În plus, TFUE nu definește noțiunea de circulație a capitalurilor, ceea ce sporește rolul Curții de Justiție în evaluarea modului în care statele membre înțeleg să recurgă la excepțiile permise de articolul 65 și îi permite să adopte o abordare strictă a lor. O jurisprudență constantă a Curții de Justiție (a se vedea C-163, 165, 250/94 Sanz de Lera; C-101/05 Skatteverket v. A; C-201/05 Test Claimants) a stabilit că articolul 63 TFUE are efect direct, adică înlătură de la aplicare orice dispoziții naționale contrare, ceea ce este concordant și cu art. 148 din Constituția României. Curtea de Justiție s-a pronunțat deja în sensul că taxarea excesivă a veniturilor rezultate din vânzarea ori administrarea unor bunuri imobile echivalează cu restrângeri ale dreptului de a dobândi sau dispune de bunuri imobile și constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor, interzisă, în principiu, prin articolul 63 TFUE (a se vedea C-110/17 CE v.
\n
Belgia). De asemenea, Curtea de Justiție a hotărât că o reglementare națională - asemănătoare cu Legea - și care condiționează dobândirea unui teren agricol de stabilirea domiciliului/reședinței dobânditorului pe teritoriul național este contrară fostului articol 56, respectiv actualului articol 63 TFUE (a se vedea C370/05 Uwe Kay Festersen). În sfârșit, Curtea de Justiție a precizat că o reglementare națională care desființează pentru viitor drepturi reale cu privire la terenuri agricole deținute de resortisanții altor state membre încălcă obligațiile care revin statului legiuitor în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 63 TFUE și ale articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (a se vedea C-235/17 CE v.
\n
Ungaria). Prin urmare, o lege națională prin care sunt suprataxate veniturile ce ar putea fi obținute din vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan și care restrânge semnificativ pentru viitor posibilitatea resortisanților din alte state membre ale Uniunii Europene de a dobândi astfel de terenuri instituie discriminări arbitrare și restrângeri disimulate ale liberei circulații a capitalurilor, fapt ce încalcă articolul 63 TFUE. ...
\n
3.2.4. c) În fine, alin. (2) al art. 148 din Constituția României acordă prioritate sistematică și necondiționată prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de orice dispoziții contrare din legile interne, ceea ce înseamnă că în ipoteza în care Parlamentul României ar adopta o prevedere legală ce ar contraveni articolului 63 TFUE, aceasta nu ar putea fi aplicată încă de la adoptarea ei. Pe cale de consecință, de vreme ce contravin articolului 63 TFUE și pct. 3 din anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, prevederile Legii sunt invalide ab initio și față de art. 148 alin. (2) din Constituția României. În plus, alin. (4) al art. 148 din Constituția României stabilește că, între altele, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.
\n
(2)al art. 148. Orice resortisant al Uniunii Europene care, în baza prevederilor Legii deduse controlului de constituționalitate în prezenta cauză, ar întâmpina dificultăți în dobândirea unor terenuri agricole situate în extravilan în România se poate adresa instanțelor judecătorești, care fie pot înlătura ele însele de la aplicare prevederile relevante ale Legii, fie pot adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a lămuri înțelesul articolelor 63 și 65TFUE coroborate cu pct. 3 din anexa VII la Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. ...
\n
În concluzie, pentru toate aceste motive, considerăm că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului este neconstituțională în ansamblu deoarece încalcă art. 61, art. 75 și art. 148 din Constituție.
\n
Judecători,dr. Livia Doina Stanciuprof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu OPINIE SEPARATĂ 1. În dezacord cu soluția adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 586 din 14 iulie 2020, considerăm că obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă în privința art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d) și e), alin. (5) sintagma „dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termen legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan“] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului și constatată neconstituționalitatea acestora. ...
\n
2.Dispozițiile criticate, deși nu reglementează o excludere expresă și directă a persoanelor fizice sau juridice din statele membre de la cumpărarea de terenuri agricole extravilane, impun anumite condiții care pot fi catalogate ca fiind cu efect echivalent. Este de observat că achiziționarea terenurilor agricole intră în sfera dreptului Uniunii Europene. Investitorii intra-UE se bucură de libertățile fundamentale și, în primul rând, de libera circulație a capitalurilor și de libertatea de stabilire. Aceste libertăți constituie părți integrante ale pieței interne în care mărfurile, persoanele, serviciile și capitalurile pot circula liber. Piața internă cuprinde și agricultura (a se vedea Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 350 din 18 octombrie 2017, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene acolo indicată în materia achiziționării de terenuri agricole). ...
\n
3.Dreptul de a dobândi, de a exploata și de a înstrăina bunuri imobiliare pe teritoriul unui alt stat membru, care reprezintă completarea necesară a libertății de stabilire, generează, atunci când este exercitat, mișcări de capital, care cuprind operațiunile prin care nerezidenții efectuează investiții imobiliare pe teritoriul unui stat membru (Cauza C-370/05, Festersen, pct. 22 și 23) ...
\n
4.Raportat la legea criticată, se constată că, în cadrul categoriei preemptorului de grad II - arendașul, textul prevede că eligibil să cumpere un astfel de teren este arendașul persoană fizică care are domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național, pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. Totodată, arendașul persoană juridică cu asociați persoane fizice trebuie să facă dovada domiciliului/reședinței situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, iar în cazul arendașilor persoane juridice, cu acționariat altă persoană juridică, acționarii care dețin controlul societății trebuie să facă dovada sediului social/secundar situat pe teritoriul național stabilit pe o perioadă de 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. ...
\n
5.Aceste condiții nu au legătură cu scopul legii, acela de a descuraja cumpărarea proprietății funciare în scop de revânzare imediată, de a preveni specula imobiliară, de a asigura faptul că cel ce cumpără terenul îl cumpără pentru a desfășura activități agricole specifice pe termen mediu și lung și de a preveni fărâmițarea proprietății funciare, ci reprezintă măsuri de protejare a persoanelor fizice naționale sau a celor juridice cu acționariat național în ceea ce privește cumpărarea terenurilor agricole extravilane. Întrucât se referă la stabilirea domiciliului/reședinței pe teritoriul național pe o anumită perioadă de timp, ele nu vizează capacitatea arendașului-cumpărător de a lucra terenul agricol/de a desfășura activitate agricolă sau obligația acestuia de a menține în circuitul agricol terenul astfel cumpărat. Acestea normativizează o legătură pregnantă între statutul civil al persoanei fizice/juridice cu teritoriul național ce nu se află în legătură directă cu valorificarea agricolă a acestor terenuri. ...
\n
6.Legătura cu teritoriul național se exprimă atât prin cetățenia persoanei fizice sau naționalitatea persoanei juridice, cât și prin domiciliul/reședința/sediul acesteia pe teritoriul național. Legea a ales să nu impună o condiție de cetățenie, în schimb a impus condiția domiciliului/reședinței/sediului pe teritoriul național. O asemenea condiție nu comportă probleme din perspectiva liberei circulații a persoanelor (art. 49 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), în sensul că niciun cetățean al statelor membre ale Uniunii Europene nu este exclus de la posibilitatea de a se stabili în România și de a cumpăra teren agricol extravilan în considerarea calității sale de preemptor de gradul II dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
\n
În schimb, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor (art. 63 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), reglementarea analizată exclude posibilitatea arendașilor nerezidenți de a cumpăra terenuri agricole extravilane; faptul că reglementarea analizată îi obligă să își stabilească domiciliul/reședința/sediul pe teritoriul național demonstrează că circulația capitalului este limitată/obstrucționată în cadrul Uniunii Europene, acesta neputând pătrunde liber pe teritoriul național. Or, o asemenea condiție reprezintă o măsură echivalentă unei restricții a liberei circulații a capitalurilor, ceea ce face ca nerezidenții, care evident nu au o legătură cu teritoriul național, dar care sunt arendași, să nu poată cumpăra teren agricol extravilan. ...
\n
7.Aceste măsuri nu exclud în mod direct posibilitatea persoanelor fizice sau juridice străine să cumpere astfel de terenuri, în schimb stabilesc condiții de natură să ducă la un asemenea rezultat, având efect echivalent. Prin urmare, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor, astfel de condiții nu pot fi impuse în privința persoanelor fizice sau juridice din cadrul Uniunii Europene, fiind contrare Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, mai precis Actului privind condițiile de aderare ale Republicii Bulgaria și a României și adaptărilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexa VII - Lista menționată la articolul 20 din protocol: măsuri tranzitorii, România, pct. 3 Libera circulație a capitalurilor, potrivit căruia: „România poate menține în vigoare, timp de șapte ani de la data aderării, restricțiile stabilite de legislația sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietății asupra terenurilor agricole, pădurilor și terenurilor forestiere de către resortisanții statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și de către societăți constituite în conformitate cu legislația altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE și care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România“. Astfel, textul criticat din perspectiva liberei circulații a capitalurilor încalcă art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. ...
