Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
\nActuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
\nPentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
\nÎn perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
\nEvaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
\nÎn vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
\nPentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
\nModel A Model B Model C LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE 1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni.
\nAutorii programei şcolare:
\nPROGRAMĂ ŞCOLARĂ INSTRUMENT PRINCIPAL - INSTRUMENTE CU COARDE CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a IX-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea muzică Secţia instrumentală - instrumentele orchestrei simfonice NOTA DE PREZENTARE În învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul instrumentelor reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe, a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
\nPregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
\nCurriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
\nAcest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
\nPrograma şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:
\nActuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
\nPrezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
\nCOMPETENŢE GENERALE 1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale 2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicale VALORI ŞI ATITUDINI ● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii ● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal ● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală ● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice ● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI LISTA DE CONŢINUTURI Elemente de limbaj: ● Tonalitatea: intonaţia funcţională ● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor ● Ritm, metru, tempo Elemente de structură a melodiei: ● motivul ● tema Forme specifice ale clasicismului: ● lied ● sonată ● rondo ● menuet ● tema cu variaţiuni Mijloace de expresie: ● nuanţă ● accent ● cezură ● agogică mică Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră: ● spiccato clasic şi semispiccato ● deatache francez - legatto ● cezura în interiorul frazei ● sostenuto ● ornamente Audiţii, cronici de specialitate SUGESTII METODOLOGICE INSTRUMENTE CU COARDE În clasa a IX-a elevul continuă procesul de dezvoltare intelectuală, afectivă şi motrică, specifică educaţiei muzicale începute o dată cu studiul specializat al artei interpretative. Achiziţiile învăţării dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permit acestuia o mai largă înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare cu un nivel de complexitate mai ridicat. Din acest moment, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii muzicale a elevului.
\nDe asemenea, experienţa dobândită va permite elevului abordarea unor lucrări ce implică cerinţe speciale, cu un grad sporit de dificultate.
\nÎn activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.
\nÎn acest sens, sugerăm să se aibă în vedere:
\nPe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să fie un organizator al activităţii elevului, care să îl susţină pe acesta şi să îl îndrume, în atingerea competenţelor prestabilite.
\nNu trebuie omisă dezvoltarea muzicalităţii elevului, a gândirii sale muzicale, a manifestării propriei creativităţi în favoarea \"dresajului\" pe un anumit repertoriu. Aceasta nu exclude utilizarea exerciţiilor de memorare a textelor muzicale studiate şi de redare a acestora în interpretare, fără ajutorul partiturii. De asemenea, este absolut necesar ca fiecare operă muzicală să fie interpretată în integralitatea sa, cu acompaniament (pian sau ansamblu orchestral) şi, obligatoriu, în public - audiţii de clasă/catedră, audiţii pe categorii de instrumente/pentru toate instrumentele, în şcoală sau în alte spaţii adecvate acestor activităţi.
\nÎn evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: redarea cu fidelitate a textului muzical, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale.
\nConţinuturile vor fi valorificate deopotrivă pentru:
\nPrin acest document, se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.
\nDacă în perioada învăţământului primar şi gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de muzică s-a axat pe iniţierea în şi cu familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (clasicism, romantism, baroc, modernism).
\nÎn acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.
\nPentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să \"robotizeze\" elevul ci să-l ajute să se elibereze de \"stresul partiturii\" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
\nProfesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
\nÎn vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
\nPentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
\nModel A Model B Model C Notă:
\nCompetenţele generale şi competenţele specifice din prezenta programă sunt valabile şi pentru categoria corzi grave şi corzi ciupite. Unora dintre conţinuturi li se pot adăuga conţinuturi specifice în funcţie de instrumentul studiat. De asemenea, repertoriile pot fi completate pentru fiecare categorie de instrumente cu coarde, respectiv corzi grave şi corzi ciupite.
\nREPERTORIU VIOARĂ (Sugestii) Studii tehnice:
\nAlbeniz, Isaac Albu, Sandu Auer, Leopold B Bach, Johann Sebastian Baklanova, Natalia Bartok Bela Bazzini, Antonio Beethoven, Ludwig v Benda, Frantisek (Franz) Beriot, Charles Auguste de Biber, Heinrich Ignaz Franz von Bizet, Georges Bloco, Jozsef (Joseph) Blumenstengel, A.
\nBoccherini, Luigi Botez, Constantin Brahms, Johannes Bruch, Max Buciu, Dan Bughici, Dumitru Burada, Teodor T.
\nC Campagnoli, Bartolomeo Capoianu, Dumitru Casorti, August Ceaikovski, Piotr Ilici Chiriac, Mircea Cionca, Romulus Ciortea, Tudor Cobilovici, Emil Comes, Liviu Constantinescu, Paul Corelli, Arcangelo Couperin, Louis Cuteanu, Eugen D Dancla, Jean Baptiste Charles Daquin, Louis-Claude David, Ferdinand Derieţeanu, George Dimitrescu, Constantin Dinicu, Grigoraş Donceanu, Felicia Dont, Jakob Drăgoi, Sabin Drdla, Frantisek (Franz) Dvorak, Antonin E Eftimescu, Florin Elenescu, Emanuel Enacovici, George Enescu, George Ernst, Heinrich-Wilhelm F Falla, Manuel de Feldman, Ludovic Fibich, Zdenek (Zdenko) Filip, Vasile Fiocco, Joseph-Hector Fiorillo, Federigo Flesch, Carl Francoeur, Franf2ăois Fuchs, Teodor G Gavinies, Pierre Geantă, Ionel Gebauer, Michel-Joseph Gemianini, Francesco Gershwin, George Gherţovici, Adia Gilels, Elisabeta Glazunov, Alexandr Konstantinovici Glier, Reinhold Moritzovici Glodeanu, Liviu Gluck, Christoph Wilibald Godard, Benjamin Louis-Paul Gossec, Franf2ăois-Joseph Gounod, Charles Granados, Enrique Grieg, Edvard Hagerup Grigorian, Asatur Grigorevici H Haciaturian, Aram Ilici Haendel, Georg Friedrich Haydn, Franz Joseph Heifetz, Jascha Herman, Vasile Hohmann, Christian Heinrich Hrimaly, Johann Huber, Adolf I Ianşinov, Alexei Iftinchi, Modest J Jansa, Leopold Jerea, Hilda Joachim, Joseph Jora, Mihail K Kabalevski, Dmitri Borisovici Kayser, Heinrich Ernst Klenck, Robert Klepper, Walter Mihai Komarovski, Anatol Kreisler, Fritz Kreutzer, Rodolphe L Lalo, Edouard Victor Antoine Laub, Ferdinand Lazăr, Filip Leclair, Jean-Marie Lipatti, Dinu Lipinsky, Karol Joseph Locatelli, Pietro Manen, Juan Manoliu, George Martini, Giovanni Battista Massart, Lambert-Joseph Massenet, Jules Mayseder, Joseph Mazas, Jacques Fereol Mendelsohn, Alfred Mendelssohn-Bartholdy, Felix Mostras, Konstantin Moszkowski, Moritz Mozart, Wolfgang Amadeus Musorgski, Modest Petrovici N Nardini, Pietro Niculescu, Mihai Nottara, Constantin C.
