Libertatea alegătorilor de a-și exprima voința politică implică în primul rând ca procedura de votare prevăzută de lege să fie respectată. În practică, alegătorii trebuie să aibă posibilitatea să voteze pentru listele sau candidații înregistrați în circumscripția electorală în care au domiciliul sau reședința, ceea ce înseamnă că ei trebuie să primească buletinele de vot în care sunt înscrise numele acelor candidați în vederea exercitării dreptului de vot (Raportul explicativ, paragraful 27). Având în vedere că, pe de o parte, potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 208/2015, numărul de mandate pentru Senat, respectiv pentru Camera Deputaților se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripții electorale la normele de reprezentare, și, pe de altă parte, potrivit art. 54 alin. (2) și (3) din Legea nr. 208/2015, depunerea candidaturilor este condiționată de dovada susținerii unui minimum de alegători înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședința în circumscripția respectivă, apare nu numai ca firesc, dar este în logica și în scopul legii ca exercitarea dreptului de vot al cetățenilor dintr-o anumită circumscripție electorală să se realizeze cu privire la persoanele înscrise pe listele de candidați și candidaturile independente pentru Senat și Camera Deputaților din respectiva circumscripție. ...
\n106.
\nAvând în vedere că „prin votul corpului electoral se aleg nu partide, ci parlamentari“ (Decizia nr. 1490 din 17 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010), Curtea reține că art. 69 din Constituție constituie fundamentul juridic al mandatului reprezentativ. Acest text constituțional constituie cheia principală în interpretarea raporturilor constituționale dintre parlamentar, pe de o parte, și alegătorii lui, partidele sau formațiunile politice care au susținut respectiva candidatură și Camera din care face parte parlamentarul, pe de altă parte. Consecința juridică a mandatului reprezentativ este aceea că, sub aspectul conținutului mandatului parlamentar, în exercitarea acestuia, membrii Parlamentului reprezintă poporul și, în temeiul art. 2 din Constituție, exercită, în numele acestuia, suveranitatea națională. Ca expresie a voinței generale, mandatul parlamentarului se integrează în puterea legiuitoare, organ constituțional colectiv, însă exercitarea sa se realizează individual în cadrul Camerei din care parlamentarul face parte. Cu alte cuvinte, întrucât voința generală se realizează la nivelul Parlamentului, acesta, în ansamblul său, are un mandat ce rezultă din modul de exercitare și realizare a mandatului fiecărui parlamentar. ...
\n107.
\nÎn această lumină, modul de dobândire a mandatului de către fiecare parlamentar este esențial pentru respectarea principiului reprezentativității. Ca expresie a acestui principiu, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 208/2015 stabilesc că senatorii și deputații se aleg prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporționale, numărul de mandate pentru Senat, respectiv pentru Camera Deputaților determinându-se prin raportare la numărul de locuitori al fiecărei circumscripții electorale (un deputat la 73.000 de locuitori, un senator la 168.000 de locuitori), fără ca numărul mandatelor de senator dintr-o circumscripție electorală să fie mai mic de 2, iar cel de deputat, mai mic de 4 (prin anexa nr. 1 la lege este stabilit numărul de mandate pentru Senat, respectiv pentru Camera Deputaților, pe fiecare circumscripție în parte). Stabilirea acestor norme de reprezentare constituie doar premisa respectării principiului menționat, ceea ce îi dă consistență de facto fiind alegerea persoanelor care vor ocupa aceste mandate de către înșiși cetățenii pentru care acestea au fost create, și anume cei care au domiciliul sau reședința în respectiva circumscripție electorală. ...
\n108.
\nPrin urmare, întrucât, pe de o parte, deputații și senatorii reprezintă în Parlamentul României circumscripția electorală unde au candidat, o persoană putând candida numai într-o singură circumscripție electorală, potrivit art. 52 alin. (6) din lege, și, pe de altă parte, circumscripția electorală este delimitată prin raportare la unitățile administrativ-teritoriale în care își au domiciliul sau reședința un anumit număr de alegători, Curtea constată că deputații și senatorii sunt reprezentanții acestor alegători, ale căror voturi le-au obținut în competiția electorală, în cadrul alegerilor parlamentare. Chiar dacă, în virtutea mandatului reprezentativ, deputatul sau senatorul, din punct de vedere juridic, nu are nicio răspundere față de alegătorii din circumscripția care l-a ales și nici față de partidul pe lista căruia a candidat, raporturile sale cu alegătorii rămân raporturi morale, politice, parlamentarul fiind reprezentantul acestora în forul legislativ. ...
\n109.
\nÎn concluzie, atâta vreme cât, potrivit legii în vigoare, (i) criteriul care stă la baza constituirii circumscripțiilor electorale este domiciliul sau reședința cetățenilor români cu drept de vot dintr-o unitate administrativ-teritorială, (ii) numărul de mandate dintr-o circumscripție electorală se determină prin raportare la numărul de locuitori care domiciliază sau au reședința în respectiva unitate administrativ-teritorială, (iii) candidații pentru ocuparea acestor mandate au făcut dovada susținerii unui minimum de persoane din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședința în circumscripția respectivă, iar (iv) secțiile de votare se organizează în limitele unităților administrativ-teritoriale, deci în limitele circumscripțiilor electorale, Curtea constată că, pentru a respecta un sufragiu universal și egal, dreptul la vot al cetățeanului nu poate fi exercitat decât în limita circumscripției electorale corespunzătoare unității administrativ-teritoriale în care se află domiciliul sau reședința sa.
\nCu alte cuvinte, alegătorul aflat în altă unitate administrativ-teritorială decât cea unde își are domiciliul poate vota la orice secție de votare, însă condiționat de faptul ca respectiva secție de votare să se afle în cadrul circumscripției electorale unde își are domiciliul sau reședința. De altfel, aceasta era soluția legislativă pe care o consacra legea în forma anterioară modificării. De asemenea, pentru a respecta principiul reprezentativității, Curtea constată că dreptul de a fi ales al cetățeanului nu poate fi exercitat decât prin raportare la persoanele care urmează a fi reprezentate, astfel că un deputat sau un senator poate dobândi mandatul doar ca urmare a întrunirii voturilor cetățenilor care își au domiciliul sau reședința în circumscripția electorală pe care parlamentarul urmează a o reprezenta în forul legislativ. ...
\n110.
\nÎn acest cadru, Curtea constată că dispozițiile art. I pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020, care elimină condiția restrictivă și permit alegătorului să voteze în orice secție de votare, independent de circumscripția electorală unde își are domiciliul sau reședința, înlăturând efectele juridice pe care legea în vigoare le atribuie unor elemente esențiale ale exercitării dreptului de vot și dreptului de a fi ales al cetățeanului (domiciliul sau reședința), cu consecința eludării însuși scopului pentru care au fost înființate circumscripțiile electorale, încalcă drepturile fundamentale consacrate de art. 36 și art. 37 din Constituție. ...
\n111.
\nO atenție deosebită, sub aspectul sufragiului egal și al principiului reprezentativității, o acordă Codul bunelor practici în materie electorală minorităților naționale. Acesta stabilește că, în conformitate cu principiile dreptului internațional, legislația electorală trebuie să garanteze egalitatea pentru persoanele care aparțin minorităților naționale prin interzicerea oricărei discriminări împotriva lor, astfel că delimitarea circumscripțiilor electorale nu trebuie să creeze un obstacol pentru reprezentarea acestor persoane în organul ales (Raportul explicativ, paragraful 22). Or, în condițiile în care norma criticată elimină condiția votului în cadrul circumscripției electorale în care cetățeanul își are domiciliul sau reședința, creând indirect posibilitatea migrării populației în ziua organizării alegerilor dincolo de granițele unităților administrativ-teritoriale județene sau a municipiului București, Curtea constată că este înlăturată protecția oferită minorităților naționale prin delimitarea circumscripțiilor electorale, iar egalitatea cetățenilor români aparținând minorităților naționale în procedura de desemnare a reprezentanților proprii în forul legislativ național nu mai este garantată, în contradicție cu prevederile art. 6 din Constituție. ...
\n112.
\nAvând în vedere toate argumentele prezentate mai sus și ținând seama de faptul că modul de exercitare a dreptului la vot, respectiv a dreptului de a fi ales, în cadrul procedurilor electorale, are consecințe directe asupra modului de constituire a celor două Camere ale Parlamentului - exercitarea celor două drepturi electorale constituind, de fapt, fundamentul organului reprezentativ suprem, potrivit art. 62 alin. (1) din Constituție -, Curtea reține că orice vătămare a drepturilor electorale prin dispozițiile legale aplicabile viciază însăși procedura electorală și rezultatul alegerilor. Acest fapt se reflectă în mod inerent asupra compunerii acestei instituții fundamentale a statului, încălcând prevederile constituționale ale art. 61 alin. (1) privind caracterul de organ reprezentativ suprem al Parlamentului și ale art. 62 alin. (1) privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului. ...
\n113.
\nRevenind la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, întrucât art. I pct. 35 și art. IV alin. (1) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 încalcă art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, obligația respectării Constituției și principiul securității juridice, precum și art. 36, art. 37 și art. 61 alin. (1) din Constituție, lipsind de legitimare și reprezentativitate mandatul de parlamentar, Curtea constată că actul normativ al legiuitorului delegat afectează drepturile electorale ale cetățenilor, precum și regimul constituțional al Parlamentului. Prin urmare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020, în ansamblul său, contravine dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție. ...
\n114.
\nPentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ...
\nCURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
\nAdmite excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, precum și unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor parlamentare anticipate este neconstituțională, în ansamblul său.
\nDefinitivă și general obligatorie.
\nDecizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
\nPronunțată în ședința din data de 12 martie 2020.
\nPREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată considerând că excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, precum și unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor parlamentare anticipate (i) putea fi admisă numai cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la art. IV alin. (1) din actul de legislație delegată; și ... (ii) trebuia respinsă în privința celorlalte aspecte criticate, indiferent că motivele invocate vizau motive de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă. ...
\n2.1. Extrinsec, Avocatul Poporului a considerat că legiuitorul delegat și-a depășit competența atunci când a intervenit în materie electorală de vreme ce art. 115 alin. (6) din Constituție precizează că „ordonanțele de urgență nu pot […] afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, […] drepturile electorale […]“. ...
\n2.2. În acord cu opinia majoritară apreciem că prevederile constituționale menționate nu instituie o interdicție absolută de a legifera pe calea ordonanței de urgență în domeniul electoral, ci doar una relativă, anume numai în măsura în care prin legislația delegată ar fi afectate în sens negativ (în sensul pe care jurisprudența Curții Constituționale l-a dat acestei sintagme, a se vedea cu precădere Decizia Curții Constituționale nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008) instituțiile fundamentale ale statului ori drepturile electorale ale cetățenilor. Celelalte condiții de constituționalitate extrinsecă, prevăzute de art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție, nu au fost nici criticate, nici analizate de Curtea Constituțională, deși ar fi interesant de știut de ce nu au fost ele invocate de Avocatul Poporului în acest caz particular. ...
\n4.1. În acord parțial cu opinia majoritară apreciem că excepția de neconstituționalitate ridicată putea fi admisă cu privire la art. IV alin. (1) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 deoarece, mai recent, în absența oricăror repere constituționale în materie, dar preluând o viziune strictă cu privire la principiul securității juridice în materie electorală din Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia europeană pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), Curtea Constituțională a stabilit că nu este posibilă organizarea simultană a două tipuri de scrutin, deși a permis organizarea simultană a oricărui tip de alegeri și a unui referendum. Detalii referitoare la jurisprudența constituțională relevantă în materie se regăsesc din abundență în opinia majoritară. ...
\n4.2. Cu toate acestea, în context merită amintit și faptul că democrația instituită de Constituția României, adoptată prin referendum pe 8 decembrie 1991, a fost marcată de coincidența alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale, care au fost organizate simultan, adică în aceeași zi, în anii 1992, 1996, 2000 și 2004 fără ca acest lucru să fi fost considerat a încălca dreptul fundamental de vot sau dreptul fundamental de a fi ales ale cetățenilor. Într-adevăr, diferența dintre durata mandatului parlamentar (păstrat de 4 ani) și durata mandatului prezidențial (modificat la 4 ani) a fost instituită abia prin revizuirea Constituției din 2003. Dar nu revizuirea constituțională a interzis organizarea mai multor tipuri de scrutin simultan, în aceeași zi; ea doar a operat o distincție între durata unor mandate, fapt care a determinat în fapt un decalaj între alegerile parlamentare și cele prezidențiale.
\nAcest decalaj nu are rang constituțional, ci ține de realitatea faptică a datelor concrete la care pot fi organizate alegeri. Acest decalaj nu este absolut, căci în 2024 alegerile parlamentare și cele prezidențiale vor avea loc în același an și, strict din perspectiva Constituției, ele pot fi organizate și în aceeași zi. Prin urmare, realitatea obiectivă arată caracterul circumstanțial și nu constituțional al regulii nou create și, în egală măsură, dovedește încă odată cât de important este ca judecătorul constituțional să judece exclusiv prin raportare la normele constituționale, fără a ține seama de reguli infraconstituționale ori conjuncturi vremelnice. Însă atâta vreme cât jurisprudența Curții Constituționale este coerentă și nu a cunoscut modificări în această materie, ea se constituie într-un reper ce nu poate fi ignorat. ...
\n5.1. În dezacord cu opinia majoritară apreciem că excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă cu privire la art. I pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 în raport cu criticile formulate deoarece prin faptul că se acordă posibilitatea de a vota în orice secție de vot alegătorului care în ziua votului nu se află în localitatea de domiciliu sau de reședință nu este afectat în sens negativ (în sensul pe care jurisprudența Curții Constituționale l-a dat acestei sintagme, a se vedea cu precădere Decizia Curții Constituționale nr. 1.189/2008, precitată) dreptul fundamental de vot, ci, dimpotrivă, se facilitează exercitarea sa. ...
\n5.2. Posibilitatea - acordată cu titlu de excepție - alegătorilor de a vota în alte secții de votare decât cele cărora le-au fost arondați dacă în ziua votului nu se află în localitatea de domiciliu a existat dintotdeauna în legislația electorală din România. Ea a ținut și ține seama de realitatea obiectivă a unei mobilități a electoratului care nu poate fi aneantizată, nici chiar în ziua votului, căci este ilustrarea unui alt drept fundamental, anume libertatea de circulație, iar concilierea exercitării celor două drepturi de rang constituțional a fost și este posibilă inclusiv prin intermediul reglementărilor cuprinse în legi electorale. ...
\n5.3. Nu este mai puțin adevărat că de această facilitate, acordată de succesive legi electorale, dar numai cu titlu de excepție (subliniem încă odată), s-a abuzat uneori atât de mult încât legiuitorul a simțit nevoia să intervină pentru a contracara fenomenul cunoscut sub denumirea colocvială de „turism electoral“. În acest scop s-au instituit garanții care vizează modalitatea concretă de exercitare a votului (sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot) și au fost instituționalizate facilități - care au căpătat rang de regulă și nu de excepție - precum cea prevăzută de art. 84 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 208/2015, care permite exercitarea votului și în localitatea de reședință dar numai cu îndeplinirea unor formalități prealabile.
\nPrevederile art. I pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 continuă această tendință de relaxare a condițiilor formale în care poate fi exercitat dreptul fundamental de vot, transformând o excepție - prevăzută anterior ca o facilitate pentru acei alegători care în ziua votului nu se află în localitatea de domiciliu - într-o regulă generală, fără ca, pentru a beneficia de această nouă opțiune, să mai fie necesară îndeplinirea vreunei formalități prealabile. Această abordare cu privire la modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot este cel puțin discutabilă și poate pune serioase probleme de organizare a alegerilor. Felul în care ea a fost introdusă în legislația electorală, fără o solidă fundamentare anterioară, fără nicio circumstanțiere, fără evaluarea impactului pe care l-ar putea avea asupra electoratului ori asupra organizării alegerilor sau valorificării rezultatelor votului poate aduce în discuție și noțiunea de calitate a legii, pe care însă Avocatul Poporului nu a amintit-o în sesizarea sa.
\nCu riscul de a ilustra dictonul vox clamantis in deserto, trebuie amintită încă odată importanța actului de legiferare, inclusiv pe calea legislației delegate, și necesitatea imperioasă a unei fundamentări cât mai temeinice a oricărei soluții normative, iar nu recurgerea la expediente și soluții care doar aparent sunt adecvate, dar pe fond produc distorsiuni mai mari decât problemele pe care sunt chemate să le rezolve. Însă, în sine, posibilitatea de a exercita dreptul de vot în mod aleatoriu în raport cu criteriul teritorial al arondării alegătorilor la anumite secții de votare dacă în ziua votului alegătorii nu se află în localitatea de domiciliu sau de reședință nu încalcă nici drepturile electorale fundamentale și nici caracterul reprezentativ al sistemului electoral pentru care a optat legiuitorul. ...
\n5.4. Astfel, în România tipul de scrutin utilizat în cadrul alegerilor parlamentare (în prezent, reprezentare proporțională) nu este normă de rang constituțional, ci de rang legislativ. Însă nici norma de rang legislativ nu este afectată prin prevederea introdusă de ordonanța de urgență nr. 26/2020 căci norma de reprezentare (numărul de locuitori căruia îi corespunde un mandat de parlamentar, noțiune definitorie pentru scrutinul bazat pe reprezentarea proporțională) este și rămâne stabilită în funcție de populația țării. Norma de reprezentare nu variază în funcție de numărul alegătorilor care participă la vot în cadrul unui scrutin concret și cu atât mai puțin în funcție de numărul alegătorilor care participă la vot într-una sau alta din circumscripțiile electorale ori secțiile de votare.
\nAltfel spus, reprezentarea proporțională în sine (tipul de scrutin utilizat în prezent în România și stabilit prin lege, și nu prin Constituție) nu este afectată de rata participării la vot ori de modalitatea concretă sau locul în care populația participă la vot. Dimpotrivă, modalitatea de determinare a numărului de mandate ce revin fiecărui competitor electoral în urma votului, modalitatea de repartizare a mandatelor pe circumscripții electorale (în cadrul primei etape), modalitatea de redistribuire la nivel național a mandatelor nealocate și a voturilor valabil exprimate, dar încă neutilizate (în cadrul celei de a doua etape utilizându-se metoda Hondt, care rupe orice legătură între voturi și circumscripția electorală unde voturile au fost exprimate), modalitatea de atribuire în concret a mandatelor către cei aleși (ajungându-se - rareori, e drept - până la procedeul tragerii la sorți), toate dovedesc faptul că în cadrul scrutinului de reprezentare proporțională utilizat în România în prezent mandatele parlamentarilor nu sunt determinate de voturile exprimate întro circumscripție sau alta ori într-o secție de votare sau alta.
\nConfuzia realizată în cadrul opiniei majoritare între norma de reprezentare și coeficientul electoral (câtul rezultat din împărțirea numărului de voturi valabil exprimate la numărul mandatelor atribuite unei circumscripții electorale, operațiune matematică realizată în cadrul primei etape de repartizare a mandatelor pe circumscripții electorale) nu schimbă cu nimic această realitate și nu poate justifica declararea drept neconstituțională a unei norme de rang legal care instituie o facilitate pentru alegători, chiar dacă această facilitate frizează abuzul de drept și a fost introdusă într-un mod extrem de nefericit în legislația electorală. Altfel spus, nu orice eroare de reglementare este neapărat și o nerespectare a Constituției. ...
\n5.5. Pe de altă parte, criticile formulate de Avocatul Poporului și motivele invocate de opinia majoritară în sprijinul acestei invalidări sunt cel puțin surprinzătoare prin raportare la dispoziții clare și neechivoce ale Constituției României. Astfel, exprimarea suveranității naționale în cadrul Parlamentului nu se obține prin însumarea unor mandate individuale ce ar rezulta în urma unor raporturi directe de reprezentare a unor interese locale, ci constituie o manifestare colectivă, solidară și indivizibilă, a întregii națiuni. O analiză riguros juridică, detașată de circumstanțe conjuncturale și contingențe contextuale ale momentului adoptării actului normativ ori ale momentului la care Curtea Constituțională a realizat controlul de constituționalitate, nu poate ajunge la concluzii care să pună în pericol expresia juridică a suveranității naționale astfel cum a fost aceasta consacrată în articolul 2 din Constituția României.
\nNu se poate susține că, în cadrul democrației reprezentative din România contemporană, deputații și senatorii „au un mandat general de reprezentare a intereselor locale“ atâta vreme cât art. 2 alin. (2) din Constituție reglementează explicit faptul că „Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu“. Nu se poate ajunge la concluzia că, în cadrul democrației reprezentative din România contemporană, ar fi imaginabilă stabilirea unei legături directe și exclusive între cetățenii cu drept de vot din cadrul unei circumscripții electorale, eventual arondați anumitor secții de votare, și parlamentarii care ar urma să îi reprezinte în forul legislativ de vreme ce art. 69 alin.(2) din Constituție prevede expres că „Orice mandat imperativ este nul“.
\nAtunci când aspecte factuale și contextuale vor fi fost date uitării deciziile Curții Constituționale vor continua a fi citite și ar fi de dorit ca ele să rămână un reper pentru conduita autorităților publice, și nu să se transforme, de exemplu, în piedici pentru organizarea simultană a alegerilor parlamentare și a celor prezidențiale atâta vreme cât o astfel de interdicție nu există în legea fundamentală. ...
\nCu același risc de a ilustra dictonul vos clamantis in deserto susținem cu tărie că de coerența, consecvența și corectitudinea argumentelor Curții Constituționale depinde și autoritatea reală a deciziilor sale. Pe cale de consecință considerăm că excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților, precum și unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor parlamentare anticipate putea fi admisă doar în parte, anume doar în privința art. IV alin. (1) din actul de legislație delegată și trebuia respinsă în privința celorlalte aspecte criticate.
\nAcest lucru nu absolvă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2020 de alte vicii, pe care în mod evident le are, dar care fie nu au fost deferite Curții Constituționale, fie nu pot fi sancționate de jurisdicția constituțională. ...
\nJudecător,prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu ----