Față de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. ...
\n232.
\nAstfel, cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49, a arătat că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca și în cazul art. 8 alin. (1) din aceeași lege, două etape cu o semnificație deosebită în economia acesteia. O primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părți și privește procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părțile putând ele însele să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică și trebuie parcursă indiferent dacă bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuționale la data intrării în vigoare a legii.
\nCea de-a doua etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenția instanțelor judecătorești la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligațiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul și al evitării, pe cât posibil, a intervenției în cadrul raporturilor contractuale a instanței judecătorești. Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voință al părților, fără intervenția instanțelor judecătorești, apelarea la forța de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părțile nu ajung la un consens. ^1 Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018. ^2 Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017. ^3 Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 22 ianuarie 2018. ...
\n233.
\nPrin urmare, a apela direct la instanța judecătorească, cu nesocotirea primei etape, cea a notificării, echivalează cu caracterul inadmisibil al unei asemenea acțiuni promovate în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, instanțele judecătorești fiind în drept, în această ipoteză, să respingă ca atare acțiunea debitorului. Acesta a fost și este sensul Deciziei nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, în care Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, pe motiv că însăși acțiunea principală era inadmisibilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, sau Decizia nr. 101 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 26 aprilie 2017, paragraful 16).
\nDe altfel, în cauza antereferită, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea stingerii datoriilor rezultate din contractul de credit, întemeiată pe art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, a fost formulată în mod direct de către debitor, fără a urma procedura obligatorie a notificării. ...
\n234.
\nPrin urmare, indiferent dacă bunul imobil constituit drept garanție pentru executarea contractului de credit a fost vândut anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, debitorul este obligat, din punct de vedere procedural, să parcurgă mai întâi etapa notificării și de abia după aceea să solicite concursul instanțelor judecătorești pentru constatarea stingerii datoriei. ...
\n235.
\nÎn privința bunurilor imobile adjudecate anterior intrării în vigoare a legii, ipoteză ce a format obiectul dosarului instanței judecătorești a quo, în acea cauză, Curtea a constatat că legiuitorul ordinar a recurs la o ficțiune juridică, în sensul că datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanției a fost vândut la un preț mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituția de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obținute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum și, după caz, sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit. O asemenea ficțiune juridică, departe de a fi arbitrară, valorifică un element accesoriu al contractului de credit, ipoteca, definită, în cazul de față, ca fiind un drept real asupra unui bun imobil afectat restituirii sumei de bani împrumutate, și este de natură să asigure echilibrul contractual dintre părți în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor și creditor riscul supraadăugat. ...
\n236.
\nPrin urmare, Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituție, în măsura în care acesta este aplicat în condițiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, ruinarea debitorului și îmbogățirea fără justă cauză a creditorului, temeiul acestei îmbogățiri nemaiputându-l constitui contractul de credit anterior încheiat, ci situația imprevizibilă intervenită pe parcursul derulării contractului, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeași situație de impreviziune, au reușit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial și arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcție de echilibrul contractual dintre părți, fiind, așadar, o chestiune ce ține de dezechilibrarea prestațiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor, a cărui amploare nu putea fi prevăzută.
\nAșadar, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficțiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanției a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiție impusă de legiuitor fiind ca executarea bunului principal și a accesoriilor să fie în curs la data depunerii notificării. Așa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condițiile legii criticate, executarea/executarea silită a debitorului încetează. ...
\n237.
\nAstfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, paragraful 25, instanța judecătorească, fiind independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituției impreviziunii în temeiul Legii nr. 77/2016, în configurarea determinată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv în temeiul prevederilor art. 969 și art. 970 din Cod civil din 1864, chiar și în cauzele în care este începută executarea silită, indiferent de stadiul executării silite a bunului ipotecat, respectiv în spețele unde este pusă în discuție o asemenea chestiune, cu consecința stingerii datoriilor rezultate din contractele de credit. ...
\n238.
\nCurtea a mai reținut că revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanțelor de judecată să interpreteze normele legale și să facă aplicarea acestora în funcție de conținutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanțial sau de drept procesual și dacă sunt de imediată aplicare, precum și cu privire la prioritatea acestora, în funcție de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 și 42). ...
\n239.
\nAvând în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluția legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat, prin licitație publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituție. ...
\n240.
\nTotodată, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reținut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăților aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă pe perioada suspendării plăților celelalte obligații ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. ...
\n241.
\nÎn acest context, Curtea a reținut că suspendarea antemenționată se aplică atât în situația în care creditorul obligației de plată nu formulează contestație împotriva notificării transmise, cât și în situația în care acesta din urmă formulează o asemenea contestație. Astfel, în lipsa formulării contestației prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părți acceptă faptul că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate, în condițiile intervenirii impreviziunii, părțile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menționat se poate încheia actul de dare în plată.
\nPe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum și termenul de negociere executarea plăților derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziția economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condițiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părți, în care sunt cercetate posibilitățile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiții socioeconomice.
\nÎn schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestație, notificarea este afectată de o condiție rezolutorie, aceea a admiterii contestației de către instanța judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiție se împlinește, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestației și a judecății, până la soluționarea definitivă a contestației, notificarea are drept efect și suspendarea plăților rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie și conexă acesteia. ...
\n242.
\nDe asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. ...
\n243.
\nCurtea, având în vedere conținutul normativ al art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenție etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituțional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condițiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credință și echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenții, privită din perspectiva exigențelor Constituției, trebuie evaluată prin prisma testului de proporționalitate dezvoltat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în condițiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituție, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluția și confruntarea acestora în timp, cât și din perspectiva titularilor lor. ...
\n244.
\nÎn acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanța de contencios constituțional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară și dacă respectă un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele individuale. Astfel s-a reținut că, în mod abstract, suspendarea executării plăților este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanța acesteia și finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată și finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvență logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competență constituțională, în temeiul art. 15 alin.
\nDesigur, astfel cum s-a precizat, această opțiune a legiuitorului nu este cea mai puțin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanței judecătorești competența de a decide ea însăși, eventual, prin procedura ordonanței președințiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plății sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuși, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ținut seama de realitățile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum și de particularitățile și specificul circumstanțelor referitoare la iminența începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relația profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situație de inferioritate economică.
\nDe aceea, în cazul în care între părți există o neînțelegere apărută cu privire la existența impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive în cauză, care tranșează problema litigioasă dintre părți. ...
\n245.
\nÎn continuare, Curtea a reținut că măsura criticată configurează un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare, în sensul că pune în balanță, pe de o parte, protecția imediată și nemijlocită a consumatorilor, așadar, a unei largi sfere de persoane care, deși situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniștii, totuși, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relație de inferioritate, și, pe de altă parte, interesul profesioniștilor de a-și vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin.
\nÎn aceste condiții nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit, să prevaleze asupra regulilor de echitate și bună-credință care guvernează materia contractelor civile. ...
\n246.
\nDe asemenea, Curtea a reținut că, în condițiile în care instanța judecătorească admite contestația formulată de profesionist, prestațiile bănești datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligației, în acest caz, având dreptul și la repararea prejudiciului, în măsura în care instanța judecătorească a constatat reaua-credință a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016. ...
\n247.
\nÎn consecință, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuție în niciun fel condițiile de drept substanțial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabilește un echilibru procedural corect între părțile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporționalității ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietății private (pentru cele de mai sus expuse, a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42). ...
\n248.
\nÎn ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 115, că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. ...
\n249.
\nReferitor la critica de neconstituționalitate, prin prisma principiului egalității, Curtea reține că, în ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
\nDe asemenea, art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Ca atare, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 112, Curtea a constatat că acele categorii de creditori menționate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt în situații diferite.
\nInstituțiile financiare, în calitate de creditori care și-au garantat creanțele cu ipoteci asupra unor imobile, se află, totuși, pe o poziție diferită față de cea a creditorilor chirografari, având în vedere natura diferită a creanțelor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003). ...
\n250.
\nCu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condițiile legii - legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și a liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, paragraful 16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. ...
\n251.
\nÎn ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate a art. 47 alin. (1) din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a arătat că exigențele și garanțiile rezultate din drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice, în măsura în care conținutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul și particularitățile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice. În aplicarea acestui principiu, prin Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, Curtea a reținut că nu există compatibilitate între, pe de o parte, conținutul normativ al dreptului la un nivel de trai decent și, pe de altă parte, natura, specificul și particularitățile activității desfășurate de profesioniști, respectiv instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Prin urmare, autorii excepției de neconstituționalitate nu se pot prevala, în criticile aduse Legii nr. 77/2016, de dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție. ...
\n252.
\nFață de jurisprudența sa în materie, Curtea reiterează lipsa incidenței dispozițiilor art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că prevederile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate sunt criticate și din perspectiva altor standarde constituționale decât cele prin raportare la care Curtea a reținut neconstituționalitatea unor prevederi prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, dar care au fost avute în vedere de instanța constituțională în jurisprudența sa. ...
\n253.
\nCu privire la invocarea art. 148 din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în cauzele deduse judecății, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 nu au incidență în cauză. ...
\n254.
\nÎn fine, cu privire la criticile de neconstituționalitate care privesc legea în ansamblul său, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2017, paragraful 108, a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil.
\nÎn concordanță cu jurisprudența sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă, ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe.
\nDe altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind legea, în ansamblul său (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, precitată). ...
\n255.
\nPentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții din Legea nr. 77/2016, precum și a legii în ansamblul său, ...
\nCURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
\n1.
\nRespinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.025/193/2016 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.129/195/2016 al Judecătoriei Brad, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.428/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.224/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.289/337/2016, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.129/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.068/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.070/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Kredyt Inkaso Portfolio Investments (Luxemburg) - S.A. în Dosarul nr. 7.258/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 7.774/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.295/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. și ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.296/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.719/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 12.347/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.794/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.629/227/2016 al Judecătoriei Fălticeni, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 15.743/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 5.550/190/2016 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 10.818/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 8.373/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secția civilă, de Societatea Bancpost - S.A. și ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 9.031/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 1.111/259/2016 al Judecătoriei Mizil, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 14.123/325/2016 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 3.144/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 3.885/204/2016 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.084/289/2016/a1 al Judecătoriei Reghin, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.565/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.045/251/2016 al Judecătoriei Luduș, de Societatea OTP Faktoring ZRT prin reprezentant legal OTP Factoring - S.R.L. în Dosarul nr. 7.879/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.485/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.062/177/2016 al Judecătoriei Aleșd, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 1.539/257/2016 al Judecătoriei Mediaș, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.214/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.651/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 4.369/202/2016 al Judecătoriei Călărași, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 2.988/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 7.175/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.246/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.408/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, de Societatea OTP Faktoring ZRT în Dosarul nr. 1.286/234/2016 al Judecătoriei Gheorgheni, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 1.681/330/2016 al Judecătoriei Urziceni, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.621/257/2016 al Judecătoriei Mediaș, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 1.595/321/2016 al Judecătoriei Târgu-Neamț, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.243/193/2016 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.720/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 27.653/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.376/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea OTP Bank România - S.A. în Dosarul nr. 10.055/280/2016 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 2.220/866/2016 al Judecătoriei Pașcani - Secția civilă, de Judecătoria Zalău, din oficiu, în Dosarul nr. 2.191/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de ING Bank N.V.
\nAmsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 12.043/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.292/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.779/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.219/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.852/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 32.503/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 20.298/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 27.723/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.402/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 6.491/190/2016 al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.840/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 16.957/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 15.967/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 13.328/280/2016 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, de Investcapital Malta LTD în Dosarul nr. 17.869/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.863/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 13.980/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 2.386/235/2016 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 36.323/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 23.765/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 14.428/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.241/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 7.831/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 9.020/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, de Societatea Improvement Credit Collection - S.R.L. în Dosarul nr. 12.571/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 28.127/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul 12.607/281/2016 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 18.648/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 16.173/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.256/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 5.849/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamț, de Societatea Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 22.509/245/2016 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 11.467/233/2016 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.
\n...
\n2.
\nRespinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) și alin. (5)-(6) și ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de aceleași părți, în aceleași dosare, ale acelorași instanțe de judecată. ...
\n3.
\nRespinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți, în aceleași dosare, ale acelorași instanțe de judecată, și constată că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3), și ale art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. ...
\nDefinitivă și general obligatorie.
\nDecizia se comunică Judecătoriei Aleșd, Judecătoriei Arad - Secția civilă, Judecătoriei Bacău - Secția civilă, Judecătoriei Bistrița - Secția civilă, Judecătoriei Botoșani - Secția civilă, Judecătoriei Brad, Judecătoriei Brașov - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, Judecătoriei Buzău - Secția civilă, Judecătoriei Călărași, Judecătoriei Câmpina - Secția civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, Judecătoriei Constanța - Secția civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Craiova - Secția civilă, Judecătoriei Fălticeni, Judecătoriei Galați - Secția civilă, Judecătoriei Gheorgheni, Judecătoriei Gherla, Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă, Judecătoriei Iași - Secția civilă, Judecătoriei Luduș, Judecătoriei Mediaș, Judecătoriei Mizil, Judecătoriei Oradea - Secția civilă, Judecătoriei Piatra-Neamț, Judecătoriei Pașcani - Secția civilă, Judecătoriei Pitești - Secția civilă, Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Târgu-Neamț, Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, Judecătoriei Urziceni, Judecătoriei Zalău și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
\nPronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2017.
\nPREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu -----