NORMA din 19 mai 2003

Pe scurt

Această normă stabilește metodele de analiză pentru testarea diferitelor tipuri de zaharuri destinate consumului uman, asigurând conformitatea acestora cu standardele de calitate.

Ce reglementează

• Metodele de analiză pentru zaharuri precum zahăr semialb, zahăr alb, zahăr extraalb, soluții și siropuri de zahăr, glucoză și dextroză.
• Procedurile specifice pentru determinarea pierderii de masă la uscare, a substanței uscate și a zaharurilor reducătoare.
• Utilizarea anumitor metode de analiză (Luff-Schoorl, Lane și Eynon) pentru determinarea zaharurilor reducătoare în diverse produse.
• Compatibilitatea cu reglementările comunitare și armonizarea cu Directiva 79/796/1979.

Cui îi privește

• Laboratoarele și personalul care efectuează analize pentru testarea zaharurilor destinate consumului uman.
• Producătorii și distribuitorii de zaharuri menționate, care trebuie să respecte aceste metode de analiză.

Puncte cheie

• Metodele de analiză sunt descrise detaliat în anexele nr. 1 și 2.
• Metoda Luff-Schoorl (anexa nr. 2, metoda 6) este folosită pentru determinarea zaharurilor reducătoare în soluții de zahăr, siropuri de glucoză și dextroză.
• În comerțul cu țările din Comunitatea Europeană, la cerere, se utilizează metoda Lane și Eynon (anexa nr. 2, metoda 7 și/sau 8) pentru zaharurile reducătoare.
• Pentru determinarea pierderii de masă la uscare (Metoda 1), diferența dintre două determinări nu trebuie să depășească 0,02 g pentru 100 g probă.
• Pentru determinarea substanței uscate prin uscare în vid (Metoda 2), diferența dintre două determinări nu trebuie să depășească 0,12 g pentru 100 g probă.
• Pentru determinarea substanței uscate prin metoda refractometrică (Metoda 3), diferența dintre două determinări nu trebuie să depășească 0,2 g substanță uscată pentru 100 g probă.