În mod normal, conţinutul de săruri din apa uzată se poate reduce cu usurintă prin precipitarea particulelor solidelor. Sărurile insolubile cresc riscul de depunere în procesul de spălare în scruber. Acest risc nu apare dacă se foloseşte o solutie cu o concentraţie mai mare de hidroxid de sodiu şi când produsii reactiei sunt solubili în apă. Scruberele cu hidroxid de sodiu sunt cele recomandate, iar costurile de întreţinere sunt mai reduse. Dacă se utilizează NaOH, CaCO(3) se poate forma o solutie cu duritate mare care are ca efect aparitia de depuneri în scrubere. Aceste depuneri trebuie indepărtate discontinuu prin corectie de pH (acidificare). Pentru menţinerea performantelor scruberului şi prevenirea depunerilor în scrubere o parte din solutia de spălare trebuie indepărtată din circuit. Această parte din curentul de solutie trebuie supusă unui tratament special (neutralizare, precipitarea metalelor grele), înainte de satisfacerea cerințelor pentru evacuare. O atenţie deosebită trebuie acordată mercurului. Compusii volatili de mercur, cum sunt HgCl(2), condensează când gazul rezidual se răceste şi se dizolvă în apa de spălare, formând în prezenta compusilor de reducere [SO(3)]^2-, mercur elementar. Acest proces poate avea ca efect aparitia fenomenului de coroziune (datorită amestecului format) în circuit şi poate periclita sănătatea personalului ce operează curătarea şi întreţinerea scruberului.
\nPentru a contracara un atac reductiv, mercurul dizolvat este transformat intr-o solutie slab solubilă cu substante chimice adecvate, ca de ex. sulfit sau TMT 15 (trimercaptotriazin).
\n2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NO(x) Pentru reducerea emisiilor de NO(x) se iau aceleasi măsuri secundare, ca cele folosite în sistemele de ardere a combustibililor conventionali. Acestea sunt reducerea catalitică selectivă şi reducerea necatalitică selectivă. Amoniacul sau ureea sunt folositi, în general, ca agenti de reductie. Cu reducerea catalitică selectivă (RCS), catalizatorii pot fi intotdeauna amplasati în diverse secţiuni din sistemul de epurare a gazelor reziduale. Se cer măsuri de siguranţă adecvate în toate cazurile, pentru protejarea catalizatorilor de reactii necontrolabile ce implică gaze inflamabile. Când TiO(2)/V(2)O(5) - catalizatori ceramici supradozati sunt folositi după sistemul de epurare al gazelor arse, gazul rezidual trebuie reincălzit din temperatura de saturare la 180-350°C şi la 120-170°C dacă se foloseşte drept catalizator cărbunele activ. Se poate combina procesul de RCS pentru reducerea oxidului de azot cu procesul de pat mobil/cocs activat sau cu catalizator de oxidare pentru reducerea dioxinelor, dar costurile de investiţie şi suprafetele necesare sunt foarte mari. Sodiul (din scruberele de NaOH), arseniul şi alti compusi trebui menţionaţi ca fiind otrăvuri pentru catalizatori.
\nOricum, conform studiilor asupra incineratoarelor de deseuri periculoase, sodiul este periculos în situaţiile în care catalizatorul este impregnat cu săruri solubile în apă, ce conţin sodiu. Dacă catalizatorul este mentinut uscat, dezactivarea rămâne în limitele normale ale circuitului de epurare a gazelor. Nivelul inferior de functionare al unui astfel de catalizator în cadrul unitătilor de incinerare a deseurilor periculoase poate atinge un timp de functionare de 10.000 de ore, fără a se inregistra vreo descrestere semnificativă a activitătii din punct de vedere a eficientei. Producătorii de catalizatori oferă o durată de functionare cuprinsă între 3-5 ani. Datorită temperaturii ridicate de functionare cerută, gazele reziduale trebuie să fie reincălzite după spălarea gazelor. Pentru aceasta se folosesc gazele arse, schimbătorii de căldură ai gazelor arse sau preincălzitorii de gaze regenerative. Se foloseşte echipament rezistent la coroziune după spălarea umedă a gazelor arse, când limita de temperatură a echipamentului este sub punctul de condensare. Gazul rezidual emis de catalizator constituie sursa de căldură. Pentru menţinerea temperaturii de lucru a catalizatorului se folosesc arzătoare cu gaz natural.
\nLa temperaturi scăzute ale catalizatorului (sub 250°C) se pot folosi, de asemenea, instalaţii de preincălzire cu aburi. Catalizatorii cu temperatură scăzută tind să devină material suport pentru depozite de săruri şi, în acest caz, sărurile trebuie curătate prin incălzire sau spălare. În procesul de reducere selectivă necatalitică, amoniacul, solutia de amoniac sau alti compusi ce conţin azot trivalent se injectează în curentul de gaz rezidual, la o temperatură cuprinsă între 850-900°C. Această metodă impune un sistem special de amplasare al injectoarelor în boiler şi un mod special de functionare al unitătii de incinerare. Probleme de siguranţă în functionare pot apare în ceea ce priveste inmagazinarea amoniacului necesar pentru reducerea monoxidului de azot. Este bine ca acesta să fie sub formă de solutie de amoniac, dar să se tină cont de faptul ca solutia de amoniac se incadrează în clasa a doua a substanţelor periculoase.
\nMetodele pentru reducerea emisiilor de monoxid de azot descrise mai sus nu sunt alternative sau echivalente şi trebuie să fie stabilite pentru fiecare caz în parte, în functie de condiţiile specifice de aplicare (limitele de emisie a substanţelor poluante, statie de incinerare nouă sau deja existentă, suprafete de teren disponibile, modul de epurare a gazelor reziduale cu sau fără descărcare de apă uzată, depozitarea reziduurilor etc).
\n2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon Eliminarea fortată, geometria cuptorului, aerul secundar alimentat şi amestecarea gazului din sistemul de ardere cu grătar au un efect important în reducerea emisiilor de monoxid de carbon. La alimentarea continuă cu deseuri a cuptorului, emisiile de monoxid de carbon din incineratoarele de deseuri periculoase sunt scăzute şi de aceea au o importantă redusă. Incărcarea discontinuă a deseurilor cu o valoare calorică ridicată pot cauza cresteri mari de CO. În functie de temperatura de lucru şi reactivitatea materialelor folosite, procesele pentru o epurare completă folosind cocs/cărbune activ duc la aparitia de monoxid de carbon suplimentar datorită reactiei cu carbonul de pe straturile filtrului.
\n2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului Compusii organici ai carbonului includ produsi ce apar doar în cantităti neglijabile, dar care solicită, totusi, o atenţie specială datorită toxicitătii şi efectelor cancerigene.
\nGazele reziduale din incineratoarele de deseuri sunt analizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor în:
\nDibenzodioxinele policlorurate (PCDD) şi dibenzofuranii (PCDF) se pot forma din anumiti precursori după ardere. Acestia pot fi bifenili policlorurati (PCB), difenilimetani policlorurati (PCDM), clorobenzen şi clorofenoli. PCDD şi PCDF se formează şi în reactiile carbonului sau compusilor de carbon cu compusi anorganici clorurati în prezenta oxizilor metalici (de ex. oxid de cupru, nou format sau de novosinteză). Aceste reactii au loc în special la pulberile în suspensie sau filtrele de praf la temperaturi cuprinse între 200-400°C.
\nArderea totală eficientă a gazelor reziduale în statia de incinerare distruge acesti precursori şi, ca urmare, se stopează formarea de PCDD/PCDF din precursori. Din punct de vedere tehnic, eficienta arderii totale depinde de temperatura de combustie, timpul de stationare şi turbulenta gazelor reziduale.
\nFormarea carbonului şi a compusilor acestuia din reactiile catalitice poate fi controlată printr-o bună ardere totală a pulberilor în suspensie şi prin reducerea lor.
\nLimita emisiei pentru dioxinele totale şi furani este de 0,1 ngl-TEQ/mc (factor international echivalent de toxicitate). Pentru atingerea acestei limite se folosesc procesele de adsorbtie (reactoare cu pat fix sau mobil) şi catalizatorii de oxidare.
\nCâteva dintre substantele menţionate mai sus au un dovedit potenţial cancerigen. Exemple sunt benzopirenul şi dibenzoantracenul, a căror concentraţie masică în gaze reziduale nu trebuie să depăsească 0,1 ng/mc. Conform informaţiilor actuale, în statiile de incinerare a deseurilor valoarea este mult sub această limită. Datorită potentialului de impact, emisiile de componente speciale trebuie intotdeauna minimizate. Emisiile de compusi organici de hidrocarbon pot fi de asemenea reduse nu doar prin procedeele descrise în secţiunea 2.4.2, ci şi prin precipitarea prafului şi aerosolilor, dacă acestia sunt legati de pulberi (PCDD, PCDF, PAH) şi printr-o condensare a gazelor reziduale.
\n2.4.2. Procese secundare de epurare Procesele secundare de epurare sunt folosite când valorile limită ale emisiilor pentru doxine, furani şi mercur nu pot fi obtinute folosind procesele de control ale emisiei prezentate în secţiunea 2.4.1.
\nExistă patru procese tehnologice de bază pentru epurarea secundară, toate folosind adsorbtia substanţelor poluante pe medii adsorbante:
\nPrin aceste procese se obtin eficiente de epurare de 93-99%.
\n2.4.2.1. Procesul de adsorbtie pe strat mobil de zeoliti Compusii gazelor reziduale având concentratii extrem de reduse pot fi separati foarte bine prin adsorbtie. Din motive tehnice şi economice, cocsul din cărbunele brun preparat prin metoda de cocsificare în vatra cuptorului poate fi folosit în procesele de adsorbtie cu strat mobil de zeoliti. Gazele reziduale trecute printr-un pat de cocs de vatră granular (cocs fin cu particule de dimensiuni între 1,25-5 mm) şi actiunea de separare a poluantilor pe cocsul de vatră este bazată pe mecanismul de adsorbtie, chemosorbtie şi filtrare. De aceea se pot separa toţi compusii poluanti ai gazelor reziduale şi, în special, reziduurile prezente sub formă de acid clorhidric, acid fluorhidric, oxid de sulf, metale grele (mercur) în anumite cazuri sub limita de detectie.
\nO caracteristică esentială a tehnicii de adsorbtie pe strat mobil este gradul înalt de siguranţă pasivă în relaţie cu toate emisiile datorită masei mari de cocs puternic activate.
\nAceasta inseamnă că fluctuatiile legate de functionarea incineratorului înainte de curătarea gazelor reziduale nu poate avea efecte dăunătoare.
\nFunctie de gazele arse trecute prin patul de cocs de vatră se poate face o distinctie între adsorbere funcţionând în echicurent şi adsorbere funcţionând în curenti incrucisati.
\nÎn adsorberul funcţionând în echicurent, gazul evacuat este alimentat în stratul de cocs activat printr-un distribuitor disc echipat cu două cosuri şi fluxuri prin strat de jos în sus, în timp ce cocsul trece prin adsorber de sus în jos.
\nÎn procesul de adsorbtie funcţionând în curenti incrucisati, curentul de gaze reziduale trece transversal prin pat, iar materialul adsorbant (cocsul) are o miscare verticală. Stratul de cocs activat, atât la admisia, cât şi la evacuarea gazului, trece prin ventilatie. Amenajat cu subdiviziuni verticale, stratul de cocs activat poate fi impărtit în mai multe substraturi ce pot fi indepărtate separat, în concordantă cu profilul de incărcare.
\nAvantajele procesului de adsorbtie funcţionând în echicurent constau în:
\nAvantajele procesului de adsorbtie funcţionând în curenti incrucisati constau în:
\nIntervalul de timp, scăderea de presiune şi concentratiile de SO(x) şi HCl în gazele epurate pot fi folosite ca variabile de referinţă pentru controlul evacuării de cocs. Cocsul activat epuizat este evacuat semicontinuu din absorber şi inlocuit cu o cantitate corespunzătoare de cocs proaspăt. Cocsul din vatră este un carbon conţinând material de proces care solicită o evaluare atentă din punct de vedere al sigurantei. Scopul conceptului de siguranţă este de a preveni incendiile şi exploziile.
\nDeoarece cocsul de vatră reactionează cu oxigenul din gazele reziduale pentru producerea monoxidului şi dioxidului de carbon, o emisie suplimentară de CO de aproximativ 2-5 mg/mâ este obisnuită la o functionare normală. În acelasi timp, evolutia concentratiei de CO ajută la monitorizarea funcţionării în condiţii de siguranţă a absorberului.
\n2.4.2.2. Procesul cu strat filtrant antrenat în epurare În procesul cu strat filtrant antrenat în epurare, un amestec de cocs de vatră (sau cărbune activ) şi un aditiv (de obicei var hidratat) este injectat în conducta de gaze reziduale şi compusii rezultati sunt separati prin filtrare folosind filtre tip saci.
\nTemperatura gazelor reziduale este în general cuprinsă între 90-150°C; proportia de cocs activat în amestec este cuprinsă între 3-30%; performanta procesului de separare depinde în mare măsură de formarea turtei de filtrare pe filtrul textil. În mod normal, factorii importanti care condiţionează eficienta procesului nu includ doar separarea prafului ci şi distributia curentului, distributia absorbantului şi formarea, dacă este posibil a unui strat de material filtrant de aceeasi grosime pentru a nu se sparge turta de material retinut.
\nRecircularea unui volum de absorbant incomplet epuizat reduce cantitatea de reziduuri. Procesul cu strat filtrant antrenat poate fi utilizat în următoarele moduri:
\nMăsurile de siguranţă sunt importante în cadrul acestui proces şi este esential să fie prevenite exploziile prin eliminarea riguroasă a surselor de aprindere. În anumite cazuri, aceasta poate insemna:
\nRezultatele funcţionării la scară comercială (municipală şi incinerarea deseurilor periculoase) arată că valorile concentratiilor substanţelor poluante obtinute, în special pentru dioxine, furani şi mercur, prin folosirea acestui proces, sunt sub limita impusă.
\n2.4.2.3. Procesul cu strat fluidizat circulant În reactor, adsorbantul pulverizat este agitat de un curent ascendent al gazului rezidual. O dată cu cresterea vitezei gazelor, stratul fluidizat se extinde până când substantele solide sunt distribuite în tot reactorul. După o perioadă de timp, substantele solide sunt descărcate în partea de sus a reactorului de obicei, separate într-un filtru tip sac şi recirculate către reactor. Timpul de stationare al substanţelor solide în reactor este de maxim 30 minute. Ca şi în procesul cu strat filtrant, adsorbantul folosit convenţional este un amestec de cocs de vatră cu compusi de calciu, cu un continut substantial mai ridicat de cocs de vatră. Cocsul de vatră separă dioxinele, furanii şi metalele grele, în timp ce compusii de calciu sunt folositi, în principal, cu separarea reziduurilor de HCl şi SO(2) în gazele reziduale.
\nO mică parte din adsorbantul epuizat este continuu transferată din proces şi inlocuită cu material proaspăt. Adsorbantul epuizat este transferat în silozul de cocs rezidual şi de acolo, în functie de condiţiile locale existente, este fie tratat, fie depozitat.
\n2.4.2.4. Catalizatorul de oxidare şi catalizatorul de NO(x) Catalizatorul de oxidare poate reduce emisiile de dioxine şi furani sau de alte substante organice. Compusii organoclorurati şi alti compusi organici sunt distrusi prin oxidare simultană cu descresterea de NO(x). Gradul de reducere ce poate fi atins depinde de mărimea catalizatorului specific, ca în procesul de reductie catalitică selectivă. Materialul catalizator şi temperatura de functionare sunt similare pentru cele două reactii. În general, este folosit dioxidul de titan, supradozat cu tungsten şi/sau oxid de vanadiu. Pentru reductia NO(x) pur temperatura este de 180°C. Pentru reducerea simultană a emisiilor de dioxine şi furani temperatura este de 300°C. Dacă gazul este liber de SO(2)/SO(3) (ex. după spălarea umedă prin tratarea în reactor cu strat filtrant subsecvent) temperaturile pot fi mai scăzute, dar numai dacă nu se formează hidrogen sulfurat şi amoniu. Sărurile de amoniu sau sulf pot fi eliminate la temperaturi de 350°C.
\n2.4.3. Instalaţii pentru descărcarea în atmosferă a gazelor reziduale epurate Gazele reziduale epurate sunt evacuate din instalatia de tratare în atmosferă, folosind un exhaustor, prin conducte de evacuare şi cos de fum.
\nLa ieşirea din scruberul umed, gazele uzate sunt saturate în vapori de apă. Temperatura de saturatie este de 60-70°C. Atât instalatiile de scrubere, cât şi conductele de gaze şi cosul de fum trebuie proiectate astfel incât să reziste la atacul coroziv al gazelor reziduale umede.
\nEste absolut inutilă incălzirea gazelor reziduale după spălarea umedă, cât şi înainte de descărcarea într-un cos de fum. Prin alegerea de materiale potrivite şi a unei proiectări corespunzătoare este posibilă atât controlarea coroziunii produsă de gazele reziduale umede şi cea produsă de formarea şi căderea de picături de la partea superioară a cosului de fum.
\n3.2. Valorile limită pentru emisiile în apă Valorile limită de emisie pentru poluantii din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din instalatiile de incinerare sau coincinerare sunt cele stabilite prin Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 în anexa nr. 6. Valorile limită pentru indicatorii normati din apele uzate rezultate de la spălarea gazelor de ardere trebuie să respecte valorile stabilite prin Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate (Anexa nr. 1 - NTPA 011 şi Anexa nr. 3 - NTPA 001).
\n4.2. Planificarea măsurătorilor 4.2.1. Definirea scopului măsurătorilor Scopul măsurătorilor depinde în mod esential de modul de folosire a rezultatelor şi ca urmare parametrii care condiţionează măsurătorile sunt în functie de condiţiile de functionare impuse prin autorizatia de mediu, experienta operatorului şi a inspectorului de mediu şi includ:
\nÎn functie de parametrii menţionaţi mai sus se iau deciziile privind:
\n4.2.2. Amplasarea şi functionarea punctelor de recoltare Amplasarea şi functionarea punctelor de recoltare a probelor şi de măsurare a parametrilor proceselor de ardere trebuie să se facă în concordantă cu prevederile Ordinului nr. 462/1993 al MAPPM - \"Norma tehnică privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare\" şi suplimentar să respecte şi următoarele condiţii:
\nAmplasarea şi functionarea instalaţiilor de măsurare a emisiilor trebuie să respecte, minim, următoarele condiţii:
\n4.3. Valori de referinţă Valorile de referinţă sunt cele stabilite prin Hotarârea Guvernului nr. 128/2002, Capitolul 7, pentru incineratoare.
\n4.4. Măsurători în zona de postcombustie 4.4.1. Elemente generale Incineratoarele de deseuri trebuie proiectate, construite şi exploatate astfel incât să asigure o ardere maximă a deseurilor. Condiţii de combustie, cum sunt temperatura minimă, conţinutul minim de oxigen şi timpul de stationare necesită a fi măsurate pentru asigurarea unei postcombustii optime.
\n4.4.2. Măsurători pentru verificarea modului de functionare Operatorul incineratorului trebuie să monitorizeze:
\nTimpul de tratare, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificări adecvate, cel puţin o dată, când instalatia de incinerare sau coincinerare este pusă în functiune şi în cele mai nefavorabile condiţii de operare anticipate.
\nTrebuie mentionat că în incineratoare condiţiile de lucru sunt foarte agresive şi ca urmare este necesară folosirea de senzori de măsurare foarte rezistenti (termocupluri).