\nNovacek, Ottokar Novacek, Rudolf O Offenbach, Jacques P Paganini, Niccolo Paradis, Maria-Theresia von Pasquali, Nicolo Pleyel, Ignaz-Joseph Polo, Enrico Popovici, Doru Porpora, Nicola-Antonio Porumbescu, Ciprian Prokofiev, Serghei Sergheevici Prume, Franf2ăois-Hubert Pugnani, Gaetano Purcell, Henry R Raff, Joachim Rameau, Jean-Philippe Ravel, Maurice Ricci, Ruggiero Rieding, Oskar (Oscar) Ries, Franz Rimski-Korsakov, Nikolai Andreevici Rode, Jacques Pierre Joseph Rogojină, Paul Rossini, Gioacchino Antonio Rovelli, Pietro Rubinstein, Anton Rubinstein, Nathan S Saint-Lubin, Leon de Saint-Saens, Charles Camille Sarasate, Pablo Martin Meliton y Navascuez de Sarvaş, Anton Adrian Saviţchi, Octav Scarlatescu, Ioan Schmitzer, Elena Schradiek, Henry Schubert, Franz Schumann, Robert Seitz, Friedrich Senaille, Jean-Baptiste Sevcik, Otakar Sibelius, Jean (Jan) Julius Christian Sinding, Christian Singer, Edmund Sitt, Hans Spohr, Ludwig (Louis) Stephănescu, George Stern, Rosi Stravinski, Igor Fiodorovici Szeremi Gustav Szymanowski, Karol Ş Şostakovici, Dmitri Dmitrievici T Tartini, Giuseppe Telemann, Georg Philipp Theodorescu, Alexandru Timaru, Valentin Toduţă, Sigismund V Velehorschi, Alexandru Veracini, Francesco Maria Vieuxtemps, Henri Viotti, Giovanni Battista Vitali, Tommaso Antonio Vivaldi, Antonio Vladigherov, Pancio Vlădescu, Dumitru W Walther, Johann-Jakob Waxman, Franz Weigl, Joseph Wieniawski, Henryk (Henri) Wohlfahrt, Franz Y Ysaye, Eugene Autorii programei şcolare:
\nConsultanţi pe probleme de curriculum:
\nPROGRAMĂ ŞCOLARĂ INSTRUMENT PRINCIPAL - PIAN CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a IX-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea muzică Secţia instrumentală - pian Notă de prezentare În învăţământul vocaţional artistic muzical, studiul pianului reprezintă disciplina principală în pregătirea de specialitate a elevilor. În planul cadru de învăţământ, această disciplină se predă individual. Prin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
\nPregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de întregire a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
\nCurriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
\nAcest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru ce permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
\nPrograma şcolară cuprinde:
\nActuala structură a programei solicită o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
\nPrezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
\nCOMPETENŢE GENERALE 1. Operarea cu elemente de limbaj specific, în abordarea creaţiilor muzicale 2. Valorificarea potenţialului creativ în interpretare, operând cu limbajul de specialitate propriu artei muzicale VALORI ŞI ATITUDINI ● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii ● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal ● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală ● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice ● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI LISTA DE CONŢINUTURI Elemente de limbaj: ● Tonalitatea: intonaţia funcţională ● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor ● Ritm, metru, tempo Elemente de structură a melodiei: ● motivul ● tema Forme specifice ale clasicismului: ● lied ● sonată ● rondo ● menuet ● tema cu variaţiuni Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră: ● legatto ● cezura ● sostenuto ● ornamente Audiţii, cronici de specialitate SUGESTII METODOLOGICE În clasa a IX-a se continuă dezvoltarea deprinderilor şi a cunoştinţelor instrumentale şi muzicale dobândite anterior de elevul pianist.
\nÎn activitatea didactică, se va pune accentul prioritar pe abordarea, în interpretare, a stilului clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să devină capabil de a-şi consolida competenţe complexe de interpretare specifice acestui stil, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii de acest gen. Această sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri, ci subliniază importanţa clasicismului, în arta interpretativă.
\nDacă în învăţământul primar şi gimnazial elevii au fost familiarizaţi cu noţiuni de ordin general - tehnice şi interpretative -, în învăţământul liceal se vor consolida achiziţiile referitoare la tehnica instrumentală şi se va urmări un traseu tehnic şi interpretativ specific clasicismului. Pe parcursul instruirii, cadrul didactic va avea în vedere dezvoltarea fizică şi psihică a tânărului, stabilind strategii didactice adecvate. Se va evita o îndrumare de tip \"dresaj\", stimulând implicarea şi creativitatea elevului şi pe cea a cadrului didactic. De asemenea, de importanţă majoră sunt cele două ipostaze ale activităţii elevului: sub îndrumarea directă a cadrului didactic şi în studiul individual.
\nLa vârsta de 14-15 ani, elevul se află în procesul dezvoltării, ceea ce solicită atenţie sporită din partea cadrului didactic şi adaptarea permanentă a acestuia la specificul acestei dezvoltări. Problemele tehnice vor fi abordate prin studii dar şi prin exerciţii ajutătoare, nefiind indicată metoda repetării \"la infinit\" a unor pasaje. Elevul va pune în context expresiv şi asimilările de ordin tehnic instrumental.
\nReferitor la abordarea prioritară a stilului clasic în interpretare, se va insista pe dobândirea unei tehnici adecvate, prin game şi studii orientate pe diferite probleme. Tehnica instrumentală nu este un scop, ci un mijloc prin care elevul trebuie să îşi dezvolte capacităţile de redare fidelă a textului muzical. De aceea, se va insista pe dezvoltarea rezistenţei şi forţei degetelor prin game, studii sau alte modalităţi de obţinere a unei tehnici ce pot contribui constructiv la formarea elevului viitor interpret. Una dintre problemele de ordin tehnic ce persistă chiar şi la acest nivel de studiu este de exemplu trecerea degetului 1, asupra căreia trebuie să se insiste deoarece poate periclita execuţia uniformă (execuţia egală) a gamelor şi arpegiilor prezente cu precădere în repertorii clasice, putând da naştere la accente nedorite şi întreruperi în frazele melodice. Din acest motiv se vor alege studii care să faciliteze egalizarea sunetele şi duratelor în succesiunea acestora.
\nAstfel, în execuţia corectă a gamelor şi a arpegiilor, care pot genera accente şi rupturi în frazele melodice sau pasaje de virtuozitate, se va insista asupra exersării degetului 1. De asemenea, se vor selecta studii tehnice relevante pentru această problemă: C. Czerny - Studii Op. 740 Nr. 1, 2, 3, 5, 11, 14, 16 sau M. Clementi - Gradus ad Parnassum din culegerea 29 de studii - nr. 1, 2, 4, 6, 7. Se va urmării egalizarea deprinderilor pentru mâna dreaptă şi mâna stângă. Neglijarea acestui aspect constituie adesea cauza unor dezechilibre tehnice şi muzicale (C. Czerny - Op. 740, Studii Nr. 5, 8, 11 şi M. Clementi - Gradus ad Parnassum, Nr. 2, 3, 6).
\nSe va acorda o atenţie deosebită studiului terţelor - problemă atinsă doar ocazional în anii anteriori, urmărind atacul simultan al degetelor, în ciuda constituţiei lor inegale (C. Czerny Op. 740 - studiile nr. 4, 10, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 6 (care antrenează şi mâna stângă). Acordurile de trei şi de patru sunete, lucrate şi în mod izolat, sub formă de exerciţii, dar şi pentru studii (M. Clementi, Gradus ad Parnassum, Nr. 24, Czerny, Op. 740, Nr. 13), vor facilita consolidarea musculaturii, a tendoanelor şi a poziţiei corecte a mâinii pe claviatură. De altfel, această problemă este prezentă în aproape fiecare studiu, acordurile fiind acompaniamente frecvente. Se va controla o perfectă relaxare şi libertate a braţelor, evitându-se rigiditatea articulaţiilor.
\nOctavele, frânte şi simultane, fără a constitui încă o problemă tehnică centrală, vor fi studiate cu multă atenţie în studii ca Czerny, Op. 740 Nr. 8, Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 26 şi 28. Această tehnică va fi perfecţionată şi în următorii ani de studiu, odată cu dezvoltarea fizică a mâinii. Studiul notelor repetate va dezvolta supleţea şi viteza în schimbarea degetelor (C. Czerny, Op. 740, Nr. 7, 11, M. Clementi, Nr. 4, 19).
\nSe va urmări deplasarea pe claviatură cu mişcări suple ale braţelor şi a poignet-ului (C. Czerny - Op. 740, studii nr. 4, 6, 9, 13, 15, M. Clementi, Gradus ad Parnassum, nr. 3, 7, 23, 24). Recomandăm abordarea mai multor studii ce vizează probleme diferite şi în acelaşi timp complete pentru a evita totuşi o concentrare exagerată asupra numai anumitor probleme - concentrare ce poate degenera într-o crispare totală a aparatului pianistic.
\nO altă problemă de natură tehnică o constituie modul de atac. Se vor studia diferite moduri de atac, cu accent pe cel specific stilului clasic.
\nAtât primele cunoştinţe, cât şi tehnica dobândită - în mod special, prin studiile lui C. Czerny - dar şi altele - vor contribui la aprofundarea acestui stil. Se vor conştientiza problemele de frazare şi de construcţie a formei studiate înainte de abordarea sonatelor de referinţă ale clasicilor vienezi. În această clasă se recomandă investigarea sonatelor care au condus la desăvârşirea formei.
\nSonatele aparţinând \"fiilor lui J. S. Bach\" reprezintă un fundament solid care nu poate fi omis din repertoriul pentru pian. Carl Philipp Emanuel Bach - considerat părintele sonatei clasice - deţine de asemenea o creaţie deosebit de importantă pentru formare interpretării stilului clasic, influenţând şi creaţia şi educaţia fratelui său, Johann Christian. Wilhelm Friedemann Bach. Sonatele lor constituie un punct de plecare pentru studiul formei de sonată, dar şi pentru diferite probleme de ordin tehnic- instrumental:
\nSonatele lui Baldassaro Galuppi, prin bitematismul evident, se situează în rândul sonatelor clasice, constituind un reper valoros pentru fundamentarea stilului clasic (Sonata în Re, în La, în do).
\nSonatele lui M. Clementi pot fi abordate selectându-le pe acelea care nu suprasolicită rezistenţa tehnică a elevilor (Op. 7, nr. 3 sol minor, Op. 20 nr. 2, do diez minor, Op. 25 nr. 2. sol major, Op. 26 nr. 3 re major) şi pe cele ale lui D. Scarlatti şi D. Cimarosa. Aprofundarea stilului de interpretare a repertoriului clasic poate fi continuată şi în clasele următoare, iar finalitatea acestei recomandări o reprezintă dobândirea de către elev a unei virtuozităţi interpretative ce îl poate reprezenta la nivel competiţional.
\nRepertoriul nu exclude sonate ale clasicilor vienezi, cadrul didactic selectându-le cu atenţie pe cele adecvate particularităţilor elevilor.
\nSe va acorda atenţie sporită utilizării pedalei, în interpretare pentru evitarea folosirii acesteia uneori în exces sau alteori deloc. Audierea repertoriului prevăzut pentru studiere, în interpretări de referinţă, constituie un model stimulativ, pentru viitorul interpret.
\nAbordarea în paralel a altor stiluri, precum romantic, modern sau românesc contribuie de asemenea la stimularea sensibilităţii, creativităţii dezvoltarea simţului ritmic şi al spontaneităţii în execuţie, oferind posibilitatea abordării în cadrul orelor şi a improvizaţiei - ca element de noutate în studiul instrumental.
\nPentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor. Acestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical. Totodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să \"robotizeze\" elevul ci să-l ajute să se elibereze de \"stresul partiturii\" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
\nProfesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte forme de pregătire şi formare profesională continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor, determinând eliminarea riscului promovării falselor valori.
\nDiscuţiile profesor-elev, audiţiile comparate, precum şi consultarea unor articole muzicale de specialitate contribuie la dezvoltarea spiritului critic şi la formarea unei opinii proprii. Elevul va fi susţinut şi stimulat în apariţiile sale publice, care constituie situaţii de verificare elementelor asimilate, dar şi a comportamentului său scenic.
\nÎn acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acesteia.
\nÎn evaluarea performanţelor elevilor, vor fi utilizate criterii precum: fidelitatea redării textului muzical scris, coerenţa discursului muzical şi modul de redare a stilului şi a caracterului operei muzicale, nivelul de dezvoltare a deprinderilor tehnico-instrumentale şi originalitatea transmiterii mesajului operei muzicale. În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
\nPentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
\nModel A Model B Model C REPERTORIU (SUGESTII) Game majore şi minore cu diezi şi bemoli executate pe patru octave, la octavă, terţe, sexte şi decime în mişcare paralelă şi mişcare contrară. Arpegii mici şi mari (cu răsturnări) pe patru octave în mişcare paralelă. Acorduri de patru sunete în mişcare paralelă şi mişcare contrară.
\nK. Czerny: Studii op. 740- caiet I şi II J. B. Cramer: Studii - caiet II M. Clementi: Gradus ad Parnassum D. Scarlatti: Sonate Fiii lui Bach: Sonate J. Haydn: Sonate W. A. Mozart: Sonate-K.V 280 în Fa, K.V 282 în Mi bemol, K.V. 283 în Sol, K.V. 332 în Fa, K.V. 570 în Şi bemol L. van Beethoven: Sonate - op. 2 nr. 1, op. 10 nr. 1, op. 10 nr. 2, op. 14 nr. 1, op. 14 nr. 2 Notă Deoarece repertoriul pianistic este vast, se pot selecta şi alte creaţii de valoare, care să contribuie la dezvoltarea muzicală şi tehnică a elevului.
\nUn repertoriu mai dificil sau aparţinând altor stiluri se va aborda în urma unor analize atente, profesorul fiind responsabil pentru alegerea făcută.
\nAutorii programei şcolare:
\nConsultanţi pe probleme de curriculum:
\nPROGRAMĂ ŞCOLARĂ INSTRUMENT PRINCIPAL - [Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat - percuţie] CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasele a IX-a şi a X-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea muzică Secţia instrumentală - instrumentele orchestrei simfonice NOTĂ DE PREZENTARE Programele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional au fost elaborate în conformitate cu:
\nStructurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
\nÎn aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a - a X-a au următoarea structură:
\nPrezentul document reprezintă programa şcolară pentru disciplina Instrument principal, studiată ca disciplină principală de specialitate studiul instrumentelor reprezintă Instrumentele orchestrei simfonice pentru fiecare elev şi pentru fiecare instrument.
\nPrin această programă, se intenţionează optimizarea şi eficientizarea sistemului de pregătire artistică de specialitate, care să permită evaluarea cu acurateţe a deprinderilor, a cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite. De asemenea, prin această ofertă educaţională, este posibilă conturarea traseelor individuale de evoluţie profesională a tinerilor muzicieni-instrumentişti, prin adaptarea repertoriilor şi a modalităţilor de abordare a acestora la particularităţile lor intelectuale, afective şi motrice.
\nPregătirea de specialitate a elevilor de la profilul artistic, specializarea muzică, presupune valorificarea achiziţiilor învăţării dobândite prin educaţia de bază (disciplinele din trunchiul comun), ca modalitate de asigurare a egalităţii de şanse şi de continuare a formării intelectuale, estetice şi morale a elevilor.
\nCurriculumul pentru instrumentele muzicale care se studiază în şcolile de profil include următoarele elemente de noutate:
\nAcest document reprezintă pentru profesor un instrument de lucru care permite deplasarea accentului de pe acumulările sterile de cunoştinţe, pe utilizarea acestora în practica muzical-instrumentală, de pe caracterul informativ al pregătirii de specialitate, pe cel formativ, aplicativ, centrând procesul didactic pe elev şi pe opţiunile sale.
\nPrograma şcolară pentru instrumentele orchestrei simfonice cuprinde:
\nActuala structură a programei invită profesorul la o abordare flexibilă în demersul didactic, a căilor, a metodelor şi a mijloacelor adecvate individualităţii elevului.
\nPrezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
\nCOMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI ● Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii ● Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei muzicale aparţinând fondului cultural naţional şi universal ● Receptivitatea faţă de diversitatea culturală ● Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice ● Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A IX-A ------ *1) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care nu au repertoriu clasic sau, dacă există, nu este compatibil cu nivelul clasei. *2) Pentru instrumentele din categoria instrumentelor de suflat-percuţie care au repertoriu.
\nLISTA DE CONŢINUTURI Elemente de limbaj: ● Tonalitatea: intonaţia funcţională - game intervale diatonice şi cromatice ● Egalizarea tonurilor şi a semitonurilor în intonaţie ascendentă şi descendentă ● Ritm, metru, tempo Elemente de structură a melodiei: ● motivul ● tema Forme specifice ale clasicismului: ● lied ● sonată ● rondo ● menuet ● tema cu variaţiuni Tehnici instrumentale şi de emisie sonoră: ● legatto - utilizarea vocalelor în emisia sonoră ● non legatto - articulaţia simplă ● viteza şi presiunea coloanei de aer în emisia sunetului ● deprinderi motrice - mişcări musculare în procesul respirator, mişcările muşchiului limbii, agilitatea degetelor, sincronizarea membrelor superioare cu membrele inferioare Audiţii, cronici de specialitate SUGESTII DE REPERTORIU - CLASA A IX-A FLAUT Studii/Metode M. MOYSE: Exercices journaliers (game majore şi minore, arpegii etc.) A.B.C.D.
\nP. TAFFANEL - PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanisme N. PLATONOV: 30 studii (continuare) E. KOHLER: 12 studii op. 33 cai II, Studii romantice, Studii caracteristice A. TERSCHAK: 26 studii op. 71 L. DROUET: 25 studii celebre TH. BOHM: 12 studii op. 15 JOHANN HOCKR: Studii op. 6, caietul 1 Studii de orchestră Concerte A. VIVALDI: Concertul în RE - Privighetoarea, Concertul nr. 1 - La tempesta di mare, Concertul în Sol major G. B. PERGOLESI: Concertul în SOL J. HAYDN: Concertul în RE C. STAMITZ: Concertul în SOL R. ROSETTI: Concertul în RE FR. DEVIENNE: Concert nr. 4 în Sol major PH. TELEMANN: Concertul în Re major A. E. M. GRETRY: Concert în Do major M. BLAVET: Concert Sonate H. PURCELL: Sonate (la alegere) J. B. LOEILLET: Sonata în la minor G. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere) G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere) F. M. VERACINI: Sonate (la alegere) L. VINCI: Sonata în RE G. B. PLATTI: Sonata nr. 1 (SOL) şi nr. 2 (mi) J. CH. NAUDOT: 6 sonate (la alegere) J. B. VANHAL: Sonată A. VIVALDI: Sonate A. CABUS: Sonatină M. BLAVET: Sonate HERMAN ZANKE: Sonata Alte lucrări W. A. MOZART: Andante în DO C. M. WEBER: Adagio şi Rondo FR. CHOPIN: Variaţiuni pe o temă de Rossini W. POPP: Aria boemă rusă M. MOSZKOVSKI: Dans spaniol Cl. DEBUSSY: Syrinx, Micul negru A. ROUSSEL: Andante şi Scherzo J. IBERT: Măgăruşul alb G. FAURE: Piesă PH: TELEMANN: Fantezii (la alegere) TH. BOHM: Tarantella op. 34 G. GALAWAY: Album JACK IBERT: 6 istorioare FR. COUPERIN: Sarabanda şi gavota FR: SCHUBERT: Ave Maria R. GLIER: Melodia J. S. BACH: Andante J. QUANTZ: Arioso şi presto LEO DE LIBES: Valsul paşilor de flori P. ELINESCU: Idilă, Elegia română T. BREDICEANU: Doină şi Joc P. CONSTANTINESCU: Cântec vechiu L. COMES: Două dansuri din Apuseni C. PETRA-BASACOPOL: Suita (părţi) H. POPESCU: Capriciu rustic V. S. JIANU: Preludiu şi rigaudon, Madrigal, Pastel de toamnă OBOI Studii/Metode W. FERLING: Studii pentru oboi L. WIEDEMANN: 45 studii pentru oboi, studiile nr. 20-45 A. SOUS: Studii pentru oboi, studiile nr. 1-37 P. TORNEA: Metoda de oboi Studii de orchestră Concerte A. VIVALDI: Concert în la minor G. FR. HAENDEL: Concertul nr. 1 D. CIMAROSA: Concert pentru oboi şi orchestră în Do major T. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Şi bemol major, op. VII nr. 3 T. ALBINONI: Concert pentru oboi şi orchestră în Şi bemol major, op. IX nr. 11 V. BELLINI: Concert pentru oboi şi orchestră în Mi bemol major C. M. von WEBER: Concertino pentru oboi în Do major Sonate G. Ph. TELEMANN: Sonata pentru oboi şi pian în la minor J. B. L'OEILLET: Sonata pentru oboi şi pian în Sol major
\nH. PURCELL: Sonata pentru oboi şi pian în sol minor Alte lucrări J. HAYDN: Allegro în Fa major pentru oboi şi pian R. SCHUMANN: Romanţa I pentru oboi şi pian V. JIANU: Pastel pentru oboi şi pian A. MENDELSOHN: Pastel (la alegere din cele 6) CLARINET Studii/Metode I. CUDALBU: Game, Studii pentru clarinet K. BAERMANN: Game, Studii vol. II FRITZ KROEPSCH: Studii vol. I R. KIETZER: Studii vol. III D. UNGUREANU: Metoda de clarinet vol. I Studii de orchestră Concerte K. STAMITZ: Concert Şi bemol nr. 2 (Darmstadter Konzert) D. CIMAROSA: Concert A. KOMAROVSCHI: Concert S. MERCADANTE: Concert G. TARTINNI: Concertino K. M. von WEBER: Concertino F. KRAMER: Concert Sonate W. A. MOZART: 2 Sonate G. BACEWICZ: 5 Dansuri G. ROSSINI: Sonata nr. 3 J. B. VANHAL: Sonata I. S. BACH: Sonata nr. 2 Alte lucrări J. PH. RAMEAU: Suita (părţi) M. NEGREA: Suita R. KORSAKOV: Cocoşul de aur