\n
8.Aceeași concluzie se impune și în privința art. I pct. 3 (cu referire la art. 4^1) din lege. Acest text vizează situația în care niciun preemptor nu își manifestă intenția de a cumpăra terenul, caz în care înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se poate face către:– persoanele fizice cu domiciliul/reședința situat/situată pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare, care desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării acestei oferte, și sunt înregistrate de autoritățile fiscale române cu minimum 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; ... – persoanele juridice, cu sediul social și/sau sediul secundar situat pe teritoriul național, pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare, care desfășoară activități agricole pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, iar asociatul/acționarul care deține controlul societății are domiciliul situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan; în cazul în care în structura persoanelor juridice asociații/acționarii care dețin controlul societății sunt alte persoane juridice, asociații/acționarii care dețin controlul societății trebuie să facă dovada domiciliului situat pe teritoriul național pe o perioadă de cel puțin 5 ani, anterior înregistrării ofertei de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan. ... ...
\n
9.Nici aceste măsuri nu exclud în mod direct posibilitatea persoanelor fizice sau juridice străine să cumpere astfel de terenuri, în schimb stabilesc condiții de natură să ducă la un asemenea rezultat, având efect echivalent. Mai mult, se constată că art. I pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (5)] din lege stabilește că, în cazul neexercitării dreptului de preempțiune, dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prezentei legi. Astfel, persoanele fizice sau juridice care nu îndeplinesc condițiile de domiciliu/reședință pe teritoriul național și care, de principiu, sunt cele străine, inclusiv cele din statele membre ale Uniunii Europene, vor putea cumpăra terenuri agricole extravilane numai la urmă, în subsidiar, ceea ce indică existența a două categorii de persoane care pot potențial, dar într-o anumită ordine, cumpăra astfel de terenuri și care se diferențiază exclusiv prin legătura cu teritoriul național. Astfel, se constată că, din perspectiva liberei circulații a capitalurilor între statele membre, textul criticat este contrar Tratatului de aderare, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. ...
\n
10.Totodată, se reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut natura specifică a terenurilor agricole și a recunoscut o serie de obiective de politică publică ce pot, în principiu, să justifice restricții asupra investițiilor în terenuri agricole, cum ar fi (a se vedea în acest sens Comunicarea antereferită a Comisiei Europene):– majorarea suprafeței parcelelor agricole, astfel încât acestea să poată fi exploatate în mod rentabil, prevenirea speculațiilor cu terenuri (Cauza C-182/83, Fearon, pct. 3); ... – conservarea comunităților agricole, menținerea unei distribuiri a drepturilor de proprietate asupra terenurilor care să permită dezvoltarea de exploatații agricole viabile și gestionarea spațiilor verzi și a zonelor rurale, încurajarea unei utilizări rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară, prevenirea catastrofelor naturale și susținerea și dezvoltarea unei agriculturi viabile pe baza unor considerații sociale și de amenajare a teritoriului (ceea ce presupune menținerea destinației terenurilor agricole și continuarea folosirii acestora în condiții adecvate) (Cauza C-452/01, Ospelt, pct. 39 și 43); ... – menținerea unei forme tradiționale de cultivare a terenurilor agricole, prin exploatarea directă a acestora și prin asigurarea faptului că sunt ocupate și exploatate predominant de proprietarii acestora, menținerea unei populații permanente în mediul rural și încurajarea utilizării rezonabile a terenurilor disponibile pentru a evita presiunea funciară (Cauza C-370/05, Festersen, pct. 27 și 28); ... – în scopul unei planificări urbane și rurale sau regionale și pentru interesul general, menținerea, în anumite regiuni, a unei populații permanente și a unei activități economice independente de sectorul turismului (Cauza C-302/97, Konle, pct. 40, cauzele conexate C-519/99-C-524/99 și C526/99-C-540/99 Reisch, pct. 34); ... – conservarea teritoriului național în zonele desemnate ca fiind de importanță militară și protejarea intereselor militare împotriva riscurilor reale, specifice și grave (Cauza C-423/98, Albore, pct. 18 și 22). ... ...
\n
11.Or, textele criticate impun o restricție ce nu poate fi admisă din perspectiva dreptului Uniunii Europene, întrucât nu urmărește un obiectiv de interes general, astfel că nici nu mai trebuie analizată din perspectiva principiului proporționalității, principiu care evaluează realizarea obiectivului urmărit prin mijloace care nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. ...
\n
12.Prin urmare, apreciem că dispozițiile art. I pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (2)] și pct. 3 [cu referire la art. 4^1 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), d) și e), alin. (5) sintagma „dacă niciunul dintre potențialii cumpărători, în termen legal, nu îndeplinește condițiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan“] din legea criticată sunt contrare art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, iar obiecția de neconstituționalitate trebuia admisă. ...
\n
Judecător,prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru -----