10.Pentru scopurile acestei anexe, optiunile pe marfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe marfuri se trateaza ca şi cum ar fi pozitii egale în valoare cu suma aferenta instrumentului suport la care se referă opţiunea, inmultita cu valoarea delta aferenta. Pozitiile astfel obtinute pot fi compensate cu orice pozitii de semn opus pe marfuri suport sau pe instrumente financiare derivate pe marfuri, identice. Valoarea delta utilizata este cea a bursei în cauza sau, în cazul în care aceasta nu este disponibila, precum şi în cazul optiunilor tranzactionale pe OTC, este cea calculată de institutia insasi, sub rezerva ca autoritatea competentă este convinsa de faptul ca modelul utilizat de către institutia respectiva este rezonabil, bazat pe ipoteze suficient de prudente; în acest din urmă caz institutia trebuie să notifice autoritatea competentă cu privire la modelul ales, autoritatea competentă urmand a decide de la caz la caz dacă este necesară revizuirea modelului.
\n
Totodata instituţiile trebuie să deţină suficient capital pentru acoperirea riscurilor caracteristice optiunilor, altele decat riscul delta.
\n
În cazul unei optiuni scrise, pe marfuri, tranzactionata pe bursa, poate fi luata în considerare ca şi cerinţa de capital marja ceruta de bursa, dacă marja respectiva este cel puţin egala cu cerinţa de capital pentru o optiune, care ar rezultă dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilita în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisa în Anexa V.
\n
De asemenea, în cazul unei optiuni pe marfuri tranzactionata pe OTC, care a fost compensata de către o casa de compensare recunoscută de către autorităţile competente din România, poate fi luata în considerare ca şi cerinţa de capital marja ceruta de casa de compensare, dacă marja respectiva este cel puţin egala cu cerinţa de capital pentru o optiune tranzactionata pe OTC, care ar rezultă dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilita în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisa în Anexa V. Instituţiile trebuie să dispună de capacitatea de a realiza în orice moment verificarea echivalentei dintre asemenea cerinţe de marja şi cerinţele de capital calculate conform metodelor menţionate anterior. Verificarea efectiva a echivalentei menţionate se realizează cel puţin la datele pentru care se intocmesc raportarile.
\n
Cerinţa pentru o optiune pe marfuri cumparata, tranzactionata pe bursa sau pe OTC, poate fi aceeasi ca şi cea pentru marfa suport, dar fără să depăşească valoarea de piaţa a optiunii. Cerinţa pentru o optiune scrisa, tranzactionata pe OTC, se stabileste în functie de marfa suport a acesteia.
\n
11.Warrant-urile pe marfuri se trateaza în acelasi mod ca şi optiunile pe marfuri, conform pct. 10.
\n
12.O institutie, în cazul în care transfera marfurile sau drepturile garantate referitoare la proprietatea marfurilor, în cadrul unui acord repo, sau în cazul în care da marfurile cu împrumut, în cadrul unui acord de dare de marfuri cu împrumut, trebuie să includa asemenea marfuri la calculul cerinței de capital conform acestei anexe. (a) Abordarea pe benzi de scadenta 13. Institutia trebuie să utilizeze un tabel cu benzi de scadenta, separat pentru fiecare marfa, conform Tabelului 1. Toate pozitiile pe acea marfa şi toate pozitiile care sunt considerate ca fiind pozitii pe aceeasi marfa, conform pct. 7, se încadrează în benzile de scadenta corespunzătoare. Stocurile fizice se încadrează pe prima banda de scadenta.
\n
Tabelul nr. 1 ┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐ │ Banda de scadenta │ Rata spread (%) │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │ (1) │ (2) │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │0 <= 1 luna │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 1 <= 3 luni │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 3 <= 6 luni │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 6 <= 12 luni │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 1 <= 2 ani │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 2 <= 3 ani │ 1.50 │ ├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤ │> 3 ani │ 1.50 │ └───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘ 14. Pozitiile pe aceeasi marfa sau care sunt considerate conform pct. 7 ca fiind pozitii pe aceeasi marfa pot fi compensate şi pot fi incadrate pe benzi de scadenta corespunzătoare pe baza neta pentru:
\n
a)pozitiile pe contracte care au scadenta la aceeasi data; şi ...
\n
b)pozitiile pe contracte care înregistrează unul faţă de celalalt o diferenţa de scadenta de maxim 10 zile, dacă contractele sunt tranzactionate pe piete care au date de livrare zilnice. ...
\n
15.Institutia trebuie să calculeze, în continuare, suma pozitiilor lungi şi suma pozitiilor scurte în fiecare banda de scadenta. Suma pozitiilor lungi (scurte) puse în corespondenta cu pozitiile scurte (lungi) intr-o anumita banda de scadenta reprezinta pozitia pusa în corespondenta în acea banda de scadenta, în timp ce pozitia reziduala lunga sau scurta reprezinta pozitia nepusa în corespondenta pentru aceeasi banda.
\n
16.Acea parte a pozitiei lungi (scurte), nepusa în corespondenta în cadrul unei anumite benzi de scadenta, care este pusa în corespondenta cu pozitia scurta (lunga), nepusa în corespondenta în cadrul unei benzi de scadenta ulterioare, reprezinta pozitia pusa în corespondenta între doua benzi de scadenta. Acea parte a pozitiei lungi sau scurte, nepusa în corespondenta, care nu poate fi astfel pusa în corespondenta, reprezinta pozitia nepusa în corespondenta.
