114.În ceea ce privește modul de relaționare dintre Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii în privința inițierii unor acte normative/emiterii unor puncte de vedere cu privire la diverse propuneri legislative depuse în Parlament sau în privința includerii sediului Consiliului Superior al Magistraturii în „Cartierul pentru Justiție“ sau nu, precum și poziționările publice ale ministrului justiției în privința modului de stabilire a datei și a ordinii de zi a ședințelor Consiliului Superior al Magistraturii, chiar dacă toate acestea indică o anumită situație de tensiune și lipsă de colegialitate în cadrul desfășurării raporturilor instituționale dintre ministrul justiției/Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, ele nu pun în discuție raporturi de drept constituțional. ...
\n
115.Astfel, în ceea ce privește lipsa punctelor de vedere ale Ministerului Justiției cu privire la propunerile legislative care ar afecta stabilitatea financiară a magistraților, Curtea constată, pe de o parte, că acestea nu se susțin, în sensul că Guvernul a comunicat punctul său de vedere în cadrul procedurilor parlamentare, iar, pe de altă parte, o asemenea problemă, și anume comunicarea sau nu a punctului de vedere al Guvernului, reprezintă o opțiune instituțională a acestuia, fără relevanță constituțională, în considerarea art. 11 lit. b^1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, sau art. 25 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, după caz.
\n
De altfel, Ministerul Justiției nu este cel ce depune puncte de vedere asupra propunerilor legislative parlamentare, ci Guvernul. Astfel, proiectul punctului de vedere al Guvernului asupra propunerilor legislative parlamentare este elaborat și supus Guvernului spre aprobare de către Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, iar după aprobarea în ședința Guvernului, Departamentul pentru Relația cu Parlamentul transmite punctul de vedere la Camera Deputaților sau la Senat, după caz (art. 14 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 14 mai 2009).
\n
Mai mult, consultând dosarul cauzei, Curtea observă că, pe circuitul de avizare de la nivelul Guvernului, Ministerul Justiției a fost consultat de Departamentul pentru Relația cu Parlamentul pentru a-și exprima punctul de vedere asupra următoarelor propuneri legislative: propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Bp 405/2019); propunerea legislativă pentru abrogarea pensiilor speciale (Bp 466/2017); propunerea legislativă privind eliminarea pensiilor de serviciu pentru deputați și senatori, judecători și procurori, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, polițiști, funcționari publici cu statut special, funcționari publici parlamentari, membrii corpului diplomatic și consular al României, membrii Curții Constituționale și personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România (Bp 47/2019), iar Ministerul Justiției și-a exprimat punctul de vedere și l-a comunicat Departamentului pentru Relația cu Parlamentul. ...
\n
116.Curtea subliniază că, având în vedere problematica abordată prin propunerile legislative respective, și anume un aspect care ține de statutul judecătorilor și procurorilor (pensia de serviciu a acestora - a se vedea în acest sens Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), în virtutea principiului constituțional al cooperării loiale trebuie să existe o permanentă consultare, comunicare și informare între Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, garantul independenței justiției, chiar cu privire la redactarea punctului de vedere al Ministerului Justiției exprimat în vederea fundamentării punctului de vedere al Guvernului asupra propunerilor legislative aflate în procedură parlamentară. ...
\n
117.Neînțelegerile referitoare la modul de stabilire a datei și a ordinii de zi a ședințelor plenului Consiliului Superior al Magistraturii dintre ministrul justiției și președintele Consiliului sau reconsiderarea unei cutume instituționale potrivit căreia s-a impus în timp o colaborare informală între membrii Consiliului pentru stabilirea datei ședinței nu au relevanță constituțională. Totodată, discuțiile referitoare la construirea „Cartierului pentru Justiție“ și neînțelegerile dintre autoritățile publice cu privire la alocarea sediilor lor în cadrul acestui cartier sau în afara sa nu au relevanță constituțională. ...
\n
118.Având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 146 lit. e) din Constituție, precum și prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 și 35 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privința soluției pronunțate la pct. 1 și cu unanimitate în privința celei pronunțate la pct. 2 și 3, ...
\n
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
\n
1.
