132.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea observă că autorii obiecției de neconstituționalitate consideră că prin normele deduse controlului de constituționalitate se afectează direct competența Băncii Naționale a României [și indirect chiar misiunea fundamentală asumată de Sistemul European al Băncilor Centrale] cu privire la deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statului român și cele internaționale, întrucât se elimină posibilitatea ca această instituție să decidă cu privire la constituirea unor depozite de aur în străinătate, ceea ce afectează însăși obligația constituțională a statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară, ținând cont de evoluțiile economice la nivel național, regional și internațional. ...
\n
133.Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 312/2004, obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, context în care legiuitorul a stabilit și unele atribuții pentru a putea duce la îndeplinire acest obiectiv. Astfel, pe lângă elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb, autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare, emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României, stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia, una dintre principalele atribuții ale Băncii Naționale a României este și administrarea rezervelor internaționale ale României [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 312/2004]. ...
\n
134.În ceea ce privește administrarea rezervelor internaționale, Legea nr. 312/2004 prevede un Comitet de Administrare a Rezervelor Internaționale stabilit, în condițiile legii, de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 33 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 312/2004. ...
\n
135.Totodată, în virtutea art. 31 din Legea nr. 312/2004, Banca Națională a României este autorizată, în condițiile pe care le stabilește și le poate modifica periodic, să efectueze următoarele operațiuni: să cumpere, să vândă și să efectueze alte tranzacții cu lingouri și monede din aur și cu alte metale prețioase; să cumpere, să vândă și să efectueze alte tranzacții cu valute; să cumpere, să vândă și să efectueze alte tranzacții pe piața secundară cu bonuri de tezaur, obligațiuni și alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizații financiare interguvernamentale; să cumpere, să vândă și să efectueze alte tranzacții cu valori mobiliare emise sau garantate de bănci centrale, de instituții financiare internaționale, de societăți bancare și nebancare; să deschidă și să mențină conturi la alte bănci centrale și autorități monetare, societăți bancare și la instituții financiare internaționale; să deschidă și să țină conturi și să efectueze operațiuni de corespondent pentru instituții financiare internaționale, bănci centrale și autorități monetare, societăți financiare și bancare, organizații financiare interguvernamentale din străinătate, precum și pentru guverne străine și agențiile lor. ...
\n
136.Așadar, legea statuează că Banca Națională a României este autorizată să efectueze operațiunile expres prevăzute de lege cu privire chestiuni ce țin de administrarea rezervelor internaționale, scop în care aceasta este cea care stabilește condițiile în care se desfășoară administrarea rezervelor internaționale și pe care le poate modifica periodic în raport cu situația constatată în activitatea pe care o desfășoară. ...
\n
137.În ceea ce privește rezervele internaționale, Banca Națională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea și riscul specific activelor externe, stabilește și menține rezerve internaționale, în astfel de condiții încât să poată determina periodic mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente: aur deținut în tezaur în țară (sau depozitat în străinătate - text care prin legea criticată este înlăturat); active externe, sub formă de bancnote și monede sau disponibil în conturi la bănci sau la alte instituții financiare în străinătate, exprimate în acele monede și deținute în acele țări, pe care le stabilește Banca Națională a României; orice alte active de rezervă, recunoscute pe plan internațional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la Fondul Monetar Internațional în cadrul tranșei de rezervă, precum și deținerile de drepturi speciale de tragere; cambii, cecuri, bilete la ordin, precum și obligațiuni și alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agențiile de apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internațional, exprimate și plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Națională a României; bonuri de tezaur, obligațiuni și alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituții financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate și plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Națională a României. ...
\n
138.Prin urmare, din cele prezentate, Curtea constată că Banca Națională a României are prerogativa și competența de administrare a rezervelor internaționale, respectiv formarea, utilizarea și administrarea rezervelor internaționale ale României se realizează de către Banca Națională a României în conformitate cu strategia adoptată de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României în acest sens, în concret, prin intermediul Comitetului de Administrare a Rezervelor Internaționale. Mai mult, nu legiuitorul este cel care stabilește reguli cu privire la administrarea rezervelor internaționale, acestea ținând în continuare de competența exclusivă a Băncii Naționale a României, legea dedusă controlului de constituționalitate stabilește anumite reguli cu privire la locul depozitării aurului deținut în tezaur.
\n
Modul în care stabilește politica de administrare a rezervelor internaționale este o decizie care aparține exclusiv Băncii Naționale a României, în virtutea art. 30 din Legea nr. 312/2004, neputându-se reține că prin normele criticate i s-ar putea afecta independența, cu atât mai mult cu cât acestea nu reglementează cu privire la formarea, utilizarea și administrarea rezervelor internaționale, ci cu privire la aspecte ce țin efectiv de dispoziția proprietarului, în speță statul român, care înțelege să își țină proprietatea în țară, respectiv aur deținut în tezaur în țară, iar nu depozitat în străinătate. În acest context, Curtea învederează că rezervele de aur ale statului sunt proprietatea acestuia, iar dispoziția asupra proprietății se face prin organele reprezentative ale poporului, în speță Parlamentul, care pot stabili, precum orice proprietar, aspecte legate de proprietatea sa, în speță aurul deținut în tezaur.
\n
Astfel, problema referitoare la dispoziția asupra proprietății statului este expresia suveranității naționale potrivit art. 1 alin. (2) și art. 2 din Legea fundamentală. ...
\n
139.Totodată, în ceea ce privește politica economică, financiară și valutară a statului, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Prin urmare, statul este cel care își elaborează o politică economică generală, iar politicile economice, financiare și valutare/monetare sunt cele care trebuie să faciliteze dezvoltarea social-economică, fiind obligația statului, prin organele sale reprezentative, să ducă la îndeplinire această misiune constituțională. Astfel, în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, autoritatea legiuitoare poate și trebuie să adopte orice soluție pe care o consideră necesară și oportună, desigur, în limitele Legii fundamentale, prin care să transpună la nivel infraconstituțional în domeniile menționate prevederi legale care să se circumscrie prevederilor constituționale cu privire la activitatea economică, financiară și valutară, situație în care se înscriu și prevederile criticate în acest context.
\n
Față de această împrejurare, Curtea reține că în expunerea de motive la legea dedusă controlului de constituționalitate se arată că evoluția economiei românești din ultimii ani indică o tendință pozitivă, cu creștere economică constantă, solidă și sustenabilă, iar rezultatul acestei evoluții este determinat de politicile macroeconomice guvernamentale, cadrul legislativ aplicat și măsurile prudențiale și corective adoptate de Ministerul Finanțelor Publice și de Banca Națională a României; prin urmare, față de perioada anterioară aderării României la Uniunea Europeană, în prezent, România a atins statutul de economie de piață funcțională și situația economică nu mai justifică păstrarea cantității de aur ca rezervă în străinătate, pentru care nu se mai realizează niciun fel de venituri (specifice operațiunilor speciale de tranzacționare, inclusiv prin constituirea de garanții), ci, dimpotrivă, achită contravaloarea costurilor de depozitare. ...
\n
140.Referitor la dreptul legiuitorului de a decide cu privire la actele normative de punere în aplicare a unor politici în anumite domenii, astfel cum este și cazul de față - la protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară -, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că există posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, adoptând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat, ținând seama nu numai de justificarea măsurilor preconizate, măsuri adoptate în funcție de cerințele specifice tranziției la economia de piață, dar și de obligația constituțională a statului, prevăzută de Constituție, privind protejarea intereselor naționale în activitatea economică (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).
\n
În concluzie, este atributul suveran al legiuitorului de a institui orice măsură pe care o consideră necesară, în virtutea politicii sale economice, pentru realizarea acestor obiective (Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011), competența de legiferare a Parlamentului, dată de art. 61 din Constituție, cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigențele Legii fundamentale (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). ...
\n
141.Aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate, Curtea observă că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și în speța de față. ...
\n
142.Față de această împrejurare, Curtea constată că statul, prin organele sale reprezentative, asigură protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, context în care este lăsată Băncii Naționale a României posibilitatea să înfăptuiască politica de administrare a rezervelor valutare, inclusiv cu privire la rezervele internaționale, însă, în ceea ce privește condițiile de depozitare efectivă a aurului, respectiv costurile de custodie sau cheltuielile de transport pentru relocare sau asigurarea aurului deținut în tezaur și depozitat fie în țară, fie în străinătate, acestea sunt aspecte de oportunitate ce țin de competența legiuitorului, în virtutea calității mai sus amintite, respectiv aceea de proprietar, fiind expresia suveranității naționale, potrivit art. 1 alin. (2) și art. 2 din Legea fundamentală, aspecte ce nu intră de altfel, de principiu, nici în sfera controlului de constituționalitate. ...
\n
143.Or, având în vedere dialogul instituțional între Banca Națională a României, Parlament și Guvern, creat prin Legea nr. 312/2004, în contextul în care Banca Națională a României are obligația legală de a sprijini politica economică generală a statului, inclusiv prin prezentarea unui raport în cazul apariției diminuării rezervelor internaționale și care poate crea riscuri pentru efectuarea plăților legate de obligațiile țării pe plan extern, în contextul realităților internaționale la un anumit moment, legiuitorul, în virtutea rolului său acordat de Constituție, poate oricând să legifereze în sensul de a depozita în străinătate aurul deținut în tezaur, dacă acest aspect se impune, inclusiv în situația aderării României la zona euro, sau dimpotrivă, astfel cum este în cazul legii deduse controlului de constituționalitate, de a-l reloca în țară pe cel depozitat deja în străinătate. ...
\n
144.Față de această împrejurare, Curtea constată că prin prevederile criticate nu sunt încălcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție privind obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară. ...
\n
145.Cu privire la critica raportată la art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul că noua reglementare introduce un termen pentru îndeplinirea obligației mai sus menționate de către Banca Națională a României, sub formula „de îndată, dar nu mai târziu de 20 de zile“, care, pe de o parte, are o exprimare neclară, iar, pe de altă parte, instituirea unui asemenea termen ar conduce la încălcarea independenței Băncii Naționale a României, Curtea constată că această critică este neîntemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare. ...
\n
146.În ceea ce privește criteriile de calitate a legii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reținut că, în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerințe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). ...
\n
147.În acest context, se reține Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă și cu profesioniștii, obișnuiți să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea activității lor. Astfel, se poate aștepta ca aceștia să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. ...
\n
148.În lumina acestor precizări, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materie, Curtea constată că textele criticate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și predictibilitate, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât această sintagmă „de îndată, dar nu mai târziu de 20 de zile“ nu trebuie interpretată în mod singular, ci privită în întreg contextul legislativ ce reglementează statutul Băncii Naționale a României și obiectivul fundamental al Băncii Naționale a României, care este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Or, pornind de la acest obiectiv fundamental, coroborat cu cele de mai sus prezentate cu privire la rolul statului în protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, Curtea reține că sintagma „asigurarea și menținerea stabilității prețurilor“ presupune că Banca Națională a României este chemată să asigure și să păstreze stabilitatea prețurilor ce au fost stabilite de entitățile abilitate, aceasta având îndrituire și, totodată, obligația să creeze premisele necesare și concrete pentru asigurarea și menținerea stabilității prețurilor existente la nivelul economiei românești.
\n
Totodată, Curtea observă că legiuitorul, pe de o parte, prin art. 30 alin. (1) partea introductivă și alin. (2) din Legea nr. 312/2004, a îndrituit Banca Națională a României ca, respectând regulile generale privind lichiditatea și riscul specific activelor externe, să stabilească și să mențină rezerve internaționale, în astfel de condiții încât să poată determina periodic mărimea lor exactă, precum și să urmărească menținerea rezervelor internaționale la un nivel adecvat tranzacțiilor externe ale României. Pe de altă parte, prin art. 30 alin. (1) din Legea nr. 312/2004, legiuitorul a avut în vedere și pericolul diminuării rezervelor internaționale, care poate crea riscuri pentru efectuarea plăților legate de obligațiile țării pe plan extern în contextul realităților internaționale la un anumit moment. ...
\n
149.Prin urmare, cadrul normativ în materie reglementează concret situația în cazul apariției unui asemenea pericol, arătând că pericolul diminuării rezervelor internaționale poate apărea când acestea scad până la un nivel care ar periclita tranzacțiile internaționale ale statului, pe care Banca Națională a României le poate aprecia în raport cu informațiile pe care le deține și cu analiza efectuată de către Comitetul de Administrare a Rezervelor Internaționale. Într-o asemenea situație ca și în ipoteza în care diminuarea s-a produs efectiv, legiuitorul instituie obligația Băncii Naționale de a prezenta atât Parlamentului, cât și Guvernului situația concretă a rezervelor internaționale, la momentul întocmirii sale cuprinzând, în același timp, cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Banca Națională a României are, potrivit art. 30 alin. (3) din Legea nr. 312/2004, obligația de a înscrie într-un astfel de raport și recomandările sale cu privire la politicile guvernamentale macroeconomice necesare fie pentru preîntâmpinarea, fie pentru remedierea situației deja create, astfel încât printr-o asemenea contribuție să se ajungă la redresarea situației rezervelor internaționale care să poată permite o administrare adecvată în raport cu interesele și nevoile țării la acel moment. ...
\n
150.În acest context, Curtea reiterează cele prezentate mai sus cu privire la formarea, utilizarea și administrarea rezervelor internaționale ale României și reține că acestea se realizează de către Banca Națională a României în conformitate cu strategia adoptată de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României în acest sens. Această strategie trebuie să se desfășoare în astfel de condiții încât Banca Națională a României să poată determina periodic mărimea exactă a rezervelor internaționale ale țării, rezerve care se constituie din elementele prevăzute de lege și care vor fi alcătuite în mod cumulativ sau selectiv, potrivit legii, prin hotărârea Comitetului de Administrare a Rezervelor Internaționale din cadrul Băncii Naționale a României. ...
\n
151.Având în vedere interesul național în ceea ce privește activitatea economică, financiară și valutară, coroborat cu importanța acordată rezervelor internaționale ale țării, precum și Băncii Naționale a României, care este îndrituită cu analiza, deținerea și administrarea acestora în interes național, este firesc un asemenea dialog între Banca Națională a României, Parlament și Guvern, prin intervenția Băncii naționale, care trebuie să fie promptă și imediată, servind interesului național, mai ales că raportul va conține recomandările Băncii Naționale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situației, fără a se putea reține că s-ar încălca independența acestei instituții. ...
\n
152.Dimpotrivă, prin normele create se dă substanță statutului Băncii Naționale a României și se consolidează și rolul acesteia în contextul legal existent în îndeplinirea obiectivului fundamental prevăzut la art. 2 din Legea nr. 312/2004, în sensul de a sprijini politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, fiind un veritabil avertizor în ceea ce privește atenționarea asupra posibilității și pericolului diminuării rezervelor internaționale. Ca atare, legiuitorul nu afectează principiul independenței Băncii Naționale a României și a organelor sale de conducere în îndeplinirea atribuțiilor lor, deoarece nu interferează în independența Băncii Naționale a României dată prin lege de a-și exercita atribuțiile și de a atinge obiectivele prevăzute prin lege, ci are în vedere o conlucrare/colaborare între instituțiile statului, în interesul general al societății și pentru realizarea politicii economice generale a statului. ...
\n
153.Totodată, Curtea constată că, de altfel, Legea nr. 312/2004, la art. 35 alin. (4), mai prevede și o altă interferență instituțională între Parlament și Banca Națională a României, aceea a controlului parlamentar, respectiv faptul că, în numele consiliului de administrație, guvernatorul prezintă Parlamentului, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Băncii Naționale a României, care cuprinde activitățile Băncii Naționale a României, situațiile financiare anuale și raportul de audit, dezbătute, fără a fi supuse votului, în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului. În acest context, Curtea observă că, în dinamica legislativă, Banca Națională a României, prin statutul juridic creat de normele legale în materie, are o poziție distinctă în cadrul instituțiilor publice, fiind banca centrală a României, instituție publică independentă [art. 1 din Legea nr. 312/2004], iar, în comparație cu alte instituții publice aflate sub control parlamentar, raportul Băncii Naționale a României prezentat Parlamentului nu este supus aprobării, astfel cum este cazul altor instituții aflate sub control parlamentar, caz în care respingerea de către Parlament a raportului anual atrage demiterea, de drept, a consiliului de administrație respectiv [a se vedea, în acest sens, art. 46 alin.
\n
(7)din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare]. ...
\n
154.Față de această împrejurare, Curtea constată că sunt îndeplinite criteriile de calitate a legii dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, normele criticate sunt circumscrise activității unor profesioniști în domeniu, adresându-se specialiștilor Băncii Naționale a României, în cadrul căreia există chiar un Comitet de Administrare a Rezervelor Internaționale, care își desfășoară activitatea independent de orice ingerință externă instituției. ...
\n
155.Prin urmare, față de întreg ansamblul considerentelor expuse, obiecția de neconstituționalitate a prevederilor Legii pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) cu referire la principiul legalității și al calității legii, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară și ale art. 148 alin. (2) urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. ...
\n
156.
\n
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ...
\n
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
\n
Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 88 de deputați și constată că dispozițiile Legii pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
\n
Definitivă și general obligatorie.
\n
Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
\n
Pronunțată în ședința din data 26 iunie 2019.
\n
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluția pronunțată, cu majoritate de voturi, de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că sesizarea de neconstituționalitate formulată de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și, respectiv, Uniunii Salvați România se impunea a fi admisă și să se constate că Legea pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României este neconstituțională în ansamblul său, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
\n
Prin Legea pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României (BNR) s-a limitat atribuția BNR de a menține rezerve internaționale alcătuite din aur la unica posibilitate de a deține aur în tezaur în țară, fiind eliminată posibilitatea de a depozita aur în străinătate. Această lege a fost adoptată împotriva avizului contrar exprimat de Banca Națională a României (BNR) și fără consultarea Băncii Centrale Europene (BCE), ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 148 din Constituția României.
\n
Dincolo de fondul chestiunii ce vizează menținerea (sau nu) a rezervei valutare a României în străinătate, modificarea art. 30 din Statutul BNR a fost realizată fără parcurgerea corectă a două consultări ce sunt obligatorii în cadrul procedurii legislative desfășurate de Parlamentul României:• Pe de o parte, Parlamentul avea obligația de a consulta BCE cu privire la actul normativ național ce afectează o competență ce ține de Sistemul European al Băncilor Centrale pentru că, prin aderarea la Uniunea Europeană (UE), așa cum precizează art. 148 alin. (1) din Constituție, a operat transferul unor atribuții către instituțiile europene și a devenit posibilă exercitarea în comun cu celelalte state membre a anumitor competențe prevăzute de tratatele UE. • Pe de altă parte, Parlamentul României a interferat cu independența Băncii Naționale a României atunci când a ales să elimine, împotriva avizului contrar exprimat de BNR, una dintre cele două posibilități de menținere a rezervelor internaționale ale României alcătuite din aur.
\n
1.Obligația de a consulta BCE în domenii ce vizează sistemul bancar european1.1.
\n
Art. 282 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) arată că „Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)“, iar alin. (5) al aceluiași articol stabilește că „În domeniile în care are atribuții, Banca Centrală Europeană este consultată asupra […] oricărui proiect de reglementare la nivel național și poate emite avize“. ... 1.2.
\n
Art. 127 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) precizează misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC); între acestea se numără și „deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre“, care, conform alin. (3) al aceluiași articol, se realizează „fără a aduce atingere deținerii și administrării, de către guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valută“.
\n
Art. 127 alin. (4) TFUE precizează în termeni imperativi că BCE este consultată, între altele, „de autoritățile naționale, cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa“ și că ea „poate prezenta avize […] autorităților naționale“. ... 1.3. Anexat tratatelor primare și având aceeași valoare normativă, Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene reia și dezvoltă aceste dispoziții, în art. 7 subliniind importanța independenței în cadrul organizării SEBC în următorii termeni: „În conformitate cu articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate și prin prezentul statut, BCE, băncile centrale naționale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism.
\n
Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunilor acestora“. ... 1.4. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene arată în art. 5 alin. (1) că „Statele membre își coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. […]“, iar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din același tratat „Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței de muncă în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul tratat.“ În plus, alineatul (5) din același articol 2 al TFUE precizează că, în acele domenii în care Uniunea are competențe de coordonare, ea poate adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, dar acestea nu înlocuiesc competența decizională a statelor și nici nu le obligă pe acestea din urmă la armonizare legislativă ori la armonizarea practicilor lor instituționale.
\n
În baza alineatului (6) din articolul 2 TFUE „Întinderea și condițiile exercitării competențelor Uniunii sunt stabilite prin dispozițiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu“. ... 1.5. Din toate cele de mai sus rezultă că în domeniul politicilor economice Uniunea Europeană dispune de competențe decizionale proprii, anume competențe de coordonare. În materia deținerii și administrării rezervelor valutare oficiale ale statelor membre Uniunea își realizează aceste competențe prin intermediul SEBC, alcătuit din BCE și băncile centrale naționale, iar BCE trebuie consultată asupra oricărui proiect de reglementare la nivel național din domeniile care sunt de competența sa. În plus, toate componentele SEBC, adică atât BCE, cât și băncile naționale, au garantată prin norme din dreptul originar al Uniunii Europene independență în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor ce le-au fost conferite, în sensul că nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la nicio autoritate națională sau instituție a Uniunii.
\n
Așa cum a precizat Curtea de Justiție a UE (CJUE) în cauza C-619/18, Comisia c. Poloniei din 24 iunie 2019, „după cum reiese din cuprinsul articolului 49 TUE, care prevede posibilitatea oricărui stat european de a solicita să devină membru al Uniunii, aceasta regrupează state care au aderat liber și voluntar la valorile comune prevăzute la articolul 2 TUE, respectă aceste valori și se angajează să le promoveze, dreptul Uniunii întemeindu-se astfel pe premisa fundamentală potrivit căreia fiecare stat membru împărtășește cu toate celelalte state membre, și recunoaște că acestea împărtășesc cu el, valorile menționate“. Din acest motiv, în materie de politici economice în genere și în materia deținerii și administrării rezervelor valutare oficiale ale statelor membre în particular, cu prilejul adoptării unui act normativ intern de către statele membre ale Uniunii Europene consultarea BCE nu este lăsată la latitudinea statelor. ... 1.6.
\n
La adoptarea Legii de modificare a art. 30 din Legea nr. 312/2004 Parlamentul României (autoritate națională) nu a consultat BCE, așa cum era obligat să facă în baza art. 148 din Constituția României. ... 1.7. În speță nu este vorba de aplicarea cu prioritate a dispozițiilor relevante din dreptul material al UE față de Legea nr. 312/2004, pentru a fi incidentă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la utilizarea dreptului UE ca normă interpusă în cadrul controlului de constituționalitate, ci de nerespectarea unei obligații care decurge direct din tratatele constitutive ale UE și este opozabilă tuturor autorităților naționale care ar dori să adopte reglementări în domenii ce relevă o competență de coordonare a Uniunii.
\n
Chiar și atunci când exercită competențe care le sunt proprii, dar cu atât mai mult atunci când competențele lor interferează cu competențe de coordonare ale Uniunii Europene, statele membre sunt ținute să respecte obligațiile ce le revin și care rezultă din dreptul Uniunii Europene (a se vedea prin analogie CJUE, Raugevicius, C-247/17, punctul 45; CJUE, Rimšēvičs și BCE/Letonia, C-202/18 și C-238/18, 26 februarie 2019, punctul 57; CJUE, Comisia c. Poloniei, C-619/18, 24 iunie 2019, punctul 52). Ca atare, în prezenta cauză nu se pune în discuție alternativa pe fond a menținerii sau nu a rezervei valutare a României în străinătate și gradul în care o astfel de decizie ar fi compatibilă sau nu cu prevederile obligatorii ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
\n
Asupra acestor aspecte de drept material trebuiau consultate BCE și BNR pentru a permite legiuitorului adoptarea celei mai adecvate decizii și a-i prezerva marja de apreciere, inclusiv prin prisma prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție. Curtea Constituțională nu a fost solicitată să se pronunțe pe fond, ci numai cu privire la respectarea tuturor etapelor din procedura de legiferare prevăzută de Constituția României. ... 1.8. Prin urmare, Parlamentul României avea obligația de a consulta BCE cu privire la actul normativ național care afectează o competență ce ține de SEBC, nu pentru a permite aplicarea cu prioritate a dreptului UE față de dreptul național, ci în virtutea faptului că, prin aderarea la Uniune, așa cum precizează art. 148 alin.
\n
(1)din Constituția României, a operat transferul unor atribuții către instituțiile europene și a devenit posibilă exercitarea în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în tratatele Uniunii Europene. Așa cum se afirmă în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în aplicarea art. 148 din Constituție, România aplică cu bună-credință obligațiile rezultate din actul aderării, neinterferând cu competențele Uniunii, fapt care face imposibilă adoptarea unui act normativ contrar regulilor obligatorii stabilite în dreptul Uniunii Europene, indiferent că este vorba de norme de procedură sau de norme de drept material. În virtutea art. 148 coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în particular a alin.
\n
(4)al art. 148 din legea fundamentală, Parlamentul României avea obligația să solicite avizul BCE cu privire la Legea de modificare a art. 30 din Legea nr. 312/2004. ... 1.9. În concluzie, de vreme ce rolul consultativ al BCE în privința oricăror acte normative naționale care privesc deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre ale Uniunii Europene este prevăzut în mod imperativ de tratatele constitutive ale Uniunii, care sunt obligatorii în baza art. 148 din Constituția României, inclusiv pentru Parlament, mai ales în cadrul procedurii de adoptare a legilor, actul normativ adoptat cu încălcarea acestei obligații este neconstituțional. ... 1.10. De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că obligația de consultare a BCE cu privire la orice act propus în domeniile care intră în competența sa vizează „în principal să asigure că autorul actului îl adoptă numai după ce a fost ascultat organul care, datorită funcțiilor specifice pe care le exercită în cadrul comunitar în domeniul respectiv și datorită gradului înalt de specializare de care se bucură, este deosebit de bine plasat pentru a contribui în mod util la procesul de adoptare avut în vedere“. (CJUE, Comisia Comunităților Europene v. BCE, C-11/00, 10 iulie 2003) ... ...
\n
2.Obligația de a respecta independența BNR2.1. La adoptarea Legii de modificare a art. 30 din Legea nr. 312/2004 Parlamentul României a interferat cu independența băncii naționale atunci când a ales să elimine una dintre cele două posibilități de menținere a rezervelor internaționale alcătuite din aur, cu nerespectarea avizului contrar al BNR. ... 2.2.
\n
Art. 7 din Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene arată, între altele, că „[…] în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate și prin prezentul statut, BCE, băncile centrale naționale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunilor acestora“. ... 2.3.
\n
Procedura de adoptare a legilor a făcut obiectul unui control constant și atent din partea Curții Constituționale, care a subliniat importanța respectării tuturor regulilor procedurale pentru asigurarea principiului legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, componentă a statului de drept garantat de art. 1 alin. (3) din Constituție. Astfel, Curtea a declarat că procedura de adoptare a legilor reprezintă un criteriu în aprecierea legalității, care constituie prima dintre valorile de referință ale statului de drept“ (Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019) și a subliniat că „ignorarea principiului constituțional al obligativității respectării legii în cursul procedurilor parlamentare de legiferare ar plasa legiuitorul pe o poziție privilegiată“ (Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 11 martie 2019). ... 2.4.
\n
Parte componentă a procedurii legislative, caracterul obligatoriu al solicitării avizelor de către Parlament pentru buna fundamentare a actelor normative pe care le adoptă a cunoscut o reflectare variabilă în jurisprudența Curții Constituționale. În trecut aceasta a putut aprecia, uneori, că solicitarea avizelor din partea unor autorități al căror rol consultativ este prevăzut în Constituție nu este un criteriu în analiza constituționalității procedurii de adoptare a legilor (Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, Decizia nr. 354 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 9 decembrie 2013).
\n
În mod constant, mai recent (a se vedea și Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015) ea consideră că respectarea obligației de a solicita avizele, chiar și numai consultative, ale diferitelor autorități publice incidente în procedura de adoptare a legilor este un criteriu pentru analiza constituționalității legii, „neavând relevanță dacă legiuitorul, în opera sa de legiferare, ar fi ținut sau nu seama de conținutul acestuia“ (Decizia nr. 681/2018 precitată). Sau, într-o formulare mai amplă, „principiul legalității, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de art. 1 alin.
\n
(3)din Constituție, impune ca atât exigențele de ordin procedural, cât și cele de ordin substanțial să fie respectate în cadrul legiferării. Regulile referitoare la fondul reglementărilor, procedurile de urmat, inclusiv solicitarea de avize de la instituțiile prevăzute de lege nu sunt însă scopuri în sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calității legii, o lege care să slujească cetățenilor, iar nu să creeze insecuritate juridică“ (Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019). ... 2.5. Prin urmare, de vreme ce avizul BNR în domenii care țin de competenta sa este obligatoriu de solicitat în baza reglementărilor constituționale naționale, iar guvernele statelor membre ale UE s-au angajat să respecte principiul independenței băncilor lor centrale, prin neluarea în considerare a avizului BNR, într-o materie ce ține de competența sa și care afectează sistemul bancar european, Parlamentul României a adoptat o lege neconstituțională din punct de vedere extrinsec.
\n
În concluzie, Legea pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României este neconstituțională în ansamblul său deoarece a fost adoptată împotriva avizului contrar exprimat de Banca Națională a României (BNR) și fără consultarea Băncii Centrale Europene (BCE), ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 148 din Constituția României. ... ...
\n
Judecători,dr. Livia Stanciuprof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu ------