Parcursul legislativ al legii examinate. Proiectul de Lege privind declasificarea unor documente a fost inițiat de un număr de doi deputați ai Partidului Social Democrat (PSD) și un senator al Partidului Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) și înaintat Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 4 septembrie 2018. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu observații și propuneri, conform Avizului nr. 792 din 6 august 2018, reținând că, prin conținutul și obiectul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar, în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituție, prima cameră sesizată este Senatul. În data de 19 septembrie 2018, Guvernul a trimis punctul său de vedere în care precizează că „Parlamentul va decide asupra oportunității adoptării acestei inițiative legislative“, formulând, totodată, observații.
\nÎn data de 22 octombrie 2018, proiectul de lege a fost adoptat de Senat, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituție, și înaintat spre Camera decizională. Biroul permanent al Camerei Deputaților a trimis proiectul de lege, pentru raport, Comisiei juridice, de disciplină și imunități și Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și, pentru aviz, Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații. Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații a transmis aviz favorabil în data de 29 octombrie 2018.
\nTotodată, prin Raportul comun din data de 30 octombrie 2018, Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de Lege privind declasificarea unor documente, cu amendamente, reținând că, în raport cu obiectul și conținutul său, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a avizat favorabil proiectul de lege, în data de 31 octombrie 2018, reținând că acesta face parte din categoria legilor ordinare. În data de 14 noiembrie 2018, Camera Deputaților a adoptat Legea privind declasificarea unor documente, a depus-o la secretarul general în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituționalității legii, în data de 19 noiembrie 2018, și a trimis-o spre promulgare Președintelui României în data de 21 noiembrie 2018.
\nÎn termenul legal, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, un număr de 30 de senatori aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România și Președintele României au formulat prezentele obiecții de neconstituționalitate. ...
\n107.
\nAnaliza criticilor de neconstituționalitate. Curtea reține că, în Dosarul nr. 2.130A/2018, sunt formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă ce privesc încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) și art. 75 alin. (1) din Constituție referitoare la principiul bicameralismului. Totodată, în dosarele Curții nr. 1.844A/2018 și nr. 2.130A/2018, autorii obiecțiilor susțin că legea examinată este contrară dispozițiilor constituționale referitoare la adoptarea de legi cu caracter organic. ...
\n108.
\nDe asemenea, Curtea reține că în dosarele nr. 1.844A/2018, respectiv nr. 2.130A/2018 sunt formulate critici de neconstituționalitate intrinsecă vizând dispoziții ale Legii privind declasificarea unor documente și care privesc, printre altele, caracterul individual al legii examinate, încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, a dispozițiilor art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, încălcarea art. 119 privind Consiliul Suprem de Apărare a Țării și art. 126 alin. (1) și alin. (6) relativ la instanțele judecătorești. Susținerile autorilor sesizărilor au fost reținute, pe larg, în paragrafele 33-51, respectiv 70-77 ale prezentei decizii. Curtea constată însă că motivele de neconstituționalitate referitoare la caracterul individual al legii examinate, respectiv încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat privesc legea, în ansamblul său, iar nu doar dispozițiile expres precizate de către autorii sesizărilor. ...
\n109.
\nTotodată, autorii sesizărilor formulează alte motive de neconstituționalitate intrinsecă, în mod punctual, vizând dispoziții ale legii examinate. Acestea din urmă privesc dispozițiile art. 1 alin. (1), alin. (3) și alin. (4), art. 2, art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 și art. 6 din legea examinată, motivele de neconstituționalitate formulate având în vedere cerințele de claritate a normei, în acest sens fiind reținut caracterul general, imprecis, lacunar, neclar al sintagmei „toate documentele care conțin informații clasificate având ca temei sau sunt încheiate în conformitate ori în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 17/2005 privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor“ [art. 1 alin.
\n110.
\nFață de criticile de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă formulate, cu titlu prealabil, Curtea constată că este necesar să stabilească dacă Parlamentul, în calitate de legiuitor originar, avea competența funcțională de natură constituțională să adopte o lege în vederea declasificării unor documente, sens în care trebuie să se pronunțe cu privire la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție, care instituie principiul separației și echilibrului puterilor în stat în cadrul democrației constituționale. Examinarea unei atare critici de neconstituționalitate se impune a fi realizată de către instanța de control constituțional în mod prioritar, având în vedere caracterul dirimant al acesteia. ...
