a)Definiţiile şi criteriile corespunzătoare claselor de rating sau grupelor de risc trebuie sa fie suficient de detaliate pentru a permite persoanelor responsabile cu acordarea ratingurilor sa aloce în mod consecvent şi coerent debitorii sau tranzacţiile care prezintă un risc similar, în cadrul aceleiaşi clase de rating sau grupe de risc. Atât consecventa cat şi coerenta trebuie sa fie asigurate indiferent de liniile de activitate, departamente sau localizari geografice. ...
\n
b)Documentaţia aferentă procesului de rating trebuie sa permită părţilor terţe sa înţeleagă modul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, sa reproduca şi sa evalueze dacă aceasta alocare este adecvată; si ...
\n
c)Criteriile utilizate trebuie, de asemenea, sa fie în conformitate cu normele interne de creditare ale instituţiei de credit şi cu politicile acesteia cu privire la tratamentul aplicat debitorilor şi tranzacţiilor în dificultate. ...
\n
Articolul 129
\n
(1)La alocarea debitorilor şi tranzacţiilor pe clase de rating sau grupe de risc, o instituţie de credit trebuie sa ia în considerare toate informaţiile relevante. Informaţiile trebuie sa fie de actualitate şi sa permită instituţiei de credit sa previzioneze performanta viitoare a expunerii. Cu cat o instituţie de credit deţine mai putine informaţii, cu atât trebuie sa fie mai prudenta în procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc de debitori şi de tranzacţii. ...
\n
(2)In cazul în care este utilizat un rating extern ca factor principal în vederea alocării unui rating intern, instituţia de credit trebuie, de asemenea, sa se asigure ca tine cont şi de alte informaţii relevante. ...
\n
1.3. Alocarea expunerilor 1.3.1. Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 130
\n
In cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare debitor trebuie alocat unei clase de rating a debitorilor.
\n
Articolul 131
\n
In cadrul procesului de aprobare a creditelor, în cazul instituţiilor de credit care au obţinut aprobarea Băncii Naţionale a României pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, fiecare expunere trebuie, de asemenea, alocata unei clase de rating al tranzacţiei.
\n
Articolul 132
\n
In cazul expunerilor din finanţări specializate, instituţiile de credit care utilizează pentru stabilirea ponderilor de risc metodele prevăzute la art. 36 din Capitolul II, trebuie sa aloce fiecare dintre aceste expuneri unei clase de rating, conform prevederilor art. 123.
\n
Articolul 133
\n
(1)Fiecare entitate juridică distinctă fata de care o instituţie de credit înregistrează expuneri trebuie sa fie evaluată separat. ...
\n
(2)O instituţie de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca a implementat politici adecvate cu privire la tratamentul debitorilor luaţi individual precum şi al grupurilor de clienţi aflaţi în legătura. ...
\n
Articolul 134
\n
Expunerile distincte fata de acelaşi debitor se încadrează în aceeaşi clasa de rating al debitorului, indiferent de orice diferenţa cu privire la natura fiecărei tranzacţii specifice. Singurele excepţii de la aceasta regula, sunt posibile în următoarele cazuri:
\n
a)exista un risc de transfer aferent unui stat, după cum expunerea este denominata în moneda locală sau într-o moneda străină; ...
\n
b)cazul în care garanţiile asociate unei expuneri pot fi luate în considerare sub forma unei ajustari a unui rating atribuit debitorului; si ...
\n
c)cazul în care legislaţia privind protecţia consumatorului, secretul bancar sau alte reglementări interzic schimbul de informaţii cu privire la clienţi. ...
\n
1.3.2. Expuneri de tip retail
\n
Articolul 135
\n
In cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare expunere trebuie sa fie incadrata într-o clasa de rating sau alocata unei grupe de risc.
\n
1.3.3. Modificarea rating-urilor
\n
Articolul 136
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze situaţiile în care rationamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau asupra rezultatelor procesului de alocare pe clase de rating şi pe grupe de risc, precum şi informaţiile legate de personalul care este responsabil cu aprobarea deciziilor în acest sens. Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze aceste ajustari şi sa consemneze în scris personalul responsabil cu aplicarea lor. ...
\n
(2)Instituţiile de credit vor analiza performanta expunerilor ale căror alocari au fost modificate. Aceasta analiza trebuie sa includă evaluarea performantei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate cu aprobare de către o anumită persoana, care îşi asuma responsabilitatea pentru întregul personal responsabil. ...
\n
1.4. Integritatea procesului de alocare pe clase de rating sau pe grupe de risc 1.4.1. Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 137
\n
Alocarile şi revizuirile periodice ale acestora trebuie sa fie efectuate sau aprobate de către o parte independenta, care sa nu beneficieze în mod direct de decizia de acordare a creditului.
\n
Articolul 138
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa actualizeze alocarile cel puţin anual. ...
\n
(2)Debitorii care prezintă un risc ridicat şi expunerile cu probleme trebuie sa facă obiectul unor revizuiri mai frecvente. ...
\n
(3)In măsura în care devin disponibile noi informaţii semnificative cu privire la un debitor sau la o expunere, instituţiile de credit trebuie sa efectueze o noua alocare (a acestora). ...
\n
Articolul 139
\n
Instituţiile de credit trebuie sa dispună de un proces eficient de obţinere şi actualizare a informaţiilor relevante referitoare la caracteristicile debitorilor care afectează probabilitatile de nerambursare precum şi la caracteristicile tranzacţiilor care afectează pierderile în caz de nerambursare si/sau factorii de conversie.
\n
1.4.2. Expuneri de tip retail
\n
Articolul 140
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa actualizeze, cel puţin anual, alocarile debitorilor şi ale tranzacţiilor sau, după caz, sa revizuiasca caracteristicile pierderilor şi situaţia cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor de plata, pentru fiecare grupa de risc identificata. ...
\n
(2)Instituţiile de credit trebuie, de asemenea, pe baza unui eşantion reprezentativ, sa revizuiasca, cel puţin anual, situaţia expunerilor individuale din cadrul fiecărei grupe de risc, pentru a se asigura ca acestea sunt în continuare corect alocate. ...
\n
1.5. Utilizarea modelelor
\n
Articolul 141
\n
In cazul în care o instituţie de credit utilizează un model statistic si/sau o alta metoda automată în vederea alocării expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc de debitori sau tranzacţii, se vor respecta cerinţele prevăzute la art. 142-146.
\n
Articolul 142
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca modelul utilizat are o buna putere de previzionare şi ca utilizarea sa nu denatureaza cerinţele de capital. ...
\n
(2)Variabilele de intrare trebuie sa constituie o baza rezonabila şi eficienta de previzionare. ...
\n
(3)Rezultatele estimate nu trebuie sa prezinte abateri semnificative fata de cele efective. ...
\n
Articolul 143
\n
Instituţia de credit trebuie sa dispună de un proces de verificare a datelor de intrare utilizate în model, care sa includă o evaluare a acuratetei, exhaustivitatii şi pertinentei datelor.
\n
Articolul 144
\n
Instituţia de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca datele utilizate la realizarea modelului sunt reprezentative pentru populaţia efectivă de debitori sau de expuneri ale instituţiei de credit.
\n
Articolul 145
\n
Instituţia de credit trebuie să dispună de un ciclu periodic de validare a modelului, care să includă monitorizarea performanţei şi a stabilităţii acestuia, examinarea specificaţiilor sale, precum şi testarea rezultatelor modelului în raport cu rezultatele efective. -------------- Art. 145 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 146
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa completeze modelul statistic cu rationamentul profesional şi monitorizarea umană pentru a verifica alocarile efectuate pe baza modelului şi pentru a se asigura ca modelul este utilizat în mod adecvat. ...
\n
(2)Procedurile de revizuire trebuie sa urmărească identificarea şi limitarea erorilor care sunt asociate unor deficiente ale modelului. ...
\n
(3)Rationamentele profesionale trebuie sa ţină cont de toate informaţiile relevante pe care modelul nu le-a luat în considerare. ...
\n
(4)Instituţia de credit trebuie sa formalizeze modul în care se imbina rationamentul uman cu rezultatele modelului. ...
\n
1.6. Documentaţia aferentă sistemelor de rating
\n
Articolul 147
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze detaliile conceptuale şi operaţionale ale sistemelor lor de rating. ...
\n
(2)Documentaţia trebuie să ateste respectarea cerinţelor minime prevăzute în acest capitol şi să trateze subiecte precum: diferenţierea portofoliilor, criteriile de rating, responsabilităţile părţilor care acordă ratinguri debitorilor şi expunerilor, frecvenţa cu care sunt revizuite alocările pe clase de rating şi pe grupe de risc şi monitorizarea procesului de rating de către persoanele cu funcţie de conducere de nivel mediu relevante. ... -------------- Alin. (2) al art. 147 a fost modificat de pct. 44 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 148
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa formalizeze motivele şi analiza aferentă, care stau la baza alegerii criteriilor de rating. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa formalizeze toate modificările importante aduse procesului de rating al riscului, iar documentaţia aferentă trebuie sa permită identificarea modificărilor aduse procesului de rating al riscului ulterior ultimei verificări efectuate de către Banca Naţionala a României. ...
\n
(3)Instituţia de credit trebuie, de asemenea, sa formalizeze modul în care este organizată alocarea pe clase de rating şi grupe de risc, cu accent pe procesul de atribuire de ratinguri şi pe structura controlului intern. ...
\n
Articolul 149
\n
Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze definiţiile utilizate intern cu privire la starea de nerambursare şi pierdere şi sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca acestea sunt coerente cu definiţiile prevăzute de prezentul regulament.
