{"html": "<div class=\"lf-doc\"><div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>și (2)], în ambele ipoteze mandatul prelungindu-se până la întrunirea legală a noului Parlament. ... 138. Rezultă că, astfel interpretat, art. 63 alin. (2) din Constituție consacră o reglementare suplă pentru a asigura posibilitatea organizării alegerilor în ipoteza în care situații obiective ce nu sunt de natura celor care duc la prelungirea de drept a mandatului împiedică organizarea alegerilor la termen. Mai mult, organizarea alegerilor în cursul celor trei luni ulterioare datei încetării mandatului Parlamentului de 4 ani reprezintă o garanție suplimentară a faptului că acesta își exercită în mod efectiv și plenar mandatul de 4 ani, prevenindu-se, pe cât posibil, interferarea campaniei electorale cu activitatea legislativă.</div>\n<p class=\"lf-p\">Rezultă că mandatul Parlamentului este de principiu de 4 ani [art. 63 alin. (1) teza întâi din Constituție], dar, prin aplicarea art. 63 alin. (2) și (3) din Constituție, acesta se prelungește și poate ajunge la cel mult 4 ani 3 luni și 20 de zile. ... 139. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, în urma adoptării Legii nr. 373/2004, s-a valorificat interpretarea textualistă a art. 63 alin. (2) din Constituție și s-a instituit o nouă regulă, și anume ca data alegerilor să fie stabilită în interiorul mandatului, sens în care a fost împuternicit și Guvernul. Astfel, excepția de la această regulă a devenit stabilirea datei alegerilor în afara mandatului, în termen de cel mult 3 luni de la expirarea acestuia.</p>\n<p class=\"lf-p\">Or, derogarea de la regula stabilită prin Legea nr. 373/2004 și preluată de legile succesive, și anume Legea nr. 35/2008 și Legea nr. 208/2015, se poate face numai prin lege organică, Guvernul neavând competența să deroge, prin hotărâre, de la mandatul legal încredințat de Parlament de a stabili data alegerilor conform practicii instituite inițial prin Legea nr. 373/2004 și menținute prin legile succesive referitoare la alegerea Camerei Deputaților și a Senatului. ... 140. În consecință, Curtea reține că această competență a Guvernului poate fi acordată/stabilită numai pentru situația alegerilor la termen, în care data alegerilor se fixează în interiorul duratei mandatului aflat în curs. Acesta este și sensul art. 6 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(2)</span>din Legea nr. 208/2015. Situația alegerilor la termen asigură o succesiune firească a mandatului Camerelor, cu respectarea cât mai fidelă a duratei acestuia de 4 ani, și reprezintă regula în ceea ce privește desfășurarea procedurii de alegere periodică a Camerelor. ... 141. În schimb, dacă Parlamentul apreciază că există incertitudini cu privire la organizarea alegerilor în cadrul acestui termen datorată situației din țară, are obligația constituțională de a retrage, în mod temporar, competența acordată Guvernului, asumându-și astfel și decizia politică de a organiza alegerile după expirarea mandatului, în funcție de evoluția situației epidemiologice din țară. Având în vedere art. 63 alin.</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(2)</span>din Constituție, Guvernul oricum nu are competența de a stabili o dată a alegerilor după expirarea duratei mandatului Camerelor. Astfel, motive cu caracter obiectiv pot determina stabilirea unor abateri de la regula organizării alegerilor în interiorul mandatului Camerelor (alegerile la termen), ipoteză în care nu se pot folosi aceleași instrumente juridice de natură tehnică precum cele aplicabile situației regulă. Dacă trebuie luată decizia politică de organizare a alegerilor în afara duratei mandatului Camerelor, aceasta nu poate fi asumată printr-un act administrativ, ci printr-o lege, înțeleasă ca act politico-juridic al Parlamentului, pentru că numai acesta are legitimitatea constituțională să ia decizii ce privesc chiar fundamentele democrației constituționale (durata mandatului Camerelor sau caracterul periodic al alegerilor). ... 142.</div>\n<p class=\"lf-p\">Rezultă că asumarea voinței politice de a organiza alegeri peste termen - după expirarea duratei mandatului Parlamentului - nu poate fi realizată de Guvern, ci numai de Parlament. Decizia politică de organizare a alegerilor parlamentare după expirarea duratei mandatului Camerelor, cu consecința prelungirii de drept a mandatului acestora, ține în mod intrinsec de rolul Parlamentului prevăzut de art. 61 alin. (1) din Constituție, Guvernul reținând, în speță, doar competențele sale pur administrative referitoare la organizarea executării legilor (și anume aspectele referitoare la organizarea propriu-zisă a alegerilor, cu referire, spre exemplu, la stabilirea calendarului acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale).</p>\n<p class=\"lf-p\">Numai autoritatea reprezentativă care exercită suveranitatea națională poate decide o asemenea măsură, pentru că decizia stabilirii datei alegerilor peste termen se află în legătură directă cu suveranitatea națională. ... 143. Astfel cum s-a arătat în Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, paragraful 115, Guvernul este o autoritate executivă, fiind numit de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat de Parlament [art. 85 alin. (1) din Constituție]. Acesta nu este un organ reprezentativ constituit în urma unor alegeri, astfel că poporul nu poate exercita suveranitatea națională prin intermediul său. Guvernul nu are legitimitatea populară necesară stabilirii datei alegerilor parlamentare după expirarea duratei mandatului Camerelor și, prin urmare, nu are nici competența funcțională să ia o asemenea decizie.</p>\n<p class=\"lf-p\">Parlamentul, exercitând suveranitatea națională ca organ reprezentativ suprem al poporului român și în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, este singura autoritate publică în măsură să stabilească dacă se impune o derogare de la cadrul normativ firesc al stabilirii datei alegerilor, cu consecința prelungirii de drept a mandatului Camerelor. ... 144. Cu privire la competența Guvernului de a stabili data alegerilor, Curtea constată că aceasta este de nivel legal și poate fi oricând eliminată prin lege sau, astfel cum s-a întâmplat în cazul de față, să se reglementeze o derogare de la aceasta tot prin lege. Nu este o cerință constituțională ca Guvernul să fie cel care stabilește data alegerilor, ci doar o opțiune politică a Parlamentului.</p>\n<p class=\"lf-p\">De altfel, în privința problemei stabilirii datei alegerilor locale de către Parlament sau Guvern, prin Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, Curtea a constatat că „Parlamentul poate reține această competență în măsura în care prin lege derogă de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 115/2015. În lipsa unei asemenea derogări exprese, urmează să se aplice dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 115/2015, caz în care competența de a stabili data alegerilor revine Guvernului. Astfel, din punct de vedere constituțional, ambele soluții legislative sunt posibile“. În același sens, Curtea reține, astfel cum s-a arătat, că anterior chiar legiuitorul a stabilit data alegerilor parlamentare, art. 120 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>din Legea nr. 373/2004 stabilind expressis verbis că „Alegerile din anul 2004 pentru Camera Deputaților și Senat, precum și pentru funcția de Președinte al României au loc la data de 28 noiembrie 2004“. ... 145. Prin urmare, nimic nu împiedică Parlamentul să deroge de la reglementarea de drept comun referitoare la autoritatea competentă să stabilească data alegerilor parlamentare. ... 146. Parlamentul, exercitând suveranitatea națională ca organ reprezentativ suprem al poporului român și în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, este singura autoritate publică în măsură să stabilească dacă se impune o derogare de la cadrul normativ firesc al asigurării periodicității alegerilor (a se vedea și Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, paragraful 116). ... 147.</div>\n<p class=\"lf-p\">Având în vedere cele expuse, rezultă că Parlamentul are deplina competență de a stabili data alegerilor printr-o lege ordinară sau organică, după caz, în funcție de decizia politică de a organiza alegeri în interiorul mandatului Camerelor sau în termenul de 3 luni consecutiv expirării acestuia. În lipsa unei legi de stabilire a datei alegerilor parlamentare, acestea pot avea loc doar în interiorul duratei mandatului de 4 ani al Camerelor, alegerile organizându-se la termen, pe când, în condițiile unei asemenea legi, se pot organiza alegeri parlamentare atât la termen, cât și peste termen, decizia politică în acest sens aparținând în exclusivitate Parlamentului. ... 148. Prin urmare, Curtea constată că art. 1 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>din legea criticată nu încalcă art. 61, art. 63 alin. (1), (2) și (4) și art. 147 alin. (4) din Constituție. ... 149. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin că, în situația stabilirii unei date cu depășirea termenului constituțional prevăzut de art. 63, se ajunge și la încălcarea dispozițiilor art. 36 și ale art. 37 din Constituție, referitoare la dreptul de a alege și cel de a fi ales. ... 150. Cu privire la această critică, Curtea reiterează faptul că eventualele temeri în sensul că Parlamentul ar putea să nu adopte respectiva lege într-un timp util nu se justifică, pentru că orice autoritate publică (Parlament/Guvern) trebuie să acționeze potrivit Constituției și cu respectarea normelor de loialitate constituțională.</div>\n<p class=\"lf-p\">Nicio autoritate publică îndrituită să sesizeze Curtea Constituțională nu își poate fundamenta o critică de neconstituționalitate pe presupuse atitudini/conduite/fapte/acte eventuale ce s-ar petrece în viitor. Astfel de cereri cu caracter imaginar nu pot forma obiectul unei jurisdicții, neputând fi deduse nici judecății instanțelor judecătorești, nici a Curții Constituționale. Prin urmare, o normă juridică nu poate fi neconstituțională numai pentru faptul că ar exista posibilitatea ca o autoritate publică desemnată prin aceasta să nu adopte un act sau să acționeze împotriva Constituției. ... 151. Prin urmare, Curtea constată că art. 1 alin. (1) din legea supusă controlului de constituționalitate nu încalcă art. 36, art. 37 și art. 63 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>, (2) și (4) din Constituție. ... (2.2.4.) Critici de neconstituționalitate raportate la art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (1) și (3) lit. a) și art. 147 alin. (4) din Constituție152. Autorii obiecției de neconstituționalitate apreciază că adoptarea unei legi având drept unic obiect de reglementare stabilirea datei alegerilor ca lege organică reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la domeniile rezervate legii organice. ... 153. Curtea reține că domeniile rezervate legilor organice își găsesc enumerarea limitativă și expresă în textul Constituției (a se vedea în acest sens Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, și Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragrafele 41 și 42).</div>\n<p class=\"lf-p\">Domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituției, fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii (a se vedea și Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 30).</p>\n<p class=\"lf-p\">Art. 73 alin. (3) din Constituție este o normă de strictă interpretare și aplicare (Decizia nr. 419 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 31 iulie 2019, paragraful 41). Stabilirea caracterului organic sau ordinar al legii are relevanță și cu privire la respectarea procedurii de adoptare a legilor, așa cum aceasta este consacrată în Legea fundamentală. Astfel, ordinea în care cele două Camere ale Parlamentului vor dezbate proiectul sau propunerea legislativă depinde și de caracterizarea legii, în funcție de aceasta urmând să fie determinată Camera competentă să adopte legea în calitate de primă Cameră sesizată, respectiv Cameră decizională, în temeiul art. 75 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>din Constituție. Așadar, calificarea inițială a legii ce urmează să fie adoptată, ca organică sau ordinară, are influență asupra procesului legislativ, determinând parcursul proiectului de lege sau al propunerii legislative (a se vedea Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 537 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 6 august 2018, sau Decizia nr. 235 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 19 iunie 2020, paragraful 55). ... 154. Textul Constituției nu cuprinde o prevedere care să reglementeze în mod expres caracterul organic al legii de stabilire a datei alegerilor parlamentare.</div>\n<p class=\"lf-p\">Curtea reține că, potrivit art. 64 alin. (4) teza a doua din Constituție, „(4) Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice“. Cu alte cuvinte, ca urmare a deciziei sale de a stabili data alegerilor parlamentare după expirarea mandatului, Parlamentul nu poate funcționa ca legiuitor constituant derivat și nici ca legiuitor organic. ... 155. Luarea unei măsuri legislative de către Parlament, care are ca finalitate limitarea plenitudinii sale de legiferare, în sensul de a nu putea reglementa în domeniul legii organice, poate fi realizată numai printr-o lege de același nivel domeniului în care Parlamentul nu mai poate legifera, și anume prin lege organică.