\n111.
\nPotrivit susținerilor autorilor sesizărilor, adoptând Legea privind declasificarea unor documente, Parlamentul a legiferat o operațiune administrativă, care, conform Constituției, nu este în competența sa, prin aceasta subrogându-se în competența originară a Guvernului de a declasifica, prin hotărâre, informațiile clasificate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4). Cu alte cuvinte, critica formulată de autorii sesizării privește încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, din perspectiva imixtiunii legislativului în competența originară a puterii executive. ...
\n112.
\nCu privire la această critică, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale“. Din acest principiu constituțional rezultă modul în care Legea fundamentală reglementează autoritățile publice și competențele ce revin acestora (Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 9 martie 2012). ...
\n113.
\nTotodată, în jurisprudența sa recentă (Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 138-140), Curtea a reținut că art. 1 alin. (4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în stat în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar, pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte (în același sens, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 87).
\nAstfel, cum nici administrației nu îi este permis să cenzureze o hotărâre judecătorească (a se vedea Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003) sau legiuitorului să cenzureze o hotărâre judecătorească (a se vedea Decizia nr. 333 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 februarie 2003), nici instanțelor judecătorești nu le este permis să instituie/modifice/completeze/ abroge norme de reglementare primară. De asemenea, instanțelor judecătorești nu le este permis să realizeze controlul de constituționalitate (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), să nesocotească deciziile Curții Constituționale (Decizia nr. 1.222 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 22 decembrie 2008, Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, și Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018) ori să verifice oportunitatea emiterii actelor legislative/administrative (Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, și Decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2018). ...
\n114.
\nPrevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. Conceptul de „lege“ se definește prin raportare la două criterii: cel formal sau organic și cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorității legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte și prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Această concluzie rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție cu prevederile art. 67, art. 76, art. 77 și art. 78, potrivit cărora Camera Deputaților și Senatul adoptă legi care sunt supuse promulgării de către Președintele României și care intră în vigoare la trei zile după publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în conținutul lor nu este prevăzută o altă dată ulterioară.
\nCriteriul material are în vedere conținutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relațiilor sociale reglementate, sub acest aspect Parlamentul având plenitudine de legiferare (Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, paragraful 88, și Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, paragraful 73). Totodată, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea a statuat că „în ceea ce privește puterea legislativă, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării». Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple sau de urgență.
\nAstfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință a Parlamentului ori, pe cale constituțională, în situații extraordinare, și numai sub control parlamentar.“ ...
\n115.
\nAvând în vedere cele de mai sus, Curtea observă că obiectul de reglementare al legii examinate îl constituie declasificarea de drept, fără procedură - „prin derogare de la prevederile art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare“ - a Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. 17/2005 privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor, precum și a tuturor documentelor care conțin informații clasificate având ca temei sau care sunt încheiate în conformitate cu ori în baza acestei hotărâri, precum și desecretizarea tuturor planurilor de cooperare realizate de Direcția Națională Anticorupție și Serviciul Român de Informații în baza art. 15 din Protocolul de cooperare dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale nr. 003064 din 4 februarie 2009 și a tuturor protocoalelor și/sau acordurilor de colaborare și cooperare încheiate între instituțiile statului român, Serviciul Român de Informații, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 1 din lege). ...
\n116.
\nCurtea reține că norma precitată constituie o derogare de la cadrul general în materia informațiilor clasificate din clasa secrete de stat, respectiv de la Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002. ...
\n117.
\nCu referire la procedeul legislativ al derogării, Curtea reține că, potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, „Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri“. ...
\n118.
\nDin această perspectivă, Curtea urmează a analiza în continuare prevederile reglementării-cadru în materia protecției informațiilor clasificate, respectiv Legea nr. 182/2002 și Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. ...
\n119.
\nÎn aceste condiții, Curtea observă că scopul Legii nr. 182/2002 îl constituie, potrivit art. 1, protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații, prin instituirea sistemului național de protecție a informațiilor. Potrivit expunerii de motive la Legea privind protecția informațiilor clasificate, „prin proiectul Legii privind protecția informațiilor clasificate se are în vedere constituirea sistemului național de apărare a secretului de stat și a secretului de serviciu, ca parte componentă a activității de realizare a securității și siguranței naționale“. Protecția informațiilor clasificate vizează, printre altele, protecția juridică și protecția prin măsuri procedurale [art. 19 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 182/2002], în condițiile în care prin „protecția juridică“ se înțelege ansamblul normelor constituționale și al celorlalte dispoziții legale în vigoare, care reglementează protejarea informațiilor clasificate, iar „protecția prin măsuri procedurale“ se definește ca fiind ansamblul reglementărilor prin care emitenții și deținătorii de informații clasificate stabilesc măsurile interne de lucru și de ordine interioară destinate realizării protecției informațiilor [art. 15 lit. g) și lit. h) din Legea nr. 182/2002]. ...
\n121.
\nNivelurile de secretizare se atribuie informațiilor clasificate din clasa secrete de stat și sunt: strict secret de importanță deosebită - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepțională securității naționale; strict secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale; secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securității naționale [art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002]. Totodată, Curtea observă că „sunt împuterniciți să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor: [...] 3. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării [...] 5. membrii Guvernului și secretarul general al Guvernului“ [art. 19 lit. a) pct. 3 și pct. 5 din Legea nr. 182/2002], iar în categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse informațiile enumerate la art. 17 lit. a)-n) din Legea nr. 182/2002. „Clasificarea informațiilor“ este operațiunea de încadrare a informațiilor într-o clasă și într-un nivel de secretizare (art. 3 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România). ...
\n122.
\nCurtea reține că, potrivit art. 21 din Legea nr. 182/2002, în subordinea Guvernului se organizează Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, registru care organizează evidența listelor și a informațiilor din această categorie și a termenelor de menținere în nivelurile de clasificare, a personalului verificat și avizat pentru lucrul cu informațiile secrete de stat, a registrelor de autorizări menționate la art. 10 din lege. Totodată, potrivit art. 22 din același act normativ și art. 6 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, autoritățile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informații secrete de stat în domeniile lor de activitate, care se aprobă și se actualizează prin hotărâre a Guvernului. Unitățile care gestionează informații clasificate au obligația să analizeze, ori de câte ori este necesar, listele informațiilor secrete de stat și, după caz, să prezinte Guvernului spre aprobare propuneri de actualizare și completare a acestora, conform legii (art. 9 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România). ...
\n123.
\nHotărârile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzând informațiile secrete de stat se comunică Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe și, după caz, celorlalte structuri informative cărora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a măsurilor specializate de protecție. ...
\n124.
\nTermenele de clasificare a informațiilor secrete de stat vor fi stabilite de emitent, în funcție de importanța acestora și de consecințele care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate, și pot fi prelungite prin hotărâre a Guvernului, pe baza unei motivații temeinice, la solicitarea conducătorilor unităților deținătoare de informații clasificate sau, după caz, a împuterniciților și funcționarilor superiori abilitați să atribuie nivelurile de secretizare (art. 12 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România). Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite și regulile de identificare și marcare, inscripționările și mențiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcție de nivelurile de secretizare, cerințele de evidență a numerelor de exemplare și a destinatarilor, termenele și regimul de păstrare, interdicțiile de reproducere și circulație [art. 24 alin. (2) din Legea nr. 182/2002], totodată, încadrarea informațiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f) din lege, precum și normele privind măsurile minime de protecție în cadrul fiecărui nivel stabilindu-se tot prin hotărâre a Guvernului [art. 24 alin. (3)]. ...
\n125.
\nCurtea observă, totodată, că informațiile vor fi clasificate numai în cazul în care se impune protecția acestora, iar nivelurile de secretizare și termenele de clasificare subzistă atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea lor neautorizată ar putea prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică sau interesele persoanelor juridice de drept public sau privat (art. 17 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România). ...
\n126.
\nPotrivit art. 20 din Legea nr. 182/2002, orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ. Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizică sau juridică română, în contencios administrativ [art. 17 alin. (2) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România]. ...
\n127.
\nCât privește procedura privind declasificarea informațiilor secrete de stat, Curtea reține că aceasta este reglementată în art. 24 din Legea nr. 182/2002, text de lege de la care actul normativ examinat derogă și care stabilește la alin. (4) că „Informațiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.“ (în același sens, art. 19 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România). De asemenea, art. 24 alin. (10) din același act normativ prevede că „Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor respective“, în acest sens, art. 20 alin.
\n128.
\nÎn aceste condiții, în acord cu prevederile legale precitate, Curtea reține că procedura de declasificare implică atât scoaterea de sub protecția juridică a informației clasificate, prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, cât și o măsură procedurală, prin care emitenții/deținătorii de informații clasificate suprimă mențiunea de clasificare de pe suportul material care conține informația clasificată [art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 și art. 20 alin. (2) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România]. ...
\n129.
\nDe asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 20 alin. (1) lit. a)-c) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, informațiile se declasifică dacă: a) termenul de clasificare a expirat; b) dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare; c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege. Totodată, Curtea reține că emitenții documentelor secrete de stat evaluează periodic necesitatea menținerii în nivelurile de secretizare acordate anterior și prezintă împuterniciților și funcționarilor superiori abilitați prin lege să atribuie niveluri de secretizare propuneri în consecință [art. 20 alin.
\nTotodată, Curtea observă că o situație specială în care intervine declasificarea este cea reglementată în art. 23 din Standarde, respectiv situația informațiilor clasificate despre care s-a stabilit cu certitudine că sunt compromise sau iremediabil pierdute și care vor fi declasificate numai în baza cercetării prin care s-a stabilit compromiterea sau pierderea informațiilor respective ori a suportului material al acestora, cu acordul scris al emitentului. ...
\n130.
\nAvând în vedere cele reținute în paragrafele anterioare, Curtea constată că atât clasificarea, cât și declasificarea informațiilor secrete de stat se realizează printr-o procedură administrativă, riguros reglementată prin cadrul legal în materie, respectiv Legea nr. 182/2002 și Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. ...
\n131.
\nCât privește declasificarea informațiilor secrete de stat, Curtea constată că legislația în vigoare normează o procedură în mai multe etape, fie anterioare emiterii actului de reglementare secundară de declasificare (hotărâre a Guvernului), respectiv solicitarea motivată a emitentului, avizul prealabil al instituțiilor care coordonează activitatea și controlul măsurilor privitoare la protecția informațiilor clasificate, fie ulterioare actului de declasificare, respectiv declasificarea informațiilor secrete de stat de către împuterniciții și funcționarii superiori abilitați prin lege să atribuie niveluri de secretizare, suprimarea mențiunilor de clasificare și scoaterea informației clasificate de sub incidența reglementărilor proiective prevăzute de lege.
\nTotodată, Curtea constată că declasificarea informațiilor secrete de stat se poate realiza doar prin hotărâre a Guvernului, după cum, prin același act cu caracter administrativ, se aprobă, se actualizează și se completează listele cuprinzând categoriile de informații secrete de stat întocmite de autoritățile publice în domeniile lor de activitate, se prelungesc termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat stabilite de emitent, în funcție de importanța acestora și de consecințele care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate, se stabilesc regulile de identificare și marcare, inscripționările și mențiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcție de nivelurile de secretizare, cerințele de evidență a numerelor de exemplare și a destinatarilor, termenele și regimul de păstrare, interdicțiile de reproducere și circulație, se încadrează informațiile secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002 și se stabilesc normele privind măsurile minime de protecție în cadrul fiecărui nivel. ...
\n132.
\nÎn consecință, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale precitate, declasificarea unor informații secrete de stat se dispune, în cadrul unei proceduri reglementate prin lege, printrun act de reglementare secundară - hotărâre a Guvernului, care se subsumează competenței puterii executive și care asigură realizarea scopului Legii nr. 182/2002, respectiv protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații. ...
\n133.
\nÎn mod contrar celor stabilite de cadrul normativ în vigoare, Legea privind declasificarea unor documente, examinată în cauză, stabilește că documentele prevăzute la art. 1 alin. (1) se declasifică de drept (ope legis), fără a mai fi necesară parcurgerea unei proceduri, iar documentele prevăzute la alin. (3) și alin. (4) ale art. 1 „se desecretizează“ (operațiune juridică nereglementată prin Legea nr. 182/2002), prin așa-numite norme derogatorii de la reglementarea-cadru în materie. ...
\n134.
\nOr, Curtea constată că declasificarea informațiilor secrete de stat se circumscrie domeniului de reglementare al actelor cu caracter infralegal, administrativ și nu poate avea loc prin efectul legii (ope legis), întrucât această operațiune juridică nu corespunde finalității constituționale a activității de legiferare, care presupune reglementarea unei sfere cât mai largi de relații sociale generale, în cadrul și în interesul societății. ...
\n135.
\nFață de scopul declarat al Legii nr. 182/2002 - care reglementează procedura de declasificare a informațiilor secrete de stat - respectiv „protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații“, parte componentă a activității de realizare a securității și siguranței naționale, Curtea constată că legiuitorul, fie originar sau delegat, nu are competența de a realiza, printr-un act normativ de reglementare primară, declasificarea informațiilor secrete de stat, dar are, în schimb, posibilitatea de a reglementa printr-o lege-cadru regulile, procedurile și condițiile în care Guvernul să poată realiza o astfel de operațiune juridică respectând dispozițiile art. 1 alin.
\n136.
\nÎn aceste condiții, Curtea constată că actul normativ criticat este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Parlamentul intrând în sfera de competență a autorității executive, singura autoritate publică cu atribuții în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ. Având în vedere dispozițiile constituționale invocate, Curtea reiterează faptul că Parlamentul nu se poate subroga în competența originară a puterii executive de a declasifica informațiile secrete de stat, întrucât are doar atribuția constituțională de a crea cadrul legislativ necesar declasificării, iar nu și pe cea de a dispune, prin lege, cu privire la această operațiune juridică.
\nAplicarea legii, aducerea ei la îndeplinire în această materie, este de resortul puterii executive, în condițiile în care, potrivit jurisprudenței instanței de control constituțional, „Competența originară a Guvernului, autoritate executivă, este prevăzută în art. 108 alin. (2) din Constituție și privește organizarea executării legilor, acte de reglementare primară, prin emiterea de hotărâri, acte normative de reglementare secundară. Hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, emise în scopul bunei administrări a executării cadrului normativ primar, care reclamă stabilirea de măsuri și reguli subsecvente, care să asigure corecta aplicare a acestuia. Hotărârile se adoptă întotdeauna în baza legii, secundum legem, și asigură aplicarea sau aducerea la îndeplinire a legilor.
\nCu alte cuvinte, în sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de a adopta legislația secundară.“ (Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 89). De altfel, instanța de control constituțional a reținut în Decizia nr. 766 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, că „declasificarea informațiilor secrete de stat este, prin natura sa, o activitate administrativă, de resortul Guvernului“. ...
\n137.
\nAcceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul își poate exercita competența de autoritate legiuitoare în mod discreționar, oricând și în orice condiții, adoptând legi în domenii care aparțin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituționale ale acestei autorități consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituție și transformarea acesteia în autoritate publică executivă. Or, o astfel de interpretare este contrară celor statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa și, prin urmare, în contradicție cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale (Decizia nr. 531 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 2 august 2018, paragraful 56). ...
\n138.
\nAvând în vedere cele expuse, Curtea constată că legea examinată încalcă dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, prin raportare la competența Parlamentului de a adopta o lege având ca obiect de reglementare declasificarea unor documente. ...
\n139.
\nPe cale de consecință, Curtea constată că nu mai este necesară examinarea condițiilor în care a fost adoptată Legea privind declasificarea unor documente, prin raportare la criticile de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind principiul bicameralismului, respectiv adoptarea de legi cu caracter organic. De asemenea, nici criticile de neconstituționalitate intrinsecă nu pot fi analizate în acest cadru, de vreme ce a fost admisă obiecția de neconstituționalitate pe motiv că Parlamentul nu avea competența funcțională de a adopta o lege cu privire la declasificarea unor documente. ...
\n140.
\nPentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ...
\nCURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
\nAdmite obiecțiile de neconstituționalitate formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, de un număr de 30 de senatori aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România și de Președintele României și constată că Legea privind declasificarea unor documente, în ansamblul său, este neconstituțională.
\nDefinitivă și general obligatorie.
\nDecizia se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
\nPronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2019.
\nPREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----