\n
Constată că nu există un conflict juridic de natură constituțională între ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, generat de conduita ministrului justiției, Ana Birchall, în raport cu activitatea Ministerului Public, constând în ingerința în activitatea de urmărire penală desfășurată de Ministerul Public și în contestarea autorității dispozițiilor art. 88^1-11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. ...
\n
2.
\n
Constată că nu există un conflict juridic de natură constituțională între ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, generat de o presupusă negociere de către ministrul justiției a unei „foi de parcurs“ privind statul de drept cu reprezentantul unui stat străin și de modul în care ministrul justiției a înțeles să translateze în spațiul public unele probleme legate de participarea sa la ședințele plenului Consiliului, în calitate de membru de drept. ...
\n
3.
\n
Constată că nu există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, generat de modul de soluționare a sesizărilor Consiliului Superior al Magistraturii adresate Ministerului Justiției cu privire la necesitatea inițierii sau modificării unor acte normative și de modul de poziționare a Ministerului Justiției față de situația juridică a sediului Consiliului. ...
\n
Definitivă și general obligatorie.
\n
Decizia se comunică ministrului justiției și președintelui Consiliului Superior al Magistraturii și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
\n
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2020.
\n
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef, Benke Károly OPINIE SEPARATĂ 1. În dezacord cu soluția adoptată - cu majoritate de voturi - prin pct. 1 al dispozitivului Deciziei nr. 26 din 22 ianuarie 2020, considerăm că a existat un conflict juridic de natură constituțională între ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, generat de conduita ministrului justiției, Ana Birchall, în raport cu activitatea Ministerului Public, constând în ingerința în activitatea de urmărire penală desfășurată de Ministerul Public și în contestarea autorității normative a dispozițiilor art. 88^1-11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. ...
\n
2.Astfel, apreciem, pe de o parte, că a existat o ingerință a ministrului justiției în activitatea Ministerului Public prin faptul că acesta a comunicat de la sine putere către familia victimei din dosarul \"Caracal\" rezultatele unei expertize genetice judiciare din cadrul dosarului de urmărire penală, iar, pe de altă parte, că a existat o conduită a ministrului justiției care a contestat atât autoritatea Parlamentului, cât și cea a legilor adoptate de acesta. Ca atare, s-a produs o încălcare a prevederilor art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 131 și art. 133 alin. (1) din Constituție, aspect care demonstrează relevanța constituțională a aspectelor imputate ministrului justiției. ...
\n
3.Cu privire la primul aspect invocat, trebuie analizată întreaga problematică pe care o implică accesul ministrului justiției la actele dosarului de urmărire penală. Astfel cum s-a arătat în cuprinsul deciziei procedura din cursul urmăririi penale este nepublică [art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală], accesul avocatului părților și al subiecților procesuali principali la actele acestuia este realizată, în cursul urmăririi penale, sub directa supraveghere a procurorului, astfel că mai cu seamă comunicarea diverselor informații din dosarul de urmărire penală urmează același regim juridic, respectiv se va realiza sub atenta supraveghere a procurorului. Din punctul de vedere al arhitecturii Constituției, Ministrul justiției este un terț în raport cu obiectul dosarului de urmărire penală, nu îl instrumentează și, chiar dacă procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea sa, nu poate dispune cu privire la activitatea de urmărire penală desfășurată in concreto în dosar. Accesul la actele dosarului sau dispunerea de către ministrul justiției a unor anumite acțiuni în sarcina procurorului de caz este inadmisibilă. ...
\n
4.Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că autoritatea pe care ministrul justiției o exercită asupra procurorilor nu are nicio legătură cu activitatea judiciară pe care un procuror o desfășoară în concret, într-o anumită cauză penală, ci vizează activitatea Ministerului Public, în ansamblul său, în exercitarea rolului său de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor ( Decizia nr. 136 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 4 mai 2018, paragraful 62, sau Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, paragrafele 87 și 92). ...
\n
5.Prin urmare, având în vedere conținutul normativ al art. 132 alin. (1) din Constituție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Constituționale, accesul ministrului justiției la actele dosarului de urmărire penală nu este acoperită de autoritatea pe care acesta o exercită asupra activității procurorilor. De aceea, nicio prevedere procesual penală nu acordă acest drept ministrului justiției. ...
\n
6.Accesul unui demnitar, parte a puterii executive, la piesele unui dosar de urmărire penală este inadmisibilă și pentru că pune în discuție o ingerință a unui reprezentant al autorității executive în activitatea autorității judecătorești. Mai mult, o asemenea intervenție, urmată de o devoalare a conținutului mijlocului de probă, precum în cazul de față, poate chiar zădărnici urmărirea penală, afectând rolul Ministerului Public de a contribui la realizarea activității judiciare. Și în acest context, se pune problema autorității publice competente să constate încălcarea normei constituționale și a sancționării conduitei ministrului justiției, care, astfel cum vom arăta, nu poate fi decât Curtea Constituțională. ...
\n
7.Prin Decizia nr. 108/2014, Curtea a statuat că intervenția sa devine legitimă ori de câte ori autoritățile și instituțiile publice menționate în titlul III din Constituție ignoră sau își asumă competențe constituționale de natură a crea blocaje ce nu pot fi înlăturate în alt mod. Totodată, prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, Curtea a stabilit că o conduită neconstituțională valorizată sub forma unei paradigme juridice reprezintă un blocaj instituțional implicit. ...
\n
8.Or, în cauza de față, se constată că intervenția ministrului justiției în dosarul de urmărire penală reflectă o neregularitate, care fără a avea o persistență în timp - în sensul că o asemenea conduită ar fi avut un caracter repetat și continuu -, are un grad ridicat de abatere de la normele constituționale în sensul că reflectă faptul că un membru al Guvernului are acces la actele unui dosar de urmărire penală de care, ulterior, dispune după bunul său plac. Gravitatea conduitei ministrului justiției este amplificată și de faptul că a reprezentat în sine o presiune în privința structurii de parchet competentă (DIICOT) de a acoperi cât mai repede neregularitatea săvârșită și de a aduce la cunoștință publică rezultatele unei expertize încă nedefinitive. Conduita ministrului justiției trebuie să fie una loială atât normelor constituționale, cât și în raporturile interinstituționale, iar poziția sa de autoritate să nu se constituie într-un motiv cu caracter intimidator asupra persoanelor care exercită diverse funcții publice, în speță, procurori. ...
\n
9.Din cele de mai sus, rezultă că au existat 3 fapte contrare normelor constituționale pe care ministrul justiției le-a săvârșit: accesul la un act al dosarului de urmărire penală, diseminarea acestuia și presiunea indirectă exercitată asupra structurii de parchet în sensul acoperirii neregularității comise. Trebuie observat faptul că pentru a dobândi semnificație constituțională, conduitele imputate nu trebuie să se constituie în simple încălcări punctuale ale legii, ci să vizeze definirea raporturilor constituționale dintre autoritățile publice. Dacă o simplă încălcare a legii este replicată de un număr de ori ia naștere o paradigmă juridică, care prin forța sa aduce în discuție raporturile constituționale dintre autoritățile publice, mai exact denaturarea/alterarea acestora (Decizia nr. 685/2018 sau Decizia nr. 417/209). În schimb, o încălcare chiar singulară a Constituției, prin arogarea unor puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice (a se vedea Decizia nr. 53/2005) alterează în mod vădit și direct raporturile constituționale dintre autoritățile publice, astfel încât Curtea Constituțională este obligată să constate existența conflictului juridic de natură constituțională. Mai mult, dacă încălcările Constituției ar fi fost repetate și continue în timp, se observă că o atare conduită nu ar fi reflectat decât o gravitate crescândă a conflictului juridic de natură constituțională. ...
\n
10.În cauza de față, deși nu s-a conturat o paradigmă juridică în sensul accesului la dosarele de urmărire penală și a comunicării de către ministrul justiției în mod constant a unor informații din acestea (urmate de comunicate corespunzătoare ale unității de parchet competente), poziționarea ministrului justiției indică un blocaj instituțional implicit determinat tocmai de încălcarea gravă a Constituției, și anume ale prevederilor art. 102 alin. (1), art. 131 și art. 133 alin. (1) din Constituție, care fixează rolul Guvernului, al Ministerul Public și al Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, chiar și în cazul unor acțiuni singulare neconstituționale ale unor subiecte de drept, blocajul instituțional, sub forma conflictului juridic de natură constituțională, subzistă până la remedierea ei printr-o acțiune conformă cu Constituția. ...
\n
11.Sancționarea conduitei neconstituționale a ministrului justiției poate fi realizată numai de Curtea Constituțională, neexistând alte autorități publice și/sau mecanisme prevăzute de lege care, pe de o parte, să restabilească raporturile constituționale firești între autoritățile publice, și, pe de altă parte, să aplice o sancțiune de drept constituțional corespunzătoare neregularității săvârșite de către ministrul justiției. Or, în cauză, sancțiunea corespunzătoare neregularității comise este însăși constatarea conflictului juridic de natură constituțională generat de conduita ministrului justiției și stabilirea cu titlu de principiu a faptului că ministrul justiției nu are competența constituțională de a avea acces la înscrisurile dosarului de urmărire penală sau de a comunica date din cuprinsul acestuia. ...
\n
12.Având în vedere, însă, că mandatul de ministru al justiției al doamnei Ana Birchall a încetat la data de 4 noiembrie 2019 (a se vedea Hotărârea Parlamentului nr. 22 din 4 noiembrie 2019 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 4 noiembrie 2019), conflictul juridic de natură constituțională a încetat la data antereferită, acesta fiind, în schimb, actual pe toată perioada 2 august-4 noiembrie 2019. ...
\n
13.Al doilea aspect cuprins în pct. 1 al dispozitivului deciziei cu care nu am fost de acord este reprezentat de declarațiile ministrului justiției cu privire la desființarea/reorganizarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. ...
\n
14.În punctul de vedere comunicat, ministrul justiției a calificat aceste declarații ca fiind unele de natură politică, tocmai pentru a nu putea fi considerate ca declanșând un conflict juridic de natură constituțională. Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „părerile sau propunerile privind modul cum acționează ori ar trebui să acționeze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanșează blocaje instituționale dacă nu sunt urmate de acțiuni sau inacțiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuțiilor constituționale ale acelor autorități publice. Asemenea păreri ori propuneri rămân în cadrul limitelor libertății de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art. 30 alin. (6) și (7) din Constituție“ (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, sau Decizia nr. 435 din 26 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006). Însă în cauză se reține, astfel cum vom arăta în continuare, că opiniile ministrului justiției nu vizează „modul cum acționează ori ar trebui să acționeze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia“, ci contestarea chiar a autorității normative a legii care reglementează activitatea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție din cadrul Ministerului Public, ceea ce nu poate fi calificată ca fiind o simplă opinie politică. ...
\n
15.Se reține că titularul unui mandat de demnitate publică, precum ministrul justiției, prin întreaga sa activitate trebuie să respecte legea și să îndemne la respectarea acesteia în concordanță cu art. 1 alin. (5) din Constituție. Nu sunt admise îndemnurile/poziționările publice ale niciunui membru al Guvernului în sensul nerespectării legii și al contestării autorității acesteia pentru că, în acest caz, chiar autoritatea învestită de Constituție să execute legea se convertește în contestatorul executării sale, ceea ce este de natură să distorsioneze însuși rolul constituțional al Guvernului. Criticarea/Contestarea/Opunerea la dispozițiile legii de către membrii Guvernului, mai ales de ministrul justiției, nu reprezintă opinii politice, ci conduite care afectează fundamentul constituțional al statului de drept reprezentat de obligația respectării legii. ...
\n
16.Este adevărat că inițiativa legislativă aparține Guvernului, potrivit art. 74 alin. (3) din Constituție, prin întocmirea unui proiect de lege, și că Guvernul, ca legiuitor delegat, poate adopta ordonanțe sau ordonanțe de urgență, după caz, conform art. 115 din Constituție, însă activitatea antereferită se desfășoară numai în condițiile și formele reglementate prin Constituție, cu respectarea exigențelor acesteia. Abrogarea, modificarea sau completarea legilor se realizează potrivit mecanismelor constituționale reglementate, și nu prin luări de poziție prin care să se conteste autoritatea legii. Mai mult, înseși mecanismele constituționale de legiferare trebuie utilizate în scopul în care legiuitorul constituțional le-a reglementat. Astfel, se reține că nici Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, nu poate adopta o atitudine de opunere față de lege (a se vedea Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008) și nici instanțele judecătorești nu pot contesta autoritatea legii (Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 29 noiembrie 2018, sau Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019). Prin urmare, puterile statului concură la respectarea legii și realizarea scopului său, și nu la destabilizarea autorității normative a legii. ...
\n
17.Este de observat că până la finalizarea proiectului de lege inițiat de Guvern de modificare/completare/abrogare a unei legi/ordonanțe/ordonanțe de urgență sau a unei dispoziții din cuprinsul acestora, reprezentanții puterii executive trebuie să dea dovadă de reținere în declarațiile lor publice, neputând emite opinii/puncte de vedere tendențioase cu privire la legea în vigoare pentru că în acest fel vor contesta însăși autoritatea ei și vor crea premisele contestării legii. Indiferent de emoția sau criticile declanșate în opinia publică de o anumită prevedere legală, câtă vreme legea este în vigoare, este de datoria puterii executive - și, implicit, a fiecărui reprezentant al său - să o apere. ...
\n
18.Nu este admis ca fiecare membru al Guvernului în parte să critice legea aplicabilă în domeniul său de competență și, astfel, să transmită în spațiul public un mesaj de opunere în raport cu caracterul său obligatoriu. În cazul de față, poziționarea publică a ministrului justiției de contestare a forței obligatorii a legii nu numai că a pus în discuție raporturile constituționale dintre Guvern și Parlament, dar a afectat și tulburat activitatea autorității judecătorești, creând incertitudine și confuzie cu privire la existența normativă și funcționarea unei structuri de parchet. Ministrul justiției nu poate chema la ordine Parlamentul pentru ca acesta să justifice în fața sa motivele adoptării legii și/sau utilitatea acesteia. O lege aflată în vigoare nu constituie o chestiune de negociat, ci de aplicat, astfel încât un ministru nu are competența de a o contesta. ...
\n
19.Prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, Curtea a stabilit că o conduită neconstituțională valorizată sub forma unei paradigme juridice reprezintă un blocaj instituțional implicit. În cauza de față, poziționarea singulară a ministrului justiției, deși nu a creat o astfel de paradigmă, indică un blocaj instituțional implicit determinat tocmai de încălcarea gravă a Constituției, și anume a prevederilor art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) și art. 102 alin. (1) din Constituție, care reglementează obligativitatea respectării legii, a Constituției și a supremației acesteia coroborat cu rolul constituțional al Parlamentului și Guvernului. Prin urmare, chiar și în cazul unor acțiuni singulare neconstituționale ale unor subiecte de drept, având în vedere intensitatea ridicată a încălcării Constituției, blocajul instituțional, sub forma conflictului juridic de natură constituțională, subzistă până la remedierea lui printr-o acțiune conformă cu Constituția. ...
\n
20.Având în vedere însă că mandatul de ministru al justiției al doamnei Ana Birchall a încetat la data de 4 noiembrie 2019 (a se vedea Hotărârea Parlamentului României nr. 22 din 4 noiembrie 2019), conflictul juridic de natură constituțională a încetat la data antereferită, acesta fiind, în schimb, actual pe toată perioada 17 septembrie-4 noiembrie 2019. ...
\n
21.În aceste condiții, se constată că, prin declarațiile sale, ministrul justiției a contestat autoritatea legii, respectiv a dispozițiilor art. 88^1-11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, și a afectat desfășurarea în bune condiții a activității Ministerului Public, ceea ce înseamnă că a încălcat art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 131 și art. 133 alin. (1) din Constituție. ...
\n
22.Prin urmare, apreciem că, în cauză, soluția corectă ar fi fost aceea a admiterii cererii formulate de președintele Consiliului Superior al Magistraturii și a constatării faptului că a existat un conflict juridic de natură constituțională între ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, generat de conduita ministrului justiției, Ana Birchall, în raport cu activitatea Ministerului Public, constând în ingerința în activitatea de urmărire penală desfășurată de Ministerul Public și în contestarea autorității normative a dispozițiilor art. 88^1-11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. ...
\n
PREȘEDINTE,prof. univ. dr. VALER DORNEANUJudecători,Cristian DeliorgaMarian EnacheGheorghe Stan ------