89.1. Acţiunea judecătorească pentru restituirea unei sume plătite în temeiul contractului de transport poate fi exercitată împotriva caii ferate care a încasat această sumă sau împotriva aceleia în folosul căreia ea a fost încasată.
\n89.2. Acţiunea judecătorească referitoare la ramburs nu poate fi exercitată decât împotriva caii ferate de predare.
\n89.3. Celelalte acţiuni judecătoreşti care izvorăsc din contractul de transport pot fi exercitate împotriva caii ferate de predare, împotriva caii ferate de destinaţie sau împotriva aceleia pe parcursul căreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii.
\nCalea ferată de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacă nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura.
\n89.4. Dacă reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndată ce acţiunea a fost intentată împotriva uneia din aceste cai ferate.
\n89.5. Acţiunea judecătorească poate fi exercitată împotriva unei alte cai ferate în cazurile menţionate la art. 89.1, 89.2, 89.3, când ea este formulată în instanţa, pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie, în legătură cu acelaşi contract de transport.
\n90.1. Orice acţiune a celui îndreptăţit, intemeiata pe răspunderea caii ferate, în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, este stinsă dacă el nu semnaleaza, în scris, accidentul survenit călătorului, în termen de 6 luni de la cunoaşterea pagubei.
\n90.2. Totuşi, acţiunea nu se stinge dacă:
\n90.2.1. - accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu întârziere, ca urmare a unor împrejurări care nu sunt imputabile celui îndreptăţit;
\n90.2.2. - cel îndreptăţit dovedeşte ca accidentul a avut drept cauza o culpa a caii ferate.
\n91.1. Acceptarea bagajelor sau a mărfii de către cel îndreptăţit stinge orice drept la acţiune izvorata din contractul de transport împotriva caii ferate, în caz de pierdere parţială, de avariere a mărfii sau de depasire a termenului contractului de transport, respectiv eliberarea cu întârziere.
\n91.2. Dreptul la acţiune nu se stinge:
\n91.2.1. - în caz de pierderi parţiale sau de avariere a mărfii, dacă:
\n91.2.1.1. - pierderea sau avarierea mărfii a fost constatată înainte ca cel îndreptăţit sa fi primit marfa, în conformitate cu articolul 82;
\n91.2.1.2. - constatarea care trebuia să fie facuta în conformitate cu articolul 75, a fost omisa numai din vina caii ferate;
\n91.2.2. - în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente a căror existenta este constatată după primirea bagajelor sau a mărfii de către cel îndreptăţit, dacă acesta:
\n91.2.2.1. - cere constatarea în conformitate cu articolul 75, de îndată ce a descoperit paguba şi cel mai târziu în 3 zile de la primirea bagajelor sau 5 zile de la acceptarea mărfii;
\n91.2.2.2. - dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberarea mărfii;
\n91.2.3. - în caz de eliberare cu întârziere a bagajelor, dacă cel îndreptăţit, în termen de 21 de zile, îşi valorifica drepturile;
\n91.2.4. - în caz de depasire a termenului contractului de transport la expeditiile de marfa, dacă cel îndreptăţit, în termen de 60 de zile şi-a valorificat drepturile la una din căile ferate indicate la articolul 89.3.;
\n91.2.5. - dacă cel îndreptăţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilă caii ferate.
\n91.3. Răspunderea pentru pierderea totală a bagajelor se stinge dacă, în timp de 14 zile după sosirea trenului cu care trebuia sa sosească bagajele, acestea nu au fost cerute în statia de destinaţie, în afară de cazul când coletul este regasit şi poarta indicaţiile necesare pentru avizare.
\n91.4. Dacă o parte din bagajele menţionate în recipisa de bagaje lipsesc chiar la eliberare, călătorul poate cere înainte de a lua în primire pe celelalte, ca pe recipisa calea ferată să-i ateste acest lucru.
\n91.5. Dacă marfa a fost repredata în conformitate cu art. 84.1., acţiunile în caz de pierdere parţială sau de avariere izvorâte din unul din contractele de transport anterioare se sting ca şi când ar fi vorba de un singur contract.
\n92.1. Acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pe răspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a călătorilor, se prescriu:
\n92.1.1. - pentru călători, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs accidentul;
\n92.1.2. - pentru ceilalţi îndreptăţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua următoare celei în care s-a produs decesul călătorului.
\n92.2. Celelalte acţiuni care izvorăsc din contractul de transport sunt prescrise după trecerea unui an.
\n92.3. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, dacă acţiunea este intemeiata pe o paguba rezultată dintr-un act sau dintr- acţiune sau dintr-o omisiune comisă fie cu intenţia de a provoca o astfel de paguba, fie având cunoştinţa ca ar putea rezultă o astfel de paguba şi acceptând producerea ei.
\n92.4. Prescripţia prevăzută la art. 92.2. curge pentru acţiunea:
\n92.4.1. - în daune, pentru pierderea totală din a 14-a zi care urmează după expirarea termenului prevăzut la art. 28.3.;
\n92.4.2. - în daune, pentru pierderea parţială, avarierea sau eliberarea cu întârziere din ziua în care a avut loc eliberarea;
\n92.4.3. - privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii sau a tarifelor suplimentare ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare, din ziua plăţii sau, dacă nu s-a făcut plata, din ziua în care plata ar trebui să fie facuta;
\n92.4.4. - privind plata unui supliment de tarif reclamat de organele vamale sau de alte autorităţi administrative, din ziua cererilor acestor autorităţi.
\n92.5. În toate celelalte cazuri privind transportul călătorilor, din ziua expirării valabilităţii legitimatiei de călătorie.
\n92.5.1. Ziua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată cuprinsă în termen.
\n92.6. În caz de reclamaţie adresată caii ferate în conformitate cu art. 87, însoţită de documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda până la rezolvarea reclamaţiei, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei.
\n92.6.1. În ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia restituie documentele. În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia reîncepe să curgă pentru partea de reclamaţie care rămâne în litigiu.
\n92.6.2. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului, precum şi a restituirii documentelor, revine în sarcina părţii care invoca acest fapt.
\n92.6.3. După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
\n92.6.4. Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare.
\n92.7. Reclamaţiile ulterioare având acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
\n92.8. Acţiunea prescrisă nu poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie.
\n92.9. Pentru calculul termenelor, ziua acceptării mărfii de cel îndreptăţit nu se socoteşte.
\n92.10. Dacă un termen trebuie să ia sfârşit într-o sambata ori duminica sau o zi de sărbătoare legală, expirarea lui se prelungeşte până la prima zi lucrătoare care urmează.
\n93.1. Acţiunea izvorata din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an.
\n93.2. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani în ceea ce priveşte acţiunea:
\n93.2.1. - pentru plata unui ramburs încasat de calea ferată de la destinatar;
\n93.2.2. - pentru plata unui rest din preţul unei vânzări efectuate de calea ferată;
\n93.2.3. - intemeiata pe o paguba rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune comisă, fie cu intenţia de a provoca o paguba, fie având reprezentarea ca ar putea rezultă o astfel de paguba şi acceptând producerea ei;
\n93.2.4. - intemeiata pe unul din contractele de transport anterioare repredarii, în cazul prevăzut la art. 84.1.
\n93.3. Prescripţia curge pentru acţiunea:
\n93.3.1. - în daune pentru pierderea totală, din a 30-a zi care urmează după expirarea termenului de transport;
\n93.3.2. - în daune pentru pierderea parţială, avariere a mărfii sau depăşirea termenului contractului de transport, din ziua în care a avut loc eliberarea mărfii;
\n93.3.3. - privind plata sau restituirea tarifelor de transport şi accesorii, altor tarife sau a tarifelor suplimentare ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui tarif sau în caz de greseala de clacul sau de încasare:
\n93.3.3.1. - dacă s-a făcut plata, din ziua plăţii;
\n93.3.3.2. - dacă nu s-a făcut plata, din ziua primirii mărfii la transport, dacă plata incumba expeditorului, sau din ziua în care destinatarul a retras scrisoarea de trasura, dacă plata incumba acestuia;
\n93.3.3.3. - dacă este vorba de sume plătite în condiţiile prevederilor art. 62.3, din ziua în care calea ferată remite contul cheltuielilor; în lipsa acestei remiteri, termenul pentru creanţele caii ferate curge începând din a 30-a zi după expirarea termenului de executare a contractului de transport;
\n93.3.4. - caii ferate privind restituirea unei sume plătite de destinatar în locul expeditorului sau invers, şi pe care calea ferată trebuie s-o restituie celui îndreptăţit, din ziua în care a fost facuta cererea de restituire;
\n93.3.5. - referitoare la ramburse, prevăzute la art. 64, din a 30-a zi care urmează după expirarea termenului contractului de transport;
\n93.3.6. - privind plata preţului unei vânzări, din ziua vânzării;
\n93.3.7. - privind plata unui supliment de tarife reclamat de organele vamale sau de alte autorităţi administrative, din ziua cererii acestor autorităţi;
\n93.3.8. - în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul poate fi exercitat.
\nZiua indicată ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodată cuprinsă în termen.
\n93.4. În caz de reclamaţie adresată caii ferate în conformitate cu art. 87, însoţită de documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda până în ziua în care calea ferată respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele (maximum 3 luni). În caz de acceptare parţială a reclamaţiei, prescripţia reîncepe să curgă pentru partea de reclamaţie care rămâne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor sunt în sarcina părţilor care invoca acest fapt.
\nReclamaţiile ulterioare având acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
\n93.5. Acţiunea prescrisă nu mai poate fi exercitată, nici chiar pe cale de cerere reconvenţională sau de excepţie.
\n93.6. În măsura în care prezentul Regulament nu dispune altfel, acesta se completează cu prevederile în vigoare referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei.
\nRaporturile dintre căile ferate
\n94.1. Orice cale ferată care a încasat, fie în statia de primire, la predare, fie la destinaţie, tarifele sau celelalte creanţe care rezultă din contractul de transport trebuie să le plătească căilor ferate partea care le revine.
\nModalităţile de plată se stabilesc prin înţelegeri încheiate între căile ferate.
\n94.2. Calea ferată de predare este răspunzătoare de tariful de transport şi de celelalte tarife pe care nu le-a încasat atunci când expeditorul le-a luat în sarcina sa.
\n94.3. Când calea ferată de destinaţie eliberează marfa fără a incasa tarifele sau alte creanţe care rezultă din contractul de transport, ea este răspunzătoare de aceste sume.
\n94.4. În cazul încetării plăţilor din partea uneia din căile ferate, constatate legal la cererea uneia din căile ferate creditoare, consecinţele se suporta de toate celelalte cai ferate care au participat la transport proporţional cu partea lor din tariful de transport.
\n94.5. Dreptul de acţiune în regres împotriva caii ferate a carei stare de încetare de plati a fost constata rămâne rezervat.
\n95.1. Calea ferată care a plătit o despăgubire pentru pierderea totală sau parţială a mărfii ori pentru avarierea ei, în baza Regulamentului, are drept de acţiune în regres împotriva căilor ferate care au participat la transport, în conformitate cu următoarele dispoziţii:
\n95.1.1. - calea ferată care a cauzat paguba este singura răspunzătoare;
\n95.1.2. - când paguba a fost cauzată din vina mai multor cai ferate, fiecare din ele răspunde de paguba pe care a cauzat-o, iar dacă distincţia nu este posibila, despăgubirea este repartizata între ele în conformitate cu art. 95.1.3.;
\n95.1.3. - dacă nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzată din vina uneia sau mai multor cai ferate, despăgubirea este repartizata între toate căile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor, repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
\n95.2. În caz de insolvabilitate a uneia din aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plătită de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
\n96.1. Art. 95 se aplică şi în caz de despăgubire plătită pentru depăşirea termenului contractului de transport.
\nDacă aceasta a fost cauzată de mai multe cai ferate, despăgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata întârzierii pe liniile respective.
\n96.2. Termenele contractului de transport al expeditiilor de mărfuri stabilite prin art. 72 se împart în felul următor:
\n96.2.1. - când doua cai ferate au participat la transport:
\n96.2.1.1. - termenul de expediere se împarte în părţi egale;
\n96.2.1.2. - termenul de transport se împarte proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor;
\n96.2.2. - când trei cai ferate sau mai multe au participat la transport:
\n96.2.2.1. - termenul de expediere se împarte în părţi egale între calea ferată de predare şi calea ferată de destinaţie;
\n96.2.2.2. - termenul de transport se împarte între toate căile ferate:
\n96.2.2.2.1. - o treime în părţi egale;
\n96.2.2.2.2. - restul de două treimi proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
\n96.3. Termenele suplimentare ale expeditiilor de mărfuri la care o cale ferată are dreptul, se atribuie acestei cai ferate.
\n96.4. Timpul scurs între predarea mărfii către calea ferată şi începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv caii ferate de predare.
\n96.5. Împărţirea de mai sus nu se ia în considerare decât în cazul când termenul total al contractului de transport nu a fost respectat.
\n97.1. Valabilitatea plăţii efectuate de calea ferată care exercită una din acţiunile în regres prevăzute la art. 95 şi 96 nu poate fi contestată de calea ferată împotriva căreia se exercită acţiunea în regres, când despăgubirea a fost stabilită de o autoritate judecătorească şi când acestei ultime cai ferate i s-a dat posibilitatea sa intervină în proces. Judecătorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
\n97.2. Calea ferată care îşi exercită acţiunea în regres trebuie să-şi formuleze cererea la una şi aceeaşi instanţa împotriva tuturor căilor ferate cu care nu a căzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.
\n97.3. Judecătorul trebuie să hotărască prin una şi aceeaşi hotărâre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.
\n97.4. Căile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioară.
\n97.5. Acţiunile în regres nu pot fi introduse în instanţa referitor la cererea de despăgubire exercitată de cel îndreptăţit, potrivit contractului de transport.
\n98.1. Instanţa de la sediul caii ferate împotriva căreia se exercită acţiunea în regres este singura competenţa pentru toate acţiunile în regres.
\n98.2. Când acţiunea trebuie să fie intentată împotriva mai multor cai ferate, calea ferată reclamanta are dreptul sa aleagă între instanţele competente în temeiul art. 98.1. pe aceea căreia îi va prezenta cererea sa.
\nCăile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispozitile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 97.5.
\n100.1. Dacă situaţia economică şi financiară a unei cai ferate este de natura sa provoace dificultăţi grave în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Titlului V, doua sau mai multe cai ferate pot deroga şi pot sa decidă, pentru traficul cu calea ferată aflată în dificultate ca:
\n100.1.1. - transporturile care se expediază din fiecare aceste cai ferate să fie obligatoriu francate la predare până la frontierele căilor ferate aflate în dificultate, dar nu mai departe;
\n100.1.2. - transporturile cu destinaţie pentru fiecare din aceste cai ferate trebuie să fie francate de expeditor până la frontierele căilor ferate în dificultate, dar nu mai departe;
\n100.1.3. - transporturile cu destinaţia sau cu expediţia în şi din calea ferată în dificultate nu trebuie să fie grevate de nici un ramburs sau deburs decât dacă acestea sunt admise în limitele unor anumite sume;
\n100.1.4. - expeditorul nu poate modifica contractul de transport în ceea ce priveşte calea ferată de destinaţie, francarea şi rambursul.
\n100.2. Dispoziţiile art. 62, 64, 77 şi 78 în traficul cu calea ferată în dificultate pot fi restrictionate.
\n100.3. Măsurile de la art. 100.1. şi 100.2. intră în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de doua zile de la data publicării lor, conform art. 4.5.
\nAlte dispoziţii
\n101.1 Contravenţiile la Regulamentul de transport pe căile ferate din România săvârşite de persoanele fizice şi juridice se stabilesc şi se sancţionează prin Hotărâre a Guvernului României.
\n101.2. Procesele-verbale de contravenţii se întocmesc de agenţii autorizaţi de calea ferată stabiliţi prin Normele uniforme privind transporturile.
\nCalea ferată publică Normele uniforme privind transporturile în Buletinul Comercial CFR.
\nBuletinele de mesagerie se vor folosi în continuare până când Compania Naţionala \"Căile Ferate Române\" le va scoate din uz. În această perioadă buletinele de mesagerii se considera scrisori de trasura de mesagerie.
\nAnexa 1 la Regulamentul de transport pe căile ferate din România ÎNŢELESUL TERMENILOR DIN REGULAMENT ---------