DECIZIA nr. 20 din 17 februarie 2020

Pe scurt

Această decizie clarifică modul de interpretare a articolului 33 din Legea nr. 165/2013, care se referă la termenele de soluționare a cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă. Decizia stabilește dacă îndeplinirea anumitor obligații de către entitățile responsabile condiționează începerea acestor termene.

Ce reglementează

• Interpretarea articolului 33 din Legea nr. 165/2013 privind restituirea imobilelor.
• Termenele în care entitățile trebuie să soluționeze cererile de restituire.
• Obligațiile entităților de a stabili și publica numărul cererilor înregistrate și nesoluționate.
• Posibilitatea persoanelor îndreptățite de a se adresa instanței în cazul nesoluționării cererilor.

Cui îi privește

• Entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor de restituire a imobilelor.
• Persoanele care au formulat cereri de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă.

Puncte cheie

• Entitățile trebuie să soluționeze cererile în 12, 24 sau 36 de luni, în funcție de numărul de cereri rămase (până la 2.500, între 2.500 și 5.000, sau peste 5.000).
• Termenele de soluționare curg de la 1 ianuarie 2014.
• Entitățile au obligația de a stabili și afișa numărul cererilor nesoluționate și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
• Dacă entitatea nu emite decizia în termenele legale, persoana îndreptățită se poate adresa instanței în termen de 6 luni de la expirarea termenelor.