{"html": "

Toate aceste modificări nu pot viza decât o situație viitoare, care se va naște după intrarea în vigoare a noii legi, și nicidecum situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, respectând dispozițiile în vigoare la data constituirii lor. (...) Așadar, Curtea constată că dispozițiile legale cuprinse în art. II din lege, care prevăd numirea unor noi consilii de administrație la Societatea Română de Radiodifuziune și la Societatea Română de Televiziune, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a noii legi, cu consecința încetării de drept a mandatului consiliilor de administrație ale SRR și SRTV aflate în funcție, sunt neconstituționale, întrucât încalcă art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală“. ... 2.6.

\n

De asemenea, prin Decizia nr. 375/2005 în legătură cu mandatele judecătorilor și procurorilor în funcții de conducere, Curtea a statuat următoarele: „Legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă, durata mandatelor funcțiilor de conducere în alt fel decât legea în vigoare, dar numai pentru viitor, nu și pentru mandatele în curs, altfel ar însemna să nesocotească regula neretroactivității legii, care este normă de nivel constituțional, prevăzută în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.“ ... 2.7. În același sens, pronunțându-se asupra unei norme care introducea o nouă cauză de încetare a mandatului aleșilor locali pentru un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a normei respective, Curtea prin Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007 a statuat că, „în condițiile în care legea își propune să modifice statutul dobândit la data începerii mandatului, prin instituirea unui caz nou de încetare a acestuia (s.n. în prezenta cauză, prin instituirea unei alte durate a mandatului) legea devine retroactivă.

\n

Art. 15 alin. (2) din Constituție consacră principiul neretroactivității legii, în sensul că o lege, odată adoptată de Parlament, va putea produce efecte juridice numai pentru viitor“. ... 2.8. Considerăm că, argumentele reținute de Curtea Constituțională în deciziile menționate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Astfel, regimul juridic al mandatelor în curs ale membrilor Consiliului Concurenței este deja reglementat prin normele în vigoare și acestea produc efectele juridice prevăzute de Legea concurenței nr. 21/1996. Prin urmare, modificarea acestui regim, prin textul art. II din legea criticată, conduce la încălcarea principiului neretroactivității legii civile consacrat la art. 15 alin.

\n
(2)din Constituție. ... 2.9. Potrivit acestui principiu legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Textul constituțional menționat oferă soluție pentru conflictul de legi în timp stabilind că, doar în materie penală și contravențională, în cazul unei succesiuni de acte normative se va aplica legea ale cărei prevederi sunt mai favorabile făptuitorului, infractor sau contravenient, după caz. Totodată, acest principiu de rang constituțional stabilește că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare (facta futura), iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). Principiul neretroactivității legii își găsește justificarea și are rolul de a asigura stabilitatea și securitatea raporturilor juridice.
\n

Prin urmare, prin raportare și la jurisprudența mai sus menționată, dispozițiile de la articolul II din legea supusă controlului de constituționalitate sunt contrare principiului neretroactivității legii prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituție. ... ...

\n
3.Dispozițiile art. II din lege contravin și prevederilor art. 148 alin. (2) și alin. (4) prin raportare la art. 11 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.3.1. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, în ceea ce privește incidența actelor obligatorii ale Uniunii Europene în cadrul controlului de constituționalitate că, „folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate“ (Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 și Decizia nr. 668 din 18 mai 2011).
\n

Actele de drept european care au caracter obligatoriu sunt regulamentele (act legislativ care trebuie aplicat în integralitatea sa, în toate statele membre), directivele (act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre, fiecare dintre ele având însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit) și deciziile (act legislativ direct aplicabil și obligatoriu pentru toți cei cărora li se adresează; destinatarii săi pot fi statele membre sau chiar întreprinderile). ... 3.2. Astfel, în prezenta cauză, demararea procedurilor pentru numirea noilor membri ai Consiliului Concurenței - cu consecința afectării mandatelor neepuizate ale actualilor membri ai Consiliului - echivalează cu nerespectarea de către statul român a obligației de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) și, implicit, cu încălcarea Directivei (UE) 2019/1 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre, astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne - denumită în continuare Directiva ECN+. ... 3.3.

\n

Potrivit legislației europene, independența autorităților naționale de concurență este de o importanță supremă pentru aplicarea efectivă a legislației europene în materie de concurență. Directiva ECN+, recent adoptată, impune statelor membre să se asigure că autoritățile naționale de concurență își îndeplinesc atribuțiile și își exercită prerogativele, în mod imparțial, în interesul aplicării efective și uniforme a articolelor 101 și 102 din T.F.U.E. ... 3.4. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Directiva ECN+: „(1) Pentru a garanta independența autorităților naționale administrative de concurență atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE, statele membre se asigură că autoritățile respective își duc la îndeplinire sarcinile și își exercită competențele în mod imparțial și în interesul asigurării eficace și uniforme a aplicării dispozițiilor respective, sub rezerva cerințelor de proporționalitate în materie de răspundere și fără a aduce atingere cooperării strânse dintre autoritățile de concurență în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței“. ... 3.5.

\n

În privința demiterii membrilor Consiliului Concurenței, potrivit art. 4 alin. (3) din Directiva ECN+: „(3) Persoanele din cadrul autorităților naționale administrative de concurență care iau decizii în exercitarea competențelor prevăzute la articolele 10-13 și la articolul 16 din prezenta directivă nu sunt demise din cadrul unor astfel de autorități din motive legate de îndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor lor sau de exercitarea corespunzătoare a competențelor care le revin pentru aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (2) din prezenta directivă. Acestea pot fi demise numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin sau în cazul în care s-a constatat că au comis o abatere gravă în temeiul dreptului intern.

\n

Condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin și faptele ce constituie abateri grave trebuie să fie prevăzute în prealabil în dreptul intern, ținând seama de necesitatea de a asigura în mod eficace respectarea normelor“. ... 3.6. Drept urmare, din normele europene menționate mai sus rezultă că, persoanele în cauză (respectiv membrii Consiliului Concurenței) pot fi demise doar: (i) dacă au săvârșit abateri grave sau ... (ii) dacă nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru realizarea sarcinilor care le revin. ... Toate aceste garanții oferite de Directiva ECN+ sunt menite să protejeze persoanele cu putere de decizie față de o demitere arbitrară, din motive politice, în timpul mandatului lor, printr-o schimbare ulterioară a condițiilor, ceea ce s-a întâmplat în prezenta cauză prin adoptarea legii supuse controlului de constituționalitate.

\n

Astfel, înlocuirea prin lege a actualei conduceri a Consiliului Concurenței este o intervenție politică, de natură a aduce atingere garanțiilor de independență de care trebuie să se bucure autoritatea română de concurență conform obiectivului declarat al Directivei ECN+, cu atât mai mult cu cât o astfel de intervenție afectează acele proceduri de investigație aflate în etape avansate, respectiv atunci când audierea/ascultarea, deliberarea și motivarea deciziilor trebuie realizate în aceeași componență a organului colegial de decizie cu respectarea cvorumului și a termenelor de decădere/prescripție stabilite de lege. ... 3.7. Pe de altă parte, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale relevată anterior, normele prevăzute la art. 4 alin.

\n
(3)din Directiva ECN+ reprezintă dispoziții suficient de clare, precise și neechivoce prin ele însele în privința motivelor pentru care persoanele care iau decizii în exercitarea prerogativelor Consiliului Concurenței prevăzute de directivă pot fi demise, aceste motive fiind prevăzute, în mod limitativ, de către actul în discuție. În același timp, norma se circumscrie și unui anumit nivel de relevanță constituțională, având în vedere obligația Parlamentului României de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție. Mai mult, art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție implică o obligație pozitivă din partea statului de a asigura protecția concurenței loiale, aspect ce implică asigurarea independenței autorității naționale de concurență, în conformitate cu legislația europeană amintită. ... 3.8.
\n

Nu în ultimul rând, potrivit art. 4 alin. (4) din Directiva ECN , „statele membre se asigură că membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență sunt selectați, recrutați sau numiți în conformitate cu proceduri clare și transparente, stabilite în prealabil în dreptul intern“. ... 3.9. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, statele membre au obligația de a se abține de la măsuri naționale care ar putea compromite Directiva ECN+, chiar dacă termenul de transpunere a acesteia nu a expirat încă: „în perioada transpunerii directivei, Statele Membre cărora le este adresată trebuie să se abțină de la a lua orice măsuri care pot compromite atingerea rezultatului acesteia“ (Cauza C-212/04, Adelener, paragraful 121). ... ...

\n

Față de toate argumentele relevate mai sus apreciem că, dispozițiile art. II din legea criticată contravin și prevederilor art. 148 alin. (2) și (4) prin raportare la art. 11 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. ** * Pentru toate aceste motive considerăm că obiecțiile de neconstituționalitate formulate de Președintele României și de 27 senatori membri ai Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, precum și de 13 senatori membri ai Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 se impuneau a fi admise, întrucât: • legea încalcă principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție, prin adoptarea exclusiv de Camera decizională - Senatul a unor amendamente care au adus modificări substanțiale actului normativ, în raport de forma inițiatorilor; • dispozițiile art. II din lege încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție;• dispozițiile art. II din lege contravin și prevederilor art. 148 alin. (2) și alin. (4) prin raportare la art. 11 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

\n

Judecători,dr. Livia Stanciuprof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu -----

", "next": 0}