V. JIANU: Preludiu şi Rigaudon A. VASILENKO: Dans oriental FAGOT Studii/Metode J. WEISSENBORN: c. II-Op. 8 - Studiile 15-40 L. MILDE: c. I-Op. 24 - Studiile1-10 (tempo moderat) W. HAUSE: 30 de studii L. KRAKAMP: Game, terţe, arpegii L. OZZI: Studii de game, duete, capricii K. BATASOV: R. Terehin: 75 de studii J. KUFFNER: 24 duete uşoare V. BRUNS: 12 studii op. 32 J. SATZERNHOVER: 24 studii C. KOPPRASCH: Studii, vol. I Studii de orchestră Concerte A. VIVALDI: Concerte: La minor, Fa Major, Re minor, Mi major M. HAYDN: Concertino A. FOGHEL: Concert în Do major G. FR. HAENDEL: Concertino R. KORSAKOV: Concert C. H. GRAUN: Concert Sonate W. A. MOZART: Sonată în Şi bemol major, în mi minor FR. GERMINIANI: Sonata: la minor B. MARCELLO: 6 sonate B. BOISMARTIER: Sonata Mi minor A. VIVALDI: Sonata Mi minor V. JIANU - Sonatină Alte lucrări L. JIGOROV: Romanţe, Melodie, Vals L. FINCHELSTAIN: Humoresco, Vals, Scherzo P. I. CEAIKOVSKI: Humoresco V. JIANU: Sora Lina R. OSCHANITZKI: Humoresco W. A. MOZART: Rondo: Fa M CORN Studii/Metode PHILIP FARKAS: Exerciţii de flexibilitate MICHAEL THOMSON: Exerciţii zilnice P. STAICU: Metodă de exerciţii tehnice, Cap. I LUCIEN THEVET: Metoda completă de corn, Vol. 2 C. KOPPRASCH: Vol. I, 1-34 D. CECCAROSSI: Şcoala completă de corn E. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol I Studii de orchestră Concert W. A. MOZART: Concertul Nr. 1, Concertul Nr. 4 (părţile II-III) K. MALIS: Concertul nr. 3, 4 C. M. KUNDELSKI: Concert Sonate B. MARCELLO: Sonatele I şi IV FR. ABEL: Sonata în fa minor Alte lucrări GH. PĂUNESCU: Intermezzo R. GLIER: Nocturna FR. STRAUSS: Nocturna TROMPETĂ Studii/Metode ROBERT WILLIAM SPAULDING: lecţia 19: Double high C în 37 weeks CHARLES COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. 1, nr. 1-5
\nJAMES STAMP: Basic exercises - Modulul I JEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, pag. 127-131, Metoda de trompetă, pag. 165-166, Metoda de trompetă, pag. 145-149, Metoda de trompetă, cap. Cromatic, pag. 66-76 HERBERT CLARKE: Exerciţii tehnice, nr. 1 şi 2, varianta stacatto AUGUST JOHANSON: Exerciţii zilnice, vol. I, nr. 13-20: varianta stocatto dublu WILHELM WURM: Studii melodice, vol. I JEAN BAPTISTE ARBAN: Metoda de trompetă, capitolul ornamente GEORGE ADAMACHI: Metoda de transpoziţie, transp. în Do şi Re Studii de orchestră Concerte GIUSEPPE TARTINI: Concert în La bemol TOMASSO ALBINONI: Concert, Mi bemol ALEXANDER GEDIKE: Studiu de Concert, sol minor IDA GOTKOVSKI: Concertino Sonate GEORG FRIEDRICH HAENDEL: Sonata Şi bemol BENEDETTO MARCELLO: Sonata, Fa ALESSANDRO SCARLATTI: Sonata, Fa W. A. MOZART: Sonatina, Fa Alte lucrări GOUNOD - J.S. BACH: Ave Maria G. FR. HANDEL: 2 Duete din Suita Focul de artificii W. A. MOZART: Rondo, Şi bemol, transcripţie corn SERGHEI RAHMANINOV: Polca italiană, şi minor C. DIMITRESCU: Dans ţărănesc, re minor GEORGE STEPHANESCU: Melodie populară TIBERIU BREDICEANU: Doină şi Joc A. DISMACEK: Duete nr. 5-67 TROMBON Studii/Metode V. BLAJEVICI: Caietul I - studii în chei de la nr. 8 la nr. 17 A. LAFOSSE: Metodă completă pentru trombon, vol. I, Cap. legato de la nr. 83 la 96 C. KOPPRASCH: Caietul I - studii de la nr. 9 la nr. 19 O. BLUMME: Caietul I - studii pe game cu bemoli P. CLODOMIR: Caietul I M. BLEGER: Studii C. COLIN: Flexibilitatea buzelor vol. I E. GACKTE: Studii pe poziţii Studii de orchestră Concerte J. NOWAKOWSKI: Cocertino R. KORSAKOV: Concert E. SACHSE: Concertino F. GRAFFE: Concert Sonate B. MARCELLO: Sonata nr. 1 M. KONEK: Sonată V. S. JIANU: Sonatino E. BOHLEMANN: Sonatino R. CLERISSE: Temă de concurs Alte lucrări FR. MALIGE: Meditaţie, menuet, recitativ FR. REUTER: Suită pe motive sârbeşti V. BLAJEVICI: Schiţa de concert nr. 3 J. DEBREFE: Fantezia C. I. NOTTARA: Siciliana A. ELIADE: Revedere TUBĂ Studii/Metode R. KIETZER: Caietul I: studiile 1-35 E. TEUCHERT: Studii 1-14 C. FAUCIOLI: Metodă: Partea I V. BLAJEVICI V. LEBEDEV: Skola igrî na tube S. BALASANIAN: 25 studii D. DONDEYENE 5 piese de concert Studii de concert Concerte K. P. BRUCHMANN: Concert W. A. MOZART: Concertul nr. 1 (transcripţie de la corn) Sonate B. MARCELLO: Sonata 1 V. JIANU: Sonatină R. VALENTINO: Sonata în sol minor Alte lucrări T. BREDICEANU: Doină şi joc G. FRESCOBALDI: Toccata J. HAYDN: Allegro J.S. BACH: Coral PERCUŢIE TOBA MICĂ Studii/Metode OSADCIUC: Studiile nr. 1-30 E. KEUNE: Studiile nr. 144-150 KUPINSKI: Metoda H. KNAUER: Metoda
\nTIMPANI Studii/Metode OSADCIUC: Studiile nr. 30-70 (3 timpani), Studiile nr. 1-30 SKOWERA: Studiile nr. 20-70 E. KEUNE: Studiile nr. 144-150 KUPINSKI: Metoda H. KNAUER: Metoda XILOFON: XILORIMBĂ: MARIMBAFON Studii/Metode A. MUSSER (marimbafon) W. FERLING (vezi oboi) N. PLATONOV (vezi flaut) F. KUPINSKI: Metoda Alte lucrări F. M. VERACINI: Sonata mi p. I, II A. VIVALDI: Anotimpurile (Primăvara p. I, Iarna p. I) W. A. MOZART: Concert RE: Adelaide p. I, A la turca V. JIANU: Madrigal Gr. DINICU: Hora staccato F. KREISLER: Frumosul rozmarin Lucrări pentru mai multe instrumente de percuţie Y. DESPORTES: Temă cu variaţiuni G. DELERUE: Mouvements COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A X-A SUGESTII DE REPERTORIU - CLASA A X-A FLAUT Studii/Metode M. MOYSE: De la sonoritee, Ecole de l'articulation, Exercices journaliers A - H (game, arpegii, intervale etc.) P. TAFFANEL - PH. GAUBERT: Grands exercices journaliers de mecanisme A. TERSCHAK: Studii J. HAHOCKER: 12 studii op. 5 şi studii op. 6 c. I J. S. BACH: studii din transcrieri, din solo-uri de sonate şi partite T. B. BERBIGUIER: 18 studii L. DROUET: 25 studii M. MOYSE: 25 studii melodice cu variaţiuni E. KOHLER: 8 studii op. 33 c. III G. GARIBOLDI: 15 studii moderne, elegante şi progresive J. DEMERSSEMAN: Studii melodice c. I Studii de orchestră Sonate A. VIVALDI: Sonate (la alegere) P. A. LOCATELLI: Sonate (la alegere) G. PH. TELEMANN: Sonate (la alegere) G. FR. HANDEL: Sonate (la alegere) K. PH. EM. BACH: Hamburger Sonata J. S. BACH: Sonata în DO; MI bemol, Suita în şi minor (părţi) G. B. PLATTI: Sonata I; II J. HAYDN: Sonata în SOL H. ZANKE: Sonata Concerte J. A. HASSE: Concert J. QUANTZ: Concertul în SOL A. E. GRETRY: Concertul în DO W. A. MOZART: Concertul în DO (pentru flaut şi harpă) C. CHAMINADE: Concertino Alte lucrări J. QUANTZ: Arioso und Presto W. A. MOZART: Menuet în SOL S. MERCADANTE: Variaţiuni pentru flaut solo FR. CHOPIN: Nocturna CL. A. DEBUSSY: Claire de lune A. ROUSSEL: Aria J. IBERT: 6 istorioare P. ELINESCU: Dansul vrăjitoarelor, Scena pastorală română N. KIRCULESCU: Drumul izvorului H. POPESCU: Capriciu rustic V. S. JIANU: Andantino pastorale, Preludiu şi Rigaudon V. HERMAN: Melopee pentru flaut solo C. PETRA-BASACOPOL: Suita pentru flaut şi pian OBOI Studii/Metode G. A. HINKE, Studii elementare pentru oboi, pag. 36 şi 37 C. SALVIANI, Exerciţii tehnico-melodice pentru oboi S. K. ELERT, Studii pentru oboi (corn englez), nr. 1-10 op. 41 L. WIEDEMANN, 45 studii pentru oboi, nr. 13-19 G. CLEMENT, Studii W. FERLING, 48 de studii Studii de orchestră Sonate G. FR. HAENDEL, Sonata I în do minor pentru oboi şi pian
\nT. ALBINONI, Sonata în la minor pentru oboi şi pian G. PH. TELEMANN, Sonata în mi minor pentru oboi şi pian G. DONIZETTI, Sonata în Fa major pentru oboi şi pian Concerte BACH-MARCELLO, Concert pentru oboi în do minor G. F. HAENDEL, Concert nr. 3 sol minor pentru oboi T. ALBINONI, Concert pentru oboi în sol minor, op. 9 nr. 8 A. VIVALDI, Concert pentru oboi în la minor JOHANN STAMITZ, Concert pentru oboi în Do major L. A. LEBRUN, Concert pentru oboi în re minor Alte lucrări R. SCHUMANN, Romanţa a II-a şi a III-a C. PETRA-BASACOPOL, Elegie, Capriciu, Fantezia (la alegere) V. JIANU, Madrigal CLARINET Studii/Metode I. CUDALBU, Game K. BAERMANN, Game, Studii vol. II D. UNGUREANU, Vol. II KROEPSCH, Studii vol. I Studii de orchestră Sonate D. SCARLATTI, 4 sonate G. FR. HAENDEL, Sonata nr.1 G. F. TELEMANN, Sonată FR. DEVIENNE, Sonata J. HAYDN, Sonata W. A. MOZART, 2 Sonate G. ROSSINI, Sonata G. ROSSINI, Variaţiuni Concerte J. BEER, Concert în Şi bemol S. MERCADANTE, Concert I. PLEYEL, Concert F. A. HOFFMEISTER, Concert J. STAMITZ, Concert pentru clarinet în Şi bemol FR. KRAMER, Concert K. M. von WEBER, Concert nr. 1 Alte lucrări G. BACEWICZ, 5 dansuri M. RAVEL, Habanera J. PH. RAMEAU, Suita H. RABAUD, Solo de concurs K. M. von WEBER, Introducere, temă şi variaţiuni FAGOT Studii/Metode J. WEISSENBORN, c. II, Studiile 40-50 L. MILDE, Op. 24, c. I, Studiile 10-20 (tempo: moderato), Op. 26, c. II L. KRAKAMS, game,terţe, arpegii C. IACOBY, Studiile 1-5 A. OZZI, Capricii Studii de orchestră Sonate B. MARCELLO, 6 sonate A. VIVALDI, 6 sonate W. A. MOZART, Sonata Şi bemol, Sonata mi A. CAPORALLI, Sonate A. LONG, Sonate J. B. BOISMORTIER, Sonata mi, Sonata Sol Concerte A. VIVALDI, Concerte: FA, DO, re, mi, SOL, ŞI bemol, la J. CHR. BACH, Concert do W. A. MOZART, Concert nr. 2 J. C. FOGHEL, Concert Do A. KOZELUCH, Concert V. SUHANEK, Concert, Concertino J. HUMMEL, Solo de concert Alte lucrări A. MIROSNIKOV, Scherzzo Z. ALADAR, Burlesca R. OSCHANITZKI, Burlesca C. NOTTARA, Humoresca C. DIMITRESCU, Dans ţărănesc L. MILDE, Andante şi Rondo C. JACOBI, Andante şi temă cu variaţie C. GROVELZ, Siciliana şi Allegro giocoso CORN Studii/Metode P. FARKAS, Exerciţii de flexibilitate M. THOMSON, Exerciţii zilnice L. THEVET, Metodă completă de corn, Vol. 2 C. KOPPRASCH, Metodă, Vol. 2 M. ALPHONSE, Metod Vol. 3 E. MULLER: Studii pentru corn op. 64, vol II X. KLING: 40 de studii caracteristice Studii de orchestră Concerte W. A. MOZART, Concert Nr. 3 M. MATYS, Concert Nr. 3 P. HASQUENOPH: Concertino F. ROSETTI: Concert Sonate FR. DANZI, Sonata G. FR. HAENDEL, Sonata a II-a şi a VI-a Alte lucrări
\nW. A. MOZART, Rondo GH. PĂUNESCU, Nocturna, La chasse A. POPA, Improvizaţie P. I. CEAIKOVSKI, Barcarola TROMPETĂ Studii/Metode C. COLIN, Flexibilitatea buzelor, Vol. II R. W. SPAULDING, De 2 ori mai sus do în 37 de săptămâni J. STAMPS, Basic, modulul II H. CLARKE, Exerciţii tehnice A. JOHANSON, Exerciţii zilnice J. B. ARBAN, Metoda de trompetă G. ADAMACHI, Metoda de transpoziţii Concerte G. PH. TELEMANN, Concert în do J. N. HUMMEL, Concert în MI bemol A. VIVALDI, Concert în sol A. ARUTUNIAN, Concert G. FR. HAENDEL, Concert nr. 3 în fa S. THIELE, Concert Sonate T. ALBINONI, Sonata în Şi bemol G. FR. HAENDEL, Sonata în Şi bemol, SONATA în LA bemol, în Do G. PH. TELEMANN, Sonata în fa G. TARTINI, Sonata pentru 2 trompete în Şi bemol K. SODOMKA, Sonatina jazzistica L. V. BEETHOVEN, Sonatina Mi bemol Alte lucrări J. S. BACH, Arie din Suita a III-a G. E. HOLMES, Carnaval la Veneţia A. CHAPUIS, Solo de concurs H. BUSSER, Fantezie D. BUGHICI, Fantezie R. KORSAKOV, Temă din Scheherazada J. OFFENBACH, Barcarola D. VOICULESCU, Adagio pentru trompetă şi pian V. JIANU, Scherzo L. MILDE, Andante şi Rondo C. JACOBY, Andante şi temă cu variaţiuni C. GROVELZ, Siciliana şI Allegro giocoso D. WEISSENBORN, Capriciu A. HLOBIA, Divertisment J. HUMMEL, Solo de concert TROMBON Studii/Metode A. LAFOSSE, Metoda completă pentru trombon C. COLIN: Flexibilitatea buzelor, vol. II V. BLAJEVICI, Studii C. KOPPRASCH, Studii O. BLUMME, Studii M. BLEGER, Studii E. GACKTE, Studii P. CLODOMIER, Studii c. II Studii de orchestră Concerte V. BLAJEVICI, Concertul Nr. 2 F. GRAFFE, Concert în Şi bemol V. BRUCHMANN, Concert FR. MALIGE, Concertino Sonate B. MARCELLO, Sonata Nr. 6 E. GAILLARD, Sonata Nr. 5 I. AMBROSIUS, Sonata V. JIANU, Sonatino Alte lucrări J. S. BACH, Aria din Cantata nr. 82 H. MEYER, Dans spaniol FR. SCHUBERT, Ave Maria D. SOSTAKOVICI, Romanţa TUBĂ Studii/Metode R. KIETZER, Studii, c. I, studiile 36-45, c. II, studiile 1-20 C. FAUCIOLI, Studii H. BICHLES, Concertino Nr. 1, 2 W. A. MOZART, Concertul nr. 3 K. P. BRUCHMANN, Concert P. BALDASSARI, Sonată V. BLAJEVICI, V. LEBEDEV: Metode P. BERNARD: Studii şi exerciţii pentru tubă V. HOZA: Schule fur tuba L. VASILIEV: 24 de studii melodice B. GRIGORIEV: 50 de studii PERCUŢIE TOBĂ MICĂ Studii/Metode F. KUPINSKI H. KNAUER G. WAGNER D. SKOWERA E. KEUNE S. FINQ TIMPAN Studii/Metode D. SKOWERA E. KEUNE F. KUPINSKI H. KNAUER J. TUZAR XILOFON, XILORIMBĂ, MARIMBAFON Studii/Metode M. MUSSER A. FERLIN Alte lucrări A. VIVALDI, Concertul nr. 3 W. A. MOZART, Menuet G. BIZET, Uvertura la opera Carmen C. GOUNOD, Dans nr. 6 H. VIENIAVSKI, Poloneza în LA N. PAGANINI, Dansul vrăjitoarelor
\nP. DE SARASATE Zapateado G. FAURE Fantezie P. ELINESCU, Scena pastorală Lucrări pentru mai multe instrumente de percuţie E. BOZZA, Rytmic H. DERVAUX, Baterie: Sketh D. MILHAUD, Concert pentru baterie şi orchestră SUGESTII METODOLOGICE În clasa a IX-a, elevul îşi continuă procesul de dezvoltare din etapele anterioare de şcolarizare. Începând cu această clasă, formarea unei concepţii interpretative asupra operei va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Din motive obiective (menţionate în nota de prezentare), repertoriul clasei a IX-a, pentru grupa de instrumente de suflat şi de percuţie, abordează în paralel atât stilul preclasic, cât şi stilul clasic.
\nÎn activitatea didactică, se va pune accent prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic şi clasic, pornindu-se de la premisa că elevul trebuie să fie capabil să îşi consolideze competenţe complexe de interpretare, specifice acestor stiluri, necesare inclusiv pentru participarea în competiţii.
\nAceastă sugestie nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând altor stiluri.
\nAcestea pot fi abordate doar în condiţiile în care elevul a depăşit etapa dobândirii achiziţiilor de bază prevăzute pentru clasa a IX-a.
\nŞtiut fiind că instrumentele de suflat şi de percuţie au cunoscut o perioadă de evoluţie decalată istoric/stilistic, din punct de vedere al construcţiei instrumentului, şi implicit a tehnicii instrumentale cu efect asupra repertoriilor destinate acestora, prezenta programă permite aprofundarea cunoştinţelor legate de studiul instrumentelor de suflat/percuţie prin abordarea instrumentală a perioadei preclasice. Centrarea activităţii de predare - învăţare pe această perioadă stilistică, în această etapă de formare, constituie fundamentul dezvoltării ulterioare a viitorului instrumentist. În acelaşi timp, structurarea repertoriului a avut ca punct de plecare dezvoltarea psihosomatică a elevului. Două sunt aspectele avute în vedere pentru dezvoltarea şi formarea de calitate a viitorului instrumentist: aspectul fiziologic al elevului dat de posibilitatea acestuia de a susţine amplitudinea frazelor muzicale şi aspectul funcţional dat de formarea de competenţe în realizarea unei frazări corecte care trebuie să ducă la redarea autentică a stilului respectiv.
\nPentru instrumentele care nu au repertorii proprii, aparţinând stilului preclasic sau clasic, se recomandă transpunerea adecvată din punctul de vedere al dificultăţii a unor repertorii aparţinând altor instrumente.
\nÎn asimilarea şi în redarea corectă a problemelor de natură tehnică (exerciţii tehnice, studii, game), se recomandă:
\nÎn cazul instrumentelor de percuţie, se recomandă: ● exerciţii de omogenizare, prin egalizarea membrelor superioare; ● exerciţii de dezvoltarea lejerităţii degetelor, a poziţiei poignet-ului, a antebraţului şi a braţului; ● sincronizarea membrelor superioare cu cele inferioare; ● valorificarea altor tipuri de exerciţii, care să conducă la dezvoltarea sincronizării mişcărilor, în interpretare.
\nPentru redarea stilistică a repertoriului preclasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări:
\nPentru realizarea stilistică a repertoriului clasic, la instrumentele de suflat, se vor urmări: ● diversificarea nuanţată a articulaţiilor (staccato, semistaccato, detache etc.), ţinând cont de forma şi de caracterul lucrării abordate; ● diversificarea sonorităţii, în funcţie de caracterul lucrării şi de omogenitatea registrelor, în funcţie de specificul fiecărui instrument; ● diversificarea dinamică şi timbrală (inclusiv pentru instrumentele care folosesc transcripţii/transpoziţii).
\nPentru realizarea stilistică a repertoriului romantic, se recomandă:
\nPentru realizarea stilistică a repertoriului preclasic şi clasic, la instrumentele de percuţie, se va urmări: adaptarea coloraturii timbrale, prin utilizarea diferenţiată a baghetelor, de la cele foarte moi, la cele foarte tari. Pe parcursul acestui demers, profesorul trebuie să organizeze activitatea elevului, să planifice studiul individual al acestuia, să ofere o paletă diversă de soluţii tehnice şi interpretative, să sesizeze şi să corecteze eventualele erori, să stimuleze creativitatea elevului. De asemenea, profesorul va monitoriza permanent elevul în activitatea de acordaj al instrumentului, pentru a asigura acurateţea interpretării. Profesorul va urmări realizarea dialogului cu elevul, pentru a stimula memoria activă şi conştientă a acestuia, fără a fragmenta prea des discursul muzical.
\nUtilizarea mijloacelor audio-vizuale, în predarea repertoriului, se impune, astfel încât să ofere frecvent elevului modele artistice şi stilistice de interpretare.
\nConţinuturile vor fi valorificate, deopotrivă, pentru:
\nPentru a asigura o pregătire de bază a elevului, profesorul trebuie să parcurgă cu acesta gamele majore şi minore cu arpegii, în diferite forme de articulaţie şi legatto, cel puţin 25 de studii tehnice (5 studii pentru fiecare tip de element de tehnică specifică), un număr de cel puţin 30 de studii melodice pe an şi a cel puţin 3 lucrări din lista de sugestii de repertoriu (un concert, o sonată, o piesă), pentru asigurarea unui portofoliu, în vederea participării elevului la diferite manifestări specifice.
\nPrin acest document se intenţionează asigurarea pregătirii de specialitate de bază a elevilor, dincolo de care fiecare elev, sub îndrumarea cadrului didactic, îşi poate prefigura un traseu de evoluţie performantă.
\nDacă, în perioada învăţământului gimnazial, pregătirea de specialitate a elevilor din şcolile de profil s-a axat pe iniţierea în şi pe familiarizarea cu perioadele stilistice muzicale de referinţă, în învăţământul liceal, prin pregătirea de specialitate, se are în vedere aprofundarea perioadelor stilistice importante (preclasicism-baroc, clasicism, romantism, modernism).
\nAbordarea cu precădere a conţinuturilor care vizează stilul preclasic sau clasic, în clasa IX-a, şi a romantismului, în clasa a X-a, se justifică prin nevoia de a aprofunda achiziţiile dobândite în etapele anterioare de şcolarizare.
\nPentru elevul de clasa a X-a, sistemul de cunoştinţe şi deprinderi dobândite anterior, prin studiul instrumentului şi al celorlalte discipline de specialitate, îi permite acestuia o mai bună înţelegere a limbajului muzical şi o interpretare expresivă a lucrărilor muzicale. Formarea unei concepţii interpretative asupra lucrărilor studiate, chiar printr-o analiză generală, va motiva demersul de perfecţionare a tehnicii instrumentale. Dacă în clasa a IX-a activitatea didactică s-a bazat prioritar pe abordarea în interpretare a stilurilor preclasic (baroc) şi clasic, în clasa a X-a vom acorda o atenţie mai mare aprofundării stilului romantic. Aceasta nu invită la excluderea din repertoriu a lucrărilor muzicale aparţinând şi altor stiluri. Continuarea studiului unor lucrări muzicale aparţinând altor epoci istorico-stilistice decât cele propuse pentru aprofundare este la fel de benefică, pentru ca elevul să poată sesiza şi realiza diferenţele, atât l nivel tehnic, cât şi la nivel interpretativ.
\nPentru a veni în ajutorul profesorului în mod concret, exemplificăm câteva activităţi ce contribuie la atingerea competenţei 2.5. Una din activităţile căreia trebuie să i se acorde o atenţie specială este memorizarea textului muzical. Proces psihic complex, interpretarea din memorie reprezintă o etapă esenţială în cadrul pregătirii instrumentale. Recomandăm în acest sens, ca un prim episod în memorizare să îl constituie aplicarea metodei solfegierii a temelor.
\nAcestea pot contribui la fixarea în auzul interior a temelor din discursul muzical.
\nTotodată, memorizarea textului nu trebuie să devină un scop în sine care să \"robotizeze\" elevul ci să-l ajute să se elibereze de \"stresul partiturii\" ca să poată reda întregul său potenţial interpretativ.
\nÎn acest document, repertoriul are valoare de sugestie, rămânând la latitudinea cadrului didactic să propună alte repertorii, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare fizică, psihică şi intelectuală a elevilor, astfel încât elevii să dobândească şi să-şi consolideze imaginea de ansamblu asupra stilului studiat, de la începutul acestuia.
\nProfesorul are un rol esenţial în depistarea elevilor capabili de performanţă şi în îndrumarea lor competentă, pentru obţinerea unui nivel interpretativ competitiv pe plan naţional şi internaţional. Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dovedească disponibilitate pentru pregătirea continuă, prin toate mijloacele oficiale, media, etc., să participe activ la diferite acţiuni, competiţii şi alte modalităţi de formare continuă, finalizând demersul prin adaptarea şi implicarea sa responsabilă în pregătirea pentru performanţă a elevilor. Aceasta poate determina eliminarea riscului promovării falselor valori.
\nAceste sugestii metodologice sunt valabile şi altor instrumente aparţinând aceleiaşi categorii (familii) de instrumente, ţinând cont de particularităţile fiecăreia. De exemplu:
\nÎn vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
\nPentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
\nModel A Model B Model C Autorii programei şcolare:
\nConsultanţi pentru elaborarea sugestiilor de repertorii:
\nConsultanţi pe probleme de curriculum:
\nPROGRAMĂ ŞCOLARĂ MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a IX-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale Bucureşti, 2009 Notă de prezentare În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea \"Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial\" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale \"celuilalt\", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
\nApreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
\nLuând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .
\nDin perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
\nPrezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
\nÎn acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un \"profil de formare european\" structurat pe opt domenii de competenţe cheie: ● comunicare în limba maternă; ● comunicare în limbi străine ● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; ● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie; ● a învăţa să înveţi; ● iniţiativă şi antreprenoriat; ● sensibilizare culturală şi exprimare artistică; ● competenţe sociale şi civice.
\nCompetenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
\nActuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
\nPrograma propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
\nPrin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
\nÎn acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere: ● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative; ● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară; ● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
\nOrientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:
\nPrezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
\nLucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
\nProgramele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
\nCriteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
\nProiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
\nPentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
\nPrezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
\nPrograma şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie \"competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii\", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
\nStructurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
\nÎn aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
\nCOMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI ● Respect pentru adevăr şi rigurozitate; ● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora; ● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe; ● Iniţiativă personală; ● Interes şi curiozitate; ● Spirit critic şi autocritic; ● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile; ● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi; ● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; ● Dorinţa de informare şi afirmare; ● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică; ● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC; ● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor; ● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
\nCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI CONŢINUTURI 1. Aspecte generale despre materialele folosite în conservare-restaurare.
\nSUGESTII METODOLOGICE Disciplina de specializare MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale.
\nÎn vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare.
\nStrategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora.
\nÎn scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
\nCompetenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie.
\nActuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare , oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare.
\nPentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare:
\nÎn perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
\nEvaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu:
\nÎn vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie:
\nPentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise:
\nModel A Model B Model C LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE 1. Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni 2. Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
\nAutorii programei şcolare:
\nPROGRAMĂ ŞCOLARĂ MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a X-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale Bucureşti, 2009 Notă de prezentare În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea \"Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial\" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale \"celuilalt\", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei.
\nApreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene.
\nLuând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră .
\nDin perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării.
\nPrezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării.
\nÎn acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Co2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un \"profil de formare european\" structurat pe opt domenii de competenţe cheie: ● comunicare în limba maternă; ● comunicare în limbi străine ● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; ● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie; ● a învăţa să înveţi; ● iniţiativă şi antreprenoriat; ● sensibilizare culturală şi exprimare artistică; ● competenţe sociale şi civice.
\nCompetenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare-conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare.
\nActuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
\nPrograma propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a.
\nPrin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
\nÎn acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere: ● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative; ● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară; ● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.
\nOrientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre:
\nPrezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial.
\nLucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare.
\nProgramele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate.
\nCriteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ.
\nProiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
\nPentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea MATERIALELOR ŞI TEHNICILOR UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare.
\nPrezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
\nPrograma şcolară pentru disciplina MATERIALE ŞI TEHNICI UTILIZATE ÎN CONSERVARE-RESTAURARE vizează valorizarea competenţei cheie \"competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii\", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu.
\nStructurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
\nÎn aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură:
\nExemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare.
\nCOMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI ● Respect pentru adevăr şi rigurozitate; ● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora; ● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe; ● Iniţiativă personală; ● Interes şi curiozitate; ● Spirit critic şi autocritic; ● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile; ● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi; ● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; ● Dorinţa de informare şi afirmare; ● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică; ● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC; ● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor; ● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
\nCOMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI CONŢINUTURI 1. Evoluţia istorică a tehnicilor de conservare- restaurare:definiţii,clasificări.
\n