DECIZIE nr. 8 din 16 mai 2016

Pe scurt

Această decizie clarifică dacă un executor judecătoresc trebuie să plătească cheltuielile de judecată atunci când renunță la o cerere de validare a popririi sau când cererea îi este respinsă, în urma îndeplinirii obligațiilor de către terțul poprit sau debitor. Decizia stabilește că executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional și, prin urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Ce reglementează

• Interpretarea și aplicarea articolelor din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
• Interpretarea și aplicarea articolelor din Codul de procedură civilă din 1865 și din noul Cod de procedură civilă.
• Obligarea executorului judecătoresc la plata cheltuielilor de judecată.
• Situațiile în care executorul judecătoresc renunță la cererea de validare a popririi sau aceasta este respinsă.

Cui îi privește

• Executorii judecătorești.
• Terții popriți și debitorii implicați în proceduri de poprire.

Puncte cheie

• Executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional atunci când formulează o cerere de validare a popririi.
• Doar o parte în proces poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
• Executorul judecătoresc acționează în temeiul unei legitimări procesuale active excepționale ex lege.
• Exercitarea prerogativelor legale de către executorul judecătoresc nu atrage obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa unui abuz de drept.