</p>\n<p class=\"lf-p\">Prin urmare, însăși art. 63 alin. (4) din Constituție prevede, în mod implicit, că actul legislativ care determină prelungirea mandatului Camerelor este legea organică. Parlamentul, în situația antereferită, se află în prelungirea mandatului său constituțional, iar pe durata prelungirii acestuia, în ipoteza art. 63 alin. (4) din Constituție, are prerogative limitate în materie de legiferare, astfel că o asemenea decizie trebuie luată cu o majoritate mai amplă. O decizie politică ce are drept efect limitarea funcției de legiferare trebuie luată, în consecință, prin acte de aceeași tipologie precum cele care nu vor mai putea fi emise în perioada menționată. ... 156. Rezultă că o lege organică, adoptată cu majoritatea voturilor deputaților și senatorilor, reprezintă o garanție procedurală necesară, care acordă o semnificație și greutate deosebite deciziei astfel luate.</p>\n<p class=\"lf-p\">Prin urmare, decizia de stabilire a datei alegerilor parlamentare după expirarea duratei mandatului Camerelor, cu consecința prelungirii mandatului acestora, se adoptă cu cea mai restrictivă și anevoioasă procedură de legiferare posibilă, oferindu-se o garanție suplimentară în sensul protecției drepturilor opoziției parlamentare. ... 157. În consecință, coroborând art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituție - potrivit căruia prin legi organice se reglementează și în alte domenii decât cele prevăzute la art. 73 alin. (3) lit. a)-s) în măsura în care în Constituție se dispune în acest sens - cu art. 63 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că stabilirea datei alegerilor după expirarea mandatului Parlamentului se face prin lege organică, iar înainte de expirarea mandatului Parlamentului, prin lege ordinară.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, dacă Parlamentul opta ca data stabilirii alegerilor parlamentare să fie hotărâtă prin lege ordinară, aceasta însemna că data antereferită trebuia să se plaseze în interiorul duratei de 4 ani a mandatului Camerelor, însă, prin art. 1 alin. (1) din legea criticată, Parlamentul a optat pentru adoptarea unei legi organice de stabilire a datei alegerilor, ceea ce înseamnă că alegerile parlamentare vor avea loc peste termen, așadar, într-un termen de cel mult 3 luni de la expirarea mandatului de 4 ani a Camerelor. ... 158. Prin urmare, Curtea constată că art. 1 alin. (1) din legea criticată nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (1) și (3) lit. a) și art. 147 alin. (4) din Constituție. ...</p>\n<p class=\"lf-p\">159.</p>\n<p class=\"lf-p\">Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ...</p>\n<p class=\"lf-p\">CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:</p>\n<p class=\"lf-p\">Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.</p>\n<p class=\"lf-p\">Definitivă și general obligatorie.</p>\n<p class=\"lf-p\">Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.</p>\n<p class=\"lf-p\">Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.</p>\n<p class=\"lf-p\">PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că sesizările formulate de Președintele României și de Guvern trebuiau admise și constatată neconstituționalitatea dispozițiilor Legii privind unele măsuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016 pentru argumentele ce urmează a fi expuse.</p>\n<p class=\"lf-p\">Cadrul constituțional referitor la durata mandatului Parlamentului este reprezentat de dispozițiile art. 63 din Constituție, potrivit cărora:(1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora.(2) Alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.(3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.(4) Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continuă procedura în noul Parlament.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">1.</span>Dispozițiile art. 63 alin. (1) teza întâi instituie regula potrivit căreia durata mandatului Parlamentului este de 4 ani. Mandatul începe, potrivit alin. (3), în cel mult 20 de zile de la data alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, în ziua în care Președintele convoacă noul Parlament. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 70 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. [...]“. Mandatul încetează/expiră după 4 ani de la data primei întruniri legale. Sub aspectul naturii sale juridice, termenul de 4 ani este un termen care privește „desfășurarea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice și, prin urmare, în măsura în care nu se prevede altfel în mod expres, nu se calculează pe zile libere“ (Decizia nr. 233 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 28 decembrie 1999).</div>\n<p class=\"lf-p\">În consecință, întrucât dreptul public este supus regulii în virtutea căreia termenele se calculează pe zile calendaristice, rezultă că „se includ în termen și ziua în care acesta începe să curgă și ziua când se împlinește“ (Decizia nr. 89 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 19 februarie 2010, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018).Având în vedere, pe de o parte, rangul constituțional al instituției Parlamentului, rolul său esențial în existența statului democratic și de drept, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român [art. 61 alin. (1) din Constituție], și, pe de altă parte, caracterul periodic al mandatului său de reprezentare, fiind ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale [art. 62 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>din Constituție], pentru a evita eventualele perioade de hiatus între data expirării mandatului de 4 ani al vechiului Parlament și data întrunirii legale a noului Parlament, legiuitorul constituant a instituit regula potrivit căreia „mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament“ [art. 63 alin. (4) din Constituție], menită să asigure continuitatea acestei instituții fundamentale a statului. Prelungirea mandatului se realizează pentru intervalul scurs de la data împlinirii termenului de 4 ani până la data întrunirii legale a Camerelor Parlamentului deja alese potrivit procedurilor legale, iar „în această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice“.</div>\n<p class=\"lf-p\">Cu alte cuvinte, în acest interval, mandatul Parlamentului este unul limitat, având ca scop doar asigurarea continuității instituționale până la începerea mandatului noului Parlament. Este evident că perioada de prelungire în această ipoteză este una scurtă (câteva zile), fiind în strânsă legătură cu validarea alegerii membrilor noului Parlament și depunerea jurământului de către aceștia, respectiv cu data convocării noului Parlament de către Președintele României. ...</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">2.</span>De la regula duratei de 4 ani a mandatului Parlamentului, analizată mai sus, legiuitorul constituant a prevăzut 4 situații de excepție, care, dacă sunt întrunite, conduc la prelungirea de drept a mandatului de 4 ani. Acestea sunt menționate strict și limitativ de art. 63 alin. (1) teza a doua și sunt starea de mobilizare, starea de război, starea de asediu și starea de urgență.Prelungirea de drept a mandatului presupune că în cursul exercitării acestuia, deci înainte de expirarea sa, a intervenit una dintre stările excepționale menționate, care împiedică organizarea scrutinului pentru alegerea noului Parlament și determină abaterea de la norma constituțională care consacră regula periodicității alegerilor, o dată la patru ani.Pentru a atenua conflictul între cele două situații - cea de normalitate, guvernată de art. 63 alin.</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>teza întâi, alin. (3) și (4), respectiv cea excepțională, guvernată de art. 63 alin. (1) teza a doua și alin. (2) -, legiuitorul constituant a instituit un set de reguli, de strictă și limitativă interpretare. Astfel, (i) pe perioada prelungirii de drept a mandatului Parlamentului nu este incidentă interdicția prevăzută de art. 63 alin. (4), potrivit căreia „nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice“, ci interdicția prevăzută de art. 152 alin. (3) din Constituție, potrivit căreia „Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de război“. Cu alte cuvinte, în 3 din cele 4 cazuri de excepție de la regula mandatului de 4 ani, în perioada de prelungire a mandatului Parlamentului, acesta nu poate modifica Legea fundamentală, însă pe toată durata de prelungire, indiferent de cauza generatoare, Parlamentul își poate exercita toate celelalte atribuții de legiferare, în virtutea rolului său de organ reprezentativ suprem al poporului român. (ii) Cazurile excepționale, care derogă de la regula instituită de art. 63 alin. (1) teza întâi din Constituție, au un efect expres determinat cu privire la durata mandatului Parlamentului, dispozițiile art. 63 alin. (1) teza a doua stabilind că acesta se prelungește până la încetarea stării care a generat prelungirea. Așadar, prelungirea de drept a mandatului se realizează pentru intervalul scurs de la data împlinirii termenului de 4 ani până la data la care actul juridic (hotărâre a Parlamentului sau decret al Președintelui României) prin care s-a declarat starea de mobilizare, starea de război, starea de asediu sau starea de urgență își încetează efectele. Altfel spus, mandatul Parlamentului încetează/expiră odată cu încetarea stării excepționale care a generat prelungirea de drept. (iii) În continuare, norma constituțională [art. 63 alin. (2)] prevede expres că „alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului [...]“. Așadar, după încetarea stării care a împiedicat organizarea scrutinului pentru alegerea noului Parlament în termenul care să respecte regula mandatului de 4 ani și implicit expirarea mandatului prelungit de drept, Constituția prevede organizarea alegerilor într-un interval care nu poate depăși 3 luni. (iv) În perioada cuprinsă între data expirării mandatului prelungit de drept și data întrunirii noului Parlament sunt incidente dispozițiile aplicabile în starea de normalitate, respectiv art. 63 alin.</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(3)</span>și (4) din Constituție. ...</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">3.</span>Din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor constituționale ale art. 63, rezultă că dispozițiile art. 63 alin. (2) care prevăd organizarea scrutinului electoral în termen de 3 luni de la expirarea mandatului nu pot viza decât ipoteza mandatului prelungit de drept ca urmare a existenței unei stări excepționale. O interpretare contrară, potrivit căreia numai după expirarea mandatului de 4 ani se pot organiza alegeri pentru un nou Parlament, ar determina concluzia că mandatul Parlamentului este întotdeauna mai mare de 4 ani, cuprinzând în plus perioada de cel mult 3 luni pentru organizarea alegerilor și cele 20 de zile de la alegeri în care poate fi convocat noul Parlament. Or, o atare interpretare nu poate fi acceptată, întrucât contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 63 alin. (1) teza întâi din Constituție.De altfel, constatăm că, în aplicarea dispozițiilor art. 63 din Constituție, în interpretarea conform căreia art. 63 alin. (2) este aplicabil exclusiv în ipotezele prevăzute de art. 63 alin. (1) teza a doua, ultimele patru scrutine parlamentare, organizate începând din anul 2000 și până în prezent, au fost organizate înainte de expirarea mandatului de 4 ani al Parlamentului în exercițiu, tocmai pentru a înlătura orice posibilitate de prelungire în exces a mandatului și, implicit, de nesocotire a prevederilor art. 63 alin. (1) și (4) din Constituție. ...</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">4.</span>Examinând obiecția de neconstituționalitate, reținem că obiectul de reglementare al legii supuse controlului - lege privind unele măsuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016 - are o sferă de incidență care se limitează strict la alegerile parlamentare ce vizează mandatul noului Parlament. Mai mult, potrivit art. 1 alin. (1) din lege, se stabilește că, prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, „data alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților ce vor fi organizate ca urmare a expirării mandatului Parlamentului, aflat în curs de exercitare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se stabilește prin lege organică, cu cel puțin 60 de zile înaintea datei alegerilor“.</div>\n<p class=\"lf-p\">Derogarea de la legea în vigoare constă în trei aspecte: (i) organizarea alegerilor după expirarea mandatului Parlamentului, (ii) stabilirea datei alegerilor prin lege organică, iar nu prin hotărâre a Guvernului și (iii) stabilirea datei se face cu cel puțin 60 de zile înaintea datei alegerilor, iar nu cu 90 de zile cum prevede legea în vigoare.Având în vedere că dispozițiile art. 63 alin. (2) din Constituție care prevăd organizarea scrutinului electoral în termen de 3 luni de la expirarea mandatului vizează exclusiv ipoteza mandatului prelungit de drept ca urmare a existenței unei stări excepționale, constatăm că opțiunea legiuitorului de a adopta o lege derogatorie de la dreptul comun în materia alegerilor parlamentare pentru scrutinul organizat ca urmare a expirării mandatului Parlamentului aflat în curs de exercitare contravine prevederilor art. 63 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>din Constituție, în condițiile în care, în România, nu este declarată niciuna dintre cele 4 situații de excepție care determină prelungirea de drept a mandatului de 4 ani. Noua reglementare, cu incidență limitată la scrutinul organizat ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016, conferă Parlamentului dreptul de a-și prelungi mandatul, independent de existența unei stări excepționale, cu încălcarea normei imperative cuprinse în art. 63 alin. (1) teza întâi din Constituție. Mai mult, cauzele prelungirii mandatelor care nu se încadrează în niciuna dintre situațiile care justifică, potrivit Constituției, prelungirea mandatelor aleșilor încalcă principiul periodicității alegerilor și dispozițiile art. 1 alin.</div>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(5)</span>din Constituție, care consacră obligația respectării Constituției, supremației sale și a legilor.Pe de altă parte, apreciem că dacă intenția legiuitorului ar fi fost instituirea unor norme derogatorii pentru reglementarea cazurilor excepționale care presupun organizarea alegerilor după expirarea mandatului Parlamentului, atunci legea adoptată ar fi trebuit să aibă caracter general și să fie aplicabilă în toate situațiile în care mandatul prelungit de drept al Parlamentului expiră, iar nu doar a celui „aflat în curs de exercitare la data intrării în vigoare a prezentei legi“. Pentru acest motiv, apreciem că legea supusă controlului încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, din perspectiva principiului legalității, respectiv a condiției privind claritatea și previzibilitatea normelor legale.În fine, instabilitatea legislativă în materie electorală, determinată de modificarea acestei legislații, cu precădere, în anii electorali, s-a relevat a fi nu doar un factor de incertitudine juridică, ci și o cauză a deficiențelor acestei legislații, constatate cu prilejul aplicării sale.</div>\n<p class=\"lf-p\">Prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Curtea a admis obiecția de neconstituționalitate și a sancționat modificarea legislației electorale într-un an în care au loc alegeri, cu consecința încălcării, prin legea criticată, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât modificările operate de lege au generat „dificultăți suplimentare autorităților însărcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptării la procedura nou instituită și operațiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune“, „dificultăți în exercitarea dreptului de vot, dificultăți care pot avea ca efect, în cele din urmă, restrângerea exercițiului acestui drept“.</p>\n<p class=\"lf-p\">Astfel, având în vedere că mandatul Parlamentului aflat în curs de exercitare expiră la 4 ani de la data învestirii sale (19 decembrie 2016), respectiv în data de 18 decembrie 2020, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, prin Hotărârea Guvernului nr. 744 din 3 septembrie 2020 privind stabilirea datei alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 4 septembrie 2020, Guvernul a adus la cunoștința publică data scrutinului, respectiv 6 decembrie 2020. Prin urmare, intrarea în vigoare a legii supuse controlului, care dă dreptul Parlamentului de a adopta o lege organică prin care să stabilească data alegerilor, deci implicit să prelungească mandatul în curs al Parlamentului, independent de existența uneia dintre stările excepționale prevăzute de art. 63 alin.</p>\n<div class=\"lf-abs\"><span class=\"lf-abs-num\">(1)</span>teza a doua din Constituție, cu doar câteva zile înainte de expirarea mandatului de 4 ani, demonstrează caracterul arbitrar al intervenției legislative și încalcă principiile statuate de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție, respectiv principiul securității raporturilor juridice în materie constituțională și cel al colaborării loiale între instituțiile statului.Având în vedere această împrejurare, nu putem decât să constatăm că, dacă actul normativ adoptat de Parlament și validat de Curtea Constituțională ar fi avut caracter de generalitate, acesta s-ar fi aplicat în viitor, în procedurile electorale ulterioare celei în curs (a se vedea în acest sens Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013), însă, dată fiind sfera sa limitată de incidență, respectiv alegerile parlamentare ce vizează Parlamentul ce succedă celui ales în 2016, actul normativ nu poate produce efecte juridice. ...</div>\n<p class=\"lf-p\">În concluzie, apreciem că Legea privind unele măsuri pentru organizarea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, ca urmare a încetării mandatului Parlamentului ales în anul 2016, este neconstituțională, în ansamblul său, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 63 alin. (1) din Legea fundamentală.</p>\n<p class=\"lf-p\">Judecător,Daniel Marius Morar -----</p></div>", "next": 0}