Studiul \"Identificarea unui sistem optim de gestionare a deşeurilor de ambalaje în România\", elaborat în cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române în anul 2009, indică drept inoportună impunerea unui sistem depozit obligatoriu întrucât, prin costurile iniţiale ridicate implicate de introducerea acestuia, se va ajunge la creşterea preţului produselor şi la divizarea pieţei interne. Dificultăţile de securizare împotriva posibilelor fraude şi costurile suplimentare pentru finanţarea sistemului pot conduce la dezechilibre din punct de vedere financiar.
\nCu toate acestea, \"întrucât este esenţial ca toţi cei implicaţi în producerea, utilizarea, importul şi distribuţia ambalajelor şi a produselor ambalate să devină tot mai conştienţi de faptul că un ambalaj se va transforma în deşeu şi că, în conformitate cu principiul «poluatorul plăteşte», aceştia trebuie să accepte responsabilitatea ce le revine pentru acele deşeuri\"*36), sectoarele economice interesate trebuie încurajate să încheie acorduri voluntare cu autorităţile publice competente, acorduri care trebuie să fie deschise tuturor partenerilor care doresc să întrunească condiţiile acordului, în vederea realizării obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute în legislaţia europeană. __________ *36) Directiva 96/62/CEE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare.
\n5.5.2. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) Reglementările din domeniul echipamentelor electrice şi electronice (EEE) stabilesc valorile-limită pentru utilizarea unor substanţe chimice ca plumb, mercur, cadmiu, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi sau difenil eteri polibromuraţi în anumite tipuri de echipamente electrice şi electronice. Aceste reglementări au împiedicat eliminarea sau eliberarea potenţial nocivă în mediul înconjurător a mii de tone de substanţe interzise şi au determinat schimbări importante în domeniul designului de produs din UE şi din întreaga lume, servind totodată ca model pentru legi similare adoptate de state din afara Spaţiului Economic European.
\nInterdicţia de a utiliza metale grele şi alte substanţe chimice periculoase în echipamentele electrice şi electronice a fost extinsă recent la o gamă mult mai largă de produse, noile norme intrând în vigoare din luna iulie a anului 2011. Noua legislaţie va contribui la creşterea siguranţei produselor electronice, cum sunt termostatele, aparatura medicală şi panourile de comandă, împiedicând totodată eliberarea substanţelor periculoase în mediul înconjurător. SM au la dispoziţie 18 luni pentru a transpune noile norme.
\nResponsabilitatea atât a gestionării DEEE, cât şi a furnizării de date privind cantităţile de EEE introduse pe piaţă revine producătorilor/importatorilor. Producătorii/Importatorii pot opta să îşi transfere obligaţiile către o organizaţie externă (sistem de conformare) sau să îşi îndeplinească obligaţiile în mod individual. Indiferent de sistemul pentru care optează, acesta trebuie să fie aprobat şi monitorizat de către autoritatea naţională responsabilă cu protecţia mediului.
\nReglementările din domeniul gestionării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE) au ca obiective principale următoarele: prevenirea apariţiei DEEE şi reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor tipuri de deşeuri pentru a reduce în cea mai mare măsură cantitatea de deşeuri eliminate; îmbunătăţirea performanţei de mediu a tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă al echipamentelor electrice şi electronice (producători, distribuitori şi consumatori) şi, în mod special, a operatorilor economici direct implicaţi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
\nPentru îndeplinirea acestor obiective sunt necesare următoarele: ● crearea unor sisteme de colectare care să permită deţinătorilor şi distribuitorilor finali să predea gratuit deşeurile la punctele de colectare DEEE; ● asigurarea colectării de către distribuitorii de echipamente electrice şi electronice a DEEE de acelaşi tip şi în aceeaşi cantitate cu echipamentul/echipamentele furnizate; ● asigurarea disponibilităţii şi accesibilităţii, pe întreg teritoriul tării, a punctelor de colectare necesare, ţinând cont în special de densitatea populaţiei; ● monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor (urmărirea trasabilităţii deşeurilor), creşterea acurateţei datelor raportate; ● combaterea colectării DEEE-urilor ca deşeuri metalice şi a tratării necorespunzătoare a acestora; ● introducerea standardelor de reciclare.
