte corelat cu destinaţia spaţiului încălzit, modul de gestionare al cheltuielilor şi schema de distribuţie folosită. Se poate contoriza consumul de căldură global pe clădire sau parţial pentru un tronson din aceasta.
\n7.283. Pentru clădirile de locuit, contorizarea se face pe clădire, tronson de clădire sau pe apartament, în funcţie de schema de distribuţie adoptată.
\nEste obligatorie contorizarea separată a consumurilor de căldură aferente spaţiilor cu altă destinaţie decât locuirea din clădirile de locuit colective (magazine, birouri, etc.).
\n7.284. La consumatorii din alte categorii de clădiri civile se ţine seama de necesitatea de contorizare parţială în funcţie de destinaţia spaţiului.
\n7.285. La clădirile nou proiectate este obligatorie prevederea contorizării consumului de căldură la fiecare consumator. Contorizarea căldurii nu este obligatorie pentru centralele termice care alimentează un singur consumator.
\n7.286. Se prevede spaţiul necesar pentru amplasarea, montarea şi exploatarea corespunzătoare a echipamentului de contorizare. De asemenea, se prevede un acces uşor la contoare. Pentru clădirile de locuit se recomandă ca la contorizarea pe apartamente, citirea să se facă din afara apartamentelor.
\n7.287. Montarea şi exploatarea contoarelor, condiţiile de amplasare şi schemele adoptate sunt detaliate în reglementările referitoare la contoare de apă rece, apă caldă, energie termică, gaze naturale.
\n7.288. În cazul în care la execuţie nu se poate monta echipamentul de contorizare odată cu restul instalaţiei, se prevede spaţiul necesar şi se montează tronsoane demontabile, în locul cărora se montează ulterior echipamentul de contorizare.
\n8.2. Prevederile din prezenta reglementare tehnică se aplică la:
\n8.3. Proiectarea şi executarea reţelelor de distribuţie a agentului termic apă caldă şi apă fierbinte se face aplicând prevederile din reglementările tehnice de proiectare şi executare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice.
\n8.4. Reţelele termice se compun din:
\n8.5. Conductele reţelelor termice exterioare se pot executa din oţel-carbon şi/sau alte materiale rezistente la temperatură ridicată. Conductele pot fi neizolate sau preizolate.
\n8.6. Conductele reţelelor termice interioare se pot executa din oţel, cupru, oţel crom-nichel (INOX), polietilenă reticulară (PE-X), polibutilenă (PB) şi/sau alte materiale care se încadreză în cerinţele pentru utilizarea preconizată. Conductele pot fi neizolate sau preizolate.
\n8.7. Sistemele constructive ale conductelor preizolate sunt:
\n8.8. Termoizolaţia conductelor preizolate poate fi din poliuretan expandat, polietilenă expandată, izolaţie poliolefine pentru conductele din polibutilenă şi/sau din alte materiale termoizolante care se încadreză în cerinţele pentru utilizare.
\n8.9. Îmbinarea conductelor se face conform indicaţiilor din reglementările tehnice aplicabile. Pentru menţinerea calităţii instalaţiei şi exploatare eficientă, se recomandă utilizarea fitingurilor şi accesoriilor indicate de producătorul de conducte.
\nReţele de distribuţie exterioare Configuraţia şi traseul reţelelor 8.10. Stabilirea configuraţiei şi traseului reţelei de distribuţie se face pentru a se asigura transportul şi repartiţia energiei termice în condiţii de eficienţă, siguranţă şi economicitate, cuprinse în reglementările tehnice de proiectare şi executare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice. Conductele de abur şi de apă fierbinte trebuie să respecte cerinţele prescripţiei tehnice specifice ISCIR, unde este cazul.
\n8.11. Se pot adopta următoarele tipuri de scheme de distribuţie:
\n8.12. Alegerea tipului de schemă de distribuţie se face în funcţie de amplasarea, mărimea şi importanţa consumatorilor, de constrângerile impuse de teren şi de celelalte reţele, urmărindu-se asigurarea unei bune echilibrări hidraulice a reţelei şi a unor costuri de investiţie şi consumuri de materiale reduse.
\n8.13. Se recomandă folosirea schemei de distribuţie ramificate. Schema de distribuţie inelară se adoptă atunci când, cu o distribuţie ramificată, nu se pot obţine echilibrarea şi stabilitatea hidraulică necesare sau când configuraţia inelară este mai economică.
\n8.14. La stabilirea traseului reţelei termice se urmăreşte obţinerea unor lungimi minime de conducte, avându-se grijă să rezulte un număr cât mai redus de intersecţii cu celelalte reţele şi cu căile de circulaţie.
\n8.15. Amplasarea reţelei termice exterioare se face de preferinţă în spaţii verzi, urmărindu-se ca prin traseul ales să se realizeze compensarea naturală a dilatărilor conductelor.
\n8.16. Amplasarea reţelei termice în zona carosabilă a drumurilor publice se face numai dacă nu există alte posibilităţi de amplasare (în spaţii verzi, etc.) şi dacă se au în vedere necesităţile pozării pe acelaşi traseu şi a altor reţele subterane.
\n8.17. În cazul pozării de-a lungul unui drum public, traserul reţelei se fixează, de regulă, pe partea cu cele mai multe puncte de utilizare (racorduri).
\n8.18. Ramificaţiile din reţelele termice se fac, de regulă, perpendicular pe conducta principală.
\n8.19. Reţelele termice de distribuţie se pot amplasa în subsolurile clădirilor în următoarele condiţii:
\nCondiţii de pozare şi montaj 8.20. Amplasarea reţelelor termice se poate face:
\n8.21. Reţelele termice exterioare se montează, de regulă, subteran.
\nMontarea supraterană (aeriană) a reţelelor termice exterioare este admisă în următoarele situaţii:
\n8.22. Amplasarea reţelelor termice exterioare se realizează în corelare cu celelalte reţele şi construcţii din zonă, existente sau proiectate, ţinând seama de prevederile cuprinse în SR 8591.
\n8.23. Reţelele termice subterane se montează, de regulă, la adâncimi cuprinse între 0,6 m şi 2,5 m, urmărindu-se realizarea unor soluţii constructive rezistente, durabile, funcţionale şi economice.
\n8.24. Adâncimile minime de pozare, pentru reţelele termice subterane respectă indicaţiile reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
\n8.25. În cazul unor adâncimi de pozare mai mici decât adâncimea de îngheţ se adoptă măsuri pentru evitarea îngheţării apei în conducte (termoizolări suplimentare, asigurarea circulaţiei permanente a apei, golirea conductei în caz de oprire accidentală a circulaţiei, etc.) 8.26. La amplasarea în teren a reţelelor termice subterane montate în canale se respectă distanţele minime din reglementările privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
\n8.27. La intrarea reţelelor termice în clădiri, canalul termic se prevede cu un canal vertical de ventilare naturală, alipit clădirii. Trecerea conductelor prin peretele clădirii se face, pe cât posibil la o cotă superioară celei din canal, luându-se, în mod obligatoriu, măsuri de etanşare la intrarea conductelor din canal în clădire, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelor naturale infiltrate şi a evitării inundării subsolului.
\n8.28. Reţelele termice pot fi amplasate în canale circulabile sau semicirculabile, în care se includ şi alte reţele, când pozarea în comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedere economic decât pozarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din reglementările de specialitate specifice reţelelor montate în canal comun. Canalele circulabile sau semicirculabile sunt adoptate în general la subtraversări ale unor artere de circulaţie mai importante sau de importanţă deosebită.
\n8.29. Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale sunt cele precizate în reglementările privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
\n8.30. Pozarea conductelor în canalele termice şi stabilirea dimensiunilor canalelor se fac cu respectarea distanţelor minime din reglementările privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
\n8.31. Se recomandă montarea conductelor preizolate termic şi hidrofug direct în sol. La pozarea în sol a conductelor preizolate şi la realizarea reţelelor termice cu astfel de conducte se respectă reglementările tehnice aplicabile.
\n8.32. Conductele preizolate care înlocuiesc reţele termice existente montate în canale termice se montează în canalul existent dacă pereţii acestuia nu sunt în stare degradată.
\n8.33. Distanţele minime de la conductele preizolate ale reţelelor termice montate direct în sol la construcţii sau alte reţele sunt indicate în reglementările tehnice aplicabile.
\n8.34. La amplasarea aeriană sau subterană a reţelelor termice se respectă indicaţiile din normativele de proiectare aplicabile şi a furnizorilor conductelor utilizate.
\n8.35. Pentru susţinerea conductelor reţelelor termice se utilizează sisteme constructive specifice.
\nArmături de închidere, reglare, golire, dezaerisire 8.36. Armăturile de închidere şi reglare se prevăd:
\n8.37. Pe conductele principale ale reţelelor termice se prevăd armături de secţionare. Distanţele dintre armăturile de secţionare se stabilesc în funcţie de:
\n8.38. Armăturile de secţionare cu diametrul peste 400 mm sunt cu acţionare mecanică (electrică).
\n8.39. Armăturile grele de pe conducte, de regulă peste DN 200, se montează pe suporturi proprii pentru a se evita încărcarea suplimentară a conductelor şi deformarea îmbinărilor.
\n8.40. În punctele cele mai joase ale reţelelor cu apă se prevăd robinete pentru golirea apei din tronsonul respectiv. În punctele înalte ale reţelelor se prevăd dispozitive de evacuare a aerului (dezaerisire).
\nTabelul 8.1 Date privind dimensionarea robinetelor de golire ┌─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Nivelul │ Debitul de golire [l/h] pentru │ │mediu al │ un robinet cu Dn [mm] │ │apei în │ │ │raport cu│ │ │robinetul│ │ │de golire├─────────┬─────────┬────────┬─────────┬────────┬─────────┬────────┤ │ [m] │ 15 │ 20 │ 25 │ 32 │ 40 │ 50 │ 60 │ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤ │ 0,10 │ 400 │ 700 │ 1100 │ 2000 │ 3000 │ 4000 │ 7500 │ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤ │ 0,15 │ 450 │ 850 │ 1400 │ 2500 │ 3500 │ 4900 │ 9300 │ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤ │ 0.20 │ 500 │ 1000 │ 1600 │ 3000 │ 4000 │ 5700 │ 10700 │ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤ │ 0,25 │ 600 │ 1150 │ 1800 │ 3500 │ 4500 │ 6500 │ 12000 │ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤ │ 0,30 │ 700 │ 1300 │ 2000 │ 4000 │ 5000 │ 7000 │ 13000 │ └─────────┴─────────┴─────────┴────────┴─────────┴────────┴─────────┴────────┘ Tabelul. 8.2 Alegerea armăturilor de evacuare a aerului ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Diametrul, [mm] │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ Armătura de evacuare aer Conducta │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ Dn 10 Dn < 125 │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ Dn 15 125 < Dn < 250 │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ Dn 20 Dn > 250 │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Prevederi specifice instalaţiilor de abur 8.41. În instalaţiile de încălzire cu abur se face, de regulă, recuperarea condensatului. Se pot excepta:
\n8.42. Întoarcerea condensatului la sursa de abur se face, pe cât posibil, prin cădere liberă sau prin presiunea remanentă a condensatului. În cazul în care aceste soluţii nu sunt posibile datorită configuraţiei terenului şi a regimului de presiuni din conducta de condensat, întoarcerea se face prin pompare.
\n8.43. Colectarea condensatului din instalaţiile de abur de joasă presiune şi întoarcerea lui la sursa de abur se face, de preferinţă, prin conducte înecate şi rezervoare închise pentru evitarea pierderilor de căldură prin evaporarea secundară.
\n8.44. Pe conductele de abur se prevăd separatoare de condensat (oale, aparate, sifoane) în punctele de evacuare (purjare) a condensatului, amplasate în funcţie de modul de pozare al conductei de abur:
\n8.45. Separatoarele de abur montate direct pe conducta de abur cu pantă continuă se racordează la scurte tronsoane cu diametrul mărit, montate pe conducta de abur astfel încât generatoarea superioară a conductei de abur să rămână continuă.
\n8.46. Atunci când conducta de abur alimentează consumatori care nu permit întreruperi în funcţionare, separatoarele de condensat se prevăd cu armături de închidere în amonte şi în aval şi cu o conductă de ocolire pe care se montează, deasemenea, o armătură de închidere.
\n8.47. În cazul amplasării mai multor conducte de abur pe acelaşi tronson se prevăd separatoare de condensat proprii pe fiecare din conductele de abur.
\n8.48. În punctele cele mai joase ale conductelor de condensat se prevăd robinete de golire, diametrul acestora alegându-se potrivit indicaţiilor din tabelul. 8.1.
\n8.49. În punctele cele mai înalte ale conductelor de condensat înecate, se prevăd armături de evacuare a aerului, diametrele acestora alegându-se conform tabelului. 8.2.
\nMăsuri pentru preluarea dilatării conductelor 8.50. Compensarea dilatării conductelor reţelelor termice se poate realizată prin:
\n8.51. Dilatările conductelor instalaţiilor de încălzire centrală se preiau, pe cât posibil, natural, prin curbe rezultate din traseu (compensatoare tip L sau Z).
\n8.52. Pe trasee drepte se prevăd compensatoare din ţevi în forma de U sau compensatoare axiale, de regulă lenticulare.
\n8.53. Compensatoarele axiale se amplasează în vecinătatea suporturilor fixe, de preferinţă două, de o parte şi de alta a acestora; ele se montează în locuri accesibile pentru intervenţii.
\n8.54. Compensatoarele de tip U se amplasează în axul câmpului (la jumătatea tronsonului de reţea) compensat. În cazuri excepţionale, amplasarea poate fi dezaxată, însă numai în treimea mijlocie a câmpului.
\n8.55. Calculul hidraulic şi calculul mecanic al reţelelor termice exterioare se face conform indicaţiilor din reglementările tehnice specifice.
\nReţele de distribuţie interioare Traseele reţelelor de conducte în interiorul clădirilor 8.56. Traseele conductelor instalaţiilor de încălzire interioare se aleg astfel încât să asigure:
\n8.57. La alegerea traseelor conductelor se evită trecerea acestora prin:
\n8.58. În clădirile civile conductele se pot monta aparent sau mascat.
\nÎn încăperile în care conductele se montează aparent neizolate, se iau măsuri pentru evitarea pericolului de arsuri prin atingere directă.
\n8.59. Conductele instalaţiilor interioare de încălzire cu apă se montează cu pantă, asigurând golirea şi dezaerisirea centralizată sau locală a instalaţiei, printr-un număr minim de dispozitive şi armături.
\n8.60. Conductele de abur se montează astfel încât sensul de circulaţie al aburului şi condensatului în conducte să fie acelaşi. Pe porţiuni de traseu în care nu este posibilă evitarea contrapantei, valoarea acesteia va fi cel puţin egală cu pierderea unitară de sarcină la debitul maxim (cel puţin 5 % ) sau se măreşte diametrul conductei, luându-se măsurile corespunzătoare pentru evacuarea condensatului.
\n8.61. Proiectarea, conformarea şi configurarea reţelelor de conducte interioare respectă prevederile articolelor 5.28 - 5.36.
\n8.62. În cazul utilizării unor scheme sau sisteme la care se amplasează conductele sub pardoseală (încălzire cu distribuţie orizontală de apartament, încălzire prin radiaţie de joasă temperatură) se recomandă prevederea unor măsuri prin care să se poată controla etanşeitatea instalaţiei. Utilizarea acestor soluţii este condiţionată de folosirea unor materia-le (conducte, fitinguri) cu fiabilitate ridicată şi cu posibilităţi de înlocuire (de ex. conducte de material plastic de tip \"ţeavă în ţeavă\"). În aceste cazuri, se adoptă schemele de distribuţie care necesită cele mai puţine fitinguri (ramificaţii, coturi, mufe). Sunt indicate schemele radiale care permit alimentarea consumatorilor direct dintr-un distribuitor şi întoarcerea direct în colector.
\n8.63. Conductele distribuţiei orizontale din clădirile civile se amplasează în subsolul general şi în subsolul sau nivelul tehnic.
\n8.64. În clădiri industriale conductele se montează-de regulă-aparent, la înălţimi convenabile. Porţiunile de reţea pentru care condiţiile locale impun amplasarea lor sub nivelul pardoselii se pozează în canale vizitabile.
\n8.65. În cazul conductelor îngropate se asigură accesul la armăturile de închidere şi reglaj prin capace de vizitare.
\n8.66. Se evită pozarea conductelor instalaţiilor de încălzire cu apă, cu funcţionare intermitentă (inclusiv a celor de dezaerisire), în spaţii a căror temperatură poate scădea sub 0°C. Dacă evitarea nu este posibilă, se iau măsuri speciale de protecţie împotriva îngheţului.
\n8.67. Se recomandă evitarea amplasării conductelor sau a altor componente ale instalaţiei în zone de circulaţie sau locuri în care ar putea fi expuse unor eventuale acţiuni mecanice exterioare.
\nMăsuri pentru preluarea dilatărilor reţelelor interioare 8.68. Coloanele verticale ale instalaţiilor de încălzire realizate din ţeavă de oţel se prevăd cu suporturi fixe la mijlocul înălţimii lor sau cu compensatoare de dilatare plasate la mijlocul coloanei şi suporturi fixe la mijlocul porţiunilor de coloană separate prin compensator, conform indicaţiilor din tabelul 8.3. De la aceste prevederi, pentru poziţia suporturilor fixe şi a compensatoarelor de dilatare, se pot face abateri de cca.1,5 m. Compensatoarele de dilatare se montează pe aceiaşi pereţi cu corpul de încălzire, fiind, în măsura posibilului, mascate de acesta.
\nTabelul 8.3 Compensarea dilatărilor la coloanele instalaţiilor de încălzire din ţevi de oţel ┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────┐ │Temperatura nominală a │ Înălţimea coloanei [m] │ │agentului termic din ├─────────────────────────┬────────────────────────┤ │conductă [°C] │cu suport fix şi fără │cu un compensator de │ │ │compensator de dilatare │dilatare şi două │ │ │ │suporturi fixe │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 65 │ 16,0-32,0 │ 32,0-64,0 │ │ 75 │ 13,5-27,5 │ 27,5-55,0 │ │ 85 │ 12,0-24,0 │ 24,0-48,0 │ │ 95 │ 10,5-21,5 │ 21,5-43,0 │ │ 115 │ 9,0-18,0 │ 17,5-35,5 │ │ 130 │ 7,5-15,5 │ 15,5-31,0 │ │ 150 │ 6,5-13,5 │ 13,5-27,0 │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ Notă: înălţimile coloanei corespund amplasării suporturilor fixe şi a compensatoarelor de dilatare conform prevederilor art. 8.68.
\n8.69 Racordarea coloanelor verticale din ţevi de oţel la conductele de distribuţie se face prin porţiuni orizontale, având panta corespunzătoare preluării dilatării porţiunii verticale de coloană situată sub punctul fix (în cazul distribuţiei inferioare) sau deasupra acestuia (la distribuţia superioară).
\nTabelul 8.4 Lungimea minimă a porţiunilor orizontale ale coloanelor instalaţiilor de încălzire din ţevi de oţel ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │ Diametrul conductei [inch] │ Lungimea minimă a porţiunilor │ │ │ orizontale [m] │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 3/8\" │ 0,85 │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 1/2\" │ 1,00 │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 3/4\" │ 1,10 │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 1\" │ 1,25 │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 1 1/4\" │ 1,40 │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ 1 1/2\" │ 1,50 │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Notă: lungimile corespund unei dilatări maxime de 1,2 cm a porţiunii verticale a coloanelor, măsurate până la suportul fix.
\n8.70. Lungimea conductelor de legătură curbate din ţevi de oţel la corpurile de încălzire se determină în funcţie de diametrul legăturii şi de dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă între punctul de racordare a legăturii la coloană şi suportul fix. Distanţa minimă de la coloană până la corpul încălzitor se alege din tabelul 8.5.
\nTabelul 8.5 Distanţa minimă între coloană şi corpul de încălzire pentru ţevi de oţel ┌─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Diametrul│ Dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă între punctul de │ │legăturii│ racordare a legăturii la coloană şi suportul fix [cm] │ │ [inch] ├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │ sub 0,4 0,4-0,8 0,8-1,2 │ │ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │ Distanţa minimă între coloană şi corpul de încălzire [m] │ ├─────────┼────────────────────┬──────────────────────┬──────────────────────┤ │ 3/8\" │ 0,40 │ 0,64 │ 0,80 │ │ 1/2\" │ 0,45 │ 0,70 │ 0,90 │ │ 3/4\" │ 0,55 │ 0,80 │ 1,00 │ │ 1\" │ 0,70 │ 0,95 │ 1,15 │ │ 1 1/4\" │ 0,75 │ 1,05 │ 1,30 │ │ 1 1/2\" │ 0,85 │ 1,15 │ 1,40 │ └─────────┴────────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────┘ 8.71. În cazul utilizării pentru reţelele de distribuţie interioare a conductelor din material plastic, se respectă reglementările tehnice aplicabile şi indicaţiile furnizate de producător privind preluarea dilatării conductelor.
\n8.72. Ori de câte ori este posibil se adoptă trasee nerectilinii, cu coturi sau curbe la 900 sau trasee şerpuite.
\n8.73. Îmbinarea între compensatoarele elastice de tip U sau similare şi conducte se face prin sudură. Nu este admisă îmbinarea prin flanşe sau mufe.
\n8.74. Compensatoarele elastice se montează în starea pretensionată prescrisă prin proiect (de regulă, 50 % din alungirea maximă corespunzătoare condiţiilor nominale de funcţionare).
\n8.75. În apropierea compensatoarelor tip U, se prevăd suporturi mobile cu ghidaje laterale, amplasate de ambele părţi ale compensatorului. Pe compensatoarele în formă de U nu se prevăd suporturi fixe.
\n8.76. Pentru fixarea conductelor, suporturile fixe se amplasează pe conducta principală de distribuţie de ducere în amonte, iar pe conducta de întoarcere în aval faţă de ramificaţii, armături de secţionare sau închidere. Suporturile fixe se amplasează astfel încât, între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitiv sau posibilitate de compensare a dilatării conductei.
\n8.77. În afara cazului menţionat la art. 8.68 se mai prevăd suporturi fixe în următoarele situaţii:
\nArmături pentru închidere, secţionare, reglare, golire şi dezaerisire 8.78. Robinetele cu ventil, armăturile cu clapetă sau ventil de reţinere, supapele de siguranţă etc., se montează în poziţii corespunzătoare funcţionării normale.
\nArmăturile grele de pe conducte se montează pe suporturi proprii, evitându-se încărcarea suplimentară a conductelor.
\n8.79. Poziţionarea armăturilor se face astfel încât să permită manevrarea, deplasarea părţilor mobile şi demontarea parţială sau totală, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor.
\n8.80. Diametrele racordurilor de golire ale diferitelor elemente sau părţi de instalaţii se stabilesc în funcţie de volumul de lichid ce trebuie evacuat, de înălţimea medie a acestui volum şi de numărul de organe de golire deschise concomitent, astfel încât timpul de golire să fie de maximum 1 oră.
\nV = 10,8...11,2 l/kW la radiatoare din fontă, STAS 7363 V = 8,6...8,9 l/kW la radiatoare din fontă, STAS 7364.
\nTabelul 8.6 Date pentru dimensionarea robinetelor de golire ┌──────────┬──────────┬──────────────────────────────────────────────────────┐ │Înălţimea │Regimul de│ Debitul de golire, [l/h], │ │între │înălţime │ al unui robinet cu Dn [mm]: │ │nivelul │cores- │ │ │mediu al │punzător │ │ │apei în │al │ │ │instalaţie│clădirii │ │ │şi nivelul│de locuit │ │ │de │ │ │ │racordare │ │ │ │a │ │ │ │conductei │ │ │ │de golire │ ├──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┤ │ [m] │ │ 15 │ 20 │ 25 │ 32 │ 40 │ ├──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ 0,65 │ P │ 650 │ 1500 │ 2400 │ 4000 │ 5500 │ ├──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ 3,00 │ P + 2E │ 1800 │ 3300 │ 5000 │ 9000 │ 12000 │ ├──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ 5,50 │ P + 4E │ 2500 │ 4500 │ 7000 │ 12500 │ 17000 │ ├──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ 10,50 │ P + 8E │ 3000 │ 5500 │ 9000 │ 16000 │ 22000 │ ├──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤ │ 13,00 │ P + 10E │ 3500 │ 7000 │ 10500 │ 19000 │ 26000 │ └──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┘ Contorizarea consumului de căldură în instalaţiile interioare 8.81. În scopul realizării economiei de energie şi stabilirii unor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de căldură se prevede contorizarea consumului de căldură în instalaţiile de încălzire centrală.
\n8.82. Soluţia de contorizare a căldurii în instalaţiile interioare de încălzire centrală se stabileşte corelat cu destinaţia spaţiului încălzit, modul de gestionare al cheltuielilor şi schema de distribuţie folosită. Se poate contoriza consumul de căldură global pe clădire sau parţial pentru un tronson din aceasta.
\n8.83. Este obligatorie contorizarea separată a consumurilor de căldură aferente spaţiilor cu altă destinaţie decât locuirea din clădirile de locuit colective (magazine, birouri etc.).
\n8.84. La clădirile nou proiectate este obligatorie prevederea contorizării consumului de căldură la fiecare consumator.
\n8.85. Se prevede spaţiul necesar pentru amplasarea, montarea şi exploatarea corespunzătoare a echipamentului de contorizare. Deasemenea, se prevede un acces uşor la contoare. Pentru clădirile de locuit se recomandă ca, la contorizarea pe apartamente, citirea să se poată face din afara apartamentelor (de ex: în casa scării, pe un coridor etc.).
\n8.86. Montarea şi exploatarea contoarelor, condiţiile de amplasare şi schemele adoptate sunt prevăzute în reglementările tehnice specifice.
\n8.87. În cazul în care la execuţie nu se poate monta echipamentul de contorizare odată cu restul instalaţiei, se prevede spaţiul necesar şi se montează tronsoane demontabile, în locul cărora se montează ulterior echipamentul de contorizare.
\nIzolarea termică a conductelor 8.88. Pierderile de căldură din reţelele de transport şi distribuţie au ca efect reducerea temperaturii cu un ecart (Delta)(Theta)(p)[K], determinată cu relaţia: (Delta)(Theta)(p) = q x L [K] în care L = distanţa între sursele de căldură şi punctul de consum, [km]; q = indicele reducerii de temperatură a agentului termic datorită pierderilor de căldură, [°C/km];
\n8.90. Eficienţa termoizolaţiei se calculează cu relaţia următoare: q(0) - q(iz) r(iz) = ──────────── x 100 [%] q(0) în care q(0) = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate q(iz) = pierderea de căldură unitară a conductei izolate.
\n8.91. Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calculelor tehnico-economice de optimizare, în care se iau în considerare următoarele:
\nTemperatura mediului ambiant se consideră:
\n8.92. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şi învelitorilor de protecţie ale acestora, se respectă prevederile cuprinse în reglementările tehnice specifice 8.93. Eficienţa termoizolaţiei conductelor preizolate se stabileşte potrivit reglementărilor de proiectare, execuţie şi exploatare pentru reţelele termice executate cu astfel de conducte.
\n8.94. Conductele montate aparent, în alte niveluri ale clădirii decât cele exclusiv tehnice, inclusiv subsoluri care au şi altă destinaţie decât cea de subsol tehnic (de ex: cu boxe), se prevăd cu înveliş protector, stabilit în concordanţă cu rolul funcţional al nivelului respectiv.
\n8.95. Izolaţia conductelor termice montate în exterior pe suporţi, stâlpi sau pe faţa exterioară a pereţilor clădirilor se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor.
\n8.96. Conductele pentru reţelele termice montate direct în sol au materialele componente, inclusiv termoizolaţia, conform SR EN 253+A1; ele se livrează gata termoizolate. Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se termoizolează local.
\n8.97. Conductele preizolate montate direct în sol sau în canale nevizitabile se dotează cu sisteme de control, depistare şi localizare a avariilor compuse din conductoare electrice înglobate în termoizolaţia conductelor şi aparate de măsură şi avertizare.
\n8.98. La pozarea fără canal a reţelelor termice se analizează oportunitatea prevederii unei protecţii electrice a conductelor împotriva coroziunii, provocată de agresivitatea solului şi a apelor freatice, precum şi de curenţii vagabonzi.
\nAmenajări constructive privind conductele instalaţiilor de încălzire 8.99. Trecerea conductelor prin elementele de construcţii (fundaţii, pereţi, planşee) se face prin goluri anume prevăzute, comune grupului de conducte, cu respectarea prevederilor art. 8.111, 8.112 şi 9.31.
\nDimensiunile minime ale golurilor şi şanţurilor pentru trecerea, respectiv pozarea conductelor, sunt conforme indicaţiilor din tabelul.8.7.
\nTabelul 8.7 Dimensiuni minime ale străpungerilor şi şanţurilor în pereţi ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │ Elementul de instalaţie │ Străpungeri la montare │ Şanţuri la montare │ │ │ aparentă [cm] │ îngropată [cm] │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Coloană bitubulară cu │ 15 x 10 │ 20 x 13 │ │diametrul până la 50 mm │ │ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Coloană monotubulară cu │ 10 x 10 │ 12 x 10 │ │diametrul până la 50 mm │ │ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Legături la corpul de │ 5 x 10 │ 6 x 6 │ │încălzire │ │ │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ 8.100. Se pot executa goluri şi şanţuri de alte dimensiuni decât cele indicate în tabelul I.6.5.1 8.7 dacă ele se justifică, în funcţie de poziţia de montare, necesitatea şi modul izolării termice a conductelor îngropate, tehnologia de prefabricare în atelier şi de montare pe şantier etc.
\n8.101. Distanţa minimă între conductele paralele neizolate termic sau între acestea şi feţele finite ale elementelor de construcţie adiacente din materiale necombustibile (pereţi, planşee, grinzi, stâlpi) este de 3 cm. Pentru conductele izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei finite sau între acestea şi suprafaţa finită a elementelor de construcţie vecine este de cel puţin 4 cm.
\n8.102. Distanţele minime între conductele neizolate termic ale instalaţiei de încălzire şi elementele de construcţie combustibile - în funcţie de temperatura maximă a agentului termic sunt prezentate în tabelul 8.8.
\nTabelul 8.8 Distanţe minime [cm] între conductele instalaţiilor de încălzire şi elementele de construcţie din materiale combustibile ┌──────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Elementul de │ Temperatura nominală a agentului termic din conducte [°C] │ │construcţie │ │ │din materiale ├───────────────┬──────────────┬───────────────┬──────────────┤ │combustibile │ <75 │ 76 - 95 │ 96 - 115 │ 116 - 150 │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │Pereţi şi │ │ │ │ │ │planşee │ 3 │ 5 │ 10 │ 20 │ ├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤ │Pardoseli │ 3 │ 5 │ 5 │ 10 │ └──────────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴──────────────┘ 8.103. La montarea conductelor de încălzire se asigură distanţele minime faţă de conductele de gaze, respectiv barele, cablurile şi conductoarele electrice, conform prevederilor \"normelor/reglementărilor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi instalaţiilor electrice din clădiri.
\n8.104. La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele aparente sau mascate (în canale, ghene, etc.) se montează în tuburi de protecţie sau piese speciale, care să permită mişcarea liberă a conductelor datorită dilatării şi să asigure protecţie mecanică a conductelor izolate. În funcţie de rolul de protecţie la foc al elementelor de construcţii se alege ansamblul trecerii (construcţii şi instalaţii) ţinând seama, obligatoriu, de reglementările de securitate la incendiu.
\n8.105. Racordarea canalelor termice exterioare la subsolul tehnic, respectiv la canalele din interiorul clădirii, se realizează astfel încât să permită preluarea tasărilor fără a se periclita buna funcţionare a instalaţiilor, ţinând seama şi de prevederile art. 8.112.
\n8.106. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armături şi aparate ale conductelor pozate în canale necirculabile se amenajează cămine de vizitare, cu guri şi scări de acces.
\n8.107. Accesul la subsolurile şi etajele tehnice destinate montării elementelor instalaţiilor de încălzire din interiorul clădirilor se asigură prin scări şi uşi cu gabarit corespunzător necesităţilor controlului şi întreţinerii instalaţiilor.
\n8.108. Se asigură la subsol spaţiul necesar accesului şi manevrelor - în timpul exploatării - la organele de închidere şi reglare, precum şi cel necesar accesului la contoarele care măsoară consumul de căldură.
\n8.109. Pentru ventilarea subsolurilor şi a etajelor tehnice se prevăd ferestre, canale de ventilare sau orificii de ventilare, cu posibilitatea de reglare şi închidere.
\nMăsuri de protecţie globală - construcţii şi instalaţii 8.110. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de protecţie la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi ghenelor în care se montează conductele se face conform reglementărilor de securitate la incendiu.
\n8.111. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de protecţie la foc, rezistente la foc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi ghenelor în care se montează conductele se realizează conform reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu.
\n8.112. Prin încăperile de categorie A şi B de pericol de incendiu, precum şi prin cele de categoria C cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.
\n8.113. Este interzisă pozarea conductelor pentru lichide combustibile sau de abur cu presiunea mai mare de 1 bar în casa scărilor, pe căile de evacuare în caz de incendiu şi în staţiile pompelor de incendiu.
\n8.114. Se interzice trecerea conductelor de încălzire (inclusiv a celor de dezaerisire) prin:
\n8.115. Ansamblului instalaţiei de încălzire trebuie să i se asigure stabilitatea şi rezistenţa mecanică necesară preluării eforturilor portante şi celor date de dilatarea instalaţiei, precum şi de acţiuni seismice.
\n8.116. Şliţurile orizontale şi verticale, precum şi golurile pentru montarea sau trecerea conductelor se prevăd în proiectul structurii de rezistenţă.
\n8.117. În localităţile cu distribuţie de gaze naturale, pentru conductele de încălzire montate direct în sol sau în canale de protecţie, se iau măsuri de etanşare a acestora la intrarea sau ieşirea din subsolul clădirilor, pentru a se împiedica pătrunderea în clădiri a gazelor naturale infiltrate în solul înconjurător.
\nDimensionarea şi echilibrarea hidraulică a reţelelor termice Conducte de apă caldă şi fierbinte 8.118. Dimensionarea şi echilibrarea hidraulică a reţelelor termice exterioare se face potrivit reglementării tehnice de exploatare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice.
\n8.119. Dimensionarea şi echilibrarea hidraulică a reţelelor termice preizolate se face potrivit reglementării tehnice de proiectare,execuţie şi exploatare pentru reţele termice cu conducte preizolate.
\n8.120. Circuitele consumatorilor instalaţiilor de încălzire se echilibrează hidraulic, urmărindu- se realizarea unor rezistenţe hidraulice diferite cu cel mult 10 % în instalaţiile interioare şi cel mult 5 % în reţelele exterioare.
\n8.121. Dimensionarea conductelor instalaţiilor interioare se face, după caz:
\n8.122. Pentru reţelele de conducte la care reglajul furnizării căldurii este de tip cantitativ sau mixt se pot adopta, la condiţii nominale, viteze de circulaţie a apei mai mari decât cele indicate în tabel.
\nTabel 8.9 Viteze indicate pentru circulaţia apei în conducte de oţel [m/s] ┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────┐ │ Diametrul nominal al │ Reţele │ │ conductei ├─────────────────────────┬────────────────────────┤ │ [inch], [mm] │ Interioare │ Exterioare │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 3/8 │ 0,20...0,35 │ - │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1/2 │ 0,20...0,40 │ - │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 3/4 │ 0,30...0,45 │ - │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1 │ 0,30...0,60 │ 0,40...0,70 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1 1/4 │ 0,50...0,65 │ 0,50...0,75 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 1 1/2 │ 0,50...0,70 │ 0,50...0,80 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 2 │ 0,50...0,80 │ 0,55...1,00 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 63...76 │ 0,50...0,90 │ 0,60...1,10 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 83...95 │ 0,65...1,10 │ 0,70...1,15 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 102...127 │ 0,70...1,15 │ 0,90...1,35 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 133...152 │ 0,90...1,35 │ 1,20...1,70 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 168...219 │ 1,20...1,70 │ 1,40...2,00 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 247...324 │ 1,50...2,00 │ 1,70...2,40 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 377...521 │ - │ 2,10...2,80 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ peste 521 │ - │ 2,40...3,00 │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘ 8.123. Viteza maximă a apei, în limitele presiunii disponibile din reţeaua termică, nu va depăşi:
\n8.124. În instalaţiile cu regim hidraulic variabil în timp, dimensionarea conductelor se face astfel încât să se asigure stabilitatea hidraulică a instalaţiei. În acest caz, la baza coloanelor şi la branşamentul instalaţiei de încălzire se montează robinete cu presiune diferenţială.
\n8.125. Pentru instalaţiile de încălzire cu apă caldă cu circulaţie forţată, cu distribuţie inferioară, în calculul de dimensionare al coloanelor verticale se urmăreşte ca ecartul de presiune disponibil(ducere - întoarcere) la baza coloanelor să fie de cel puţin trei ori mai mare decât presiunea datorată gravitaţiei, considerată cu valoarea corespunzătoare temperaturii exterioare medii a perioadei de încălzire şi cu înalţimea corespunzătoare consumatorului cel mai sus plasat.
\n8.126. În cazul instalaţiilor de încălzire cu apă caldă, cu circulaţie forţată, cu distribuţie superioară, dimensionarea coloanelor se face pe baza presiunii disponibile rezultate din diferenţa dintre presiunea pompei şi presiunea gravitaţională.
\n8.127. În cazul branşării unei instalaţii de încălzire cu apă la o instalaţie existentă, dimensionarea se face în funcţie de presiunea disponibilă în punctele de racord pe ducere şi întoarcere.
\nConducte de abur şi condensat 8.128. Dimensionarea conductelor de abur se face pe baza vitezelor maxime indicate în tabelul 8.10.
\nTabelul 8.10 Viteze maxime pentru calculul conductelor instalaţiilor de încălzire cu abur [m/s] ┌────────────┬───────────────────────────────────────────────────┬───────────┐ │Diametrul │ Abur de joasă presiune │Abur de │ │nominal al ├─────────────────────────┬─────────────────────────┤medie │ │conductei │ Aburul în │ Abur în contracurent cu │presiune │ │[inch], [mm]│echicurent cu condensatul│ condensatul │ │ │ ├────────────┬────────────┼────────────┬────────────┤ │ │ │Conducte │Coloane │Conducte │Coloane │ │ │ │orizontale │verticale │orizontale │verticale │ │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 3/8 │ 11 │ 18 │ 2 │ 3,5 │ 35 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 1/2 │ 14 │ 20 │ 2,5 │ 4 │ 35 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 3/4 │ 18 │ 22 │ 3 │ 5 │ 35 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 1 │ 22 │ 25 │ 4 │ 6 │ 40 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 1 1/4 │ 25 │ 30 │ 5 │ 7,5 │ 40 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 1 1/2 │ 30 │ 35 │ 6 │ 9 │ 40 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 50-75 │ 35 │ 40 │ 8 │ 11 │ 40 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ 75-150 │ 40 │ 50 │ 10 │ 14 │ 50 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │ peste 150 │ 50 │ 60 │ 14 │ 20 │ 70 │ └────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴───────────┘ Tabelul 8.11 Dimensionarea conductelor de condensat de joasă presiune cu circulaţie naturală (cădere liberă) ┌────────────┬─────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Diametrul │ Conducte uscate │ Conducte înecate, orizontale sau │ │nominal al │ │ verticale, având lungimea: │ │conductei, ├────────────┬────────────┼────────────┬───────────┬────────────┤ │ │ Orizontale │ Verticale │ sub 50 m │ 50-100 m │ peste 100 m│ │ [mm] ├────────────┴────────────┴────────────┴───────────┴────────────┤ │ │ Cantitatea de căldură cedată de abur pentru formarea │ │ │ condensatului, [kW] │ ├────────────┼────────────┬────────────┬────────────┬───────────┬────────────┤ │ 15 │ 5 │ 7 │ 33 │ 21 │ 9 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┤ │ 20 │ 17 │ 26 │ 81 │ 52 │ 29 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┤
\n│ 25 │ 33 │ 49 │ 145 │ 93 │ 46 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┤ │ 32 │ 79 │ 116 │ 315 │ 205 │ 100 │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┤ │ 40 │ 120 │ 180 │ 435 │ 290 │ 134 │