RAPORTUL din 31 martie 2011

Pe scurt

Acest raport detaliază procesul de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, având ca scop reorganizarea și restructurarea asistenței spitalicești din România.

Ce reglementează

• Analiza situației sistemului românesc de asistență spitalicească.
• Măsurile întreprinse și planificate în cadrul reformei spitalicești.
• Metodologia de selecție aplicată pentru unitățile sanitare.
• Propunerea listei unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate.

Cui îi privește

• Unitățile sanitare cu paturi din România.
• Casele de asigurări de sănătate.

Puncte cheie

• Sistemul de sănătate românesc a fost, după 1990, un sistem public finanțat de stat, cu decizii centralizate.
• În 2008, existau 430 de spitale publice în rețeaua Ministerului Sănătății (MS) și 897 de unități ambulatorii.
• România înregistra una dintre cele mai mari rate de spitalizare din Uniunea Europeană: 215,13 internări la 1.000 de locuitori în 2007.
• Cheltuielile din sectorul sanitar au fost tradițional scăzute în România, dar au crescut de la circa 90 euro/locuitor la peste 200 euro/locuitor în ultimii ani.