(143)Retragerea exceptarii pe categorii este posibila în cazurile în care vanzarea legata nu aduce avantaje sau dacă aceste avantaje nu sunt transmise consumatorului (a se vedea punctul (141)). De asemenea, retragerea exceptarii pe categorii este posibila şi în cazul efectului cumulativ, atunci când majoritatea furnizorilor utilizeaza înţelegeri de vanzare legata similare, fără ca eventualele avantaje să fie transmise macar parţial consumatorilor, 2.8. Preturile de revanzare recomandate şi maxime
\n
(144)Practica recomandarii pretului de revanzare sau cerinţa ca revânzătorul să respecte un pret maxim de revanzare este acoperita de categoria prevăzută în regulament, în cazul în care cota de piaţa al furnizorului nu depăşeşte pragul de 30%.
\n
Principiile de mai jos vor fi urmate pentru cazurile care depasesc pragul de mai sus şi pentru cazurile de retragere a exceptarii pe categorii.
\n
(145)Riscul cel mai important pentru concurenta al preturilor recomandate şi maxime este faptul ca preţul recomandat sau maxim va functiona ca punct de referinţa pentru revanzatori, putand fi practicat ca pret de revanzare de majoritatea acestora sau de toţi. Un alt risc pentru concurenta este acela ca preturile maxime sau recomandate pot facilita înţelegerile secrete ilegale dintre furnizori.
\n
(146)Factorul cel mai important în evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale preturilor de revanzare maxime sau recomandate este pozitia de piaţa a furnizorului. Cu cat este mai puternica aceasta pozitie, cu atât este mai mare riscul ca preţul de revanzare maxim sau recomandat sa duca la o aplicare mai mult sau mai puţin uniforma a acelui nivel de pret de către revanzatori. Revânzătorii pot considera riscanta abaterea de la ceea ce se percepe a fi preţul de revanzare preferat al unui furnizor atât de important. În aceste condiţii, practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii unui pret de revanzare poate contraveni art. 5 alin. (1) din lege atâta timp cat aceasta practica duce la o uniformitate a pretului.
\n
(147)Al doilea factor foarte important în evaluarea efectelor anticoncurentiale ale practicii preturilor maxime şi recomandate este pozitia pe piaţa a concurentilor. Mai ales într-un oligopol ingust, utilizarea sau publicarea preturilor maxime ori recomandate poate facilita înţelegerile secrete ilegale dintre furnizori prin schimbul de informaţii cu privire la nivelul de pret preferat şi prin reducerea posibilităţii de micsorare a preturilor de revanzare. Practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii pretului care are astfel de efecte contravine şi ea art. 5 alin. (1) din lege.
\n
2.9. Alte restrictionari verticale
\n
(148)Restrictionarile verticale de mai sus şi combinatiile acestora reprezinta doar o selecţie. Restrictionarile verticale şi combinatiile neprezentate în aceste instrucţiuni vor fi tratate în conformitate cu aceleasi principii, cu ajutorul acelorasi reguli generale şi cu accentuarea/identificarea acelorasi efecte asupra pieţei.
\n
Capitolul V
\n
Aspecte cu privire la definirea pieţei şi la calculul cotei de piaţa 1. Definirea pieţei relevante
\n
(149)Principiile folosite de Consiliul Concurentei în definirea pieţei relevante sunt prezentate în \"Instrucţiunile cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substantiale de piaţa\". În acest capitol vor fi prezentate numai elemente specifice restrictionarilor verticale.
\n
2.Elemente de definire a pieţei relevante şi de calcul al cotei de piaţa pentru pragul de 30% prevăzut în \"Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale\"
\n
(150)În aplicarea regulamentului, cota de piaţa a furnizorului reprezinta cota acestuia pe piaţa relevanta (a produsului şi geografica) în care vinde cumparatorilor săi. În exemplul de la punctul (152), aceasta este piaţa A.
\n
Piaţa produsului depinde, în primul rand, de substituibilitatea din perspectiva cumparatorului. În situaţia în care produsul furnizat este folosit ca input în fabricarea altor produse şi nu este identificabil în produsul final, piaţa produsului este determinata de preferintele cumparatorilor direcţi. Clientii acestora nu au preferinte deosebite faţă de inputurile utilizate de cumpărători. În principiu, restrictionarile verticale convenite între furnizor şi cumparatorul de input-uri se referă doar la vanzarea şi cumpararea produsului intermediar, şi nu la vanzarea produsului rezultant.
\n
În cazul distributiei produselor finale, substituibilitatea acestora din punctul de vedere al cumparatorilor direcţi este în mod incontestabil influentata sau determinata de preferintele consumatorilor finali. În plus, restrictionarile verticale privind nivelul distributiei nu privesc numai comercializarea produselor între furnizor şi cumparator ci şi revanzarea acestora. Pentru ca, în general, formele de distribuire diverse concureaza între ele, piaţa nu se defineste în functie de forma de distribuţie folosita. De asemenea, este uzual ca furnizorul sa vanda un intreg portofoliu de produse, caz în care portofoliul de produse poate constitui piaţa relevanta a produsului atunci când portofoliile şi nu produsele individuale sunt privite de către cumparator ca substituibile. În cazul în care cumparatorii de pe piaţa A sunt cumpărători profesionisti, piaţa geografica este, de obicei, mai mare decat piaţa pe care produsul este revandut consumatorilor finali.
\n
Adesea, aceasta duce la definirea unor piete naţionale sau a unor piete geografice mai largi.
\n
(151)În cazul înţelegerilor verticale convenite între o asociaţie de comercianti en-detail şi membrii acesteia, asociaţia este în pozitia de furnizor şi trebuie luata în calcul cota de piaţa a acesteia ca furnizor.
\n
(152)În cazul vanzarii exclusive, cota de piaţa a cumparatorului este cota realizata din insumarea tuturor achizitiilor de pe piaţa relevanta de achizitii. În exemplul de mai jos, aceasta este, de asemenea, piaţa A. ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ Furnizori │ │ │ │ │ │ └────┬────────┘ └──────┬──────┘ └──────┬──────┘ │ ┌───────────────┘ │ │ │ │ ├────┼────────────┐ ┌────────────────┤ Piaţa B │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ v v v v v ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ Distribuitor│ │ │ │ │ │ └────┬────────┘ └──────┬──────┘ └──────┬──────┘ │ ┌───────────────┤ │ │ │ │ │ └────┼────────────┐ │ ┌────────────────┤ Piaţa A │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ v v v v v ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ Consumator │ │ │ │ │ │ └─────────────┘ └─────────────┘ └─────────────┘
\n
(153)În cazul în care o înţelegere verticala implica trei părţi, fiecare operand la niveluri diferite de comercializare, cotele de piaţa ale acestora trebuie să fie sub pragul de 30% în cazul fiecarui nivel implicat pentru ca înţelegerea verticala sa beneficieze de exceptare pe categorii.
\n
(154)În cazul în care un furnizor utilizeaza aceeasi înţelegere verticala, în scopul cumpararii, vanzarii sau revanzarii unui portofoliu de produse, unele produse pot îndeplini, din punctul de vedere al pragului de 30% cota de piaţa, condiţiile de exceptare pe categorii, iar alte produse nu. Produsele care deţin o cota de piaţa mai mica de 30% vor fi tratate în contextul exceptarii pe categorii, iar cele care deţin cote de piaţa ce depasesc 30% vor fi tratate în contextul exceptarii individuale.
\n
(155)În cazul unui agent economic controlat în comun, membru al grupului furnizorului sau cumparatorului, asa cum este acesta definit în \"Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevăzute la art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, şi în cazurile de concentrare economica\", cota de piaţa deţinută de acesta se va distribui în mod proportional între agentii economici care deţin controlul în comun.
\n
(156)În cazul în care furnizorul produce atât echipamentul original cat şi piesele de schimb pentru acesta, furnizorul va fi adesea singurul sau cel mai important furnizor al pieţei derivate pentru reparatii şi piese de schimb. Aceasta situaţie se poate intalni şi în cazul în care furnizorul (producătorul echipamentului original) subcontracteaza producţia pieselor de schimb. Piaţa relevanta se poate defini ca piaţa echipamentului original incluzând şi piesele de schimb sau separat, o piaţa a echipamentului original şi o piaţa a pieselor de schimb, în functie de circumstantele specifice cazului, cum ar fi efectele restrictionarilor implicate, durata de viaţa a echipamentului şi importanţa costurilor implicate de reparatii sau inlocuiri.
\n
(157)În cazul înţelegerilor verticale care, pe lângă furnizarea produselor care fac obiectul acordului, conţin şi prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala, cum ar fi prevederi referitoare la utilizarea marcii comerciale a furnizorului, care ajuta cumparatorul în comercializarea produselor care fac obiectul acordului, cota de piaţa a furnizorului pe piaţa pe care acesta comercializeaza produsele care fac obiectul acordului este decisiva pentru aplicarea prevederilor regulamentului.
\n
În cazul francezei, în care francizorul nu furnizeaza produse în vederea revanzarii, ci un pachet de servicii combinate cu prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala formand metoda de afaceri francizata, francizorul trebuie să tina cont de cota sa de piaţa ca furnizor al metodei de afaceri. În acest scop, francizorul trebuie să-şi calculeze cota de piaţa deţinută pe piaţa pe care este exploatata metoda de afaceri, care este piaţa pe care beneficiarul exploateaza metoda de afaceri pentru furnizarea de produse şi servicii către consumatorii finali. Francizorul îşi va calcula cota de piaţa în functie de valoarea vanzarii produselor sau serviciilor realizate de către beneficiarul sau pe piaţa respectiva. Concurentii de pe aceasta piaţa pot fi furnizori ai altor metode de afaceri francizate, dar şi furnizori de produse sau servicii substituibile, comercializate în afara unor sisteme de franciza. În plus, în cazul unei piete a serviciilor fast-food, de exemplu, francizorul operand pe aceasta piaţa îşi va calcula cota de piaţa pe baza vanzarilor realizate de beneficiarul sau. Dacă francizorul furnizeaza şi anumite inputuri, cum ar fi carne sau condimente, francizorul trebuie să-şi calculeze cota sa deţinută pe piaţa pe care aceste produse sunt vandute.
\n
(158)În cazul distributiei duale de produse finale, în care fabricantul produselor finale acţionează şi ca distribuitor pe piaţa, definirea pieţei şi calculul cotei de piaţa vor include produsele vandute de către producător şi de către concurentii acestuia prin distribuitorii şi agentii integrati (care fac parte din grupul fiecaruia).
\n
(159)Producţia interna, care reprezinta fabricarea de produse intermediare pentru folosinţă proprie, poate fi foarte importanţa intr-o analiza concurentiala, reprezentand o constrangere concurentiala sau accentuand pozitia pe piaţa a agentului economic. Oricum, producţia interna nu va fi luata în considerare la definirea pieţei relevante şi la calcularea cotei de piaţa pentru produsele şi serviciile intermediare.
\n
3.Elemente de definire a pieţei relevante şi de calcul al cotei de piaţa pentru cazurile individuale
\n
(160)În evaluarea individuala a înţelegerilor verticale, vor trebui investigate piete suplimentare pieţei relevante definite pentru aplicarea regulamentului. O înţelegere verticala poate afecta şi pieţele din aval, pe lângă piaţa furnizorului şi cumparatorului.
\n
Astfel, în cazurile individuale vor fi examinate toate pieţele relevante, de la fiecare nivel de comercializare, afectate de restrictionarile verticale, după cum urmeaza: (a) Pentru \"produsele şi serviciile intermediare\" incorporate de către cumparator în propriul produs sau serviciu, restrictionarile verticale afectează, în general, doar piaţa dintre furnizor şi cumparator. De exemplu, o obligaţie de non-concurenta impusa cumparatorului poate obstructiona alti furnizori, dar nu conduce la reducerea concurentei din aval, la nivelul comercializarii en detail. Totusi, în cazul vanzarii exclusive, pozitia cumparatorului pe piaţa din aval este relevanta deoarece comportamentul obstrutionist al cumparatorului poate avea efecte negative apreciabile în cazul în care acesta are putere pe piaţa din aval. (b) Pentru \"produsele finale\" o analiza limitata la piaţa dintre furnizor şi cumparator este puţin probabil să fie suficienta atât timp cat restrictionarile verticale pot reduce concurenta inter şi/sau intra-marca pe piaţa revanzarii, care este o piaţa aflata în avalul pieţei cumparatorului.
\n
De exemplu, distributia exclusiva poate duce nu numai la închiderea pieţei dintre furnizor şi cumparator, ci, mai ales, la reducerea concurentei intra-marca în teritoriile de revanzare ale distribuitorilor. Piaţa revanzarii este importanţa în special în cazul în care cumparatorul este un comerciant en detail.
\n
O obligaţie de nonconcurenta convenita între un producător şi un comerciant angro poate inlatura acest comerciant angro vis-a-vis de alti producători, dar este puţin probabil ca aceasta obligaţie sa duca la o reducere a concurentei de la nivelul en detail. Aceeasi înţelegere convenita cu un comerciant en detail conduce şi la reducerea concurentei de la nivelul en detail pe piaţa revanzarii, (c) În cazul evaluării individuale a unei \"piete a pieselor de schimb\", piaţa relevanta poate fi definita ca piaţa echipamentului original sau piaţa pieselor de schimb, în functie de circumstantele specifice cazului. În orice caz, situaţia pieţei pieselor de schimb va fi evaluata ţinând-se cont de piaţa echipamentului original. O pozitie mai puţin importanţa pe piaţa echipamentului original reduce în mod normal eventualele efecte anticoncurentiale asupra pieţei pieselor de schimb.
\n
Capitolul VI
\n
Dispozitii finale
\n
(161)La data intrarii în vigoare a prezentelor Instrucţiuni, se abroga Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 591 bis din 9 august 2002. ---------------