\n
17.Cerinţa de capital a institutiei pentru fiecare marfa se calculeaza, pe baza benzilor de scadenta relevante, ca suma a urmatoarelor:
\n
a)suma pozitiilor lungi şi scurte puse în corespondenta, inmultita cu rata spread corespunzătoare asa cum este indicat în a doua coloana a Tabelului 1 de la pct. 13, pentru fiecare banda de scadenta, şi inmultita cu preţul spot al marfii; ...
\n
b)pozitia pusa în corespondenta între doua benzi de scadenta, inmultita, pentru fiecare banda de scadenta în care o pozitie nepusa în corespondenta este reportata, cu 0,6% (rata carry) şi cu preţul spot al marfii; şi ...
\n
c)pozitiile reziduale nepuse în corespondenta, inmultite cu 15% (rata outright) şi cu preţul spot al marfii. ...
\n
18.Cerinţa de capital totala a institutiei pentru riscul de marfa se calculeaza ca suma a cerințelor de capital calculate pentru fiecare marfa, conform pct. 17. (b) Abordarea simplificata 19. În scopul calcularii cerințelor de capital pentru riscul de marfa, instituţiile pot opta pentru abordarea simplificata. În cazul în care ia decizia de a utiliza aceasta abordare, institutia trebuie să notifice autoritatea competentă cu privire la decizia respectiva. Cerinţa de capital a institutiei pentru fiecare marfa se calculeaza ca suma a:
\n
a)15% din pozitia neta, lunga sau scurta, inmultita cu preţul spot al marfii; şi ...
\n
b)3% din pozitia bruta, lunga plus scurta, inmultita cu preţul spot al marfii. ...
\n
20.Cerinţa de capital totala a institutiei pentru riscul de marfa se calculeaza ca suma a cerințelor de capital calculate pentru fiecare marfa, conform pct. 19. (c) Abordarea extinsa pe benzi de scadenta 21. Instituţiile pot sa utilizeze ratele minime de spread, carry şi outright stabilite în urmatorul tabel (Tabelul 2), în locul celor indicate la pct. 13, 14, 17 şi 18, în condiţiile în care, acestea:
\n
a)desfăşoară activităţi semnificative cu marfuri; ...
\n
b)au un portofoliu diversificat de marfuri, şi ...
\n
c)nu sunt inca în măsura sa utilizeze modele interne pentru scopul calcularii cerințelor de capital privind riscul de marfa în conformitate cu Anexa V. ...
\n
Institutia trebuie să notifice autoritatea competentă în cazul în care ia decizia de a utiliza aceasta abordare.
\n
Tabelul nr. 2 Anexa V ------- la regulament ------------- UTILIZAREA MODELELOR INTERNE PENTRU CALCULAREA CERINTELOR DE CAPITAL 1. Instituţiile pot, în condiţiile stabilite în aceasta anexa, sa calculeze cerinţele de capital pentru riscul de pozitie, riscul valutar şi/sau riscul de marfa prin utilizarea propriilor modele interne de administrare a riscului, în loc sa utilizeze metodele descrise în Anexele I, III şi IV, sau o combinaţie între acestea. În fiecare caz este necesară recunoasterea prealabila din partea autorităţii competente a utilizarii modelelor pentru scopurile supravegherii adecvarii capitalului.
\n
2.Recunoasterea este acordată numai dacă, în opinia autorităţii competente, sistemul de administrare a riscului detinut de către institutie este solid din punct de vedere conceptual şi este implementat cu integritate şi dacă, în mod particular, sunt indeplinite urmatoarele standarde calitative:
\n
a)modelul intern de cuantificare a riscului face parte integrantă din procesul institutiei de administrare zilnica a riscului şi serveste ca baza pentru raportarea către conducerea superioara a institutiei, a expunerilor la risc; ...
\n
b)institutia are o unitate de control al riscului care este independenta de unitatile care desfăşoară activităţi de tranzactionare şi care raporteaza direct conducerii superioare. Unitatea respectiva trebuie să fie responsabila pentru proiectarea şi implementarea sistemului de administrare a riscului. Aceasta trebuie să produca şi sa analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor modelului de cuantificare a riscului şi asupra masurilor adecvate care trebuie luate în ceea ce priveste limitele de tranzactionare. Unitatea trebuie să aibă de asemenea ca sarcina sa conduca validarea initiala şi pe baza continua a modelului intern; ...
\n
c)consiliul de administratie al institutiei şi conducerea superioara sunt implicate în mod activ în procesul de control al riscului, iar rapoartele zilnice realizate de către unitatea de control al riscului sunt analizate de către un nivel al conducerii cu suficienta autoritate pentru a impune atât diminuarea pozitiilor luate de fiecare dintre cei care efectueaza tranzactii (traders), cat şi diminuarea expunerii totale la risc a institutiei; ...
\n
d)institutia are, în cadrul unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzactionare, control al riscului, audit şi al celor responsabile cu inregistrarea şi monitorizarea tranzactiilor initiate (back-office), personal suficient de numeros şi de calificat în utilizarea modelelor sofisticate; ...
\n
e)institutia a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectarii setului formalizat de politici şi proceduri de control interne privind functionarea generală a sistemului de cuantificare a riscului; ...
\n
f)modelul institutiei are un istoric care demonstreaza acuratetea rezonabila a acestuia în cuantificarea riscului; ...
\n
g)institutia deruleaza în mod frecvent un program riguros de simulare de criza (stress testing), iar rezultatele acestor simulari de criza sunt analizate de către conducerea superioara şi se reflecta în politicile şi limitele pe care aceasta le stabileste. Acest proces trebuie să vizeze în special lipsa de lichiditate a pietelor în condiţii de criza, riscul de concentrare, pieţele unidirectionale (one way markets), riscul de eveniment şi riscul de trecere brusca în starea de nerambursare (jump-to-default risk), neliniaritatea produselor, pozitiile mult în-afara-banilor (deep out-of-the-money), pozitiile supuse discontinuitatii preturilor (gapping of prices) sau alte riscuri care ar putea sa nu fie surprinse adecvat de către modelele interne. Socurile aplicate trebuie să reflecte natura portofoliilor şi timpul necesar acoperirii sau administrarii riscurilor în condiţii de criza ale pieţei; şi ...
\n
h)institutia trebuie să desfasoare, ca parte componenta a procesului periodic de audit intern, o analiza independenta a sistemului sau de cuantificare a riscului. ...
\n
Analiza prevăzută la lit. h) a primului alineat trebuie să includa atât activităţile unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzactionare, cat şi activităţile unităţii independente de control al riscului. Cel puţin o dată pe an, institutia trebuie să reanalizeze procesul general de administrare a riscului.
\n
Analiza trebuie să aibă în vedere urmatoarele:
\n
a)caracterul adecvat al documentatiei sistemului şi procesului de administrare a riscului, precum şi organizarea unităţii de control al riscului; ...
\n
b)integrarea rezultatelor cuantificarii riscului de piaţa în cadrul administrarii zilnice a riscului şi integritatea sistemului de informare a conducerii; ...
\n
c)procesul pe care institutia îl utilizeaza pentru aprobarea modelelor de evaluare a riscului (risk-pricing models) şi pentru aprobarea sistemelor de evaluare care sunt folosite de către personalul din unitatile responsabile cu iniţierea tranzactiilor (front office) sau din unitatile responsabile cu inregistrarea şi monitorizarea tranzactiilor initiate (back office); ...
\n
d)intinderea riscurilor de piaţa surprinse de către modelul de cuantificare a riscului şi validarea oricăror modificari semnificative în cadrul procesului de cuantificare a riscului; ...
\n
e)acuratetea şi completitudinea datelor aferente pozitiilor, acuratetea şi pertinenta în ceea ce priveste ipotezele referitoare la volatilitate şi corelatie, şi acuratetea calculelor de evaluare şi de senzitivitate la risc; ...
\n
f)procesul de verificare pe care institutia îl utilizeaza la evaluarea coerentei, oportunitatii şi fiabilitatii surselor de date folosite pentru rularea modelelor interne, inclusiv independenta unor asemenea surse de date; şi ...
\n
g)procesul de verificare pe care institutia îl utilizeaza la evaluarea programului de testare ex-post (back-testing), care este derulat cu scopul de a evalua acuratetea modelului. ...
\n
3.Instituţiile trebuie să dispună de proceduri pentru a asigura validarea adecvata a modelelor interne de către părţi cu calificare adecvata, independente de procesul de elaborare, care verifica dacă respectivele modele sunt solide din punct de vedere conceptual şi dacă surprind în mod adecvat toate riscurile cu caracter material. Validarea se deruleaza atunci când modelul intern este elaborat initial şi atunci când sunt operate modificari semnificative asupra modelului intern. Validarea se deruleaza de asemenea periodic, în special atunci când au intervenit modificari structurale semnificative ale pieţei sau modificari ale compozitiei portofoliului care ar putea determina ca modelul intern sa nu mai fie adecvat. Pe măsură ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evolueaza, instituţiile trebuie să faca uz de aceste progrese. Validarea modelului intern nu se poate limita la testarea ex-post (back-testing), şi trebuie să includa cel puţin urmatoarele:
\n
a)teste pentru a demonstra ca orice ipoteze aferente modelului intern sunt pertinente şi nu subestimeaza sau supraestimeaza riscul; ...
\n
b)în plus faţă de programele de testare ex-post (back-testing) ale autorităţii de supraveghere, instituţiile trebuie să deruleze propriile teste de validare a modelului intern în conformitate cu riscurile şi structurile portofoliilor; şi ...
\n
c)utilizarea portofoliilor ipotetice pentru a asigura ca modelul intern este capabil sa tina cont de trasaturi structurale particulare care pot apare, de exemplu riscurile aferente bazei (basis risks), cu caracter material, şi riscul de concentrare. ...
\n
4.Institutia trebuie să monitorizeze acuratetea şi eficacitatea modelului sau prin derularea unui program de testare ex-post (back-testing). Programul de testare ex-post (back-testing) trebuie să furnizeze, pentru fiecare zi lucratoare, o comparatie între nivelul valorii la risc (value-at-risk) pe o zi, generat de modelul institutiei pe baza pozitiilor din portofoliu de la sfârşitul zilei, şi nivelul variatiei pe o zi a valorii portofoliului, constatat la sfârşitul urmatoarei zile lucratoare.
\n
Capacitatea institutiei de a efectua testarea ex-post (back-testing) se analizeaza de către autoritatea competentă atât în ceea ce priveste utilizarea variatiilor actuale în valoarea portofoliului, cat şi a variatiilor ipotetice. Efectuarea testarii ex-post (back-testing) prin utilizarea variatiilor ipotetice în valoarea portofoliului se bazeaza pe o comparatie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi, presupunand pozitii neschimbate, valoarea portofoliului la sfârşitul zilei urmatoare. În cazul în care autoritatea competentă considera ca programul de testare ex-post (back-testing) al unei institutii prezinta deficiente, institutia respectiva trebuie să ia măsuri adecvate pentru îmbunătăţirea acestui program. Instituţiile trebuie să deruleze programul de testare ex-post (backtesting) atât pe baza rezultatelor ipotetice (utilizand variatiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc dacă pozitiile de la sfârşitul zilei ar rămâne nemodificate) cat şi pe baza rezultatelor tranzactionarii efective (excluzand taxe, comisioane şi venitul net din dobanzi).
\n
5.În scopul calcularii cerințelor de capital pentru riscul specific aferent pozitiilor pe titluri de capital şi pe titluri de creanta, tranzactionale, instituţiile pot utiliza, cu aprobarea prealabila a autorităţii competente, un model intern dacă, în plus faţă de respectarea celorlalte condiţii din cuprinsul acestei anexe, modelul:
\n
a)explica istoricul variatiei de pret în cadrul portofoliului; ...
\n
b)surprinde concentrarea în termeni de volum şi de schimbari de compozitie a portofoliului; ...
\n
c)este robust în cazul unui mediu advers; ...
\n
d)este validat prin testare ex-post (back-testing) derulata în scopul de a evalua dacă riscul specific este surprins cu acuratete. În cazul în care testarea ex-post (back-testing) este realizata pe bază de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese intr-o maniera coerenta; ...
\n
e)surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific pozitiei, ceea ce înseamnă ca instituţiile trebuie să demonstreze ca modelul intern este senzitiv la diferentele datorate unor particularitati deosebite, cu caracter material, între pozitii similare, dar nu identice; şi ...
\n
f)surprinde riscul de eveniment. ...
\n
Institutia trebuie să indeplineasca, de asemenea, urmatoarele condiţii:
\n
-atunci când o institutie este supusă riscului de eveniment care nu este reflectat de nivelul valorii la risc (value-at-risk), deoarece depăşeşte perioada de detinere de 10 zile şi intervalul de incredere de 99% (evenimente cu probabilitate scazuta şi cu impact negativ major), institutia trebuie să asigure luarea în calcul la evaluarea interna a capitalului a impactului unor astfel de evenimente; şi
\n
-modelul intern al institutiei trebuie să evalueze în mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piaţa realiste, riscul care rezultă din pozitii mai puţin lichide şi din pozitii cu o transparenta a pretului limitata. În plus, modelul intern trebuie să indeplineasca standardele minime cu privire la date. Substituentii (proxies) trebuie să fie suficient de prudenti şi pot fi utilizati doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflecta adevarata volatilitate a unei pozitii sau a unui portofoliu.
\n
Mai mult, pe măsură ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evolueaza, instituţiile trebuie să faca uz de aceste progrese.
\n
În plus, la calcularea cerințelor de capital, institutia trebuie să dispună de o abordare prin care să surprinda riscul de nerambursare, aferent pozitiilor din portofoliul de tranzactionare, care este aditional riscului de nerambursare surprins de nivelul valorii la risc (value-at-risk) în conformitate cu cerinţele precizate anterior în cadrul prezentului punct. În vederea evitarii dublei includeri, atunci când calculeaza cerinţa de capital aferenta riscului de nerambursare aditional (incremental default risk charge), o institutie poate să ia în considerare măsura în care riscul de nerambursare a fost deja incorporat în nivelul valorii la risc (value-at-risk), în special pentru pozitiile cu risc care ar putea şi ar urma să fie închise într-un interval de 10 zile în cazul unor condiţii de piaţa adverse sau altor semnale privind deteriorarea mediului de credit. Atunci când institutia surprinde riscul de nerambursare aditional printr-o cerinţa suplimentara de capital, aceasta trebuie să dispună de metodologii de validare a rezultatului cuantificarii.
\n
Institutia trebuie să demonstreze ca abordarea sa respecta standarde sanatoase comparabile cu cele prevăzute în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, presupunandu-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustari, dacă este cazul, pentru a reflecta impactul lichidităţii, concentrarilor, acoperirii (hedging) şi impactul caracteristicilor specifice optiunilor (optionality).
\n
O institutie care nu surprinde riscul de nerambursare aditional printr-o abordare dezvoltata intern trebuie să calculeze cerinţa suplimentara de capital printr-o abordare care să asigure coerenta fie cu abordarea prevăzută în cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investitii potrivit abordarii standard, fie cu abordarea prevăzută în Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating.
\n
În ceea ce priveste expunerile din securitizarea clasica sau sintetica care ar fi supuse unui tratament de deducere în conformitate cu tratamentul stabilit în art. 22 alin. (1) şi (3) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investitii sau care ar fi ponderate la risc cu 1250% în conformitate cu art. 5(1), art. 8, art. 15-17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al pozitiilor din securitizare, aceste pozitii se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mica decat cea stabilita conform tratamentului respectiv. Instituţiile care sunt dealeri în aceste expuneri pot aplica un tratament diferit numai în condiţiile obtinerii aprobării din partea autorităţii competente pe baza prezentarii unei documentaţii prin care se demonstreaza, pe lângă intentia de tranzactionare, faptul ca, pentru expunerile din securitizare sau, în cazul securitizarilor sintetice care se bazeaza exclusiv pe instrumente financiare derivate de credit, pentru expunerile din securitizare sau pentru toate componentele de risc constituente ale acestora, exista o piaţa lichida bidirectionala (two-way market).
\n
Pentru scopurile acestei secţiuni o piaţa se considera a fi bidirectionala atunci când exista oferte independente facute cu buna-credinta, de a cumpara şi a vinde, astfel încât pot fi determinate într-un interval de o zi, fie un pret rezonabil inrudit cu ultimul pret de vanzare, fie cotaţii de pret (cerere - oferta) curente, de buna credinta şi competitive, iar decontarea la un astfel de pret se poate realiza într-un interval relativ scurt de timp în conformitate cu practicile de tranzactionare (trade custom). Pentru ca o institutie să aplice un tratament diferit, aceasta trebuie să deţină suficiente date de piaţa pentru a se asigura surprinderea, în totalitate, a concentrarii riscului de nerambursare al acestor expuneri, prin intermediul abordarii interne utilizate de către aceasta pentru cuantificarea riscului de nerambursare aditional, în conformitate cu standardele stabilite mai sus.
\n
6.Instituţiile care utilizeaza modele interne ce nu sunt recunoscute conform pct. 5 se supun unei cerinţe de capital separate pentru riscul specific, calculată conform Anexei I.
\n
7.Pentru scopurile pct. 9 lit. b), rezultatele aferente calculelor proprii ale institutiei se inmultesc cu un factor de multiplicare de cel puţin 3.
\n
8.Factorul de multiplicare se majoreaza cu un factor complementar cu valoarea cuprinsa între 0 şi 1, potrivit Tabelului 1, în functie de numărul de depăşiri puse în evidenta de către testarea ex-post (back-testing), aferente ultimelor 250 de zile lucratoare. Instituţiile trebuie să calculeze depasirile, într-un mod consecvent, pe baza testarii ex-post (back-testing), atât prin utilizarea variatiilor actuale în valoarea portofoliului, cat şi prin utilizarea variatiilor ipotetice; valoarea factorului complementar se stabileste pe baza numarului maxim de depăşiri rezultat prin utilizarea celor două tipuri de variatii. O depasire reprezinta o variatie de o zi în valoarea portofoliului care depăşeşte cuantificarea valorii la risc (value-at-risk) aferente zilei respective, generata de modelul institutiei. Pentru scopul determinarii factorului complementar, numărul de depăşiri trebuie evaluat cel puţin trimestrial.
\n
Tabelul nr. 1 De la caz la caz, în situaţii excepţionale, autoritatea competentă poate acorda derogare de la cerinţa de a majoră factorul de multiplicare cu factorul complementar corespunzător Tabelului 1, dar numai în condiţiile în care institutia demonstreaza în mod convingator ca o asemenea majorare nu se justifica şi ca modelul este în esenta solid.
\n
Dacă se înregistrează depăşiri numeroase, indicand astfel ca modelul nu este suficient de exact, recunoasterea modelului se revoca de către autoritatea competentă sau se impun, de către aceasta, măsuri adecvate pentru a asigura îmbunătăţirea cu promptitudine a modelului.
\n
Pentru a permite autorităţii competente să monitorizeze pe baza continua corectitudinea factorului complementar, instituţiile trebuie să notifice acesteia cu promptitudine, în orice caz nu mai tarziu de 5 zile lucratoare, depasirile care rezultă din programul de testare ex-post (back-testing) şi care, conform tabelului de mai sus, ar implica o crestere a factorului complementar.
\n
9.Fiecare institutie trebuie să indeplineasca o cerinţa de capital exprimata ca cea mai mare dintre:
\n
a)valoarea la risc (value-at-risk) aferenta zilei precedente, cuantificata conform parametrilor specificati în prezenta anexa, la care se adauga, dacă este cazul, cerinţa de capital pentru riscul de nerambursare aditional prevăzută la pct. 5; sau ...
\n
b)media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk) din ultimele 60 de zile lucratoare, inmultita cu factorul mentionat la pct. 7, ajustata cu factorul la care se face referire la pct. 8, la care se adauga, dacă este cazul, cerinţa de capital pentru riscul de nerambursare aditional prevăzută la pct. 5. ...
\n
10.Modul de calcul al valorii la risc (value-at-risk) este supus urmatoarelor standarde minime:
\n
a)calcularea, cel puţin zilnic, a valorii la risc (value-at-risk); ...
\n
b)un interval de incredere unilateral (one-tailed) de 99%; ...
\n
c)o perioadă de detinere echivalenta cu 10 zile; ...
\n
d)o perioadă efectiva de observare de cel puţin un an, cu excepţia cazului în care se justifica o perioadă de observare mai scurta datorita unei majorări subite şi semnificative a volatilitatii preturilor; şi ...
\n
e)actualizarea trimestriala a datelor. ...
\n
11.Modelul trebuie să surprinda cu acuratete toate riscurile de pret, cu caracter material, ale pozitiilor pe optiuni sau pe instrumente similare acestora, iar orice alte riscuri care nu sunt surprinse de către model trebuie să fie acoperite în mod adecvat de fondurile proprii.
\n
12.Modelul de cuantificare a riscului trebuie să surprinda un numar suficient de factori de risc, în functie de nivelul activităţii institutiei pe diverse piete şi, în special, factorii specificati mai jos.
\n
Riscul de rata a dobanzii Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să incorporeze un set de factori de risc corespunzător ratelor dobanzii pe fiecare moneda în care institutia înregistrează pozitii senzitive la rata dobanzii, în bilant şi în afara bilantului. Institutia trebuie să modeleze curbele de randament folosind una dintre abordarile general acceptate. Pentru expunerile, cu caracter material, la riscul de rata a dobanzii în monede şi pe piete importante, curba de randament trebuie divizata în minimum şase benzi de scadenta pentru a surprinde variatiile volatilitatii ratelor de-a lungul curbei de randament.
\n
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, sa surprinda riscul legat de variatiile, imperfect corelate, ale diferitelor curbe de randament.
\n
Riscul valutar Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să incorporeze factorii de risc corespunzatori aurului şi valutelor individuale în care sunt exprimate pozitiile institutiei.
\n
În cazul OPC-urilor, se iau în considerare pozitiile pe valuta efective ale acestora. Instituţiile se pot baza pe raportarile tertilor privind pozitiile pe valuta ale OPC, în cazul în care corectitudinea acestor raportări este asigurata în mod adecvat. Dacă o institutie nu are cunoştinţa de pozitiile pe valuta ale unui OPC, aceasta pozitie trebuie extrasa şi tratata în conformitate cu Anexa în pct. 2.1 alin. (4).
\n
Riscul legat de titluri de capital Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital în care institutia detine pozitii semnificative.
\n
Riscul de marfa Sistemul de cuantificare a riscului trebuie să utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare marfa în care institutia detine pozitii semnificative. Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, sa surprinda riscul legat de variatiile, imperfect corelate, ale marfurilor similare, dar nu identice, precum şi expunerea la modificările preturilor forward aparuta ca urmare a decalajului scadentelor. De asemenea, acesta trebuie să tina cont de caracteristicile pieţei, mai ales de datele de livrare şi de libertatea de manevra a celor care efectueaza tranzactii (traders) în ceea ce priveste închiderea pozitiilor.
\n
13.Instituţiile pot sa utilizeze corelatii empirice în cadrul şi de-a lungul categoriilor de risc în cazul în care, în opinia autorităţii competente, sistemul de cuantificare a corelatiilor pe care îl detine institutia este solid şi implementat cu integritate.
\n
Anexa VI -------- la regulament ------------- TRANZACTIONAREA Partea A - INTENŢIA DE TRANZACŢIONARE 1. Pozitiile/portofoliile deţinute cu intentia de tranzactionare trebuie să indeplineasca urmatoarele cerinţe:
\n
a)pentru pozitia/instrumentul sau portofoliul respectiv trebuie să existe o strategie de tranzactionare formalizata, aprobata de conducerea superioara, care trebuie să includa orizontul de detinere asteptat; ...
\n
b)pentru administrarea activa a pozitiilor trebuie să existe politici şi proceduri clar definite, care să includa urmatoarele: ... (i) pozitiile asumate la nivel de oficiu de tranzactionare; (îi) limitele aferente unei pozitii sunt stabilite şi monitorizate pentru a se asigura caracterul lor adecvat; (iii) dealerii au autonomia de a asuma/administra o pozitie în cadrul limitelor stabilite şi în conformitate cu strategia aprobata; (iv) pozitiile sunt raportate conducerii superioare ca parte integrantă a procesului de administrare a riscului la nivelul institutiei; şi (v) pozitiile sunt monitorizate în mod activ în raport cu sursele de informaţii referitoare la piaţa şi cu o evaluare a capacităţii de tranzactionare/acoperire a pozitiei sau a riscurilor componente ale acesteia, care să includa evaluarea calităţii şi disponibilităţii informaţiilor despre piaţa utilizate ca date de intrare pentru procesul de evaluare, rulajul pieţei (market turnover), nivelurile pozitiilor tranzactionale pe piaţa; şi
\n
c)trebuie să existe politici şi proceduri clar definite pentru monitorizarea pozitiilor în raport cu strategia de tranzactionare a institutiei, inclusiv monitorizarea rulajului şi a pozitiilor cu rulaj redus sau inexistent, în cadrul portofoliului de tranzactionare. ...
\n
Partea B - SISTEME ŞI MECANISME DE CONTROL 1. Instituţiile trebuie să stabileasca şi sa menţină sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a furniza estimari prudente şi fiabile, pentru scopuri de evaluare.
\n
2.Sistemele şi mecanismele de control trebuie să includa cel puţin urmatoarele elemente:
\n
a)politici şi proceduri pentru procesul de evaluare formalizate. Acestea trebuie să includa responsabilităţii clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informaţii privind piaţa şi modul în care sunt reexaminate în scopul de a stabili dacă acestea sunt adecvate, frecventa cu care se realizează evaluarile independente, sincronizarea în ceea ce priveste preturile de inchidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluarilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de luna; şi ...
\n
b)linii de raportare clare şi independente de front-office, destinate departamentului responsabil cu procesul de evaluare. ...
\n
Linia de raportare trebuie să ajunga în cele din urma până la nivelul unui membru executiv principal al consiliului de administratie.
\n
Metode Prudente de Evaluare 3. Marcarea la piaţa reprezinta evaluarea, cel puţin zilnica, a pozitiilor la preţuri de inchidere direct disponibile, care provin din surse independente, ca de exemplu: preţuri de pe bursa, cotaţii electronice, cotaţii provenite de la mai mulţi brokeri independenti, care se bucura de o larga recunoastere.
\n
4.În situaţia în care se realizează marcarea la piaţa, trebuie utilizat cel mai prudent dintre cursul de cumparare şi cel de vanzare, cu excepţia cazului în care institutia este un formator de piaţa semnificativ pentru acel tip de instrument financiar sau pentru marfa în cauza, caz în care aceasta poate să efectueze închiderea la cursul mediu al pieţei.
\n
5.În situaţia în care marcarea la piaţa nu este posibila, instituţiile trebuie să marcheze pozitiile/portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzactionare. Marcarea la model este definita ca fiind orice evaluare obtinuta pe baza unor date de intrare provenite din piaţa care sunt utilizate ca valori de referinţa, extrapolate sau incluse în cadrul oricarei alte metode de calcul.
\n
6.În situaţia în care este utilizata marcarea la model, trebuie respectate urmatoarele cerinţe:
\n
a)conducerea superioara are cunoştinţa de elementele din portofoliul de tranzactionare care fac obiectul marcarii la model şi înţelege impactul material al incertitudinii pe care aceasta o creeaza în cadrul raportarii referitoare la riscul/performanta activităţii; ...
\n
b)datele de intrare provenite din piaţa sunt obtinute, atunci când este posibil, în concordanta cu preturile de piaţa, iar măsura în care datele de intrare sunt adecvate pentru pozitia care este supusă evaluării, precum şi parametrii modelului, fac obiectul unei revizuiri frecvente; ...
\n
c)sunt utilizate, atunci când sunt disponibile, metodologii de evaluare care, pentru instrumentul financiar sau marfa în cauza, reprezinta practici de piaţa acceptate; ...
\n
d)în cazul în care modelul este elaborat de către institutia insasi, acesta se bazeaza pe presupuneri adecvate, evaluate şi testate de către persoane cu calificare corespunzătoare, independente de procesul de elaborare; ...
\n
e)sunt implementate proceduri formale de control al modificarilor, iar o copie de siguranţă a modelului este păstrată şi utilizata periodic pentru a verifica evaluarile efectuate; ...
\n
i)persoanele responsabile cu administrarea riscului au cunoştinţa de punctele slabe ale modelelor utilizate, precum şi de modalitatile de a le sublinia cat mai bine în cadrul rezultatelor evaluării; şi ...
\n
g)modelul este supus reexaminarii periodice pentru a se determina acuratetea rezultatelor obtinute prin aplicarea acestuia (de exemplu, evaluarea privind continuitatea caracterului adecvat al ipotezelor, analiza profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc, compararea valorilor efective de inchidere cu rezultatele modelului). ...
\n
Pentru scopurile lit. d), modelul trebuie să fie elaborat/aprobat de structuri independente de front office iar testarea trebuie să fie independenta şi sa includa validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a programului informatic.
\n
7.În plus faţă de marcarea zilnica la piaţa sau marcarea la model trebuie efectuata şi o verificare de pret independenta. Aceasta reprezinta procesul prin care preturile de piaţa sau datele de intrare aferente modelului sunt verificate în mod regulat în ceea ce priveste acuratetea şi independenta. În timp ce marcarea la piaţa zilnica poate fi realizata de către dealeri, verificarea preturilor de piaţa şi a datelor de intrare aferente modelului trebuie efectuata de către o unitate independenta de sala de tranzactionare, cel puţin o dată pe luna (sau mai frecvent, în functie de natura pieţei/activităţii de tranzactionare). În cazul în care nu sunt disponibile surse de pret independente sau sursele de pret sunt mai mult subiective, poate fi adecvata luarea unor măsuri prudente cum ar fi ajustarea evaluarilor.
\n
Ajustari sau Rezerve aferente Evaluării 8. Instituţiile trebuie să stabileasca şi sa menţină proceduri pentru luarea în considerare a ajustarilor/rezervelor aferente evaluării.
\n
Standarde Generale 9. Instituţiile trebuie să determine ajustari/rezerve aferente evaluării, cel puţin cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de inchidere (close-out costs), riscurile operationale, rezilierea neanticipata, costurile de investire şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, în situaţiile în care este relevant, riscul de model.
\n
Standarde pentru pozitii mai puţin lichide 10. Pozitii mai puţin lichide pot rezultă atât din evenimente de piaţa cat şi din situaţii ce ţin de institutie, de exemplu pozitii concentrate şi/sau pozitii cu dinamica scazuta.
\n
11.Pentru a determina dacă este necesară o rezervă aferenta evaluării pentru pozitiile mai puţin lichide, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori. Acesti factori includ timpul necesar pentru a acoperi pozitia/riscurile aferente pozitiei, volatilitatea şi media marjelor dintre cursurile de cumparare şi cele de vanzare, disponibilitatea cotatiilor de piaţa (numărul şi identitatea formatorilor de piaţa), volatilitatea şi media volumelor tranzactionate, concentrari ale pieţei, cresterea vechimii pozitiilor, măsura în care evaluarea se bazeaza pe marcarea la model şi impactul altor riscuri de model.
\n
12.În cazul utilizarii de evaluari realizate de terti sau în cazul marcarii la model, instituţiile trebuie să determine dacă este oportuna efectuarea unei ajustari aferente evaluării. În plus, instituţiile trebuie să aibă în vedere necesitatea stabilirii de rezerve pentru pozitii mai puţin lichide şi sa reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
\n
13.În cazul în care ajustarile/rezervele aferente evaluării conduc la pierderi cu caracter material aferente anului financiar curent, acestea trebuie deduse din fondurile proprii de nivel I ale institutiei potrivit art. 5 lit. e din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investitii.
\n
14.Alte profituri/pierderi care rezultă din ajustarile/rezervele aferente evaluării trebuie incluse în calculul \"profiturilor nete aferente portofoliului de tranzactionare\" menţionate la art. 5(2) paragraful al 2-lea lit. b) din prezentul regulament şi trebuie adunate la, respectiv deduse din, fondurile proprii aditionale eligibile pentru acoperirea cerințelor de risc de piaţa conform respectivelor prevederi.
\n
15.Ajustarile/rezervele aferente evaluării care depasesc nivelul celor realizate în conformitate cu cadrul contabil aplicabil institutiei se trateaza potrivit pct. 13, dacă conduc la pierderi cu caracter material, sau potrivit pct. 14, în caz contrar.
\n
Partea C - ACOPERIRI INTERNE 1. O acoperire interna este o pozitie care compenseaza de o maniera materiala sau în totalitate elementul de risc component al unei pozitii sau al unui set de pozitii din afara portofoliului de tranzactionare. Pozitiile care decurg din acoperiri interne sunt eligibile pentru tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzactionare, cu condiţia ca acestea să fie deţinute cu intentia de a fi tranzactionate şi să fie indeplinite criteriile generale referitoare la intentia de tranzactionare şi la evaluarea prudenta, specificate în Părţile A şi B. În special:
\n
a)acoperirile interne trebuie să nu aiba ca scop principal evitarea sau reducerea cerințelor de capital; ...
\n
b)acoperirile interne trebuie să fie formalizate şi trebuie să fie supuse procedurilor interne specifice, de aprobare şi audit; ...
\n
c)tranzactia interna trebuie să fie efectuata în condiţiile pieţei; ...
\n
d)cea mai mare parte a riscului de piaţa care este generat de acoperirea interna trebuie să fie administrata în mod dinamic în portofoliul de tranzactionare în cadrul limitelor autorizate; şi ...
\n
e)tranzactiile interne trebuie să fie monitorizate cu atenţie. ...
\n
Monitorizarea trebuie să fie asigurată prin proceduri adecvate.
\n
2.Tratamentul la care se face referire la pct. 1 se aplică fără a prejudicia cerinţele de capital aplicabile \"segmentului din afara portofoliului de tranzactionare\" din cadrul acoperirii interne.
\n
3.Fără a lua în considerare pct. 1 şi 2, în cazul în care o institutie acopera o expunere la riscul de credit, din afara portofoliului de tranzactionare, utilizand un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzactionare (utilizand o acoperire interna), nu se considera ca expunerea din afara portofoliului de tranzactionare este acoperita pentru scopurile calcularii cerințelor de capital, decat în cazul în care pentru expunerea din afara portofoliului de tranzactionare institutia cumpara de la o terta parte eligibila din punctul de vedere al furnizarii protectiei, un instrument financiar derivat de credit care indeplineste cerinţele prevăzute în art. 58 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investitii. În cazul în care o astfel de protecţie furnizata de o terta parte este cumparata şi este recunoscută ca acoperire pentru o expunere din afara portofoliului de tranzactionare pentru scopurile calcularii cerințelor de capital, niciuna dintre acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, interna sau externa, nu poate fi inclusa în portofoliul de tranzactionare pentru scopul calcularii cerințelor de capital.
\n
Partea D - INCLUDEREA ÎN PORTOFOLIUL DE TRANZACŢIONARE 1. Instituţiile trebuie să dispună de politici şi proceduri pentru determinarea pozitiilor care se includ în portofoliul de tranzactionare pentru scopurile calcularii cerințelor de capital, clar definite în concordanta cu criteriile prevăzute la art. 3 din prezentul regulament şi luand în considerare capacitatea şi practicile institutiei în ceea ce priveste administrarea riscului. Conformitatea cu aceste politici şi proceduri trebuie să fie formalizata integral şi să fie supusă auditarii interne periodice.
\n
2.Instituţiile trebuie să dispună de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea generală a portofoliului de tranzactionare. Aceste politici şi proceduri se trebuie să se refere cel puţin la urmatoarele:
\n
a)activităţile pe care institutia le considera ca fiind de tranzactionare şi, totodata, parte componenta a portofoliului de tranzactionare pentru scopurile calcularii cerințelor de capital; ...
\n
b)măsura în care o pozitie poate fi marcată la piaţa zilnic prin referire la o piaţa bidirectionala activa şi lichida; ...
\n
c)pentru pozitiile care sunt marcate la model, măsura în care institutia poate: ... (i) sa identifice toate riscurile cu caracter material ale pozitiei; (îi) sa acopere toate riscurile cu caracter material ale pozitiei prin instrumente pentru care exista o piaţa bidirectionala activa şi lichida; şi (iii) sa determine estimari de incredere pentru ipotezele/parametrii cheie utilizati în model;
\n
d)măsura în care institutia poate, şi i se impune, sa genereze evaluari pentru o anumita pozitie, care pot fi validate extern intr-o maniera coerenta; ...
\n
e)măsura în care restrictiile legale sau alte cerinţe operationale ar putea afecta capacitatea institutiei de a lichida/acoperi o pozitie pe termen scurt; ...
\n
f)măsura în care institutia poate, şi i se impune, sa administreze în mod activ, din punct de vedere al riscului, o anumita pozitie în cadrul operaţiunii de tranzactionare; şi ...
\n
g)măsura în care institutia poate transfera riscul sau pozitiile din (în) portofoliul de tranzactionare în (din) afara acestuia, precum şi criteriile pentru efectuarea unor astfel de transferuri. ...
\n
3.O institutie poate, cu aprobarea autorităţii competente, sa trateze pozitiile care sunt deţinute în portofoliul de tranzactionare şi care corespund elementelor prevăzute la art. 22(1) lit. a)-c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investitii, ca şi titluri de capital sau de creanta, după caz, în situaţia în care institutia demonstreaza ca este un formator de piaţa activ pentru aceste pozitii. În acest caz, institutia trebuie să dispună de sisteme şi mecanisme de control adecvate care să asigure cadrul în care se desfăşoară tranzactionarea instrumentelor reprezentand elemente eligibile de fonduri proprii.
\n
4.Acordurile la termen de tip repo tranzactionabile (term trading-related repo-style transactions) pe care o institutie le include în afara portofoliului de tranzactionare pot fi incluse în portofoliul de tranzactionare pentru scopurile calcularii cerințelor de capital în condiţiile în care toate acordurile de tip repo de acest fel sunt incluse. Pentru acest scop, acordurile de tip repo tranzactionabile sunt definite drept cele care indeplinesc cerinţele de la art. 11(2) şi Anexa VI, Partea A, iar cele doua segmente componente sunt fie sub forma de numerar, fie sub forma de titluri care pot fi incluse în portofoliul de tranzactionare. Indiferent de locul unde sunt înregistrate, toate tranzactiile de tip repo sunt supuse unei cerinţe de capital, calculată în legătură cu activităţile din afara portofoliului de tranzactionare, pentru riscul de credit al contrapartidei. ---------------