\n
Articolul 150
\n
In cazul în care instituţia de credit utilizează un model statistic în cadrul procesului de rating, metodologiile aferente acestuia trebuie formalizate. Documentaţia trebuie:
\n
a)să descrie detaliat teoria, ipotezele şi/sau baza matematică şi empirică, plecând de la care estimările sunt alocate claselor de rating, debitorilor, expunerilor sau grupelor de risc, precum şi sursa/sursele de date utilizate la estimarea modelului; ... -------------- Litera a) a art. 150 a fost modificată de pct. 45 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
b)sa stabilească un proces statistic riguros de validare a modelului (care sa includă teste de performanta \"în afară orizontului de timp\" - out of time şi \"în afară eşantionului\" - out of sample); si ...
\n
c)sa precizeze orice circumstanţe în care modelul nu funcţionează corect. ...
\n
Articolul 151
\n
Utilizarea unui model achiziţionat de la un furnizor terţă parte, care pretinde drepturi de proprietate asupra tehnologiei, nu exonerează instituţia de credit de îndeplinirea cerinţelor cu privire la documentaţie sau a oricăror altor cerinţe cu privire la sistemele de rating. Instituţiei de credit îi revine sarcina de a demonstra Băncii Naţionale a României îndeplinirea acestor cerinţe. -------------- Art. 151 a fost modificat de pct. 46 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
1.7. Întreţinerea datelor
\n
Articolul 152
\n
Instituţiile de credit trebuie sa colecteze şi sa păstreze date cu privire la diverse aspecte referitoare la ratingurile lor interne, conform cerinţelor prevăzute la art. 159-163 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi la art. 3 şi art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 25/30/2006 privind cerinţele de publicare pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
\n
1.7.1. Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 153(1) Instituţiile de credit trebuie sa colecteze şi sa păstreze:
\n
...
\n
a)istoricul complet al ratingurilor alocate debitorilor şi garantilor recunoscuţi; ...
\n
b)datele (calendaristice) la care au fost alocate ratingurile; ...
\n
c)metodologia şi datele principale utilizate în vederea obţinerii ratingurilor; ...
\n
d)identitatea persoanei responsabile cu alocarea ratingurilor; ...
\n
e)identitatea debitorilor aflaţi în stare de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare; ...
\n
f)data (calendaristică) şi circumstanţele apariţiei starilor de nerambursare; si ...
\n
g)datele cu privire la probabilitatile de nerambursare şi rata de nerambursare efectivă asociate fiecărei clase de rating, precum şi la migratia ratingurilor. ...
\n
(2)In cazul instituţiilor de credit care nu utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, se colectează şi se păstrează datele care permit compararea pierderilor în caz de nerambursare efective cu valorile prevăzute la art. 73 din Capitolul III şi a factorilor de conversie efectivi cu valorile prevăzute la art. 108 din Capitolul IV. ...
\n
Articolul 154
\n
Instituţiile de credit care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie trebuie sa colecteze şi sa păstreze:
\n
a)istoricul complet al datelor referitoare la ratingurile atribuite tranzacţiilor, precum şi al estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie, asociate fiecărei scale de rating; ...
\n
b)datele (calendaristice) la care au fost alocate ratingurile şi la care au fost efectuate estimările; ...
\n
c)metodologia şi datele principale utilizate în vederea obţinerii ratingurilor alocate tranzacţiilor, precum şi a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi factorilor de conversie; ...
\n
d)identitatea persoanei care a alocat ratingul tranzacţiei precum şi a persoanei care a furnizat estimări ale pierderii în caz de nerambursare şi ale factorului de conversie; ...
\n
e)datele cu privire la valoarea estimată şi cea efectivă a pierderii în caz de nerambursare şi a factorilor de conversie asociaţi fiecărei expuneri aflate în stare de nerambursare; ...
\n
f)datele cu privire la pierderea în caz de nerambursare aferentă fiecărei expuneri, înainte şi după luarea în considerare a efectelor unei garanţii personale sau unui instrument financiar derivat de credit, în cazul acelor instituţii de credit care reflectă, în calculul pierderii în caz de nerambursare, efectele de diminuare a riscului de credit aferente garanţiilor personale sau instrumentelor financiare derivate de credit; şi ... -------------- Litera f) a art. 154 a fost modificată de pct. 47 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
g)datele referitoare la componentele pierderii pentru fiecare expunere aflată în stare de nerambursare. ...
\n
1.7.2. Expuneri de tip retail
\n
Articolul 155Instituţiile de credit trebuie sa colecteze şi sa păstreze:
\n
a)datele utilizate în procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating şi pe grupe de risc; ...
\n
b)datele cu privire la estimările probabilitatilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie asociaţi claselor de rating sau grupelor de expuneri; ...
\n
c)identitatea debitorilor aflaţi în situaţie de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare; ...
\n
d)în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, datele cu privire la clasele de rating sau grupele de risc cărora le-a fost alocata expunerea pe parcursul anului anterior înregistrării stării de nerambursare precum şi valorile efective ale pierderii în caz de nerambursare şi factorului de conversie; si ...
\n
e)datele referitoare la rata pierderilor pentru expunerile eligibile de tip retail reinnoibile. ...
\n
1.8. Simularile de criza (stress-test) utilizate la evaluarea adecvarii capitalului
\n
Articolul 156
\n
(1)O instituţie de credit trebuie sa dispună de procese riguroase de simulare de criza (stress-test) pe care sa le utilizeze în vederea evaluării adecvarii capitalului. ...
\n
(2)Simularea de criza (stress-test) trebuie sa identifice posibilele evenimente sau modificări viitoare ale condiţiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale unei instituţii de credit, şi sa evalueze capacitatea acesteia de a face fata acestor modificări. ...
\n
Articolul 157
\n
(1)O instituţie de credit trebuie sa deruleze cu regularitate o simulare de criza (stress-test) pentru riscul de credit, în vederea evaluării efectului pe care anumite condiţii specifice îl pot avea asupra cerinţelor totale de capital pentru riscul de credit. ...
\n
(2)Simularea de criza este aleasă de către instituţia de credit, şi face obiectul revizuirii Băncii Naţionale a României. ...
\n
(3)Simularea de criza trebuie sa fie semnificativă şi suficient de prudenta, luând în considerare cel puţin efectul unor scenarii de recesiuni moderate. ...
\n
(4)In cadrul fiecărui scenariu utilizat în derularea simulării de criza instituţia de credit trebuie sa evalueze totodată şi migratia ratingurilor sale. ...
\n
(5)Portofoliile testate în simularea de criza trebuie sa cuprindă cea mai mare parte a expunerilor instituţiei de credit. ...
\n
Articolul 158
\n
Instituţiile de credit care utilizează tratamentul prevăzut la art. 34 din Capitolul II, trebuie sa ţină cont, în cadrul simulării de criza, de impactul unei deteriorări a calităţii creditului furnizorilor de protecţie şi în special de impactul situaţiei în care aceştia nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate.
\n
Secţiunea 2
\n
Cuantificarea riscului
\n
Articolul 159
\n
In vederea determinării parametrilor de risc care vor fi asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile de credit trebuie sa respecte cerinţele prevăzute la art. 160-229.
\n
2.1. Definiţia stării de nerambursare
\n
Articolul 160
\n
(1)Se considera ca un anumit debitor se afla în stare de \"nerambursare\" atunci când are loc oricare sau ambele dintre evenimentele următoare: ...
\n
a)instituţia de credit considera ca, fără a recurge la măsuri precum executarea garanţiei, dacă aceasta exista, este improbabil ca debitorul sa-si plătească în întregime obligaţiile din credite către instituţia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia; ...
\n
b)întârzierea la plata a debitorului a depăşit 90 de zile pentru orice obligaţie semnificativă din credite către instituţia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia. ...
\n
(2)In cazul tragerilor pe descoperit de cont, întârzierea la plata începe sa curgă de la data la care debitorul a depăşit o limita autorizata, a fost avertizat ca are la dispoziţie o suma inferioară celei trase la data respectiva, sau a tras un credit fără autorizaţie în condiţiile în care valoarea acestuia este semnificativă. ...
\n
(3)O limita autorizata în sensul alin. (2), înseamnă o limita care a fost adusă la cunoştinţa debitorului. ...
\n
(4)In cazul cardurilor de credit, întârzierea la plata începe sa curgă de la data scadentei a plăţii minime. ...
\n
(5)In cazul expunerilor de tip retail şi al expunerilor fata de entităţi din sectorul public, fără a aduce atingere prevederilor art. 162 alin. (2), pentru întârzierea la plata se aplica pragul celor 90 de zile prevăzut la alin. (1) lit. b). ...
\n
(6)In cazul expunerilor fata de societăţi, fără a aduce atingere prevederilor art. 262, pentru întârzierea la plata se aplica pragul celor 90 de zile prevăzut la alin. (1) lit. b). ...
\n
(7)In cazul expunerilor de tip retail, instituţiile de credit pot aplica definiţia stării de nerambursare la nivel de tranzacţie. ...
\n
(8)În toate cazurile, expunerile întârziate la plată trebuie să se situeze deasupra unui prag stabilit de Banca Naţională a României, care reflectă un nivel acceptabil al riscului. ... -------------- Alin. (8) al art. 160 a fost modificat de pct. 48 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 161
\n
Următoarele elemente sunt considerate indicii ale improbabilitatii de plata prevăzute la art. 160 alin. (1) lit. a):
\n
a)instituţia de credit încetează sa mai contabilizeze dobânzile curente neîncasate; ...
\n
b)instituţia de credit efectuează o ajustare de valoare justificată de perceperea unei deteriorări semnificative a calităţii creditului, în raport cu momentul în care instituţia de credit s-a expus la risc; ...
\n
c)instituţia de credit vinde creanţa din credit inregistrand o pierdere economică semnificativă; ...
\n
d)instituţia de credit aproba o restructurare în regim de urgenta a creanţei din credit, care este probabil sa genereze o diminuare a valorii sale, ca urmare a anulării sau amânării la plata a unei părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, unde este cazul, a comisioanelor. In cazul expunerilor din titluri de capital evaluate potrivit metodei bazate pe probabilitate de nerambursare/pierdere în caz de nerambursare este inclusă restructurarea în regim de urgenta a însuşi titlului de capital; ...
\n
e)instituţia de credit a introdus o cerere prin care solicita deschiderea procedurii de faliment a debitorului sau aplicarea unei măsuri similare fata de o obligaţie din credit a debitorului către instituţia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia; si ...
\n
f)debitorul a solicitat deschiderea sau face obiectul procedurii de faliment sau al unei protecţii similare, în cazul în care aceasta ar conduce la evitarea sau amânarea plăţii unei obligaţii din credite către instituţia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia. ...
\n
Articolul 162
\n
(1)Instituţiile de credit care utilizează date externe care nu sunt conforme cu definiţia stării de nerambursare, trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca au efectuat ajustari adecvate pentru a obţine un nivel substanţial de echivalenta cu definiţia stării de nerambursare. ...
\n
(2)In cazul expunerilor de tip retail şi al expunerilor fata de entităţi din sectorul public, înregistrate fata de contrapartide de pe teritoriul altor state membre, pentru definirea stării de nerambursare se va utiliza numărul de zile restante stabilit în acest sens de autorităţile competente din respectivele state membre. ...
\n
Articolul 163
\n
În cazul în care o instituţie de credit consideră că o expunere, care anterior a fost clasificată ca fiind aflată în stare de nerambursare, nu mai răspunde condiţiilor prevăzute de definiţia stării de nerambursare, instituţia de credit trebuie să clasifice debitorul sau tranzacţia după cum ar proceda în cazul unei expuneri care nu se află în stare de nerambursare. În cazul în care condiţiile prevăzute de definiţia stării de nerambursare sunt ulterior îndeplinite, se consideră că s-a înregistrat o altă stare de nerambursare. -------------- Art. 163 a fost modificat de pct. 49 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
2.2. Cerinţe generale privind estimările
\n
Articolul 164
\n
(1)Estimările proprii ale unei instituţii de credit cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea asteptata trebuie sa ia în considerare toate datele, informaţiile relevante şi metodele relevante. ...
\n
(2)Estimările trebuie sa fie determinate utilizând atât experienţa istorica, cat şi constatările empirice şi nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe considerente ce ţin de rationamentul personal. ...
\n
(3)Estimările trebuie sa fie plauzibile şi intuitive şi sa se bazeze pe factorii principali care determina evoluţia respectivilor parametrii de risc. ...
\n
(4)Cu cat o instituţie de credit dispune de mai putine date, cu atât estimările sale trebuie sa fie mai prudente. ...
\n
Articolul 165
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa fie în măsura sa furnizeze un istoric al pierderilor, detaliat în funcţie de factorii pe care instituţia de credit ii considera determinanţi pentru evoluţia parametrilor de risc, care sa evidenţieze frecventa apariţiei starilor de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorii de conversie sau, atunci când sunt utilizate estimări ale pierderii aşteptate, nivelul pierderii. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa demonstreze ca estimările sale sunt reprezentative în contextul unei experienţe de lungă durata. ...
\n
Articolul 166
\n
(1)Orice modificare intervenita în practicile de creditare sau în procesul de recuperare a sumelor datorate pe parcursul perioadei de observare prevăzute la art. 181, art. 186, art. 197, art. 201, art. 208 şi art. 210 trebuie luată în considerare. ...
\n
(2)Estimările unei instituţii de credit trebuie sa ţină cont de implicaţiile pe care le au utilizarea de tehnici avansate, noile date şi alte informaţii, pe măsura ce acestea devin disponibile. ...
\n
(3)Instituţiile de credit trebuie sa revizuiasca propriile estimări atunci când apar noi informaţii, şi de cel puţin o data pe an. ...
\n
Articolul 167
\n
(1)Populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, standardele de creditare utilizate atunci când au fost generate datele, precum şi alte caracteristici relevante trebuie să fie comparabile cu cele ale expunerilor şi standardelor instituţiei de credit. ... -------------- Alin. (1) al art. 167 a fost modificat de pct. 50 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
(2)Instituţia de credit trebuie de asemenea sa demonstreze relevanta condiţiilor economice sau de piaţa, care caracterizează datele utilizate la estimări, în raport de condiţiile prezente şi de evoluţia previzibila a acestora. ...
\n
(3)Numărul expunerilor din eşantion precum şi perioada de observare a datelor utilizate în cuantificare trebuie sa fie suficiente pentru a putea oferi instituţiei de credit asigurarea acuratetei şi robustetii estimărilor sale. ...
\n
Articolul 168
\n
În cazul creanţelor achiziţionate, estimările trebuie să reflecte toate informaţiile relevante de care dispune instituţia de credit cumpărătoare cu privire la calitatea creanţelor suport, inclusiv datele cu privire la portofolii de creanţe similare, furnizate de vânzător, de instituţia de credit cumpărătoare sau de surse externe. Instituţia de credit cumpărătoare trebuie să evalueze orice date furnizate de vânzător, pe care aceasta îşi bazează estimările. -------------- Art. 168 a fost modificat de pct. 51 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 169
\n
(1)O instituţie de credit trebuie sa adauge la estimările sale o marja de prudenta, care sa ţină cont de intervalul aşteptat al erorilor de estimare. ...
\n
(2)In cazul în care metodele şi datele sunt mai puţin satisfăcătoare, iar intervalul aşteptat al erorilor de estimare este mai mare, marja de prudenta va fi în mod corespunzător mai mare. ...
\n
Articolul 170
\n
In cazul în care instituţiile de credit, în vederea calculării ponderilor de risc, utilizează estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, aceasta situaţie trebuie formalizata, iar caracterul rezonabil al diferenţelor existente trebuie demonstrat Băncii Naţionale a României.
\n
Articolul 171
\n
In cazul în care instituţiile de credit pot demonstra Băncii Naţionale a României ca, în ceea ce priveşte datele colectate înainte de data implementării prezentului regulament, au fost aplicate ajustari adecvate astfel încât sa se asigure atingerea unei echivalente în sens larg cu definiţiile stării de nerambursare sau a pierderii, Banca Naţionala a României poate permite instituţiilor de credit o anumită flexibilitate în aplicarea standardelor impuse pentru date.
\n
Articolul 172
\n
In cazul în care o instituţie de credit utilizează date centralizate, provenind de la mai multe instituţii de credit, trebuie sa demonstreze ca:
\n
a)sistemele şi criteriile de rating utilizate de celelalte instituţii de credit care furnizează aceste date sunt similare celor proprii; ...
\n
b)datele centralizate sunt reprezentative pentru portofoliul pentru care aceste date sunt utilizate; si ...
\n
c)datele centralizate sunt utilizate de către instituţia de credit de o maniera consecventa şi coerenta în timp, în vederea obţinerii estimărilor proprii. ...
\n
Articolul 173
\n
(1)In cazul în care o instituţie de credit utilizează date centralizate, provenind de la mai multe instituţii de credit, aceasta va rămâne responsabilă în ceea ce priveşte integritatea sistemelor proprii de rating. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca, pe plan intern, dispune de o înţelegere suficienta a propriilor sisteme de rating, inclusiv de capacitatea efectivă de a monitoriza şi audita procesul de rating. ...
\n
2.2.1. Cerinţe specifice cu privire la estimarea probabilitatii de nerambursare Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 174
\n
Instituţiile de credit trebuie sa estimeze probabilitatile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale.
\n
Articolul 175
\n
Pentru creanţele achiziţionate fata de societăţi, instituţiile de credit pot estima pierderile aşteptate pe fiecare clasa de rating a debitorilor utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale efective.
\n
Articolul 176
\n
In cazul în care în ceea ce priveşte creanţele achiziţionate fata de societăţi, instituţia de credit obţine estimările medii pe termen lung ale probabilitatilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie sa satisfacă standardele generale pentru estimarea probabilitatii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în acest capitol, iar rezultatul trebuie sa fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, asa cum este prevăzut la art. 188.
\n
Articolul 177
\n
(1)Tehnicile de estimare a probabilitatii de nerambursare trebuie sa facă obiectul unei analize suport preliminare care sa justifice alegerea unei anumite tehnici de estimare. ...
\n
(2)Instituţiile de credit trebuie sa recunoască importanta considerentelor ce ţin de rationamentul profesional pentru a imbina rezultatelor tehnicilor de estimare şi pentru a efectua ajustari care sa ţină cont de existenta unor limite inerente ale tehnicilor şi informaţiilor. ...
\n
Articolul 178
\n
(1)In măsura în care o instituţie de credit utilizează, în scopul estimării probabilitatilor de nerambursare, date provenind din experienţa sa proprie în materie de nerambursare, aceasta trebuie sa demonstreze în cadrul analizelor sale ca estimările obţinute reflecta condiţiile sale de acordare a creditelor şi orice diferenţe între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating. ...
\n
(2)In cazul în care condiţiile de acordare a creditelor sau sistemele de rating au suferit modificări, instituţia de credit trebuie sa adauge o marja mai mare de prudenta în estimările sale privind probabilitatea de nerambursare. ...
\n
Articolul 179
\n
(1)In măsura în care o instituţie de credit asociază sau pune în corespondenta clasele interne de rating cu cele corespunzătoare scalei utilizate de o instituţie externa de evaluare a creditului sau de entităţi similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observata pentru clasele respectivei entităţi externe, punerile în corespondenta trebuie sa aibă la baza comparaţia criteriilor interne de rating cu cele utilizate de instituţia/entitatea externa, precum şi compararea ratingurilor interne cu cele externe atribuite oricăror debitori comuni. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa evite orice distorsiuni, inconsecvente sau incoerente în cadrul procesului de punere în corespondenta sau la nivelul datelor suport. ...
\n
(3)Criteriile instituţiei/entităţii externe care stau la baza datelor utilizate în cuantificare trebuie sa aibă în vedere numai riscul de nerambursare şi sa nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. ...
\n
(4)Analiza instituţiei de credit trebuie sa includă o comparaţie a definitiilor utilizate cu privire la starea de nerambursare, luând în considerare cerinţele prevăzute la art. 160-163. ...
\n
(5)Instituţia de credit trebuie sa formalizeze baza utilizata pentru punerea în corespondenta. ...
\n
Articolul 180
\n
In măsura în care o instituţie de credit utilizează modele statistice de previzionare a starilor de nerambursare, ii este permis sa estimeze probabilitatile de nerambursare, pentru o clasa de rating data, ca medie simpla a estimărilor probabilitatilor de nerambursare aferente fiecărui debitor inclus în respectiva clasa de rating. Utilizarea de către instituţia de credit, în acest scop, a modelelor de previzionare a probabilitatii de nerambursare trebuie sa respecte toate condiţiile prevăzute la art. 141-146.
\n
Articolul 181
\n
(1)Indiferent dacă, în vederea estimării probabilitatii de nerambursare, o instituţie de credit utilizează surse de date externe, interne sau centralizate - provenind de la mai multe instituţii de credit - sau o combinaţie a celor trei variante, perioada de observare a datelor suport, pentru cel puţin una dintre aceste surse, trebuie sa fie de cel puţin 5 ani. Dacă, pentru oricare dintre surse, perioada de observare disponibilă este mai mare, iar datele aferente sunt relevante, se va utiliza aceasta perioada mai lungă. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile, de asemenea, şi în cazul metodei bazate pe probabilitate de nerambursare/pierdere în caz de nerambursare aplicate în cazul titlurilor de capital. ...
\n
(2)Banca Naţionala a României poate permite instituţiilor de credit cărora nu le este permis sa utilizeze propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare sau ale factorilor de conversie, sa dispună, la data implementării abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante, care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungită cu câte un an în fiecare an, pana când datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani. ...
\n
Expuneri de tip retail
\n
Articolul 182
\n
Instituţiile de credit trebuie sa estimeze probabilitatile de nerambursare pe clasa de rating sau grupa de debitori, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale.
\n
Articolul 183
\n
Fără a aduce atingere prevederilor art. 182, estimările probabilitatii de nerambursare pot fi de asemenea obţinute pornind de la pierderile efective şi din estimările adecvate ale pierderii în caz de nerambursare.
\n
Articolul 184
\n
(1)In scopul estimării caracteristicilor pierderii, instituţiile de credit vor considera datele interne utilizate pentru alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, drept sursa principala de informaţii. ...
\n
(2)Instituţiile de credit pot utiliza date externe, inclusiv date centralizate sau modele statistice pentru cuantificare, în condiţiile în care pot demonstra ca exista o legătura puternica între: ...
\n
a)procesul utilizat de instituţia de credit pentru alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc şi procesul utilizat de sursa externa de date; si ...
\n
b)profilul de risc intern al instituţiei de credit şi compoziţia datelor externe. ...
\n
(3)Pentru creanţele achiziţionate de tip retail, instituţiile de credit pot utiliza date de referinţa externe şi interne. Instituţiile de credit trebuie sa utilizeze ca baza de comparaţie toate sursele de date relevante. ...
\n
Articolul 185
\n
In cazul în care, în ceea ce priveşte expunerile de tip retail, o instituţie de credit obţine estimările proprii medii pe termen lung ale probabilitatii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare dintr-o estimare estimare a pierderilor totale, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, atunci procesul de estimare a pierderilor totale trebuie sa îndeplinească standardele generale stabilite pentru estimarea probabilitatii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în acest capitol, iar rezultatul trebuie sa fie consecvent şi coerent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, asa cum este prevăzut la art. 188.
\n
Articolul 186
\n
(1)Indiferent dacă, în vederea estimării caracteristicilor pierderii, o instituţie de credit utilizează surse de date externe, interne sau centralizate provenind de la mai multe instituţii de credit - sau o combinaţie a celor trei variante, perioada de observare a datelor pentru cel puţin una dintre surse trebuie sa fie de cel puţin 5 ani. ...
\n
(2)In cazul în care, pentru oricare dintre surse perioada de observare disponibilă este mai mare, iar datele respective sunt relevante, se va utiliza aceasta perioada mai lungă. ...
\n
(3)Nu este necesar ca o instituţie de credit sa acorde importanta egala datelor istorice dacă poate demonstra Băncii Naţionale a României ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a ratei pierderilor. ...
\n
(4)Banca Naţionala a României poate permite instituţiilor de credit sa dispună, la data implementării abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungită cu un an în fiecare an, pana când datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani. ...
\n
Articolul 187
\n
Instituţiile de credit trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc pe durata de viaţă a expunerilor din credite [efectele maturizării expunerii (seasoning effects)]. -------------- Art. 187 a fost modificat de pct. 52 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
2.2.2. Cerinţe specifice cu privire la estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare
\n
Articolul 188
\n
Instituţiile de credit trebuie sa estimeze pierderile în caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de tranzacţii, pe baza mediei valorilor pierderilor efective în caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de expuneri, ţinând cont de toate starile de nerambursare observate pentru diferitele surse de date (media ponderată în funcţie de numărul starilor de nerambursare).
\n
Articolul 189
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa utilizeze estimări ale pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate în ipoteza unui declin economic, în cazul în care acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. ...
\n
(2)In măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating sa furnizeze valori efective ale pierderilor în caz de nerambursare la un nivel constant, pe clasa de rating sau pe grupa de risc, instituţiile de credit vor ajusta propriile estimări ale parametrilor de risc pe clasa de rating sau pe grupa de risc, în vederea limitării impactului unui declin economic asupra capitalului. ...
\n
Articolul 190
\n
O instituţie de credit trebuie sa ia în considerare orice dependenta între riscul aferent debitorului şi riscul aferent garanţiei reale sau furnizorului garanţiei. Cazurile în care exista un grad semnificativ de dependenta trebuie tratate într-o maniera prudenta.
\n
Articolul 191
\n
In cadrul procesului de estimare a pierderii în caz de nerambursare, instituţia de credit trebuie sa trateze cu prudenta cazurile în care între creanţa suport şi garanţia reală exista neconcordanta de devize.
\n
Articolul 192
\n
(1)In măsura în care estimările pierderii în caz de nerambursare iau în considerare existenta garanţiei reale, respectivele estimări nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe valoarea de piaţa estimată a acestei garanţii. ...
\n
(2)Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie sa ia în considerare incidenta unei eventuale incapacităţi a instituţiei de credit de a obţine rapid controlul asupra garanţiilor reale şi de a le lichidă. ...
\n
Articolul 193
\n
In măsura în care estimările pierderii în caz de nerambursare iau în considerare existenta garanţiilor reale, instituţiile de credit trebuie sa stabilească cerinţe interne cu privire la administrarea garanţiilor reale, siguranţa juridică şi administrarea riscului, care sa fie consecvente şi coerente, în linii generale, cu cerinţele prevăzute în Capitolul III din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
\n
Articolul 194
\n
In măsura în care o instituţie de credit ia în considerare garanţiile reale la stabilirea valorii expunerii la riscul de credit al contrapartidei conform prevederilor din Capitolul V sau Capitolul VI ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marja, atunci orice suma care se aşteaptă a fi recuperată ca urmare a executării garanţiilor reale, nu se ia în considerare la determinarea estimărilor pierderii în caz de nerambursare.
\n
Articolul 195
\n
Pentru cazul particular al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituţia de credit trebuie sa utilizeze suma dintre cea mai buna estimare a pierderilor aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere atât condiţiile economice curente cat şi situaţia expunerii, şi posibilitatea de a înregistra pierderi neaşteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.
\n
Articolul 196
\n
In măsura în care penalităţile pentru întârzierile la plata, neplătite, sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere, instituţia de credit trebuie sa le adauge la valoarea expunerii şi pierderii.
\n
Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 197
\n
(1)Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie sa se bazeze pe date ce acoperă o perioada de minim 5 ani, perioada care va fi extinsă cu câte un an în fiecare an de la data implementării, pana când datele vor acoperi o perioada de minim 7 ani, pentru cel puţin o sursa de date. ...
\n
(2)Dacă perioada de observare disponibilă, pentru oricare dintre surse, este mai mare, iar datele aferente sunt relevante, trebuie sa se utilizeze aceasta perioada mai lungă. ...
\n
Expuneri de tip retail
\n
Articolul 198
\n
Fără a aduce atingere prevederilor art. 188, estimările pierderii în caz de nerambursare pot fi obţinute din pierderile efective şi din estimările adecvate ale probabilitatilor de nerambursare.
\n
Articolul 199
\n
Fără a aduce atingere prevederilor art. 204, instituţiile de credit pot tine cont de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii pentru pierderea în caz de nerambursare.
\n
Articolul 200
\n
In cazul creanţelor de tip retail achiziţionate, în vederea estimării pierderilor în caz de nerambursare, instituţiile de credit pot utiliza date de referinţa externe şi interne.
\n
Articolul 201
\n
(1)Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie sa se bazeze pe date ce acoperă o perioada de minim 5 ani. ...
\n
(2)Fără a aduce atingere prevederilor art. 188, nu este necesar ca o instituţie de credit sa acorde aceeaşi importanta datelor istorice dacă poate demonstra Băncii Naţionale a României ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a ratei pierderilor. ...
\n
(3)Banca Naţionala a României poate permite instituţiilor de credit sa dispună, la data implementării abordarii bazate pe modele interne de rating, de date adecvate care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungită cu un an în fiecare an, pana când datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani. ...
\n
2.2.3. Cerinţe specifice cu privire la estimările proprii ale factorilor de conversie
\n
Articolul 202
\n
Instituţiile de credit trebuie să estimeze factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, pe baza mediei valorilor factorilor de conversie efectivi, pe clase de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, luând în considerare toate stările de nerambursare observate la nivelul surselor de date (medie ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare). -------------- Art. 202 a fost modificat de pct. 53 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 203
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa utilizeze estimări ale factorilor de conversie adecvate în ipoteza unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. ...
\n
(2)In măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating sa furnizeze, în timp, valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasa de rating sau pe grupa de risc, instituţiile de credit vor ajusta propriile estimări ale parametrilor de risc pe clasa de rating sau pe grupa de risc, în vederea limitării impactului unui declin economic asupra capitalului. ...
\n
Articolul 204
\n
(1)Estimările instituţiilor de credit cu privire la factorii de conversie trebuie sa reflecte posibilitatea ca debitorul sa efectueze trageri suplimentare din credite atât pana la data declansarii unui eveniment de nerambursare cat şi după aceasta data. ...
\n
(2)Estimarea factorilor de conversie trebuie sa includă o marja mai mare de prudenta în cazul în care se poate anticipa o corelaţie pozitiva mai puternica între frecventa apariţiei starilor de nerambursare şi nivelul factorului de conversie. ...
\n
Articolul 205
\n
În vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare politicile şi strategiile lor specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor clienţilor şi procesarea plăţilor. Instituţiile de credit trebuie, de asemenea, să ţină cont de capacitatea şi voinţa lor de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate intrării în stare de nerambursare, cum ar fi încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente considerate ca stări tehnice de nerambursare. -------------- Art. 205 a fost modificat de pct. 54 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 206
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de sisteme şi proceduri adecvate pentru a monitoriza valoarea expunerilor, a sumelor trase şi nerambursate în raport cu liniile de credit angajate şi a modificării sumelor datorate pe debitor şi pe clasa de rating. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa aibă capacitatea de a monitoriza zilnic soldurile. ...
\n
Articolul 207
\n
In cazul în care instituţiile de credit utilizează, în vederea calculării valorii expunerii ponderate la risc, estimări ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopurile lor interne, aceasta situaţie trebuie formalizata, iar justificarea necesităţii estimărilor diferite trebuie demonstrata Băncii Naţionale a României.
\n
Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale
\n
Articolul 208
\n
(1)Estimările factorilor de conversie trebuie sa se bazeze pe date ce acoperă o perioada de minim 5 ani, perioada care va fi extinsă cu câte un an în fiecare an de la data implementării, pana când datele relevante vor acoperi o perioada de minim 7 ani, pentru cel puţin o sursa de date. ...
\n
(2)Dacă perioada de observare disponibilă se extinde pe o perioada mai mare pentru oricare dintre surse, iar datele aferente sunt relevante, trebuie sa se utilizeze aceasta perioada mai lungă. ...
\n
Expuneri de tip retail
\n
Articolul 209
\n
Fără a aduce atingere prevederilor art. 204, instituţiile de credit trebuie sa aibă în vedere tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii cu privire la pierderea în caz de nerambursare.
\n
Articolul 210
\n
(1)Estimările factorilor de conversie trebuie sa se bazeze pe date ce acoperă o perioada de minim 5 ani. ...
\n
(2)Fără a aduce atingere prevederilor art. 202, nu este necesar ca o instituţie de credit sa acorde importanta egala datelor istorice dacă poate demonstra Băncii Naţionale a României ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a tragerilor. ...
\n
(3)Banca Naţionala a României poate permite instituţiilor de credit sa dispună, la data implementării abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungită cu un an în fiecare an, pana când datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani. ...
\n
2.2.4. Cerinţe minime privind evaluarea efectelor garanţiilor personale şi ale instrumentelor financiare derivate de credit Expuneri fata de societăţi, instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale pentru care sunt utilizate propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare şi expuneri de tip retail
\n
Articolul 211
\n
Cerinţele prevăzute la art. 212-219 nu se aplica în cazul garanţiilor furnizate de instituţii, administraţii centrale sau bănci centrale, în cazul în care instituţia de credit a primit aprobarea de a aplica, pentru expunerile fata de astfel de entităţi, regulile prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard. In acest caz se vor aplica cerinţele prevăzute în art. 2 alin. (6) pct. 1 şi art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.
\n
Articolul 212
\n
In cazul garanţiilor aferente expunerilor de tip retail, cerinţele prevăzute în art. 213-219 se aplica şi în ceea ce priveşte alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc precum şi la estimarea probabilitatii de nerambursare.
\n
Garanţi eligibili şi garanţii eligibile
\n
Articolul 213
\n
In vederea calculării expunerilor ponderate la risc, instituţiile de credit trebuie sa dispună de criterii clar specificate cu privire la categoriile recunoscute de garanţi.
\n
Articolul 214
\n
Pentru categoriile recunoscute de garanţi se aplica aceleaşi reguli ca şi în cazul debitorilor, conform prevederilor de la art. 128-140.
\n
Articolul 215
\n
(1)Garanţia personală trebuie sa fie atestata în scris, nu poate fi revocată de către garant, trebuie sa fie valabilă pana la îndeplinirea totală a obligaţiei (potrivit sumei şi perioadei de valabilitate a garanţiei) şi trebuie sa fie executorie în ceea ce-l priveşte pe garant într-o jurisdicţie în care acesta deţine active care pot fi executate pe baza unei hotărâri judecătoreşti. ...
\n
(2)Garanţiile care prevăd condiţii conform cărora garantul nu poate fi obligat sa-si îndeplinească obligaţia (garanţii condiţionate) pot fi recunoscute doar cu aprobarea Băncii Naţionale a României. ...
\n
(3)Instituţia de credit trebuie sa demonstreze ca criteriile de alocare evidenţiază în mod adecvat orice diminuare potenţiala a efectului de reducere a riscului asociat garanţiilor. ...
\n
Criterii de ajustare
\n
Articolul 216
\n
O instituţie de credit trebuie sa dispună de criterii clar specificate în vederea ajustării claselor de rating, grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare, precum si, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de alocare a expunerilor pe clase sau pe grupe de risc, în scopul evidenţierii impactului pe care îl au garanţiile asupra calculului expunerilor ponderate la risc. Aceste criterii trebuie sa îndeplinească cerinţele minime prevăzute la art. 128-140.
\n
Articolul 217
\n
Criteriile trebuie sa fie plauzibile şi intuitive. Acestea trebuie sa reflecte capacitatea şi intenţia garantului de a-si executa obligaţia asumată, data probabila a oricăror plati efectuate de către garant, gradul de corelaţie dintre capacitatea garantului de îndeplinire a obligaţiilor asumate şi capacitatea de rambursare a debitorului şi nivelul la care se menţine riscul rezidual fata de debitor.
\n
Instrumente financiare derivate de credit
\n
Articolul 218
\n
(1)Cerinţele minime prevăzute în prezentul capitol pentru garanţiile personale se aplica, de asemenea, şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la baza o singura semnătura. ...
\n
(2)În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a determina dacă s-a produs un eveniment de credit, trebuie aplicate cerinţele prevăzute la art. 60 din Regulamentul BNR - CNVM nr. 19/24/2006 ... privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii. -------------- Alin. (2) al art. 218 a fost modificat de pct. 55 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
(3)In cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, prezentul articol se aplica în ceea ce priveşte procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc. ...
\n
Articolul 219
\n
(1)Criteriile trebuie sa ia în considerare structura plăţilor aferentă instrumentului financiar derivat de credit şi sa evalueze în mod prudent impactul pe care aceasta îl are asupra nivelului şi datelor de recuperare. ...
\n
(2)Instituţia de credit trebuie sa ia în considerare măsura în care se menţin alte forme de risc rezidual. ...
\n
2.2.5. Cerinţe minime cu privire la creanţele achiziţionate Siguranţa juridică
\n
Articolul 220Cerinţele legate de siguranţa juridică ce trebuie îndeplinite sunt următoarele:
\n
a)Structura tranzacţiei trebuie sa asigure ca, în toate cazurile previzibile, instituţia de credit deţine proprietatea şi controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanţele achiziţionate. ...
\n
b)In cazul în care debitorul face plăţile direct către un vânzător sau o societate de administrare, instituţia de credit trebuie sa verifice în mod regulat dacă plăţile sunt efectuate în totalitate şi conform termenilor contractuali agreati. ...
\n
c)In scopul prevederilor de la lit. b), prin societate de administrare se înţelege entitatea care administrează pe baza zilnica un portofoliu de creanţe achiziţionate sau expunerile de credit suport. ...
\n
d)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de proceduri care sa asigure faptul ca proprietatea asupra creanţelor şi încasărilor în numerar este protejata impotriva falimentului sau a procedurilor judiciare contencioase, care pot întârzia semnificativ capacitatea instituţiei creditoare de a lichidă sau de a ceda creanţele sau de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar. ...
\n
Eficienta sistemelor de monitorizare
\n
Articolul 221
\n
Instituţia de credit trebuie sa monitorizeze atât calitatea creanţelor achiziţionate, cat şi situaţia financiară a vânzătorului sau a societăţii de administrare. In acest sens, instituţia de credit trebuie sa îndeplinească, în special condiţiile enunţate la art. 222-226 luate cumulativ.
\n
Articolul 222
\n
Instituţia de credit trebuie sa evalueze corelaţia existenta între calitatea creanţelor achiziţionate şi situaţia financiară atât a vânzătorului cat şi a societăţii de administrare, şi trebuie sa dispună de politici şi proceduri interne care sa furnizeze o protecţie adecvată impotriva oricărui eveniment neprevăzut, inclusiv alocarea unui rating intern de risc pentru fiecare vânzător şi societate de administrare.
\n
Articolul 223
\n
(1)In vederea determinării eligibilităţii vânzătorului şi a societăţii de administrare, instituţia de credit trebuie sa dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente. ...
\n
(2)Instituţia de credit sau mandatarul sau trebuie sa evalueze periodic fiecare vânzător şi societate de administrare în scopul de a verifica acurateţea rapoartelor acestora, de a detecta eventualele fraude sau deficiente operaţionale, precum şi în scopul de a verifica calitatea politicilor de credit ale vânzătorului şi cea a politicilor şi procedurilor societăţii de administrare cu privire la colectarea plăţilor. Concluziile acestor evaluări trebuie sa fie formalizate. ...
\n
Articolul 224
\n
Instituţia de credit trebuie sa evalueze caracteristicile portofoliilor de creanţe achiziţionate, inclusiv avansurile excedentare, istoricul intarzierilor de plata, creanţele neperformante şi provizioanele pentru creanţele neperformante ale vânzătorului, condiţiile de plata, şi eventualele conturi corespondente.
\n
Articolul 225
\n
Instituţia de credit trebuie sa dispună de politici şi proceduri eficiente de monitorizare pe baza agregata a concentrarilor de risc fata de un singur debitor atât în cadrul unuia cat şi la nivelul mai multor portofolii de creanţe achiziţionate.
\n
Articolul 226
\n
Instituţia de credit trebuie să se asigure că primeşte la timp de la societatea de administrare rapoarte suficient de detaliate privind maturizarea (ageing) şi diminuarea valorii creanţelor achiziţionate, pentru a asigura conformitatea cu propriile criterii de eligibilitate şi politici referitoare la acordarea de avansuri aferente creanţelor achiziţionate, precum şi pentru a putea fi efectiv în măsură să monitorizeze şi să confirme condiţiile de vânzare ale vânzătorului şi diminuarea valorii creanţelor. -------------- Art. 226 a fost modificat de pct. 56 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Eficienta sistemelor de tratare a situaţiilor problematice
\n
Articolul 227
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa dispună de sisteme şi proceduri pentru identificarea în faza incipienta, a deteriorarilor situaţiei financiare a vânzătorului şi a calităţii creanţelor achiziţionate, precum şi pentru tratarea pro-activa a situaţiilor problematice nou apărute. ...
\n
(2)In special, instituţia de credit trebuie sa dispună de politici, proceduri şi sisteme informationale clare şi eficiente în vederea monitorizarii incalcarilor prevederilor contractuale, precum şi de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru iniţierea procedurilor judiciare şi pentru administrarea adecvată a situaţiilor problematice cu privire la creanţele achiziţionate. ...
\n
Eficienta sistemelor de control al garanţiilor reale, al accesului la credit şi al lichiditatii
\n
Articolul 228
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente de control al creanţelor achiziţionate, creditului şi numerarului. ...
\n
(2)Politicile interne, consemnate în documente, trebuie sa precizeze, în mod special, toate elementele semnificative ale programului de achiziţie a creanţelor, inclusiv ratele de avans, garanţiile reale eligibile, documentaţia necesară, limitele de concentrare şi modalitatea în care urmează sa fie gestionate încasările în numerar. Aceste elemente trebuie sa ia în considerare toţi factorii relevanti şi semnificativi, inclusiv situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare, concentrarile de risc, evoluţia calităţii creanţelor achiziţionate şi a portofoliului de clienţi ai vânzătorului, iar sistemele interne trebuie sa asigure faptul ca fondurile nu sunt avansate decât pe baza garanţiilor reale şi a documentaţiei suport prevăzute. ...
\n
Respectarea politicilor şi procedurilor interne ale instituţiei de credit
\n
Articolul 229
\n
(1)Instituţia de credit trebuie sa dispună de un proces intern eficient în vederea evaluării conformităţii cu totalitatea politicilor şi procedurilor interne. ...
\n
(2)Procesul prevăzut la alin. (1) trebuie sa includă: ...
\n
a)angajamente de audit, desfăşurate cu regularitate, ale tuturor etapelor critice aferente programului pentru achiziţionarea creanţelor; ... -------------- Litera a) a alin. (2) al art. 229 a fost modificată de pct. 57 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
b)verificări cu privire la segregarea responsabilităţilor, în ceea ce priveşte evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare pe de o parte, precum şi evaluarea debitorului, pe de alta parte, precum şi între evaluarea şi auditul specializat pentru vânzător şi societatea de administrare; si ...
\n
c)evaluarea operaţiunilor de înregistrare şi monitorizare a tranzacţiilor iniţiate (back office), accentul fiind pus în special pe gradul de dotare cu personal calificat şi cu experienţa precum şi infrastructura informatica disponibilă. ...
\n
Secţiunea 3
\n
Validarea estimărilor proprii
\n
Articolul 230
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de sisteme robuste pentru a valida acurateţea, consecventa şi coerenta sistemelor şi procedurilor de rating, precum şi a estimărilor tuturor parametrilor de risc relevanti. ...
\n
(2)O instituţie de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca procesul de validare interna ii permite sa evalueze, într-o maniera consecventa, coerenta şi semnificativă, performanta sistemelor interne de rating şi de estimare a riscului. ...
\n
Articolul 231
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilitatilor de nerambursare pentru fiecare clasa de rating si, în cazul în care respectivele rate de nerambursare efective se situează în afară intervalului previzionat pentru clasa respectiva de rating, instituţiile de credit trebuie sa analizeze motivele acestei abateri. ...
\n
(2)Instituţiile de credit care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, vor efectua analize similare pentru aceste estimări. ...
\n
(3)Comparatiile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie sa se bazeze pe date istorice care sa acopere o perioada de timp cat mai lungă posibil. ...
\n
(4)Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze metodele şi datele utilizate în cadrul procesului de comparare. Analiza şi documentaţia aferentă trebuie actualizate cel puţin anual. ...
\n
Articolul 232
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa utilizeze, de asemenea, alte instrumente de validare cantitativă şi sa efectueze comparaţii cu surse de date externe relevante. ...
\n
(2)Analiza trebuie să se bazeze pe date care sunt adecvate portofoliilor considerate, sunt actualizate cu regularitate şi acoperă o perioadă de observare relevantă. ... -------------- Alin. (2) al art. 232 a fost modificat de pct. 58 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
(3)Evaluările interne ale instituţiilor de credit cu privire la performanta sistemelor proprii de rating trebuie sa se bazeze pe o perioada de timp cat mai lungă posibil. ...
\n
Articolul 233
\n
(1)Metodele şi datele utilizate pentru validarea cantitativă trebuie sa fie consecvente şi coerente în timp. ...
\n
(2)Modificările intervenite în cadrul metodelor şi datelor (atât a surselor de date, cat şi a perioadelor de timp acoperite) utilizate pentru estimări şi validari trebuie sa fie formalizate. ...
\n
Articolul 234
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile estimărilor fata de valorile efective ale probabilitatilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când pentru estimări este utilizata pierderea asteptata, devin suficient de semnificative astfel încât validitatea estimărilor sa fie privită cu rezerva. ...
\n
(2)Standardele interne menţionate la alin. (1) trebuie sa ia în considerare ciclurile economice şi factori care determina o variatie sistematica similară ratei de nerambursare. ...
\n
(3)In cazul în care valorile efective sunt în continuare mai mari decât valorile aşteptate, instituţiile de credit trebuie sa-si revizuiasca estimările în sensul majorării acestora pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate. ...
\n
Secţiunea 4
\n
Determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile din titluri de capital, utilizând abordarea bazată pe modele interne 4.1. Cerinţe de capital şi cuantificarea riscului
\n
Articolul 235
\n
Pentru determinarea cerinţelor de capital, instituţiile de credit vor respecta în mod cumulativ cerinţele prevăzute la art. 236-242.
\n
Articolul 236
\n
(1)Estimările pierderilor potenţiale trebuie sa fie suficient de robuste astfel încât sa fie pertinente şi în condiţiile unei evoluţii negative a pieţei care poate afecta profilul de risc pe termen lung al diferitelor participatii ale instituţiei de credit. ...
\n
(2)Datele utilizate pentru a reprezenta distribuţiile rentabilităţii titlurilor de capital trebuie să reflecte perioada de eşantionare cea mai lungă pentru care sunt disponibile date pertinente pentru a reprezenta profilul de risc al expunerilor specifice ale instituţiei de credit din titluri de capital. Datele utilizate trebuie să fie suficiente în vederea furnizării unor estimări prudente ale pierderii care, din punct de vedere statistic, trebuie să prezinte încredere şi să fie robuste şi care să nu se bazeze în mod exclusiv pe considerente subiective sau care ţin de raţionamentul profesional. ... -------------- Alin. (2) al art. 236 a fost modificat de pct. 59 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
(3)Instituţiile de credit trebuie sa demonstreze Băncii Naţionale a României ca socul utilizat furnizează o estimare prudenta a pierderilor potenţiale pe parcursul unui ciclu economic sau de piaţa pe termen lung. ...
\n
(4)Instituţiile de credit trebuie sa combine analiza empirica a datelor disponibile cu ajustari care se bazează pe un ansamblu de factori, în vederea obţinerii unor rezultate ale modelului caracterizate de un nivel adecvat de realism şi prudenta. ...
\n
(5)In vederea construirii modelelor de tip \"valoare la risc\" (VaR) care estimează pierderile potenţiale trimestriale instituţiile de credit pot utiliza date trimestriale sau pot transforma datele aferente unei perioade de timp mai scurte în echivalentul unor date trimestriale, prin utilizarea unei metode analitice adecvate, bazate pe date empirice, precum şi prin intermediul unui proces şi al unei analize profesionale dezvoltate în mod corespunzător şi formalizate. Aceasta abordare trebuie aplicată într-o maniera prudenta, consecventa şi coerenta de-a lungul timpului. In situaţia în care este disponibil doar un volum limitat de date relevante, instituţiile de credit trebuie sa adauge o marja de prudenta adecvată. ...
\n
Articolul 237
\n
(1)Modelele utilizate trebuie sa permită surprinderea tuturor riscurilor semnificative inerente randamentului titlurilor de capital, incluzând atât riscul general de piaţa cat şi riscul specific ale expunerii aferente portofoliului de titluri de capital al instituţiei de credit. ...
\n
(2)Modelele interne trebuie sa explice în mod adecvat variatiile istorice de preţ, sa reflecte amploarea concentrarilor potenţiale şi modificările în compoziţia acestora şi sa fie robuste în condiţii de piaţa nefavorabile. ...
\n
(3)Populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare trebuie să fie în mare măsură similară sau cel puţin comparabilă cu populaţia expunerilor instituţiei de credit din titluri de capital. ... -------------- Alin. (3) al art. 237 a fost modificat de pct. 60 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 238
\n
(1)Modelul intern trebuie sa fie adecvat profilului de risc şi complexităţii portofoliului de titluri de capital al instituţiei de credit. ...
\n
(2)In situaţia în care o instituţie de credit are detineri semnificative ale căror valori au, prin natura lor, un comportament non-linear accentuat, modelele interne trebuie sa fie astfel concepute încât sa reflecte în mod adecvat riscurile aferente unor asemenea instrumente. ...
\n
Articolul 239
\n
Punerea în corespondenta a poziţiilor individuale cu valori aproximative, indici de piaţa şi factori de risc trebuie sa fie plauzibila, intuitiva şi sa fie riguroasă din punct de vedere conceptual.
\n
Articolul 240
\n
Instituţiile de credit trebuie sa demonstreze, pe baza analizelor empirice, adecvarea factorilor de risc, inclusiv capacitatea acestora de a acoperi atât riscul general, cat şi riscul specific.
\n
Articolul 241
\n
Estimările cu privire la volatilitatea randamentului expunerilor din titluri de capital trebuie sa ia în considerare datele, informaţiile şi metodele relevante şi disponibile. Se utilizează date interne supuse unei revizuiri independente sau date provenind din surse externe (inclusiv date centralizate, provenind de la mai multe instituţii de credit).
\n
Articolul 242
\n
Instituţia de credit trebuie sa dispună de un program riguros şi complet de testare pentru condiţii de criza.
\n
4.2. Procesul de administrare a riscului şi sistemele de control aferente
\n
Articolul 243
\n
Cu privire la elaborarea şi utilizarea modelelor interne în scopul calculării cerinţelor de capital, instituţiile de credit trebuie sa dispună de politici, proceduri şi sisteme de control care sa asigure integritatea modelului intern şi a procesului de modelare. Aceste politici, proceduri şi sisteme de control trebuie sa sa prevadă următoarele:
\n
a)Integrarea deplină a modelului intern în cadrul sistemelor globale de informare a structurii de conducere ale instituţiei de credit şi în cadrul administrării portofoliului de titluri de capital din afara portofoliului de tranzacţionare. Modelele interne sunt deplin integrate în infrastructura de administrare a riscurilor aferentă instituţiei de credit, dacă aceste modele sunt utilizate în mod special în vederea măsurării şi evaluării performanţei portofoliului de titluri de capital (inclusiv performanţa ajustată la risc), alocării capitalului economic expunerilor din titluri de capital şi evaluării cu privire la adecvarea globală a capitalului şi a procesului de administrare a investiţiilor. ... -------------- Litera a) a art. 243 a fost modificată de pct. 61 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
b)Sistemele de administrare, procedurile şi funcţiile de control care asigură examinarea periodică şi independentă a tuturor elementelor procesului intern de modelare, inclusiv aprobarea revizuirilor modelului, verificarea datelor de intrare ale modelului şi examinarea rezultatelor modelului, precum verificarea în mod direct a calculelor privind riscul. Aceste examinări trebuie să evalueze nivelurile de acurateţe, exhaustivitate şi adecvare ale datelor de intrare şi ale rezultatelor modelului şi să se concentreze atât către identificarea şi limitarea erorilor potenţiale asociate deficienţelor cunoscute, cât şi către identificarea deficienţelor necunoscute ale modelului. Asemenea examinări pot fi efectuate de către o structură internă independentă sau de către o terţă parte independentă. ... -------------- Litera b) a art. 243 a fost modificată de pct. 62 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
c)Sisteme şi proceduri adecvate de monitorizare a limitelor de investiţie şi a expunerilor la risc din titluri de capital; ...
\n
d)Structurile responsabile cu elaborarea şi aplicarea modelului trebuie sa fie independente din punct de vedere funcţional fata de unităţile responsabile cu administrarea investiţiilor individuale; si ...
\n
e)Personalul responsabil cu oricare dintre aspectele procesului de modelare trebuie să aibă o calificare adecvată. Persoanele cu funcţie de conducere de nivel mediu relevante din cadrul instituţiei de credit trebuie să aloce resurse umane suficient de calificate şi competente funcţiei responsabile de modelare. ... -------------- Litera e) a art. 243 a fost modificată de pct. 63 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
4.3. Validarea şi documentaţia
\n
Articolul 244
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de sisteme robuste de validare a acuratetei, consecventei şi coerentei modelelor lor interne şi procesului de modelare. ...
\n
(2)Toate elementele semnificative ale modelelor interne şi ale procesului de modelare şi validare trebuie formalizate. ...
\n
Articolul 245
\n
Instituţiile de credit trebuie sa utilizeze procesul intern de validare în mod consecvent, coerent şi semnificativ în vederea evaluării performantei modelelor şi procedurilor lor interne.
\n
Articolul 246
\n
(1)Metodele şi datele utilizate în vederea validării cantitative trebuie sa fie consecvente şi coerente în timp. ...
\n
(2)Modificările cu privire la metodele şi datele (atât în ceea ce priveşte sursele de date, cat şi perioadele de timp acoperite) utilizate pentru estimări şi validari trebuie sa fie formalizate. ...
\n
Articolul 247
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa compare cu regularitate randamentele efective ale titlurilor de capital (calculate pe baza câştigurilor şi pierderilor realizate şi nerealizate) cu cele estimate de model. ...
\n
(2)Comparatiile prevăzute la alin. (1) trebuie sa utilizeze date istorice care sa acopere o perioada de timp cat mai lungă posibil. ...
\n
(3)Instituţiile de credit trebuie sa formalizeze metodele şi datele utilizate în cadrul procesului de comparare. Aceasta analiza şi documentaţia aferentă trebuie actualizate cel puţin anual. ...
\n
Articolul 248
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie să utilizeze şi alte instrumente de validare cantitativă şi comparaţii cu surse de date externe. Analiza trebuie să se bazeze pe date care sunt adecvate portofoliului considerat, sunt actualizate în mod regulat şi acoperă o perioadă de observare relevantă. ... -------------- Alin. (1) al art. 248 a fost modificat de pct. 64 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
(2)Evaluările interne ale instituţiilor de credit cu privire la performanta modelelor lor trebuie sa ia în considerare o perioada de timp cat mai lungă posibil. ...
\n
Articolul 249
\n
(1)Instituţiile de credit trebuie sa dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care comparaţia între randamentele efective ale titlurilor de capital şi estimările modelelor ridica problema validităţii estimărilor sau a modelului. ...
\n
(2)Standardele interne menţionate la alin. (1) trebuie sa ia în considerare ciclurile economice precum şi factorii care determina o variatie sistematica similară a randamentelor titlurilor de capital. ...
\n
(3)Toate ajustarile aduse modelelor interne ca urmare a revizuirii acestora trebuie sa fie formalizate şi sa respecte standardele instituţiei de credit cu privire la revizuirea modelelor. ...
\n
Articolul 250
\n
Modelele interne şi procesele de modelare, inclusiv responsabilităţile structurilor implicate în activitatea de modelare, precum şi procesele de aprobare a modelului şi revizuire a acestuia, trebuie formalizate.
\n
Secţiunea 5
\n
Guvernanta corporativa şi monitorizarea Cadrul de administrare a activităţii şi monitorizarea -------------- Titlul Secţiunii 5 din Cap. V a fost modificat de pct. 65 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
5.1. Cadrul de administrare a activităţii -------------- Titlul Subsecţiunii 5.1., Secţiunea 5 din Cap. V a fost modificat de pct. 66 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 251
\n
Toate aspectele semnificative ale proceselor de rating şi de estimare trebuie aprobate de structura de conducere a instituţiei de credit sau de către un comitet desemnat în acest scop. Structura de conducere şi, după caz, comitetul special desemnat trebuie să aibă o înţelegere generală cu privire la sistemele de rating ale instituţiei de credit, precum şi o înţelegere detaliată a rapoartelor de administrare asociate. -------------- Art. 251 a fost modificat de pct. 67 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 252
\n
Organele cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit trebuie să informeze organele cu funcţie de supraveghere sau comitetul special desemnat cu privire la toate modificările semnificative ale politicilor stabilite sau la toate derogările semnificative de la acestea, care au un impact semnificativ asupra funcţionării sistemelor de rating ale instituţiei de credit. -------------- Art. 252 a fost modificat de pct. 68 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 253
\n
(1)Organele cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit trebuie să aibă o bună înţelegere asupra conceperii şi funcţionării sistemelor de rating. ...
\n
(2)Organele cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit trebuie să se asigure în permanenţă că sistemele de rating funcţionează în mod corect. ...
\n
(3)Organele cu funcţie de conducere ale instituţiei de credit trebuie să fie informate cu regularitate de către unităţile de control al riscului de credit cu privire la performanţa procesului de rating, aspectele care necesită îmbunătăţiri şi stadiul eforturilor de remediere a deficienţelor constatate anterior. ... -------------- Art. 253 a fost modificat de pct. 69 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 254
\n
Analiza bazată pe modele interne de rating a profilului de risc de credit al instituţiei de credit trebuie să fie o parte esenţială a rapoartelor de administrare prezentate structurii de conducere sau, după caz, comitetului special desemnat. Rapoartele trebuie să includă informaţii cu privire la cel puţin următoarele aspecte: profilul de risc pe clase de rating, migraţia debitorilor între clasele de rating, estimarea parametrilor de risc relevanţi aferenţi fiecărei clase de rating şi compararea ratelor de nerambursare efective, precum şi, în măsura în care estimările proprii sunt utilizate, a valorii pierderilor în caz de nerambursare efective şi a factorilor de conversie efectivi, cu valorile aşteptate şi cu rezultatele simulărilor de criză. Frecvenţa rapoartelor trebuie să depindă de importanţa şi tipul informaţiei, precum şi de nivelul ierarhic al destinatarului. -------------- Art. 254 a fost modificat de pct. 70 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
5.2. Controlul riscului de credit
\n
Articolul 255
\n
Unitatea de control al riscului de credit trebuie să fie independentă faţă de personalul şi funcţiile responsabile cu iniţierea sau reînnoirea expunerilor şi trebuie să raporteze direct organelor cu funcţie de conducere. Această unitate este responsabilă cu conceperea sau selectarea, implementarea, monitorizarea şi performanţa sistemelor de rating. Unitatea de control al riscului elaborează şi analizează cu regularitate rapoarte cu privire la rezultatele sistemelor de rating. -------------- Art. 255 a fost modificat de pct. 71 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
Articolul 256Unităţilor de control a riscului de credit le revin următoarele responsabilităţi:
\n
a)testarea şi monitorizarea claselor de rating şi grupelor de risc; ...
\n
b)elaborarea şi analizarea rapoartelor de sinteza cu privire la sistemele de rating ale instituţiei de credit; ...
\n
c)implementarea procedurilor care vizează verificarea aplicării definiţiilor claselor de rating şi grupelor de risc de o manieră coerentă la nivelul diferitelor departamente şi localizări geografice; ... -------------- Litera c) a art. 256 a fost modificată de pct. 72 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009.
\n
d)examinarea şi formalizarea oricăror modificări aduse procesului de rating, inclusiv a motivelor aferente respectivelor modificări; ...
\n
e)examinarea criteriilor de rating pentru a evalua dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscului. Modificările aduse procesului, criteriilor sau parametrilor de rating individuali trebuie formalizate şi arhivate; ...
\n
f)participarea activa în conceperea sau selectarea, implementarea şi validarea modelelor utilizate în cadrul procesului de rating; ...
\n
g)monitorizarea şi supravegherea modelelor utilizate în procesul de rating; si ...
\n
h)revizuirea şi îmbunătăţirea continua a modelelor utilizate în procesul de rating. ...
\n
Articolul 257
\n
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 256, instituţiile de credit care utilizează date centralizate, provenind de la mai multe instituţii de credit, conform prevederilor art. 172 şi ale art. 173, pot externaliza următoarele activităţi: ...
\n
a)producerea de informaţii relevante în vederea testarii şi monitorizarii claselor de rating şi grupelor de risc; ...
\n
b)elaborarea rapoartelor de sinteza cu privire la sistemele de rating ale instituţiei de credit; ...
\n
c)producerea de informaţii relevante în vederea revizuirii criteriilor de rating pentru a evalua dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscului; ...
\n
d)formalizarea modificărilor aduse procesului de rating, a criteriilor de rating sau a parametrilor de rating individuali; si ...
\n
e)producerea de informaţii relevante în vederea revizuirii şi îmbunătăţirii continue a modelelor utilizate în procesul de rating. ...
\n
(2)Instituţiile de credit care aplica prezentul articol trebuie sa asigure faptul ca Banca Naţionala a României are acces la toate informaţiile relevante provenind de la terţe părţi, la informaţiile relevante necesare pentru a verifica respectarea cerinţelor minime şi ca Banca Naţionala a României poate efectua inspecţii la fata locului în aceeaşi măsura în care acestea pot fi efectuate în cadrul instituţiilor de credit. ...
\n
5.3. Auditul intern
\n
Articolul 258
\n
Auditul intern sau o alta structura independenta comparabila trebuie sa revizuiasca, cel puţin anual, sistemele de rating ale instituţiei de credit precum şi funcţionarea acestora, inclusiv funcţia de creditare şi estimările cu privire la probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, pierderea asteptata şi factorii de conversie. Sfera de revizuire trebuie sa cuprindă şi respectarea tuturor cerinţelor minime aplicabile.
\n
Capitolul VI
\n
Sancţiuni şi dispoziţii tranzitorii şi finale
\n
Secţiunea 1
\n
Dispoziţii tranzitorii
\n
Articolul 259
\n
In cazul instituţiilor de credit care solicita aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating înainte de 2010, cerinţa privind utilizarea pe o perioada de trei ani, prevăzută la art. 4 poate fi redusă, cu aprobarea autorităţilor competente, la o perioada care nu poate fi mai mica de 1 an, pana la 31 decembrie 2009.
\n
Articolul 260
\n
In cazul instituţiilor de credit care solicita aprobarea pentru utilizarea propriilor estimări ale pierderilor în caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, cerinţa privind utilizarea pe o perioada de trei ani, prevăzută la art. 5, poate fi redusă, cu aprobarea autorităţilor competente, la o perioada de 2 ani, pana la 31 decembrie 2008.
\n
Articolul 261
\n
Pana la 31 Decembrie 2010, valoarea medie ponderată în funcţie de expunere a pierderilor în caz de nerambursare, aplicabilă tuturor expunerilor de tip retail garantate cu proprietăţi imobiliare cu destinaţie locativă şi care nu beneficiază de garanţii din partea administraţiilor centrale, nu va fi mai mica de 10%.
\n
Articolul 261^1
\n
(1)Până la data de 31 decembrie 2017, sunt exceptate de la aplicarea tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating anumite expuneri din titluri de capital deţinute, la data de 31 decembrie 2007, de către instituţiile de credit, inclusiv filialele din România ale instituţiilor de credit autorizate în alte state membre. ...
\n
(2)Poziţia pe titluri de capital care face obiectul exceptării se calculează ca număr de părţi deţinute la data de 31 decembrie 2007 în capitalul unei entităţi plus orice părţi adiţionale care rezultă în mod direct ca urmare a deţinerii părţilor respective, cu condiţia ca părţile adiţionale să nu conducă la o creştere a cotei de participare la capitalul entităţii. ...
\n
(3)În situaţia în care o achiziţie conduce la creşterea cotei de participare la capitalul unei entităţi, partea care depăşeşte cota de participare iniţială nu face obiectul exceptării menţionate la alin. (1). De asemenea, exceptarea nu este aplicabilă nici în cazul deţinerilor care au beneficiat iniţial de exceptare, dar care au fost vândute şi ulterior reachiziţionate. ...
\n
(4)Expunerile din titluri de capital, cărora le sunt aplicabile aceste prevederi tranzitorii, sunt supuse cerinţelor de capital calculate în conformitate cu Regulamentul BNR - CNVM nr. 14/19/2006 ... privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării standard. --------------
\n
Art. 261
\n
^1 a fost introdus de pct. 73 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009
\n
Articolul 262
\n
Pana la data de 31 decembrie 2011, pentru expunerile fata de societăţile situate pe teritoriul altor state membre, pentru numărul de zile de întârziere la plata aferent definiţiei stării de nerambursare se va utiliza numărul de zile restante stabilit în acest sens de autorităţile competente din respectivele state membre.
\n
Secţiunea 2
\n
Sancţiuni şi dispoziţii finale
\n
Articolul 263
\n
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor si/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
\n
Articolul 264
\n
Instituţiile de credit pot utiliza propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie, în condiţiile prezentului regulament, începând cu 1 ianuarie 2008.
\n
Articolul 265
\n
Fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
\n
Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 pct. 24-29, art. 77, art. 84-89, art. 154 alin. (2), (3), (5), (6) şi (7) şi ale anexei VII la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006. -------------- Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare a fost modificată de pct. 74 al articolului unic din REGULAMENTUL nr. 12 din 23 iulie 2009 aprobat prin ORDINUL nr. 6 din 23 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 602 din 31 august 2009. ---------