Pe scurt
Această normă tehnică stabilește cerințele minime pentru odorizarea gazelor naturale, având ca scop principal asigurarea siguranței în alimentarea cu gaze a clienților finali. Ea detaliază modul în care gazele naturale, care sunt inodore și incolore, trebuie să primească un miros specific de avertizare pentru a detecta scurgerile.
Ce reglementează
- Odorizantul folosit pentru gazele naturale.
- Cerințele pentru clasificarea, etichetarea, ambalarea, manipularea, transportul și depozitarea odorizantului.
- Concentrația odorizantului din gazele naturale și controlul acesteia.
- Instalațiile de odorizare și amplasarea punctelor de prelevare a probelor.
Cui îi privește
- Producătorii de gaze naturale (P).
- Operatorul de transport și de sistem (OTS).
- Operatorul de distribuție a gazelor naturale sau operatorul sistemului de distribuție închis (OD).
Puncte cheie
- Gazele naturale trebuie să aibă un miros specific de atenționare pentru a fi recunoscute în caz de pierdere.
- Odorizarea este permanentă în punctele de odorizare centralizată sau locală, cu excepția gazelor naturale neodorizate folosite în procese tehnologice, caz în care sunt necesare detectoare automate.
- Odorizantul folosit este etilmercaptanul, care este iritant, nociv și inflamabil.
- Odorizantul trebuie să îndeplinească condiții stricte, precum stabilitate chimică și termică, să nu reacționeze cu gazele naturale și să nu corodeze conductele.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.