\nPentru măsurarea continuă a valorii temperaturii în camera de postcombustie trebuie amplasate minim două termocupluri, de preferabil în tavan decât în peretii laterali. Aceasta deoarece presiunea termică şi mecanică este mai scăzută şi durata de functionare, în condiţii de siguranţă şi exactitate, mai mare. Termocuplurile cu manta ceramică de protecţie sunt folosite în mod curent pentru monitorizarea continuă a valorilor temperaturii minime, deoarece sunt foarte rezistente la atmosfera de oxidare din camera de postcombustie.
\nTermocuplurile trebuie schimbate des ca urmare a condiţiilor specifice de functionare (temperatura între 800°C şi 1200°C) şi ca urmare punctele de amplasare trebuie să fie usor accesibile. Deoarece condiţiile de lucru sunt foarte agresive, termocuplurile sunt protejate cu mantale ceramice de protecţie şi, suplimentar, cu o manta dintr-un material special foarte rezistent (Sicromal 12).
\nPentru măsurarea continuă a continutului minim de oxigen se recomandă amplasarea echipamentelor de măsură după boiler.
\nEchipamentele de măsură trebuie calibrate la fiecare 3 ani de o firmă independentă, iar modul de functionare trebuie verificat anual.
\n4.4.3. Verificarea condiţiilor de combustie Verificarea condiţiilor de combustie se face prin măsurarea temperaturii minime, continutului minim de oxigen, timpului de stationare şi a nivelului de amestecare a gazelor de combustie cu aerul de combustie.
\nPentru a se realiza aceste măsurători este necesară stabilirea a două secţiuni orizontale sau transversale (functie de tipul de incinerator) în camera de postcombustie în care să se măsoare temperatura şi să se stabilească gradientul de temperatură. Valoarea gradientului de temperatură este necesară pentru calcularea timpului de stationare şi pentru stabilirea exactă a sfârsitului zonei de postcombustie (zona în care timpul de stationare este de exact 2 secunde).
\nMăsurarea temperaturii minime şi a continutului minim de oxigen se poate face folosind o retea de măsurători bazată pe luarea în considerare a unui punct de măsurare pentru fiecare unitate de suprafaţa de 2 mp. Secţiunile de măsurare se amplasează la inceputul şi sfârsitul camerei de postcombustie, folosind datele oferite de fabricantul incineratorului. Aparatul de măsură pentru temperatura minimă, recomandat, este pirometrul de suctiune.
\nConţinutul minim de oxigen trebuie să fie cel puţin 3% din volum pentru arderea deseurilor lichide şi 6% din volum pentru arderea deseurilor solide. Măsurarea trebuie să fie făcută în aceeasi secţiune în care se măsoară temperatura minimă.
\nTimpul de stationare se calculează pe baza măsurării volumelor gaze reziduale, stabilirii gradientului temperaturii şi formei geometrice a zonei de postcombustie.
\n4.5. Măsurarea componentilor specifici 4.5.1. Măsurarea componentilor specifici din gazele reziduale Măsurătorile trebuie făcute astfel incât rezultatele să fie comparabile în condiţii de functionare comparabile a incineratorului. Măsurătorile trebuie realizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor substanţelor poluante din Anexa nr. 4 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002, folosind tehnici de măsurare conforme cu cele din Anexa nr. 5 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 şi comparând rezultatele obtinute cu cele din Anexa nr. 7 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002. Din analiza situaţiei existente la 30.09.2002 rezultă că pentru substantele poluante nominalizate în Anexa nr. 7 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 metode de analiza standardizate în tară sunt numai pentru câteva, şi anume:
\nPentru analizarea celorlalte substante este necesară folosirea standardelor europene sau/şi internationale. Pe măsura preluării prin andorsare sau traducere completă de alte standarde de prelevare şi măsurare a substanţelor poluante din emisiile gazoase evacuate din instalatiile de incinerare, acestea vor deveni obligatorii atât pentru operatorii instalaţiilor, cât şi pentru laboratoarele de monitorizare din reteaua MAPM.
\n4.5.2. Măsurarea componentilor specifici din apele uzate Măsurătorile trebuie făcute astfel incât rezultatele să fie comparabile în condiţii de functionare comparabile a incineratorului.
\nMonitorizarea continuă se face, în mod curent, pentru componentii:
\nNumărul punctelor de prelevare, secţiunile de prelevare, numărul de probe prelevate în cursul unui an, metodele de prelevare, transport, conservare, analiză şi interpretare a rezultatelor se face în conformitate cu prevederile din Hotarârea Guvernului nr. 188/2002.
\n4.2. Planificarea măsurătorilor 4.2.1. Definirea scopului măsurătorilor Scopul măsurătorilor depinde în mod esential de modul de folosire a rezultatelor şi ca urmare parametrii care condiţionează măsurătorile sunt în functie de condiţiile de functionare impuse prin autorizatia de mediu, experienta operatorului şi a inspectorului de mediu şi includ:
\nÎn functie de parametrii menţionaţi mai sus se iau deciziile privind:
\n4.2.2. Amplasarea şi functionarea punctelor de recoltare Amplasarea şi functionarea punctelor de recoltare a probelor şi de măsurare a parametrilor proceselor de ardere trebuie să se facă în concordantă cu prevederile Ordinului nr. 462/1993 al MAPPM - \"Norma tehnică privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare\" şi suplimentar să respecte şi următoarele condiţii:
\nAmplasarea şi functionarea instalaţiilor de măsurare a emisiilor trebuie să respecte, minim, următoarele condiţii:
\n4.3. Valori de referinţă Valorile de referinţă sunt cele stabilite prin Hotarârea Guvernului nr. 128/2002, Capitolul 7, pentru incineratoare.
\n4.4. Măsurători în zona de postcombustie 4.4.1. Elemente generale Incineratoarele de deseuri trebuie proiectate, construite şi exploatate astfel incât să asigure o ardere maximă a deseurilor. Condiţii de combustie, cum sunt temperatura minimă, conţinutul minim de oxigen şi timpul de stationare necesită a fi măsurate pentru asigurarea unei postcombustii optime.
\n4.4.2. Măsurători pentru verificarea modului de functionare Operatorul incineratorului trebuie să monitorizeze:
\nTimpul de tratare, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificări adecvate, cel puţin o dată, când instalatia de incinerare sau coincinerare este pusă în functiune şi în cele mai nefavorabile condiţii de operare anticipate.
\nTrebuie mentionat că în incineratoare condiţiile de lucru sunt foarte agresive şi ca urmare este necesară folosirea de senzori de măsurare foarte rezistenti (termocupluri).
\nPentru măsurarea continuă a valorii temperaturii în camera de postcombustie trebuie amplasate minim două termocupluri, de preferabil în tavan decât în peretii laterali. Aceasta deoarece presiunea termică şi mecanică este mai scăzută şi durata de functionare, în condiţii de siguranţă şi exactitate, mai mare. Termocuplurile cu manta ceramică de protecţie sunt folosite în mod curent pentru monitorizarea continuă a valorilor temperaturii minime, deoarece sunt foarte rezistente la atmosfera de oxidare din camera de postcombustie.
\nTermocuplurile trebuie schimbate des ca urmare a condiţiilor specifice de functionare (temperatura între 800°C şi 1200°C) şi ca urmare punctele de amplasare trebuie să fie usor accesibile. Deoarece condiţiile de lucru sunt foarte agresive, termocuplurile sunt protejate cu mantale ceramice de protecţie şi, suplimentar, cu o manta dintr-un material special foarte rezistent (Sicromal 12).
\nPentru măsurarea continuă a continutului minim de oxigen se recomandă amplasarea echipamentelor de măsură după boiler.
\nEchipamentele de măsură trebuie calibrate la fiecare 3 ani de o firmă independentă, iar modul de functionare trebuie verificat anual.
\n4.4.3. Verificarea condiţiilor de combustie Verificarea condiţiilor de combustie se face prin măsurarea temperaturii minime, continutului minim de oxigen, timpului de stationare şi a nivelului de amestecare a gazelor de combustie cu aerul de combustie.
\nPentru a se realiza aceste măsurători este necesară stabilirea a două secţiuni orizontale sau transversale (functie de tipul de incinerator) în camera de postcombustie în care să se măsoare temperatura şi să se stabilească gradientul de temperatură. Valoarea gradientului de temperatură este necesară pentru calcularea timpului de stationare şi pentru stabilirea exactă a sfârsitului zonei de postcombustie (zona în care timpul de stationare este de exact 2 secunde).
\nMăsurarea temperaturii minime şi a continutului minim de oxigen se poate face folosind o retea de măsurători bazată pe luarea în considerare a unui punct de măsurare pentru fiecare unitate de suprafaţa de 2 mp. Secţiunile de măsurare se amplasează la inceputul şi sfârsitul camerei de postcombustie, folosind datele oferite de fabricantul incineratorului. Aparatul de măsură pentru temperatura minimă, recomandat, este pirometrul de suctiune.
\nConţinutul minim de oxigen trebuie să fie cel puţin 3% din volum pentru arderea deseurilor lichide şi 6% din volum pentru arderea deseurilor solide. Măsurarea trebuie să fie făcută în aceeasi secţiune în care se măsoară temperatura minimă.
\nTimpul de stationare se calculează pe baza măsurării volumelor gaze reziduale, stabilirii gradientului temperaturii şi formei geometrice a zonei de postcombustie.
\n4.5. Măsurarea componentilor specifici 4.5.1. Măsurarea componentilor specifici din gazele reziduale Măsurătorile trebuie făcute astfel incât rezultatele să fie comparabile în condiţii de functionare comparabile a incineratorului. Măsurătorile trebuie realizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor substanţelor poluante din Anexa nr. 4 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002, folosind tehnici de măsurare conforme cu cele din Anexa nr. 5 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 şi comparând rezultatele obtinute cu cele din Anexa nr. 7 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002. Din analiza situaţiei existente la 30.09.2002 rezultă că pentru substantele poluante nominalizate în Anexa nr. 7 la Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 metode de analiza standardizate în tară sunt numai pentru câteva, şi anume:
\nPentru analizarea celorlalte substante este necesară folosirea standardelor europene sau/şi internationale. Pe măsura preluării prin andorsare sau traducere completă de alte standarde de prelevare şi măsurare a substanţelor poluante din emisiile gazoase evacuate din instalatiile de incinerare, acestea vor deveni obligatorii atât pentru operatorii instalaţiilor, cât şi pentru laboratoarele de monitorizare din reteaua MAPM.
\n4.5.2. Măsurarea componentilor specifici din apele uzate Măsurătorile trebuie făcute astfel incât rezultatele să fie comparabile în condiţii de functionare comparabile a incineratorului.
\nMonitorizarea continuă se face, în mod curent, pentru componentii:
\nNumărul punctelor de prelevare, secţiunile de prelevare, numărul de probe prelevate în cursul unui an, metodele de prelevare, transport, conservare, analiză şi interpretare a rezultatelor se face în conformitate cu prevederile din Hotarârea Guvernului nr. 188/2002.
\n4.6. Variabilele măsurate şi date caracteristice Variabilele care trebuie determinate sunt următoarele:
\nFiecare dintre variabilele prezentate mai sus concură la buna functionare a proceselor de ardere şi de monitorizare a emisiilor.
\n4.7. Evaluarea rezultatelor măsurătorilor Evaluarea rezultatelor măsurătorilor făcute pentru verificarea respectării valorilor limită de emisie trebuie realizată conform paragrafului 7.8, Capitolul 7 din Hotarârea Guvernului nr. 128/2002.
\n4.8. Raportul măsurătorilor efectuate Raportul măsurătorilor efectuate trebuie să contină informaţii privind modul de pregătire, realizare şi evaluare a rezultatelor, şi anume:
\nCompozitia şi cantitatea reziduurilor variază foarte mult în functie de tipul deseurilor incinerate. Suplimentar există o relaţie foarte strânsă între măsurile tehnice pentru epurarea gazelor, concentraţia în poluanti a gazelor epurate şi cantitatea de reziduuri rezultată.
\nProcesul de epurare a gazelor reziduale trebuie astfel ales incât să genereze cantităti cât mai mici de reziduuri ale căror caracteristici să permită recuperarea maximă a materialelor recuperabile, şi pe cât posibil o eliminare în condiţii de siguranţă maximă pentru mediul inconjurător.
\nApele din proces trebuie epurate intr-o statie de epurare a apelor industriale iar anumite reziduuri (ex. cenuşă, săruri din statia de epurare) trebuie să fie predispuse la recuperare.
\nCantitătile de reziduuri rezultate de la o statie de incinerare a deseurilor municipale în cadrul căreia epurarea emisiilor din gazele reziduale se realizează prin: precipitatoare electrostatice, scrubere umede, epurare secundară, corectie de pH cu lapte de var, precipitarea metalelor grele şi evaporare, reprezintă:
\nCantitătile de reziduuri rezultate de la o statie de incinerare a deseurilor periculoase, în cadrul căreia epurarea emisiilor din gazele reziduale se realizează prin două trepte de scrubere umede şi corectie de pH cu lapte de var, reprezintă:
\n5.2. Zgură/Cenusă Zgura rezultată din incinerarea deseurilor municipale se compune, în principal, din părti minerale (ex. sticlă, nisip, ceramică), materii feroase şi neferoase şi părti neincinerate ale deseurilor. Prin sinterizarea deseurilor, în condiţiile unei bune arderi, se reduce conţinutul în suspensii fine şi eluabile din zgură, ceea ce asigură o bună recuperare şi un tratament mecanic usor a zgurii.
\nScopul tratării zgurii este recuperarea substanţelor care pot fi reincluse în circuitul comercial (ex. în construirea de drumuri, sosele şi autostrăzi). Forma de tratare aleasă depinde de folosinţă finală, dar trebuie să ia în considerare şi aspecte economice, tehnice şi de protecţie a mediului.
\nDacă din considerente economice nu este posibilă refolosirea zgurii, atunci se au în vedere condiţiile impuse pentru depozitare controlată. Dacă este posibilă refolosirea, sistemul de tratare trebuie proiectat şi echipat incât să asigure atât tratarea (depozitarea pe o perioadă de minim 3 luni, separarea pe diametre - 0-16 mm, 16-32 mm, 6-32 mm, micsorarea diametrelor, amestecare conform retetei, depozitare în vederea transportului), cât şi incadrarea în condiţiile de protecţie a mediului.
\nZgura rezultată din incinerarea deseurilor periculoase, datorită temperaturii de incinerare ridicate (900°C - 1300°C), poate fi depozitată controlat fără o tratare prealabilă. Recuperarea se foloseşte numai în cazuri speciale datorită calităţii zgurii în ceea ce priveste dimensiunile granulelor şi compozitia chimică.
\nCantitătile de zgură şi cenuşă rezultate din incinerarea nămolurilor municipale variază în functie de procesul de incinerare folosit, nivelul de ardere a deseurilor, cantitatea de aer de combustie folosită şi, nu în ultimul rând, de compozitia nămolului incinerat. Posibilitatea de refolosire ca material de construcţie trebuie analizată pentru fiecare caz în parte, dar cel mai des este compactată folosind aditivi şi depozitată în celule special amenajate în depozitele de deseuri menajere.
\nOperatorul incineratorului are obligaţia de a efectua analiza cenusii rezultate de la incinerare. În functie de rezultatele acestor determinări se va stabili modul de eliminare sau valorificare a acesteia.
\n5.3. Pulberile rezultate din incinerarea deseurilor În timpul incinerării pulberile sunt evacuate din boiler şi instalatiile de desprăfuire şi trebuie indepărtate şi tratate separat de zgură şi cenuşă. Fără o tratare prealabilă, aceste reziduuri pot fi amestecate cu nisip, pietris şi folosite ca materiale de umplutură pentru închiderea minelor. Pentru reducerea nivelului de poluanti organici (hidrocarburi aromatice) care în cazul depozitării duce la poluarea mediului, se studiază, în prezent, vitrificarea lor prin tratare termică suplimentară şi includerea lor în produse de sticlă. Datorită consumului energetic mare, 0,6 kWh/kg de pulbere, această tratare nu este considerată economică.
\n5.4. Apele uzate rezultate din incinerarea deseurilor Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deseurilor pot fi reduse prin folosirea de sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. În cazul sistemelor umede de epurare a gazelor reziduale se folosesc două nivele de scrubere pentru eliminarea separată a HCl (pH < 1) şi a SO(2) (pH de la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se incarcă în poluanti şi pentru asigurarea unei eficiente functionari a scruberelor, periodic volume de apă sunt evacuate din sistem şi trimise la statia de epurare. Scopul epurării este separarea metalelor grele prin neutralizare şi precipitare. Apele uzate sunt poluate, în principal, cu:
\nNivelul de epurare solicitat depinde de destinaţia prevăzută pentru apa uzată şi de \"calitatea\" impusă prin sistemului de eliminare ce urmează a fi folosit.
\nSe pot realiza multiple combinatii de procese tehnologice pentru epurare, iar dintre acestea se prezintă în continuare cele folosite în mod curent.
\nEpurarea apelor uzate cu circuit inchis se realizează în două etape, prima, de neutralizare, folosind solutie de sodă sau lapte de var şi a doua, de precipitare a metalelor grele, în flux continuu, folosind un reactiv de precipitare pe bază de sulf. Precipitarea se realizează în două etape, şi anume:
\nAlegerea reactivului de precipitare şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului de epurare (valoarea pH, temperatură) trebuie astfel stabilite şi intretinute pentru a se preveni formarea inversă de compusi volatili de mercur în uscător.
\nÎn cazul sistemului cu evaporarea apei evacuată din scrubere, se aplică înainte de evaporare - cristalizarea, neutralizarea şi precipitarea metalelor grele. Dacă se urmăreste refolosirea sărurilor cristalizate este necesară separarea prin filtrare a metalelor grele precipitate şi a gipsului. Prin controlarea proceselor se pot obtine săruri şi compusi de metale grele de mare puritate.
\nEpurarea apelor uzate ce urmează a se evacua în mod direct sau indirect în apele de suprafaţa se face prin neutralizare, precipitarea şi filtrarea metalelor grele. Suplimentar se iau măsuri pentru reducerea valorii temperaturii, a continutului de fluoruri şi sulfati prin aerare şi separare, şi a substanţelor organice prin epurare biologică secundară. Statia de epurare trebuie prevăzută cu echipamente de măsurare a debitului, pH-ului şi temperaturii. Valorile concentratiilor finale trebuie să corespundă celor impuse prin Hotarârea Guvernului nr. 188/2002.
\n5.5. Reziduurile de la epurarea gazelor reziduale Din epurarea gazelor reziduale rezultă:
\nNămolul de sedimentare contine, în principal, gips iar recuperarea pentru refolosire se face prin spălare în scrubere.
\nNămolul rezultat de la precipitarea metalelor grele se poate depozita controlat.
\nDacă apa uzată, evacuată din sistemul de separare a HCl, este evaporată intr-o instalatie de evaporare separată se poate obtine un amestec de săruri conţinând cloruri. În functie de reactivul de neutralizare folosit se obtine clorura de sodiu sau clorura de calciu. Clorura de sodiu pretratată poate fi folosită pentru producerea de sodă în instalaţii de electroliză. Clorura de calciu nu poate fi refolosită datorită productiei ridicate pe piaţa mondială.
\nDacă adăugarea reactivilor de neutralizare în sistemul de separare a HCl se face în două trepte [treapta intâi pentru HCl şi treapta a doua pentru separarea SO(2)] este posibilă obtinerea de acid clorhidric prin conversie intr-o instalatie specială. Se poate obtine acid sulfuric cu concentraţie de 30% şi cu puritate la nivelul specificat în industria chimică. Totusi obtinerea unui produs vandabil este foarte rar economică în cazul incinerării deseurilor şi asociată cu dificultăti tehnice considerabile.
\n5.6. Adsorbanti, totalizatori Materialele adsorbante, de tipul cărbunelui activ, amestecat în unele cazuri cu granule de tuf vulcanic şi piatră de var, sunt folosite pentru separarea substanţelor organice (dioxine şi furani) şi a metalelor grele prezente în formă gazoasă (mercur). Materialele epuizate pot fi reintroduse în cuptor şi incinerate concomitent cu distrugerea dioxinelor şi furanilor la temperaturi inalte. Dacă nu pot fi reintroduse în cuptor, solutia de eliminare este depozitata în depozite subterane.
\nCatalizatorii pe bază de titan şi wolfram se folosesc pentru distrugerea compusilor organici. Catalizatorii epuizati sunt depozitati controlat, deoarece, în prezent, recuperarea lor este neeconomică.
\n5.7. Alte reziduuri Alte tipuri de reziduuri se produc în statia de incinerare la perioade diferite de timp şi în diferite instalaţii:
\nMăsurile de optimizare a costurilor trebuie să ia în considerare proiectarea tehnică a incineratorului în corelatie cu cerinţele legale de functionare. Pentru optimizarea costurilor trebuie luate în considerare următoarele elemente:
\nDacă tehnologia a fost proiectată corect, reducerea costurilor se poate face prin: neinchiderea completă a depozitelor de deseuri, folosirea de buncăre de suprafaţa în locul buncărelor adanci (se reduce volumul fundatiei construite), fundarea pe piloni a construcţiilor şi instalaţiilor, folosirea unei structuri din otel pentru clădirea buncărului, etc.
\nUn factor decisiv pentru reducerea costurilor îl reprezintă utilizarea optimă şi continuă a capacitătii incineratorului (evitarea supradimensionării) şi cooperarea cu alte instalaţii de incinerare în perioadele de supraalimentare.
\nÎn cazul coincinerării, costurile de procesare depind de natura deseurilor procesate, în functie de aceasta putand fi determinate: modalitatea de co-procesare a deseurilor, procentul de substitutie al combustibilului traditional etc.
\nÎn oricare din aceste variante, costurile de coincinerare sunt mai mici decat în cazul incinerării.
\nUrmătoarele instalaţii: ● Instalaţii pentru incinerarea deseurilor municipale, cu o capacitate mai mare de 3 t/h; ● Instalaţii pentru eliminarea prin incinerare a deseurilor periculoase, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi; se supun procedurii de autorizare integrată privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, conform legislaţiei naţionale armonizate cu legislatia europeană. Se va solicita emiterea autorizatiei integrate de mediu.
\nProcedura de emitere a acordului de mediu se desfăşoară conform prevederilor din OM nr. 860/2002.
\nCerinţele pentru emiterea acordului de mediu pentru instalatiile de incinerare şi coincinerare sunt completate specific de cerinţele de mai jos.
\nRealizarea instalatiei Se va urmări incadrarea proiectului propus în Planul Naţional pentru Gestionarea Deseurilor.
\nStabilirea amplasamentului instalatiei de incinerare Amplasamentul instalatiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea matematică a dispersiei poluantilor în aer realizat în condiţiile de functionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de zona locuită.
\nDocumentaţia tehnică Datele minime care trebuie prezentate în documentatiile inaintate autorităţii centrale sau teritoriale de protecţie a mediului şi serviciilor tehnice ale administraţiei locale pentru obtinerea acordurilor sau avizelor.
\nDocumentaţia va prezenta proiectul care trebuie să garanteze că instalatia este proiectată, echipată şi va functiona astfel incât prevederile din Hotarârea Guvernului 128/2002 să fie respectate intrutotul.
\nFundamentarea din punct de vedere al cantitătilor şi tipurilor deseurilor (conform codurilor deseurilor conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002) ce urmează a fi introduse în instalatie, capacitatea de incinerare a instalatiei, implicatiile energetice şi implicatiile din punct de vedere a protectiei mediului.
\nDescrierea instalaţiilor ● se vor descrie instalatiile de ardere folosite, se va specifică motivul pentru care a fost ales incineratorul, respectiv coincineratorul, şi modul de functionare a acestuia. ● se vor descrie depozitele de combustibili traditionali (conventionali) (ex. cărbune, combustibil lichid, gaze naturale) - amplasament în cadrul platformei, volume, materiale de construcţie, măsuri de siguranţă în exploatare, modul de aprovizionare şi manipulare etc. ● se vor descrie depozitele în care vor fi amplasate deseurile - amplasament în cadrul platformei, volume, materiale de construcţie, măsuri de siguranţă în exploatare, modul de aprovizionare şi manipulare, etc. şi depozitele pentru \"deseurile finale\", rezultate în urma incinerării, acolo unde este cazul. ● se vor descrie utilitătile platformei - drumuri de acces, drumuri interioare, reteaua de alimentare cu apă, reteaua de canalizare, alimentarea cu energie electrică, retelele de conducte de abur şi energie termică interioare şi exterioare, sistemul de iluminare, clădirile, sistemele de protecţie împotriva incendiilor, sistemele de siguranţă funcţionarii instalaţiilor şi siguranţa personalului de exploatare. ● se vor descrie instalatiile pentru protectia mediului pe fiecare factor de mediu: aer, apă de suprafaţa şi subterană, sol, zgomot şi vibratii, etc; ● alte instalaţii şi echipamente.
\nDescrierea modului de functionare Se va prezenta modul de functionare a instalaţiilor de pe \"circuitul principal - CPI - producerea de energie folosind combustibili conventionali\" şi de pe \"circuitul secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri\".
\nLa descrierea \"circuitului secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri\" se vor prezenta, minim, următoarele: ● Modul de aprovizionare şi manipulare a deseurilor înainte de depozitare (transport, verificarea categoriilor de deseuri intrate pe platformă, modul de stabilire a cantitătilor intrate în platformă, etc). ● Categoriile de deseuri ce se vor incinera, modul de depozitare şi supraveghere înainte de incinerare. Se vor specifică în functie de tipul incineratorului categoriile de deseuri care nu vor fi folosite. În cazul obtinerii de \"deseuri finale\" se vor specifică cantitătile şi compozitia acestora pentru a se putea stabili modul de depozitare finală.
\nProtectia şi igiena muncii.
\nPrevenirea şi stingerea incendiilor.
\nModul de asigurare a securitătii zonei platformei şi în special a depozitelor de deseuri.
\nPrevederi pentru monitorizarea mediului Se vor descrie dotările şi măsurile prevăzute pentru controlul emisiilor de poluanti în mediu, supravegherea calităţii factorilor de mediu şi monitorizarea activităţilor destinate protectiei mediului pentru \"circuitul principal - CPI - producerea de energie folosind combustibili conventionali\" şi pentru \"circuitul secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri\".
\nEmiterea autorizatiei de mediu Până la finalizarea actelor normative stipulate în baza Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr. 91/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/1995 a protectiei mediului, emiterea autorizatiei de mediu se face în baza actelor legislative în vigoare.
\nAutorizarea funcţionării incineratoarelor/coincineratoarelor de deseuri se va realiza după o procedură cadru elaborată şi aprobată de autoritatea centrală pentru protectia mediului, completată cu prezenta procedură specifică, în conformitate cu prevederile Hotarârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor şi a Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării.
\nPrezenta procedură este specifică incineratoarelor/coincineratoarelor de deseuri şi se conformează prevederilor Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării şi a legislaţiei care va fi elaborata în aplicarea Ordonantei de Urgentă a Guvernului 34/2002.
\nPrintre cerinţele specifice de autorizare pentru un incinerator/coincinerator de deseuri, se numără:
\nSolicitarea unei autorizaţii pentru o instalatie de incinerare sau coincinerare, adresată autorităţii competente va include o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că: (a) instalatia este proiectată, echipată şi va functiona astfel incât condiţiile Hotarârii Guvernului 128/2002 ţin seama de categoriile de deseuri care se incinerează; (b) căldura generată prin procesul de incinerare este recuperată cât mai complet posibil, de exemplu, prin generarea combinată de căldură şi energie electrică, de abur tehnologic sau incălzire locuinte; (c) reziduurile vor fi minimizate ca volum şi nocivitate, şi reciclate pe cât posibil; (d) eliminarea reziduurilor care nu pot fi prevenite, reduse, sau reciclate va fi efectuată în conformitate cu legislatia naţională şi comunitară.
\nAutorizatia va fi acordată doar dacă solicitarea arată că tehnicile de măsură propuse pentru emisiile în aer sunt în conformitate cu Anexa 5 şi privind apa, conform cu Anexa 5, paragrafele 1 şi 2.
\nAutorizatia acordată de autoritatea competentă pentru o instalatie de incinerare sau coincinerare va: (a) enumera explicit categoriile de deseuri care pot fi tratate. Lista va folosi categoriile de deseuri stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 dacă este posibil, şi vor contine informaţii despre cantitatea de deseuri, acolo unde este cazul; (b) include capacitatea totală de incinerare sau coincinerare a deseurilor pentru acea instalatie; (c) specifică procedurile de prelevare a probelor şi măsurare folosite pentru a satisface oblibaţiile impuse pentru măsurătorile periodice pentru fiecare poluant al aerului şi apei.
\nAutorizatia acordată de autoritatea competentă unei instalaţii de incinerare sau coincinerare ce foloseşte deseuri periculoase, în completarea la cele de mai sus, va:
\nAutorizatia acordată de autoritatea competentă unei instalaţii de incinerare sau coincinerare va respecta şi următoarele cerinţe:
\nOperatorul instalatiei va fi o persoană competentă pentru exercitarea acestei responsabilităti.
\nAcolo unde operatorul unei instalaţii de incinerare sau coincinerare pentru deseuri nepericuloase are în vedere o modificare a activitătii care va implica incinerare sau coincinerare de deseuri periculoase, trebuie considerată ca o schimbare substantială şi se vor aplica prevederile din Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 34/2002.
\nDacă o instalatie de incinerare sau coincinerare nu se conformează condiţiilor din autorizatie, în special valorilor limită de emisie pentru aer şi apă, autoritatea competentă va lua măsuri pentru a asigura conformitatea.
\nTABELUL NR. 1 - PREZENTAREA ALTOR TEHNOLOGII PENTRU TRATAREA TERMICA A DESEURILOR FIGURA 1 FIGURA 2 FIGURA 3 FIGURA 4 *Font 8* DIFERITE SISTEME DE EPURARE A GAZELOR REZIDUALE SPRE COSUL DE DISPERSIE ┌───────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────────────┐ ┌─────────────────┐ ┌─────────┐ ┌────┴────┐ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ REACTOR │ │PRECIPITATOR │ │ SCRUBER USCAT │ │ SCRUBER USCAT │ │ │ │ │ ─────────>│ USCAT ├─>│ELECTROSTATIC├─>│(SOLUTIE ACIDA DE├─>│(SOLUTIE ALCALINA├─>│ADSORBTIE├─>│ REACTOR │ GAZE │ │ │ USCAT │ │ CORECTIE Ph) │ │ DE CORECTIE Ph) │ │ │ │CATALITIC│ REZIDUALE │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────┘ └─────────────┘ └─────────────────┘ └─────────────────┘ └─────────┘ └─────────┘ SPRE COSUL DE DISPERSIE ^ ┌─────────────┐ ┌────────────────┐ ┌───────────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────┐ ┌────┴────┐ │PRECIPITATOR │ │SISTEM DE RACIRE│ │ SCRUBER USCAT │ │SCRUBER USCAT│ │ │ │ REACTOR │ ─────────>│ELECTROSTATIC├─>│ A GAZELOR ├─>│(SOLUTIE ACIDA ├─>│ (SOLUTIE ├─>│ADSORBTIE├─>│CATALITIC│ GAZE │ USCAT │ │ REZIDUALE │ │DE CORECTIE Ph)│ │ ALCALINA DE │ │ │ │ │ REZIDUALE │ │ │ │ │ │ │CORECTIE Ph) │ │ │ │ │ └─────────────┘ └────────────────┘ └───────────────┘ └─────────────┘ └─────────┘ └─────────┘ ┌─────────┐ ┌────────────┐ ┌────────────┐ ┌──────────┐ ┌───────────┐ │ │ │ SCRUBER │ │ SCRUBER │ │ │ │ │ │SISTEM DE│ │ USCAT │ │ USCAT │ │ │ │ FILTRARE. │ ────────>│RACIRE A ├─>│ (SOLUTIE ├─>│ (SOLUTIE ├─>│CONDENSARE├─>│CONDENSARE.├──>│ GAZE │ GAZELOR │ │ ACIDA DE │ │ALCALINA DE │ │ │ │PRECIPITARE│ │ REZIDUALE│REZIDUALE│ │CORECTIE Ph)│ │CORECTIE Ph)│ │ │ │ │ │ └─────────┘ └────────────┘ └────────────┘ └──────────┘ └───────────┘ │ v <─────────────────────────────────────── │ v ┌─────────┐ ┌─────────┐ ──>│ADSORBTIE├─>│ REACTOR ├─────────────> │ │ │CATALITIC│SPRE COSUL DE └─────────┘ └─────────┘ DISPERSIE --------------