DECIZIA nr. 41 din 29 mai 2017

Pe scurt

Această decizie clarifică dacă acțiunea de restituire a plăților făcute în baza unui contract declarat nul absolut este supusă prescripției și, dacă da, de când începe să curgă termenul de prescripție.

Ce reglementează

• Prescriptibilitatea acțiunii de restituire a prestațiilor efectuate în baza unui act juridic (clauze din contract) constatat ca fiind nul absolut.
• Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, în cazul în care acțiunea de restituire este prescriptibilă.
• Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
• Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Cui îi privește

• Instanțele de judecată, în special cele care soluționează litigii privind nulitatea contractelor și restituirea prestațiilor.
• Părțile implicate în contracte cu clauze abuzive, în special consumatorii și profesioniștii (ex: bănci).

Puncte cheie

• Problema de drept este nouă, nefiind statuată printr-o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
• Există o practică neunitară la nivelul instanțelor naționale privind prescriptibilitatea acțiunilor de restituire a prestațiilor.
• Unele instanțe consideră că dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate în baza unor clauze abuzive este imprescriptibil.
• Alte instanțe consideră că restituirea prestațiilor este supusă termenului de prescripție de trei ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.