\n5.5.3. Anvelope uzate Deşi nu există o directivă europeană specifică domeniului gestionării anvelopelor uzate, România implementează \"principiul responsabilităţii producătorului\". Astfel, persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să colecteze anvelopele uzate, în limita a 80% din cantitatea introdusă pe piaţă de către acestea în anul precedent, şi să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate colectată.
\nDatorită aplicării acestui principiu a crescut interesul pentru colectarea anvelopelor uzate, altele decât cele care provin din dezmembrarea vehiculelor scoase din uz, reţeaua de colectare şi valorificare s-a extins la nivelul întregii ţări, iar cantitatea de anvelope uzate colectată şi valorificată a crescut de la an la an. În anul 2011 aceasta s-a dublat faţă de cantitatea colectată la nivelul anului 2005, anul intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate.
\n5.5.4. Abordarea altor directive \"Responsabilitatea producătorului\" obligă operatorii economici să organizeze tratarea, reutilizarea, reciclarea, valorificarea sau eliminarea deşeurilor derivate din produselor lor, acoperind costurile aferente acestor acţiuni.
\nDirectivele care promovează acest principiu sunt:
\nConform Directivei DEEE, printre altele, producătorii trebuie:
\nConform Directivei privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori:
\nDirectiva privind vehiculele scoase din uz (VSU) are scopul de a reduce cantitatea de deşeuri provenite de la vehicule scoase din uz. Aceasta include printre altele prevederi referitoare la:
\n5.6. Responsabilitatea extinsă a producătorului Răspunderea extinsă a producătorului*37) (REP) este un concept utilizat în politica de mediu, acţionând pentru prevenirea poluării şi minimizarea deşeurilor, stimulând producţia curată. ____________ *37) Extended Producer's Responsibility (EPR).
\nFig. nr. 11*38) ____________ *38) Studiu privind responsabilitatea producătorului şi trasabilitatea deşeurilor şi privind tariful minim necesar pentru operarea serviciului de salubritate în mediul urban şi rural, INCDPM Bucureşti, 2011.
\nREP (vezi fig. nr. 11) reprezintă o politică de mediu în care responsabilitatea producătorului unui produs este extinsă până la stadiul postconsum al ciclului de viaţă al unui produs.
\nCreşterea responsabilităţii producătorului prin deplasarea unei părţi a responsabilităţii de la utilizatorul final, municipalităţi şi alte autorităţi locale/regionale înapoi către producător are două caracteristici de bază:
\nPrincipiul REP se bazează pe 3 mari obiective de mediu:
\n5.7. Deşeurile din construcţii şi demolări (deşeurile din C & D) În timpul construcţiei, renovării sau dezafectării unei structuri sunt generate cantităţi mari de deşeuri care au un impact considerabil asupra mediului. Folosirea unor rute alternative de gestionare poate duce la îmbunătăţirea mediului şi reducerea unor costuri.
\nLuând în considerare faptul că la data elaborării acestei strategii România nu are un cadru legal specific deşeurilor din construcţii şi demolării, iar Legea nr. 211/2011 la art. 17 stabileşte pentru producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale obligaţia de a atinge, \"până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare\", este indicat să se implementeze măsuri care urmăresc aplicarea ierarhiei deşeurilor, de exemplu: ● separarea strictă a deşeurilor din construcţii şi demolări de alte categorii de deşeuri; ● îndepărtarea materialelor cu conţinut periculos; ● controlarea compoziţiei reale a deşeurilor în locul de generare, astfel încât să se poată trimite la instalaţia de tratare un material inert şi fără substanţe care să îngreuneze procesul de recuperare; ● procesarea deşeurilor din construcţii şi demolării în staţii de sortare (pentru recuperarea calitativă a diferitelor materiale reciclabile); ● procesarea deşeurilor din construcţii şi demolări prin tehnologii de zdrobire, clasificare şi/sau sortare în funcţie de densitate în staţii mobile, semimobile sau staţionare; ● utilizarea fracţiei fine (8-40 mm) rezultate, pentru diferite activităţi de construcţie, în special pentru construcţia infrastructurii rutiere.
\n5.8. Biodeşeurile O mare parte [57% *39)] din cantitatea de deşeuri municipale generate este reprezentată de biodeşeuri (deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare*40). Depozitarea acestora are efecte nefaste asupra mediului (emisii de metan, gaz cu efect de seră şi contribuie la încălzirea globală) şi sănătăţii oamenilor. De aceea, Directiva privind depozitarea deşeurilor impune un grafic de diminuare a cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate. ____________ *39) Raportul privind starea mediului, ANPM, 2010. *40) Anexa 1 pct. 3 din Legea nr. 211/2011.
\nCea mai mare parte din fracţia biodegradabilă provine din mediul urban, aproximativ 50% din populaţia României locuind în mediul urban.
\nCompostarea individuală nu este relevantă în cazul oraşelor, însă în oraşele mici/zona rurală poate fi aplicată, deşi s-a observat că prin tendinţa de a avea cât mai mult confort deşeurile organice au devenit o parte din ce în ce mai consistentă a deşeurilor menajere.
\nO altă problemă a aglomerărilor urbane este reprezentată de deşeurile provenite de la produsele alimentare, deoarece comportamentul consumatorilor se bazează pe ideea \"achiziţionării în cantităţi cât mai mari\" fără a analiza însă dacă pot utiliza produsele în perioada de garanţie. Astfel, studii*41) recente sugerează, de exemplu, că 20 de milioane tone de emisii de CO(2) sunt create şi 6,2 miliarde de litri cubi de apă sunt utilizaţi pentru a produce 16 milioane de tone de produse alimentare care se irosesc. ___________ *41) Department for Environment, Food and Rural Affair (DEFRA) - Reviwed Waste Strategy for England, 2011.
\nPrevenirea generării deşeurilor alimentare şi de băuturi oferă cele mai substanţiale beneficii pentru mediu şi câştiguri economice, mult mai mult chiar decât orice formă de tratare disponibilă în prezent. Referitor la depozitare, fiecare tonă de deşeuri alimentare care nu se mai depozitează conduce la evitarea a 4,2 tone emisii de CO(2), în timp ce procedeul digestiei anaerobe (cea mai performantă opţiune de tratare) evită producerea a 500 kg CO(2).
\nUnităţile şi întreprinderile au un rol-cheie în reducerea cantităţilor de deşeuri alimentare. Există o serie de măsuri inovatoare care se pot implementa pentru a ajuta consumatorii în a reduce cantităţile de astfel de deşeuri: soluţii de ambalare, ambalaje variate ca dimensiuni, informarea evidentă asupra condiţiilor de depozitare, instrucţiuni de gătit şi promovarea utilizării produselor până la epuizarea cantităţilor achiziţionate.
\nÎn România este recomandată introducerea colectării separate a materiei biodegradabile în mediul urban mai puţin dens, în zonele verzi ale marilor oraşe şi în unele zone rurale, acestea reprezentând un procentaj de 25-35% din populaţie. La începutul anului 2011, la nivel naţional, erau un număr de 60 de instalaţii şi platforme de compostare funcţionale (autorizate sau în curs de autorizare).
\nSoluţiile de recuperare/reciclare şi de reducere a materiilor biodegradabile trimise spre eliminare finală, disponibile la acest moment, sunt: ● compostarea (degradare aerobă) cu producere de compost utilizabil; ● fermentarea (digestia) anaerobă cu producere de biogaz; ● tratarea termică; ● tratarea mecanobiologică (degradare aerobă) cu producere de deşeuri stabilizate, depozitabile.
\nToate deşeurile biodegradabile contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră atunci când sunt depozitate. Pentru deşeurile care se degradează rapid, cum ar fi deşeurile provenite de la produsele alimentare sau de bucătărie, digestia anaerobă aduce beneficii din punctul de vedere al schimbărilor climatice comparativ cu depozitarea, în timp ce procesul de compostare are un potenţial evident în stocarea carbonului în sol şi îmbunătăţirea fertilităţii solului, care pot conferi avantaje suplimentare privind schimbările climatice.
\nAcţiunile pot viza: (i) încurajarea tehnologiei de digestie (fermentare) anaerobă; (îi) încurajarea compostării la nivelul gospodăriilor individuale.
\nSe remarcă procentajul foarte mare de deşeuri biodegradabile, care în momentul de faţă sunt direcţionate către depozitele de deşeuri.
\nAplicarea Directivei 2008/98/CE impune ţării noastre obiective ambiţioase: reciclarea până în 2020 în proporţie de 50% a deşeurilor menajere şi 70% a deşeurilor din construcţie şi demolare. De asemenea, legislaţia europeană impune obiective de reciclare pentru materialele din ambalaje (sticlă, metale, plastice), precum şi pentru deşeurile biodegradabile. Însă deşeurile reziduale şi fracţiile, care nu respectă standardele de reciclare, dar au o valoare calorică corespunzătoare (de exemplu, reziduurile de plastic, hârtie, lemn, textile, cauciuc din deşeurile municipale) pot fi şi ar trebui să fie supuse valorificării sau unui tratament termic în instalaţii cu recuperare de energie echipate corespunzător.
\nÎn prezent există numeroase opţiuni tehnice (cu grade diferite de maturitate) pentru valorificarea energetică a potenţialului util din deşeurile municipale.
\nAlegerea acestora, respectând însă legislaţia europeană şi naţională în domeniu, depinde de beneficiile asociate fiecărei opţiuni, câştigurile realizate din punctul de vedere al protecţiei mediului, dar şi de cunoaşterea unor date esenţiale, cum ar fi compoziţia şi puterea calorică a deşeurilor municipale tratate în vederea valorificării energetice. Implementarea unui model sau a altuia de generare a energiei termice sau electrice ar putea îmbunătăţi şi mai mult utilizarea energiei regenerabile derivate din deşeuri. În mod similar biocarburanţii proveniţi din deşeuri pot oferi de-a lungul ciclului de viaţă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, având o durabilitate bună din punctul de vedere al caracteristicilor în comparaţie cu acele culturi care stau la baza biocombustibililor.
\nEste recunoscut faptul că în România potenţialul de recuperare a energiei din deşeuri nu este exploatat într-un procentaj semnificativ, fiind utilizată în continuare eliminarea prin depozitare într-un grad foarte ridicat, grad motivat în mare parte prin nivelul de suportabilitate scăzut al populaţiei pentru plata taxelor/tarifelor de eliminare a deşeurilor.
\nCu toate acestea, autorităţile competente sunt conştiente de faptul că trebuie să se introducă tehnici şi tehnologii noi pentru gestionarea deşeurilor. Neavând cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a integra astfel de tehnologii la nivel naţional, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice îşi propune ca în perioada următoare să susţină conceptul de waste to energy, ţinând cont de următoarele aspecte:
\nIncinerarea/coincinerarea (coprocesarea) poate reprezenta o \"opţiune\" de completare a sistemului de management integrat al deşeurilor. Însă nu poate fi implementată numai pentru \"eficienţa energetică\", ci ea trebuie să vină în completarea sistemului integrat de management al deşeurilor şi în corelare cu introducerea colectării separate a staţiilor de transfer, a staţiilor de sortare, a staţiilor de compostare etc. În acelaşi timp se va contribui la scăderea gradului de utilizare a combustibililor tradiţionali şi la respectarea ţintelor de emisii de gaze cu efect de seră.
\nTrebuie menţionat faptul că pentru creşterea eficienţei coincinerării/coprocesării în procesele industriale care pot utiliza deşeuri municipale drept combustibil secundar este nevoie de o fracţie cu un nivel caloric stabil şi de un flux de deşeuri constant. Pentru a obţine o astfel de fracţie trebuie să existe o etapă de pretratare a deşeurilor municipale solide, iar una dintre opţiuni este tratarea mecanico-biologică (TMB).
\nTMB reprezintă un termen utilizat pentru procesele şi instalaţiile de tratare a deşeurilor reziduale care combină:
\nDiferitele instalaţii de TMB variază din punctul de vedere:
\nFermentarea (digestia) anaerobă Din punctul de vedere al ierarhiei deşeurilor, digestia anaerobă este clasificată, în general, în \"alte operaţii de recuperare\", deoarece în urma procesului rezultă un produs utilizabil - biogazul.
\nDigestia anaerobă presupune două etape principale:
\nÎn urma procesului de fermentare rezultă un digestat (substrat), care este ulterior deshidratat şi poate fi utilizat drept compost. Partea lichidă este reintrodusă în procesul de fermentare.
\nCa urmare a acestui proces se obţin ca produşi finali compostul şi biogazul [50-70% metan, 30-50% CO(2)]. În ceea ce priveşte balanţa energetică (necesar/producţie/net), aceasta este estimată la - 60-80/120-310/150-250 kWh/t material de intrare.
\nDin punctul de vedere al criteriilor de mediu, digestia anaerobă presupune un impact mai scăzut decât reciclarea deşeurilor, în special pentru anumite fluxuri de deşeuri (deşeurile alimentare).
\nAceastă tehnologie prezintă avantaje şi în ceea ce priveşte generarea şi livrarea biogazului produs, acesta fiind generat cu o rată constantă, ceea ce permite livrarea (sub formă de energie electrică) sau stocarea acestuia.
\nDintre produsele obţinute în urma digestiei anaerobe, putem menţiona:
\nInstalaţiile de digestie anaerobă pot prelua atât deşeuri municipale, cât şi nămoluri rezultate din staţiile de epurare şi pot avea diverse capacităţi, în funcţie de necesităţile zonei de arondare.
\nÎn prezent, România nu beneficiază de astfel de instalaţii, dar, având în vedere că există materii prime disponibile, nu este nicio îndoială că industria are capacitatea de a se dezvolta.
\nÎn cadrul proiectului POSM/6/AT/I.1.2010, finanţat prin Fondul de coeziune al cărui beneficiar a fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, a fost elaborată Strategia naţională de gestionare a nămolurilor de epurare, care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
\nPrezentul document stabileşte direcţia strategică de prevenire a generării deşeurilor şi de gestionare a acestora, în România, până în anul 2020. Pentru a lua în considerare pe deplin şi a reflecta rapid schimbările de mediu referitoare la gestionarea deşeurilor, prevederile strategiei vor fi dezvoltate în cadrul Planului naţional de gestionare a deşeurilor.
\nAutoritatea publică centrală pentru protecţia mediului va asigura revizuirea acestui document în situaţia în care apar elemente europene legislative/strategice noi, necunoscute la data redactării acestei strategii.
\nSNGD reprezintă un reper important în procesul de punere în aplicare a Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi de stabilire a unei abordări integrate în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor în cadrul Guvernului şi în societate, în sens mai larg.
\nSNGD oferă cadrul în care acţiunile diferitelor părţi interesate sunt localizate. Această strategie se adresează tuturor: Guvern, industrie, sindicate, organizaţii comunitare şi nonguvernamentale, precum şi publicului larg.
\nProcesul de elaborare a implicat consultări ample cu toate părţile interesate.
\nStrategia continuă să recunoască pe deplin următoarele:
\nNu în ultimul rând trebuie subliniat faptul că, dacă continuăm să susţinem acest model economic tradiţional de \"creştere, consum şi evacuare\" şi dacă \"obiceiurile noastre rămân neschimbate, ne va trebui mai mult decât un Pământ în plus pentru a susţine nivelul nostru actual de producţie şi consum şi pentru a suporta acumularea de deşeuri pe care nu mai avem unde să le depozităm. Economia este tensionată deoarece lumea noastră materială operează pe baza resurselor fizice pe care nu le avem şi a deşeurilor pe care nu mai avem unde să le ascundem. Poate că prima schimbare pe care trebuie să o facem este oprirea producerii şi consumului de bunuri de care nu avem nevoie într-adevăr şi care produc deşeuri pe care nu le doreşte nimeni.\"*42) ____________ *42) Economia albastră, 10 ani, 100 de inovaţii, 100 de milioane de locuri de muncă - Gunter Pauli. _________