DECIZIA nr. 3 din 20 ianuarie 2020

Pe scurt

Această decizie clarifică modul în care se tratează infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente false pentru obținerea de fonduri europene, atunci când documentele false sunt înscrisuri sub semnătură privată. Stabilește dacă falsul în înscrisuri private este absorbit de infracțiunea principală sau dacă cele două infracțiuni se judecă separat.

Ce reglementează

• Interpretarea articolului 18^1 alineatul (1) din Legea nr. 78/2000.
• Relația dintre infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de obținere pe nedrept de fonduri europene.
• Dacă cele două infracțiuni constituie o infracțiune complexă sau un concurs real de infracțiuni.

Cui îi privește

• Persoanele fizice și juridice acuzate de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente false pentru obținerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene.
• Autoritățile judiciare implicate în prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție legate de fondurile europene.

Puncte cheie

• Decizia se referă la situația în care documentele false sunt înscrisuri sub semnătură privată.
• Se analizează dacă infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este absorbită de infracțiunea de obținere pe nedrept de fonduri europene.
• Alternativ, se examinează dacă cele două infracțiuni își păstrează autonomia, existând un concurs real de infracțiuni.
• Decizia a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2020.