Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

ACORD 30/09/1957 - Portal Legislativ

ACORD 30/09/1957 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) - text consolidat 331088 1. Reveniti in topul paginii Forma printabilă ACORD EUROPEAN (VOL. I) din 30 septembrie 1957 referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) - text consolidat EMITENT ACT INTERNAŢIONAL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 37 bis din 17 ianuarie 2008 Notă ... Conţinut de LEGEA nr. 333/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 17 ianuarie 2008. Restructurat ADR aplicabil de la 1 ianuarie 2007 Acord european privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase Volumul I NOTĂ Denumirile folosite şi prezentarea materialului ce figurează în prezenta publicaţie nu implică din partea Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite o luare de poziţie în ceea ce priveşte statutul juridic al ţărilor, teritoriilor, oraşelor sau zonelor, sau autorităţilor acestora, şi nici în ceea ce priveşte trasarea frontierelor sau limitelor acestora. ECE/TRANS/175 (Vol.1) Copyright © Registrul Auto Român Toate drepturile rezervate. Este interzisă reproducerea, stocarea pe un sistem de căutare a datelor sau transmiterea, sub orice formă sau prin orice mijloc, electronic, electrostatic, mecanic, înregistrare magnetică, fotocopie sau altul, un pasaj oarecare din prezenta publicaţie, în scopuri comerciale, fără a fi obţinut în prealabil autorizaţia scrisă a Organizaţiei Naţiunilor Unite CUVÂNT ÎNAINTE Generalităţi Acordul european referitor la transportul internaţional rutier al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, sub egida Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, a intrat în vigoare la 29 ianuarie 1968. Acordul propriu-zis a fost modificat prin Protocolul ce amendează articolul 14, paragraful 3, încheiat la New York la 21 august 1975, care a intrat în vigoare la 19 aprilie 1985. Conform articolului 2 al Acordului, mărfurile periculoase al căror transport este interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional, în timp ce transportul internaţional al celorlalte mărfuri periculoase este autorizat, dacă sunt îndeplinite: - condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special pentru ambalarea şi etichetarea acestora, şi - condiţiile impuse de anexa B, în special în ceea ce priveşte construcţia, echipamentul şi circulaţia vehiculului care transportă mărfurile în cauză. Totuşi, conform articolului 4, fiecare Parte contractantă îşi păstrează dreptul de a reglementa sau interzice intrarea pe teritoriul său a mărfurilor periculoase, din alte motive decât siguranţa rutieră. Părţile contractante îşi păstrează, de asemenea, dreptul de a conveni, pe baza unor acorduri separate, bilaterale sau multilaterale, ca anumite mărfuri periculoase al căror transport internaţional este interzis complet de anexa A, să poată, în anumite condiţii, să facă obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor, sau ca mărfuri periculoase al căror transport internaţional este autorizat de către anexa A să poată face obiectul, pe teritoriile respectivelor ţări, al unor transporturi internaţionale în condiţii mai puţin riguroase decât cele prevăzute de anexele A şi B. Anexele A şi B au fost modificate şi aduse la zi în mod regulat începând de la intrarea în vigoare a ADR. Structura anexelor A şi B Grupul de lucru pentru transportul mărfurilor periculoase (WP.15) al Comitetului pentru transporturi interne al Comisiei Economice pentru Europa, a decis restructurarea anexelor A şi B la a cincizeci şi una sa sesiune (26- 30 octombrie 1992), la propunerea Uniunii Internaţionale a Transportatorilor Rutieri (IRU), (TRANS/WP.15/124, par. 100-108). Această restructurare a vizat în principal ca prescripţiile să devină mai accesibile şi să fie dispuse într-un mod mai deschis, astfel încât să poate înlesni aplicabilitatea lor nu numai pentru transporturile internaţionale rutiere conform ADR, ci şi pentru transporturile naţionale în toate Statele Europene prin intermediul legislaţiei naţionale sau a Comunităţii Europene şi să asigure astfel, în cele din urmă, un cadru regulamentar coerent la nivel european. De asemenea, s-a considerat necesară distingerea mai clară a obligaţiilor diverşilor participanţi din lanţul de transport, gruparea mai sistematizată a prescripţiilor referitoare la fiecare dintre aceşti participanţi şi separarea prescripţiilor de natură juridică a ADR de normele europene sau internaţionale aplicabile, în vederea respectării acestor prescripţii. ADR restructurat adoptat de grupul de lucru WP.15WP.15 este conform cu Recomandările Naţiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase, Regulamentelor tip, Codului maritim internaţional pentru mărfuri periculoase (Codul IMDG) şi Reglementărilor referitoare la transportul feroviar internaţional de mărfuri periculoase (RID). Noua structură cuprinde nouă părţi, ce rămân totuşi repartizate în două anexe conform articolului 2 al Acordului propriu-zis: Anexa A : Dispoziţii generale şi dispoziţii referitoare la produse şi mărfuri periculoase Partea 1 Dispoziţii generale Partea 2 Clasificare Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziţii speciale şi excepţii referitoare la mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate Partea 4 Dispoziţii referitoare la utilizarea ambalajelor şi a cisternelor Partea 5 Proceduri de expediere Partea 6 Prescripţii referitoare la construcţia şi încercarea ambalajelor, recipientelor mari pentru transportul în vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor şi containerelor pentru mărfuri în vrac. Partea 7 Dispoziţii referitoare la condiţiile de transport, încărcare, descărcare şi manipulare Anexa B : Dispoziţii referitoare la echipamentul de transport şi la operaţiunile de transport Partea 8 Prescripţii referitoare la echipaje, echipament, exploatarea vehiculelor şi la documentaţie Partea 9 Prescripţii referitoare la construcţia şi agrearea vehiculelor. Partea 1, care conţine dispoziţii generale şi definiţii, este o parte esenţială, deoarece conţine toate definiţiile termenilor ce se regăsesc în celelalte părţi şi defineşte cu exactitate scopul şi domeniul de aplicare al ADR şi posibilele excepţii, precum şi eventuala aplicabilitate a altor regulamente. Aceasta mai conţine, de asemenea, dispoziţii referitoare la formare, derogări, măsuri tranzitorii, precum şi dispoziţii ce definesc obligaţiile respective alte diverşilor factori ce intervin într-un lanţ de transport de mărfuri periculoase. Au fost introduse de asemenea noi dispoziţii privind măsurile de control şi altee măsuri de susţinere care vizează respectarea prescripţiilor de siguranţă, inclusiv prescripţii referitoare la consilierii de siguranţă. Partea cheie pentru utilizarea ADR restructurat o reprezintă tabelul A din capitolul 3.2, ce conţine lista mărfurilor periculoase în ordinea numerelor ONU. Odată determinat numărul ONU al unei anumite substanţe sau produs periculos, tabelul indică, prin referinţe încrucişate, prescripţiile specifice care se aplică transportului respectivei substanţe sau respectivului produs, precum şi capitolele sau secţiunile în care figurează acele prescripţii. În acelaşi timp, este bine să nu se uite că, în afara acestor dispoziţii specifice, prescripţiile generale sau prescripţiile specifice unei clase date, care se regăsesc în diversele părţi ale ADR, rămân de asemenea aplicabile. Secretariatul a pregătit, cu ajutorul IRU, un index alfabetic ce indică numărul ONU pentru diversele mărfuri periculoase şi care figurează în capitolul 3.2, ca tabelul B, pentru facilitarea accesului la tabelul A atunci când numărul ONU nu este cunoscut. Din punct de vedere juridic, tabelul B nu face parte din ADR şi nu a fost introdus în prezenta publicaţie decât pentru facilitarea consultării acesteia. Atunci când mărfurile despre care se ştie sau despre care există motive să se creadă că sunt periculoase nu sunt menţionate nominal în tabelele A şi B, ele trebuie clasificate conform Părţii 2, ce conţine toate criteriile şi procedurile adecvate pentru a determina dacă aceste mărfuri sunt periculoase şi, în cazul în care sunt, ce număr ONU le este atribuit. Texte aplicabile Această ediţie ("ADR 2007") ţine seama de toate noile amendamente adoptate de WP.15 în 2004, 2005 şi 2006, care au circulat sub simbolurile ECE/TRANS/WP.15/186 şi -/Corr.1,ECE/TRANS/WP.15/186/Add.1 şi -/Corr.1 şi ECE/TRANS/WP. 15/186/Add.2 care, au fost supuse acceptării de către Părţile Contractante în conformitate cu art. 14 paragraful 3 al Acordului, va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, datorită măsurilor tranzitorii prevăzute la 1.6.1.1 din Anexa A, ediţia precedentă ("ADR restructurat 2005") poate fi utilizată în continuare până la 30 iunie 2007. Aplicabilitate teritorială ADR este un acord între State şi nu există o autoritate centrală. În practică, controalele rutiere sunt efectuate de Părţile contractante la Acord. Dacă sunt încălcate regulile, autorităţile naţionale pot urmări contravenienţii prin aplicarea legislaţiei lor interne. ADR, în sine, nu prescrie nici o sancţiune. În momentul tipăririi prezentei publicaţii, Părţile contractante la Acord erau următoarele: Albania, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Ex-Republica iugoslavă Macedonia, Federaţia Rusă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Kazakhstan, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Marocul, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Republica Cehă, România, Serbia şi Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ucraina, Ungaria. ADR se aplică operaţiunilor de transport efectuate pe teritoriul a cel puţin două din Părţile contractante menţionate mai sus. În plus, trebuie să observăm că, din dorinţa de uniformizare şi pentru asigurarea liberului schimb în Uniunea Europeană (UE), anexele A şi B ale ADR au fost de asemenea adoptate de Statele membre ale Uniunii Europene ca bază a reglementării transportului rutier al mărfurilor periculoase în interiorul Statelor membre şi între Statele membre (Directiva 94/55/CE a Consiliului, din 21 noiembrie 1994, referitoare la armonizarea legislaţiilor Statelor membre în ceea ce priveşte transportul rutier al substanţelor periculoase, conform modificării). Anumite ţări ce nu aparţin Uniunii Europene au adoptat de asemenea anexele A şi B ale ADR drept bază a legislaţiei lor naţionale. Informaţii practice suplimentare Orice cerere de informaţii referitoare la aplicarea ADR trebuie adresată direct autorităţii competente pertinente. Informaţii suplimentare se pot găsi de asemenea pe site-ul Web al Diviziei pentru transporturi al CEE-ONU: http://www.unece.org/trans/danger/publi/adr/adr e.html. Acest site este adus la zi în permanenţă. Informaţiile continuu aduse la zi se referă la : - acordul ADR (fără anexe); - protocolul semnăturilor; - starea ADR; - notificarea depozitară; - informaţii despre ţări (autorităţi competente, notificări în termenii capitolului 1.9.4); - acorduri multilaterale; - publicaţii (modificări); - ADR 2007 (fişier); - ADR 2005 (fişiere şi amendamente); - ADR 2003 (fişiere şi amendamente); - ADR 2001 (fişiere şi amendamente). ACORD EUROPEAN PRIVIND TRANSPORTUL RUTIER INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI PERICULOASE (ADR) PĂRŢILE CONTRACTANTE, DORIND mărirea siguranţei transporturilor rutiere internaţionale, AU CONVENIT cele ce urmează: Articolul 1 Pentru scopurile prezentului Acord, se înţelege prin:

  1. a)„vehicul”, automobilele, vehiculele articulate, remorcile şi semi-remorcile, aşa cum au fost definite în articolul 4 al Convenţiei privind circulaţia rutieră, în vigoare din 19 septembrie 1949, cu excepţia vehiculelor ce aparţin Forţelor armate ale unei Părţi contractante sau se află sub responsabilitatea acestor Forţe armate;
  2. b)„mărfuri periculoase”, substanţele şi obiectele al căror transport rutier internaţional este interzis sau este autorizat numai în anumite condiţii de anexele A şi B;
  3. c)„transport internaţional”, orice transport efectuat pe teritoriul a cel puţin două Părţi contractante, prin intermediul vehiculelor definite la punctul
  4. a)de mai sus. Articolul 2 1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 4, paragraful 3, mărfurile periculoase al căror transport este interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional. 2. Se autorizează transporturile internaţionale ale altor mărfuri periculoase, dacă sunt îndeplinite:
  5. a)condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special cele referitoare la ambalarea şi etichetarea acestora, şi
  6. b)condiţiile impuse de anexa B, în special cele referitoare la construcţia, echipamentul şi circulaţia vehiculului ce transportă mărfurile în cauză, sub rezerva prescripţiilor articolului 4, paragraful 2. Articolul 3 Anexele prezentului Acord fac parte integrantă din acest Acord. Articolul 4 1. Fiecare Parte contractantă îşi păstrează dreptul de a reglementa sau interzice intrarea pe teritoriul său a substanţelor periculoase, pentru alte motive decât cele ale siguranţei în timpul transportului. 2. Vehiculele aflate în exploatare pe teritoriul unei Părţi contractante atunci când a intrat în vigoare prezentul Acord, sau care au intrat în exploatare în intervalul de două luni după intrarea acestuia în vigoare, vor putea efectua un transport internaţional de mărfuri periculoase, într-o perioadă de trei ani începând de la intrarea lui în vigoare, chiar dacă construcţia sau echipamentul lor nu satisface în totalitate condiţiile impuse de anexa B pentru respectivul transport. Totuşi, clauzele speciale ale anexei B pot reduce acest interval. 3. Părţile contractante îşi păstrează dreptul de a conveni, prin acorduri separate, bilaterale sau multilaterale, ca anumite mărfuri periculoase, al căror transport internaţional este complet interzis de către prezentul Acord, să poată face, în anumite condiţii, obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor, sau ca anumite mărfuri periculoase al căror transport internaţional este autorizat de prezentul Acord numai în anumite condiţii, să poată face obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor în condiţii mai puţin riguroase decât cele impuse de prezentul Acord. Acordurile separate, bilaterale sau multilaterale, vizate de prezentul paragraf, vor fi comunicate Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care le va comunica Părţilor contractante nesemnatare ale acelor acorduri. Articolul 5 Transporturile cărora li se aplică prezentul Acord rămân supuse prescripţiilor naţionale sau internaţionale privind, în general, circulaţia rutieră, transporturile rutiere internaţionale sau schimburile internaţionale de mărfuri. Articolul 6 1. Ţările membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţările admise cu titlul consultativ în Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Părţi contractante ale prezentului Acord:
  7. a)semnându-l;
  8. b)ratificându-l, după ce l-au semnat sub rezerva ratificării;
  9. c)aderând la acesta. 2. Ţările susceptibile de a participa la anumite lucrări ale Comisiei Economice pentru Europa, în conformitate cu paragraful 11 al mandatului Comisiei, pot deveni Părţi contractante ale prezentului Acord, aderând după intrarea sa în vigoare. 3. Acordul va rămâne deschis pentru semnare până la 15 decembrie 1957. După această dată, va rămâne deschis pentru aderare. 4. Ratificarea sau a aderarea se vor efectua prin depunerea unui instrument la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 7 1. Prezentul Acord va intra în vigoare la o lună după data la care numărul de ţări menţionate în paragraful 1 al articolului 6 îl vor fi semnat, fără rezerva ratificării, sau vor fi depus instrumentul de ratificare sau aderare, sau vor exista cinci aderări. Totuşi, anexele Acordului nu se vor aplica decât la şase luni după intrarea în vigoare a Acordului în sine. 2. Pentru fiecare ţară ce va ratifica prezentul Acord, sau ce va adera după ce cele cinci ţări menţionate în paragraful 1 al articolului 6 îl vor fi semnat fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul de ratificare sau aderare, prezentul Acord va intra în vigoare la o lună după depunerea instrumentului de ratificare sau aderare a respectivei ţări, iar anexele sale se vor aplica pentru respectiva ţară, fie la aceeaşi dată, dacă sunt deja în vigoare în acel moment, fie, dacă nu sunt în vigoare în acel moment, la data la care trebuie aplicate în virtutea dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol. Articolul 8 1. Fiecare Parte contractantă va putea denunţa prezentul Acord printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Denunţarea va avea efect la douăsprezece luni de la data la care Secretarul general a primit notificarea. Articolul 9 1. Prezentul Acord va înceta să mai aibă efect dacă, după intrarea sa în vigoare, numărul Părţilor contractante este mai mic de cinci, timp de douăsprezece luni consecutiv. 2. În cazul în care se va încheia un acord mondial ce va reglementa transportul de mărfuri periculoase, orice dispoziţie a prezentului Acord ce ar intra în contradicţie cu oricare dintre dispoziţiile acelui acord mondial, în raporturile dintre Părţile prezentului Acord, devenite Părţi ale acordului mondial, si începând de la data intrării în vigoare a acelui acord, va fi anulată în mod automat şi înlocuită ”ipso facto” prin dispoziţia acordului mondial referitoare la respectivul subiect. Articolul 10 1. Orice ţară va putea, atunci când va semna prezentul Acord fără rezerva ratificării sau când va depune instrumentul de ratificare sau aderare sau la orice moment ulterior, să declare, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, că prezentul Acord va fi aplicabil pe toate sau pe o parte a teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional. Acordul şi anexele sale vor fi aplicabile pe teritoriul sau teritoriile menţionate în notificare la o lună după primirea acestei notificări de către Secretarul general. 2. Orice ţară care, conform paragrafului 1 a prezentului articol, a făcut o declaraţie având ca efect punerea în aplicare a prezentului Acord pe un teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internaţional, va putea, conform articolului 8, să denunţe Acordul în ceea ce priveşte respectivul teritoriu. Articolul 11 1. Orice diferend între două sau mai multe Părţi contractante, în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentului Acord va fi, pe cât posibil, reglementat pe calea negocierii între Părţile în litigiu. 2. Orice diferend ce nu a fost reglementat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, dacă oricare dintre Părţile contractante o cere, şi va fi, în consecinţă, înaintat unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord între Părţile în litigiu. Dacă, în intervalul de trei luni de la data cererii de arbitraj, Părţile în litigiu nu reuşesc să convină asupra alegerii unuia sau mai multor arbitri, oricare dintre respectivele Părţi contractante va putea cere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite desemnarea unui arbitru unic în faţa căruia se va înainta diferendul pentru luarea unei decizii. 3. Decizia arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi obligatorie pentru Părţile contractante în litigiu. Articolul 12 1. Fiecare Parte contractantă va putea, în momentul semnării sau ratificării prezentului Acord ori al aderării la acesta, să declare că nu se consideră legată prin articolul 11. Celelalte Părţi contractante nu vor fi legate de articolul 11 faţă de orice Parte contractantă ce a formulat o asemenea rezervă. 2. Orice Parte contractantă ce a formulat o rezervă conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea să-şi ridice în orice moment rezerva, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 13 1. Timp de trei ani după intrarea în vigoare a prezentului Acord, orice Parte contractantă va putea, printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, să ceară convocarea unei conferinţe în vederea revizuirii textului Acordului. Secretarul general va aduce această cerere la cunoştinţa tuturor Părţilor contractante şi va convoca o conferinţă de revizuire dacă, într-un interval de patru luni de la data notificării adresate de către Secretarul general, cel puţin un sfert din Părţile contractante îşi vor exprima asentimentul la respectiva cerere. 2. Dacă este convocată o conferinţă conform paragrafului 1 al prezentului articol, Secretarul general va notifica toate Părţile contractante şi le va invita să-şi prezinte, într-un interval de trei luni, propunerile care ar dori să fie examinate de către conferinţă. Secretarul general va comunica tuturor Părţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferinţei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înaintea datei deschiderii conferinţei. 3. Secretarul general va invita la orice conferinţă convocată conform prezentului articol toate ţările vizate la paragraful 1 al articolului 6, precum şi ţările devenite Părţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6. Articolul 141 1. Independent de procedura de revizuire prevăzută la articolul 13, orice Parte contractantă va putea propune unul sau mai multe amendamente la anexele prezentului Acord. În acest scop, ele vor transmite textul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În vederea obţinerii concordanţei acestor anexe cu celelalte acorduri internaţionale referitoare la transportul de mărfuri periculoase, Secretarul general va putea, de asemenea, să propună amendamente la anexele prezentului Acord. 2. Secretarul general va comunica tuturor Părţilor contractante şi va aduce la cunoştinţa celorlalte ţări vizate de paragraful 1 al articolului 6 orice propunere efectuată conform paragrafului 1 al prezentului articol. 3. Orice proiect de amendament al anexelor va fi considerat admis, în afara cazului în care într-o perioadă de trei luni de la data la care Secretarul general l-a transmis, cel puţin o treime din Părţile contractante sau cinci dintre ele, dacă o treime reprezintă mai mult decât această cifră, nu au notificat în scris Secretarului general opoziţia lor la amendamentul propus. Dacă amendamentul este considerat acceptat, el va intra în vigoare pentru toate Părţile contractante la expirarea unui nou termen care va fi de trei luni, în afara cazurilor următoare:
  10. a)În cazul în care amendamente analoge au fost aduse sau este probabil să fie aduse celorlalte acorduri internaţionale vizate la paragraful 1 al prezentului articol, amendamentul va intra în vigoare la expirarea unui interval ce va fi fixat de către Secretarul general astfel încât să permită pe cât posibil intrarea în vigoare simultană a respectivului amendament şi a celor ce au fost sau e probabil să fie aduse celorlalte acorduri; totuşi, intervalul nu va putea fi mai mic de o lună;
  11. b)Partea contractantă care propune proiectul de amendament va putea specifica în propunerea sa un interval cu o durată mai mare de trei luni pentru intrarea în vigoare a amendamentului, în cazul în care va fi acceptat. 4. Secretarul general va comunica cât mai rapid cu putinţă tuturor Părţilor contractante şi tuturor ţărilor vizate la paragraful 1 al articolului 6 orice obiecţie primită de la Părţile contractante la un amendament propus. 5. Dacă proiectul de amendament la anexe nu este considerat acceptat, însă cel puţin o Parte contractantă în afara celei care l-a propus, a notificat în scris Secretarului general acordul său asupra proiectului, Secretarul general va convoca o reuniune a tuturor Părţilor contractante şi a tuturor ţărilor vizate de paragraful 1 al articolului 6, într-un interval de trei luni de la expirarea intervalului prevăzut la paragraful 3 al prezentului articol pentru a se opune amendamentului. Secretarul general poate , de asemenea, invita la această reuniune reprezentanţii:
  12. a)organizaţiilor internaţionale guvernamentale având competenţă în materie de transporturi;
  13. b)organizaţiilor internaţionale neguvernamentale ale căror activităţi sunt legate direct de transporturile de mărfuri periculoase pe teritoriile Părţilor contractante. 6. Orice amendament adoptat de peste jumătate din numărul total al Părţilor contractante la o reuniune convocată conform paragrafului 5 al prezentului articol va intra în vigoare pentru toate Părţile contractante conform modalităţilor decise în timpul respectivei reuniuni de către majoritatea Părţilor contractante ce au luat parte la reuniune. Articolul 15 În afara notificărilor prevăzute de articolele 13 şi 14, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va aduce la cunoştinţa ţărilor vizate la paragraful 1 al articolului 6, precum şi ţărilor devenite Părţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6:
  14. a)semnăturile, ratificările şi aderările, conform articolului 6;
  15. b)datele la care prezentul Acord şi anexele sale vor intra în vigoare, conform articolului 7;
  16. c)denunţările, conform articolului 8;
  17. d)abrogarea Acordului, conform articolului 9; 1 Paragraful 3 al articolului 14 cuprinde o modificare intrată în vigoare la data de 19 aprilie 1985 conform Protocolului transmis Părţilor contractante ca notificare depozitară C.N. 229.1975. TREATIES-8 din 18 septembrie 1975.
  18. e)notificările şi denunţările primite, conform articolului 10;
  19. f)declaraţiile şi notificările primite, conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 12;
  20. g)acceptarea şi data intrării în vigoare a amendamentelor, conform paragrafelor 3 şi 6 ale articolului 14. Articolul 16 1. Protocolul de semnare a prezentului Acord va avea aceeaşi forţă, valoare şi durată ca însuşi Acordul, din care este considerat a fi parte integrantă. 2. Nu se admite nici o rezervă la prezentul Acord, în afara celor înscrise în Protocolul de semnare şi celor formulate conform articolului 12. Articolul 17 După 15 decembrie 1957, originalul prezentului Acord va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii fiecăreia dintre ţările vizate la paragraful 1 al articolului 6. DREPT CARE subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul Acord. EMIS la Geneva, la treizeci septembrie o mie nouă sute cincizeci şi şapte, într-un singur exemplar, în limbile engleză şi franceză pentru textul Acordului propriu-zis, şi în limba franceză pentru anexe, cele două texte având aceeaşi autoritate pentru Acordul propriu-zis. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este invitat să dispună o traducere autorizată a anexelor în limba engleză şi să adauge această traducere la copiile având conformitatea certificată vizate la articolul 17. PROTOCOL DE SEMNARE AL ACORDULUI EUROPEAN REFERITOR LA TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL RUTIER DE MĂRFURI PERICULOASE (ADR) În momentul semnării Acordului european referitor la transportul rutier de mărfuri periculoase (ADR), subsemnaţii, pe deplin autorizaţi: 1. CONSIDERÂND că condiţiile de transport ale mărfurilor periculoase pe cale maritimă, spre sau provenind din Marea Britanie diferă fundamental de cele descrise în anexa A a ADR şi că este imposibilă modificarea acestora într-un viitor apropiat, pentru a realiza conformitatea între ele, ŢINÂND CONT de faptul că Marea Britanie se angajează să propună, cu titlul de amendament la anexa A, un apendice special la respectiva anexă, ce va conţine dispoziţii speciale aplicabile transporturilor rutiere-maritime ale mărfurilor periculoase între Continent şi Marea Britanie, DECID că, până la intrarea în vigoare a acestui apendice special, mărfurile periculoase ce vor fi transportate în regim ADR având destinaţia sau provenind din Marea Britanie vor trebui să satisfacă dispoziţiile anexei A a ADR şi, în plus, prescripţiile din Marea Britanie în ceea ce priveşte transportul maritim al mărfurilor periculoase; 2. IAU ÎN CONSIDERARE o declaraţie a reprezentantului Franţei conform căreia Guvernul Republicii Franceze, prin derogare de la paragraful 2 al articolului 4, îşi rezervă dreptul de a nu autoriza vehiculele aflate în circulaţie pe teritoriul unei alte Părţi contractante, indiferent de data introducerii lor în circulaţie, pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Franţei decât dacă respectivele vehicule corespund, fie condiţiilor impuse pentru asemenea transporturi în anexa B, fie condiţiilor impuse pentru transportul rutier al mărfurilor în cauză prin reglementările franceze referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase; 3. RECOMANDĂ ca, pe cât posibil, înainte de a fi prezentate lor, conform paragrafului 1 al articolului 14 sau paragrafului 2 al articolului 13, propunerile de amendare a prezentului Acord sau a anexelor acestuia să facă obiectul unor discuţii prealabile în cadrul reuniunilor de experţi ai Părţilor contractante şi, dacă este necesar, ai celorlalte ţări vizate de paragraful 1 al articolului 6 al Acordului, precum şi cei ai organismelor internaţionale vizate în paragraful 5 al articolului 14 al Acordului. ANEXA A DISPOZIŢII GENERALE ŞI DISPOZIŢII REFERITOARE LA SUBSTANŢELE ŞI OBIECTELE PERICULOASE PARTEA 1 DISPOZIŢII GENERALE CAPITOLUL 1.1 SCOP ŞI APLICABILITATE 1.1.1 Structură Anexele A şi B ale ADR sunt grupate în 9 părţi. Anexa A este constituită din părţile 1 – 7, iar anexa B din părţile 8 şi 9. Fiecare parte se subîmparte în capitole, iar fiecare capitol în secţiuni şi sub-secţiuni. În interiorul fiecărei părţi, numărul părţii este încorporat în numerele capitolelor, secţiunilor şi sub-secţiunilor; de exemplu, Secţiunea 1 a Capitolului 2 al Părţii 4, se numerotează „4.2.1”. 1.1.2 Scop 1.1.2.1 În sensul articolul 2 al ADR, prezenta anexă specifică: (
  21. a)mărfurile periculoase al căror transport internaţional este interzis; (
  22. b)mărfurile periculoase al căror transport internaţional este autorizat şi condiţiile impuse acestor mărfuri (inclusiv excepţiile), în special în ceea ce priveşte: - clasificarea mărfurilor, inclusiv criteriile de clasificare şi metodele de încercare referitoare la acestea; - utilizarea ambalajelor (inclusiv ambalarea în comun); - utilizarea cisternelor (inclusiv umplerea acestora); - procedurile de expediere (inclusiv marcarea şi etichetarea coletelor, semnalizarea mijloacelor de transport, precum şi documentaţia şi informaţiile prescrise); - dispoziţiile referitoare la construcţia, încercarea, omologarea şi agrearea ambalajelor şi cisternelor; - utilizarea mijloacelor de transport (inclusiv încărcarea, încărcarea în comun şi descărcarea). 1.1.2.2 Anexa A a ADR cuprinde, de asemenea, anumite prescripţii care, în conformitate cu articolul 2 al ADR, se referă la anexa B sau concomitent la anexele A şi B, după cum urmează: 1.1.1 Structură 1.1.2.3 (Domeniul de aplicare al anexei B) 1.1.2.4 1.1.3.1 Excepţii legate de natura operaţiunii de transport 1.1.3.6 Excepţii legate de cantităţile transportate pe unitatea de transport 1.1.4. Aplicabilitatea altor reglementări 1.1.4.5 Transportul efectuat prin altă modalitate decât cea rutieră Capitolul 1.2 Definiţii şi unităţi de măsură Capitolul 1.3 Formarea personalului implicat în transportul mărfurilor periculoase Capitolul 1.4 Obligaţii de siguranţă ale participanţilor Capitolul 1.5 Derogări Capitolul 1.6 Măsuri tranzitorii Capitolul 1.8 Măsuri de control şi alte măsuri care vizează prescripţiile de siguranţă Capitolul 1.9 Restricţii de transport prin autorităţile competente Capitolul 1.10 Prevederi privind securitatea Capitolul 3.1 Generalităţi Capitolul 3.2 Coloanele 1, 2, 14, 15 şi 19 (aplicarea dispoziţiilor părţilor 8 şi 9 la anumite substanţe sau obiecte). 1.1.2.3 În scopul articolului 2 al ADR, anexa B stabileşte prescripţiile referitoare la construcţia, echiparea şi exploatarea vehiculelor agreate pentru transportul de mărfuri periculoase: - prescripţii referitoare la echipaje, echipament şi exploatarea vehiculelor şi la documentaţie; - prescripţii referitoare la construcţia şi omologarea vehiculelor. 1.1.2.4 La alineatul (
  23. c)al articolului 1 al ADR, cuvântul "vehicul" nu desemnează neapărat un singur şi acelaşi vehicul. O operaţie de transport internaţional poate fi efectuată de mai multe vehicule diferite, cu condiţia ca ea sa aibă loc pe teritoriul a cel puţin două Părţi contractante la ADR, între expeditorul şi destinatarul indicaţi în documentul de transport. 1.1.3 Excepţii 1.1.3.1 Excepţii legate de natura operaţiunii de transport Prescripţiile ADR nu se aplică: (
  24. a)transportului de mărfuri periculoase efectuat de către persoane particulare, atunci când mărfurile în cauză sunt ambalate în vederea vânzării lor cu amănuntul şi sunt destinate uzului personal sau casnic sau unor activităţi de divertisment sau sportive, cu condiţia luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport. Mărfurile periculoase din RMV, ambalaje mari sau cisterne nu sunt considerate ca fiind ambalate pentru vânzare cu amănuntul; (
  25. b)transportului de maşini sau de echipamente nespecificate în prezenta anexă şi care conţin mărfuri periculoase în echipamentul lor intern sau operaţional, cu condiţia luării măsurilor necesare pentru a împiedica orice pierdere a conţinutului în condiţii normale de transport; (
  26. c)transportului efectuat de întreprinderi, însă colateral cu activitatea lor principală, cum ar fi aprovizionarea sau cursele de reîntoarcere de la şantierele de construcţii sau de construcţii civile, sau pentru activităţi de examinare, reparaţii sau întreţinere, în cantităţi ce nu depăşesc 450 litri pentru un ambalaj şi nici cantităţile maxime specificate la paragraful 1.1.3.6. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice pierdere în condiţii normale de transport. Aceste excepţii nu se aplică clasei 7. Transporturile efectuate de aceste întreprinderi pentru aprovizionarea sau distribuţia lor internă sau externă, nu sunt totuşi vizate de prezenta excepţie; (
  27. d)transportul efectuat de către sau sub supravegherea serviciilor de urgenţă, în măsura în care acest transport este necesar cu privire la răspunsul de urgenţă, în special transport efectuat: - cu vehicule de depanare ce transportă vehicule care au fost implicate în accidente sau s-au defectat şi conţin mărfuri periculoase; SAU - pentru a colecta şi recupoera mărfurile periculoase implicate într-un incident sau accident şi pentru a le muta într-o locaţie sigură. (
  28. e)transporturilor de urgenţă destinate salvării de vieţi omeneşti sau protecţiei mediului, cu condiţia de a se lua toate măsurile necesare pentru ca aceste transporturi să se efectueze în deplină siguranţă. (
  29. f)transportul de cisterne de depozitare statice, necurăţate, goale, care au conţinut gaze din Clasa 2, grupa A, O sau F, substanţe din Clasa 3 sau Clasa 9 aparţinând grupului de ambalare II sau III sau pesticide din Clasa 6.1 aparţinând grupului de ambalare II sau III, conform următoarelor condiţii: - toate orificiile cu excepţia dispozitivelor de reducere a presiunii (atunci când sunt instalate) sunt închise ermetic; - au fost luate măsuri pentru a preveni orice scurgere a conţinutului în condiţii normale de transport; şi - încărcătura este fixată în suporturi sau lăzi sau alte dispozitive de manevrare sau de vehicul sau container astfel încât să nu se desprindă sau să se mişte în condiţii normale de transport. Această scutire nu se aplică cisternelor de depozitare statice care au conţinut explozibili neutralizaţi sau substanţe al căror transport este interzis prin ADR. NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.1.2 1.1.3.2 Excepţii referitoare la transportul de gaze Prescripţiile ADR nu se aplică la transportul de: (
  30. a)gaze conţinute în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţiune de transport şi care sunt destinate propulsiei acestuia sau funcţionării oricăruia dintre echipamentele acestuia (de exemplu, echipamentele frigorifice); (
  31. b)gaze conţinute în rezervoarele de combustibil ale vehiculelor transportate. Robinetul de alimentare, situat între rezervorul de combustibil şi motor trebuie să fie închis şi contactul electric întrerupt; (
  32. c)gaze din grupele A şi O (conform paragrafului 2.2.2.1), dacă presiunea lor în recipient sau cisternă, la o temperatură de 15 ºC, nu depăşeşte 200 kPa (2 bari) şi dacă gazele se află complet în stare gazoasă în timpul transportului. Aceasta este valabil pentru toate tipurile de recipiente sau cisterne, de asemenea pentru diferitele părţi ale mecanismelor şi aparatelor; (
  33. d)gazele conţinute în echipamentul utilizat pentru funcţionarea vehiculului (de ex. extinctoare), inclusiv în piesele de rezervă (de ex. Anvelope pneumatice umflate); această scutire se aplică, de asemenea, anvelopelor pneumatice umflate transportate ca încărcătură; (
  34. e)gaze conţinute într-un anumit echipament al vehiculelor, necesare funcţionării acestui echipament în timpul transportului (sistem de răcire, bazin pentru peşte, aparate de încălzire etc.), precum şi în recipientele de reîncărcare pentru astfel de echipamente şi în recipientele de schimb, goale şi necurăţate, transportate în aceeaşi unitate de transport; (
  35. f)gaze conţinute în produsele alimentare sau în băuturi. 1.1.3.3 Excepţii referitoare la transportul carburanţilor lichizi Prescripţiile ADR nu se aplică transportului de: (
  36. a)combustibil conţinut în rezervoarele unui vehicul ce efectuează o operaţiune de transport şi care este destinat propulsiei acestuia sau funcţionării unuia din echipamentele sale. Combustibilul poate fi transportat în rezervoare fixe de combustibil, legate direct la motorul şi/sau la echipamentul auxiliar al vehiculului, care sunt conforme dispoziţiilor corespunzătoare, sau poate fi transportat în recipiente portabile cum sunt canistrele. Capacitatea totală a rezervoarelor fixe nu trebuie să depăşească 1500 litri pe unitatea de transport, iar capacitatea unui rezervor fixat pe o remorcă nu trebuie să depăşească 500 litri. O cantitate maximă de 60 litri pe unitatea de transport poate fi transportată în recipiente portabile de combustibil. Aceste restricţii nu se aplică vehiculelor pentru intervenţii de urgenţă; (
  37. b)combustibil conţinut în rezervorul vehiculelor sau altor mijloace de transport (de exemplu, vapoare), transportat în calitate de încărcătură, dacă este destinat propulsiei acestora sau funcţionării unuia din echipamentele acestora. Orice robinet de alimentare situat între motor sau respectivul echipament şi rezervorul de combustibil trebuie să fie închis în timpul transportului, cu excepţia cazului în care este indispensabil pentru ca echipamentul să rămână operaţional. Dacă este cazul, vehiculele sau celelalte mijloace de transport trebuie să fie încărcate în poziţie verticală şi trebuie fixate pentru a nu cădea. 1.1.3.4 Excepţii referitoare la dispoziţiile speciale sau la mărfurile periculoase ambalate în cantităţi limitate NOTĂ: Referitor la substanţele radioactive, a se vedea paragraful 2.2.7.1.2. 1.1.3.4.1 Anumite dispoziţii speciale ale capitolului 3.3 exceptează parţial sau total de la prescripţiile ADR, transportul unor mărfuri periculoase specifice. Excepţiile se aplică atunci când dispoziţia specială este indicată în coloana

(6)a tabelului A din capitolul 3.2 în legătură cu mărfurile periculoase din respectiva rubrică. 1.1.3.4.2 Anumite mărfuri periculoase ambalate în cantităţi limitate pot face obiectul excepţiilor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de la capitolul 3.
  1. 1.1.3.5 Excepţii referitoare la ambalajele goale necurăţate Ambalajele goale (inclusiv RMV şi ambalajele mari), necurăţate, care au conţinut substanţe din clasele 2, 3, 4.1, 5.1, 6.1, 8 şi 9 nu sunt supuse prescripţiilor ADR dacă au fost luate măsurile necesare pentru eliminarea eventualelor riscuri. Riscurile sunt considerate anulate dacă au fost luate măsurile pentru a elimina toate riscurile din clasele 1 până la
  2. 1.1.3.6 Excepţii referitoare la cantităţile transportate pe unitatea de transport 1.1.3.6.1 În sensul prezentei sub-secţiuni, mărfurile periculoase sunt considerate ca aparţinând categoriilor de transport 0, 1, 2, 3 sau 4, după cum se indică în coloana
(15)a tabelului A din capitolul 3.2. Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe atribuite categoriei de transport „0”, sunt incluse la categoria de transport „0”. Ambalajele goale necurăţate, care au conţinut substanţe de o altă categorie de transport decât „0”, sunt incluse la categoria de transport „4”. 1.1.3.6.2 Atunci când cantitatea de mărfuri periculoase transportate pe unitatea de transport nu depăşeşte valorile indicate în coloana
(3)a tabelului de la paragraful 1.1.3.6.3 pentru o categorie de transport dată (dacă mărfurile periculoase transportate pe unitatea de transport sunt din aceeaşi categorie), sau valoarea calculată conform paragrafului 1.1.3.6.4 (dacă mărfurile periculoase de la bordul unităţii de transport sunt de mai multe categorii), acestea pot fi transportate în colete, în aceeaşi unitate de transport, fără ca următoarele prescripţii să fie aplicabile: - Capitolul 1.10; - Capitolul 5.3; - Secţiunea 5.4.3; - Capitolul 7.2, exceptând V5 şi V8 de la 7.2.4; - CVI de la 7.5.11; - Partea 8, cu excepţia: 8.1.2.1 (a), 8.1.4.2 până la 8.1.4.5, 8.2.3, 8.3.3, 8.3.4, 8.3.5, capitolul 8.4 S1
(3)şi
(6), S2
(1), S4 şi S14 până la S21 din capitolul 8.5; - Partea 9 NOTĂ: În ceea ce priveşte menţiunile ce trebuie trecute în documentul de transport, vezi paragraful 5.4.1.1.10. 1.1.3.6.3 Atunci când substanţele periculoase sunt transportate într-o unitate de transport din aceeaşi categorie, cantitatea totală maximă este indicată în coloana
(3)a tabelului de mai jos: Categoria de transport
(1)Substanţe sau obiecte grupa de ambalare sau codul/grupa de clasificare sau Nr. ONU
(2)Cantitate maximă totală pe unitatea de transport
(3)0 Clasa 1: 1.1A/1.1L/1.2L/1.3L şi Nr. ONU 0190 Clasa 3: Nr. ONU 3343 Clasa 4.2: Substanţe din grupa I de ambalare Clasa 4.3: Nr. ONU 1183, 1242, 1295, 1340, 1390, 1403, 1928, 2813, 2965, 2968, 2988, 3129, 3130, 3131, 3134, 3148, 3396, 3398 şi 3399 Clasa 5.1: Nr. ONU 2426 Clasa 6.1: Nr. ONU 1051, 1600, 1613, 1614, 2312, 3250 şi 3294 Clasa 6.2: Nr. ONU 2814 şi 2900 Clasa 7: Nr. ONU de la 2912 până la 2919, 2977, 2978 şi de la 3321 până la 3333 Clasa 8: Nr. ONU 2215 Clasa 9: Nr. ONU 2315, 3151, 3152 şi 3432 şi echipamente ce conţin asemenea substanţe sau amestecuri precum şi ambalajele goale, necurăţate, cu excepţia celor clasificate sub Nr. ONU 2908, care au conţinut substanţe ce figurează în această categorie de transport 0 1 Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare I şi neclasificate în categoria de transport 0 şi substanţe şi obiecte din următoarele clase: Clasa 1: 1.1B până la 1.1J a) / 1.2 B până la 1.2 J/ 1.3 C/1.3 G/1.3 H/ 1.3 J/1,5 Da Clasa 2: grupele T, TCa, TO, TF,TOC şi TFC aerosoli: grupele C, CO, FC, T, TF, TC, TO, TFC şi TOC Clasa 4.1: Nr. ONU 3221până la 3224 şi 3231 la 3240 Clasa 5.2: Nr. ONU 3101 până la 3104 şi 3111 la 3120 20 2 Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare II, neclasificate în categoriile de transport 0, 1 sau 4 şi substanţe din clasele următoare: 333 Categoria de transport
(1)Substanţe sau obiecte grupa de ambalare sau codul/grupa de clasificare sau Nr. ONU
(2)Cantitate maximă totală pe unitatea de transport
(3)Clasa 1: 1.4B până la 1.4G şi 1.6N Clasa 2: grupa F aerosoli: grupa F Clasa 4.1: Nr. ONU 3225 până la 3230 Clasa 5.2: Nr. ONU 3105 până la 3110 Clasa 6.1: substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare III Clasa 9: Nr. ONU 3245 3 Substanţe şi obiecte aparţinând grupei de ambalare III şi neclasificate în categoriile de transport 0, 2 sau 4 şi substanţe şi obiecte din clasele următoare: Clasa 2: grupele A şi O aerosoli: grupele A şi O Clasa 3: Nr. ONU 3473 Clasa 8: Nr. ONU 2794, 2795, 2800 şi 3028 Clasa 9: 2990 şi 3072 1000 4 Clasa 1: 1.4S Clasa 4.1: Nr. ONU 1331, 1345, 1944, 1945, 2254 şi 2623 Clasa 4.2: Nr. ONU 1361 şi 1362 grupa de ambalare III Clasa 7: Nr. ONU 2908 până la 2911 Clasa 9: Nr. ONU 3268 şi ambalaje goale, necurăţate, care au conţinut substanţe periculoase, cu excepţia celor clasificate în categoria de transport 0 Nelimitat a/ Pentru numerele ONU 0081, 0082, 0084, 0241, 0331, 0332, 0482, 1005 şi 1017, cantitatea maximă totală pe unitatea de transport va fi de 50 kg. În tabelul de mai sus, prin „cantitate maximă totală pe unitatea de transport se înţelege: - pentru obiecte, masa brută în kilograme (pentru obiectele din clasa 1, masa netă în kg a substanţei explozibile); - pentru substanţele solide, gazele lichefiate, gazele lichefiate refrigerate şi gazele dizolvate, masa netă în kilograme; - pentru substanţele lichide şi gazele comprimate, capacitatea nominală a recipientului în litri (a se vedea definiţia de la 1.2.1) 1.1.3.6.4 Atunci când mărfurile periculoase ce aparţin unor categorii diferite sunt transportate în aceeaşi unitate de transport, suma - cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 1 înmulţită cu „50”, - cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 1 menţionate în nota de la tabelul din paragraful 1.1.3.6.3, înmulţită cu „20”, - cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 2 înmulţită cu „3”,şi - cantităţii de substanţe şi obiecte din categoria de transport 3, nu trebuie să depăşească „1000”. 1.1.3.6.5 În scopul acestei sub-secţiuni, nu se vor lua în consideraţie mărfurile periculoase care sunt exceptate conform paragrafelor 1.1.3.2 până la 1.1.3.5. 1.1.4 Aplicabilitatea altor reglementări 1.1.4.1 (Rezervat) 1.1.4.2 Transport într-un lanţ de transport care comportă parcurs maritim sau aerian 1.1.4.2.1 Coletele, containerele, cisternele mobile şi containerele cisternă ce nu corespund în totalitate prescripţiilor ADR de ambalare, ambalare în comun, inscripţionare, marcare, etichetarea coletelor sau placarea şi inscripţionarea cu o placă portocalie, dar care sunt conforme prescripţiilor Codului IMDG sau Instrucţiunilor tehnice ale OACI, sunt admise pentru transportul într-un lanţ de transport care comportă parcurs maritim sau aerian în următoarele condiţii: (
  1. a)Coletele trebuie să poarte inscripţii şi etichete de pericol conform dispoziţiilor Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI, dacă inscripţiile şi etichetele nu sunt conforme cu ADR; (
  2. b)Dispoziţiile Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI sunt aplicabile pentru ambalarea în comun într-un colet; (
  3. c)Pentru transporturile care comportă un parcurs maritim, containerele, cisternele mobile şi containerele cisternă, dacă nu sunt semnalizate şi etichetate conform cu capitolul 5.3 din prezenta anexă, trebuie să fie semnalizate şi etichetate (inscripţionat pe plăci) conform dispoziţiilor capitolului 5.3 din Codul IMDG. În acest caz, se aplică doar paragraful 5.3.2.1.1 din prezenta anexă pentru marcarea vehiculului. Pentru cisternele mobile şi containerele cisternă goale, necurăţate, această dispoziţie se aplică până la momentul transferului ulterior către o staţie de curăţare. Această derogare nu este valabilă pentru mărfurile clasificate drept mărfuri periculoase în clasele de la 1 la 9 din ADR, şi considerate ca mărfuri nepericuloase conform dispoziţiilor aplicabile ale Codului IMDG sau ale Instrucţiunilor tehnice ale OACI. 1.1.4.2.2 Unităţile de transport compuse dintr-un vehicul sau vehicule, altele decât cele care transportă containere, rezervoare portabile sau containere rezervor, după cum este stipulat în 1.1.4.2.1 ©, care nu sunt prevăzute cu placarde în conformitate cu prevederile punctului 5.3.1 din ADR, dar care sunt marcate şi prevăzute cu placarde în conformitate cu Capitolul 5.3 din Codul IMDG, vor fi acceptate pentru transportul într-un lanţ de transport ce include transportul maritim, cu condiţia ca prevederile punctului 5.3.2 din ADR privind marcarea cu plăcuţe portocalii să fie respectate. 1.1.4.2.3 Pentru transportul printr-un lanţ de transport care comportă un parcurs maritim sau aerian, informaţiile cerute la 5.4.1 şi 5.4.2 şi prin anumite dispoziţii speciale din capitolul 3.3, pot fi înlocuite de documentul de transport şi de informaţiile cerute de Codul IMDG sau de Instrucţiunile tehnice ale OACI, cu excepţia cazului în care sunt cerute de ADR informaţii suplimentare, acestea trebuie adăugate sau inserate în locul corespunzător. NOTĂ: Pentru transportul conform cu paragraful 1.1.4.2.1, a se vedea şi paragraful 5.4.1.1.7. Pentru transportul în containere, a se vedea de asemenea paragraful 5.4.2. 1.1.4.3 Utilizarea cisternelor mobile de tip IMO omologate pentru transporturile maritime Cisternele mobile de tip IMO (tipurile 1, 2, 5 şi 7) ce nu corespund în totalitate exigenţelor capitolelor 6.7 sau 6.8, dar care au fost construite şi omologate înainte de 1 ianuarie 2003 conform dispoziţiilor Codului IMDG, (inclusiv măsurile tranzitorii) (Amendament 29-98) vor putea fi utilizate până la 31 decembrie 2009 cu condiţia de a corespunde prescripţiilor de încercări şi control aplicabile din Codul IMDG (Amendament 29-98) şi ca instrucţiunile indicate în coloanele 12 şi 14 ale capitolului 3.2 din codul IMDG (Amendament 33-06) să fie îndeplinite în totalitate. Acestea vor putea continua să fie utilizate după 31 decembrie 2009 dacă corespund prescripţiilor privind încercările şi controalele aplicabile din Codul IMDG, dar cu condiţia ca instrucţiunile din coloanele 10 şi 11 ale capitolelor 3.2 şi 4.2 din ADR să fie respectate1). 1.1.4.4 (Rezervat) 1.1.4.5 Transport efectuat prin altă modalitate decât cea rutieră 1.1.4.5.1 Dacă vehiculul care efectuează un transport supus prescripţiilor ADR efectuează o parte a traseului în alt mod decât prin tracţiune rutieră, reglementările naţionale sau internaţionale în vigoare în acea parte a traseului pentru transportul de mărfuri periculoase prin mijlocul de transport utilizat pentru deplasarea vehiculului rutier sunt singurele aplicabile pe parcursul respectivei părţi a traseului. 1.1.4.5.2 În cazurile vizate la 1.1.4.5.1 de mai sus, Părţile contractante la ADR pot conveni să aplice dispoziţiile ADR pe porţiunea traseului pe care vehiculul o parcurge în alt mod decât rutier, cu prescripţii suplimentare, dacă este necesar, numai dacă asemenea acorduri între Părţile contractante la ADR interesate, nu contravin clauzelor convenţiilor internaţionale privind transportul de mărfuri periculoase prin modul utilizat pe porţiunea respectivă a traseului, de exemplu, Convenţia internaţională pentru salvarea vieţii pe mare (SOLAS), la care aceste Părţi sunt de asemenea Părţi contractante. 1) Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO) a emis „Ghidul privind Continuarea Utilizării Rezervoarelor Cisternelor Mobile de Tip IMO şi a Vehiculelor Rutiere cu Cisterne Existente pentru Transportul Mărfurilor Periculoase” sub forma circularei DSC.1/Circ. 12 şi a Eratei. Textul acestui ghid poate fi găsit pe site-ul web al IMO la: www.imo.org”. Aceste acorduri trebuie să fie comunicate de Părţile contractante care au luat această iniţiativă Secretariatului Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite, care le va aduce la cunoştinţă tuturor Părţilor contractante. 1.1.4.5.3 În cazul în care un transport supus prescripţiilor ADR este supus de asemenea, pe întreg parcursul sau numai pe o porţiune a acestuia, dispoziţiilor unei convenţii internaţionale care reglementează transportul de mărfuri periculoase efectuat prin alt mod decât cel rutier datorită clauzelor care extind aplicabilitatea la anumite exploatări ale autovehiculelor, dispoziţiile acestei convenţii internaţionale care se aplică pe parcursul în cauză concură cu dispoziţiile ADR care nu sunt incompatibile cu ele; alte clauze ale ADR nu se aplică pe parcursul în cauză. CAPITOLUL 1.2 DEFINIŢII ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ 1.2.1 Definiţii Notă: În această secţiune figurează toate definiţiile de ordin general sau specific. În ADR se înţelege prin: A „Aerosol” sau ”Generator de aerosoli”, orice recipient nereîncărcabil ce corespunde prescripţiilor de la 6.2.4, realizat din metal, sticlă sau material plastic, care conţine un gaz comprimat, lichefiat sau dizolvat sub presiune, cu sau fără un lichid, o pastă sau pudră, şi prevăzut cu un dispozitiv de descărcare care permite expulzarea conţinutului sub formă de particule solide sau lichide în suspensie într-un gaz, sub formă de spumă, de pastă sau pudră, sau în stare lichidă sau gazoasă; „AIEA”, Agenţia Internaţională de Energie Atomică, (AIEA, P.O. Box – 100 - A- 1499 Vienne); „Ambalaj”, un recipient, precum şi toate celelalte elemente sau materiale necesare care permit recipientului să- şi îndeplinească funcţia de retenţie” (vezi de asemenea „Ambalaj combinat", „Ambalaj compozit (material plastic)”, „Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”, „Ambalaj interior", „Recipient mare pentru transportul în vrac RMV”, „Ambalaj intermediar”, "Recipient mare ”, „Ambalaj mare”, „Ambalaj metalic uşor”, „Ambalaj exterior”, „Ambalaj recondiţionat”, „Ambalaj reconstruit”, „Ambalaj refolosit”, „Ambalaj recuperat” şi „Ambalaj etanş la substanţe pulverulente”); NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.2. „Ambalaj combinat”, o combinaţie de ambalaje pentru transport, constituită dintr-unul sau mai multe ambalaje interioare fixate într-un ambalaj exterior, după cum se prescrie în paragraful 4.1.1.5; NOTĂ: „Elementul interior” al „ambalajelor combinate” este denumit întotdeauna „ambalaj interior” şi nu „ recipient interior”. O butelie de sticlă reprezintă un exemplu de acest gen de „ambalaj interior”. „Ambalaj compozit (material plastic)”, un ambalaj constituit dintr-un recipient interior din material plastic şi un ambalaj exterior (metal, carton, placaj etc.). După ce a fost asamblat, acest ambalaj va rămâne un întreg indivizibil; el este umplut, depozitat, expediat şi golit ca atare; NOTĂ: Vezi NOTA de la „Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”. „Ambalaj compozit (sticlă, porţelan sau gresie)”, un ambalaj constituit dintr-un recipient interior din sticlă, porţelan sau gresie şi un ambalaj exterior (metal, lemn, carton, material plastic, material plastic expandat). După ce a fost asamblat, acest ambalaj va rămâne un întreg indivizibil; el este umplut, depozitat, expediat şi golit ca atare; NOTĂ: „Elementul interior” al unui „ambalaj compozit” este denumit în mod normal „ recipient interior”. De exemplu, „elementul interior” al unui ambalaj compozit de tip 6HA1 (ambalaj compozit, material plastic) este un „recipient interior” de acest gen, dat fiind că acesta nu este conceput în mod normal pentru a îndeplini funcţia de „retenţie” fără un „ambalaj exterior”, aşadar nu este vorba despre un „ambalaj interior”. „Ambalaj de siguranţă”, un ambalaj special, în care se plasează colete cu mărfuri periculoase, deteriorate, care prezintă defecte sau scurgeri, sau mărfuri periculoase care s-au scurs ori s-au vărsat din ambalajul lor, în vederea unui transport pentru recuperarea sau eliminarea acestora; „Ambalaj etanş la substanţe pulverulente”, un ambalaj care nu permite pătrunderea substanţelor uscate, inclusiv a materiilor solide pulverizate fin, produse în timpul transportului; „Ambalaj exterior”, protecţie exterioară a unui ambalaj compozit sau a unui ambalaj combinat, realizată din materiale absorbante, materiale de umplere, precum şi toate celelalte elemente necesare pentru a conţine şi proteja recipientele interioare sau ambalajele interioare; „Ambalaj interior”, ambalaj care trebuie prevăzut cu un ambalaj exterior în vederea transportului; „Ambalaj intermediar”, un ambalaj plasat între ambalajele interioare sau obiecte şi ambalajul exterior; „Ambalaj mare”, un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj exterior care conţine obiecte sau ambalaje interioare şi care:
  4. a)este conceput pentru o manipulare mecanică;
  5. b)are o masă netă mai mare de 400 kg sau o capacitate mai mare de 450 litri, dar al cărui volum nu depăşeşte 3 m3; „Ambalaj metalic uşor”, un ambalaj de secţiune circulară, eliptică, rectangulară sau poligonală (de asemenea, conică), precum şi un ambalaj cu gât conic sau în formă de cuvă, din metal, (de exemplu, tablă galvanizată), având pereţi de o grosime mai mică de 0,5 mm, cu fundul plat sau bombat, prevăzut cu unul sau mai multe orificii şi care nu este vizat de definiţiile date pentru butoaie sau canistre; „Ambalaj recondiţionat”, un ambalaj, în special
  6. a)un butoi metalic:
  7. i)curăţat astfel încât materialele de construcţie să-şi reia aspectul iniţial, eliminându-se toate reziduurile de la precedentele umpleri, precum şi coroziunea internă şi externă, materialele cu care a fost îmbrăcat şi etichetele;
  8. ii)restaurat la forma şi profilul său de origine, marginile (dacă este cazul) fiind îndreptate şi etanşate, înlocuindu-se garniturile de etanşare care nu fac parte integrantă din ambalaj; şi iii) inspectat după ce a fost curăţat, fără a fi fost însă revopsit; vor fi refuzate ambalajele care prezintă pori vizibili, o reducere importantă a grosimii materialului, oboseala metalului, filete sau mijloace de închidere deteriorate ori alte defecte importante;
  9. b)un bidon sau canistră din material plastic:
  10. i)curăţat, astfel încât materialele de construcţie să-şi reia aspectul iniţial, eliminându-se toate reziduurile de la precedentele umpleri, precum şi materialele cu care a fost îmbrăcat şi etichetele;
  11. ii)ale cărui garnituri ce nu fac parte integrantă din ambalaj au fost înlocuite; şi iii) inspectat după curăţare, refuzându-se ambalajele ce prezintă deteriorări vizibile, cum ar fi sfâşieri, îndoituri sau fisuri, sau ale căror mijloace de închidere sau filete sunt deteriorate sau prezintă alte defecte importante; „Ambalaj reconstruit”, un ambalaj, în special:
  12. a)un butoi metalic:
  13. i)rezultat din producţia unui tip de ambalaj ONU ce corespunde dispoziţiilor capitolului 6.1, pornind de la un tip ce nu este conform acestor dispoziţii;
  14. ii)rezultate din transformarea unui tip de ambalaj ONU ce corespunde dispoziţiilor capitolului 6.1 într-un alt tip conform aceloraşi dispoziţii; sau iii) căruia i-au fost înlocuite anumite elemente ce fac parte integrantă din structură (de exemplu, părţile superioare ne-amovibile);
  15. b)un butoi din material plastic:
  16. i)obţinut prin conversia de la un tip ONU la alt tip ONU (de exemplu, de la 1H1 la 1H2); sau
  17. ii)căruia i-au fost înlocuite elementele structurale integrate. Butoaiele reconstruite sunt supuse prescripţiilor capitolului 6.1 ce se aplică butoaielor noi aparţinând aceluiaşi tip; „Ambalaj refolosit”, un ambalaj care, după examinare, a fost declarat lipsit de defecte ce i-ar putea afecta capacitatea de a rezista la încercările funcţionale. Această definiţie include în special acele ambalaje care sunt reumplute cu substanţe compatibile, identice sau similare, şi care sunt transportate în interiorul lanţurilor de distribuţie controlate de expeditorul produsului respectiv; „Ambalator”, orice întreprindere care încarcă mărfurile periculoase în ambalaje, inclusiv în ambalaje mari şi în recipiente mari pentru transportul în vrac şi, dacă este cazul, pregăteşte coletele în vederea transportului; „Antrepriză”, a se vedea „Întreprindere” „Asigurarea conformităţii” (substanţe radioactive), un program sistematic de măsuri aplicat de o autoritate competentă ce vizează garantarea aplicării în practică a dispoziţiilor ADR; „Asigurarea calităţii”, un program sistematic de controale şi inspecţii aplicate de orice organizaţie sau organism, care vizează oferirea unei garanţii adecvate privind punerea în practică a prescripţiilor de siguranţă ale ADR; “ASTM” înseamnă Societatea Americană pentru Testare şi Materiale (ASTM International 100 Barr Harbor Drive, P.O. Box C700, West Conshohocken, PA, 19428-2959, Statele Unite ale Americii). „Autoritate competentă”, autoritatea (autorităţile) sau oricare alt(
  18. e)organism/
  19. e)desemnat(
  20. e)ca atare în fiecare Stat şi în fiecare caz particular conform dreptului naţional. B „Bidon”, un ambalaj din metal sau din material plastic, cu secţiune rectangulară sau poligonală, prevăzut cu unul sau mai multe orificii; „Bobină” (clasa 1), un dispozitiv din plastic, lemn, carton, metal sau orice alt material adecvat, format dintr-un ax central şi, dacă este cazul, din pereţi laterali la fiecare extremitate a axului. Obiectele şi materialele trebuie să poată fi rulate pe ax şi să fie reţinute de pereţii laterali. „Butelie”, recipient sub presiune, transportabil, având un conţinut de apă ce nu depăşeşte 150 litri (vezi şi „Cadru de butelii”). „Butoi din lemn”, ambalaj din lemn natural, de secţiune circulară, cu pereţi bombaţi, alcătuit din doage, fund, capac şi prevăzut cu cercuri; „Butoi”, ambalaj cilindric cu fundul plat sau bombat, din metal, carton, material plastic, placaj sau alt material corespunzător. Această definiţie înglobează şi ambalajele având alte forme, de exemplu, rotundă, ambalaje cu gât conic sau ambalaje în formă de cuvă. „Butoaiele din lemn” şi „canistrele” nu sunt acoperite de această definiţie; „Butoi sub presiune”, recipient sub presiune transportabil, de construcţie sudată, având o capacitate mai mare de 150 litri dar care nu depăşeşte 1.000 litri (de exemplu, un recipient cilindric prevăzut cu cercuri de rulare, cu sfere pe patine); C „Cadru de butelii”, ansamblu de butelii fixate între ele şi unite între ele printr-un tub colector şi transportate ca un ansamblu nedisociabil. Capacitatea totală de apă nu poate depăşi 3000 litri exceptând cadrele destinate transportului de gaze toxice din clasa 2 (grupele care încep cu litera T conform cu paragraful 2.2.2.1.3) la care această capacitate este limitată la 1000 litri; „Canistră”, vezi bidon; „CGA” înseamnă Asociaţia de Gaz Comprimat (CGA, 4221 Walney Road, et. 5, Chantilly VA 20151-2923, Statele Unite ale Americii); „CGEM”, vezi „Recipient de gaze cu elemente multiple”; Notă: Pentru CGEM destinate transportului multimodal, a se vedea capitolul 6.7. „Capacitate maximă”, volumul interior maxim al recipientelor sau ambalajelor, inclusiv al recipientelor mari pentru transportul în vrac şi al ambalajelor mari, exprimat în metri cubi sau litri; „Capacitatea nominală al recipientului”, volumul nominal, exprimat în litri, al substanţei periculoase conţinută în recipient. Pentru buteliile cu gaz comprimat, conţinutul maxim va fi reprezentat de capacitatea de apă a buteliei; “Capacitatea rezervorului sau a compartimentului rezervorului” pentru cisterne înseamnă volumul interior total al rezervorului sau compartimentului rezervorului exprimat în litri sau metri cubi. Când este imposibilă umplerea completă a rezervorului sau a compartimentului rezervorului datorită formei sau construcţiei sale, această capacitate redusă va fi utilizată pentru stabilirea gradului de umplere şi pentru marcarea pe cisternă; „CEE-ONU” înseamnă Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE, Palais des Nations, 8-14 avenue de la Paix, CH-1211 Geneva 10, Elveţia); „Cisternă”, un rezervor prevăzut cu echipamente de serviciu şi structurale. Când termenul este utilizat singur, are semnificaţia de container cisternă, cisternă mobilă, cisternă demontabilă şi cisternă fixă, conform definiţiilor din prezenta secţiune, precum şi cisternele ce constituie elementele vehiculelor baterie sau ale CGEM ( a se vedea de asemenea : „Cisternă demontabilă”, „Cisternă fixă”, ”Cisternă mobilă” şi „Container pentru gaze, cu elemente multiple”); NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea 6.7.4.1. „Cisternă demontabilă”, o cisternă având o capacitate mai mare de 450 litri, care nu este cisternă fixă, cisternă mobilă, container cisternă, sau cisternă care constituie elementele vehiculelor baterie sau ale CGEM; „Cisternă pentru deşeuri, care operează sub vid”, o cisternă fixă sau o cisternă demontabilă utilizată în principal pentru transportul deşeurilor periculoase, construită şi/sau echipată cu dispozitive speciale pentru încărcarea şi descărcarea deşeurilor conform dispoziţiilor capitolului 6.10. O cisternă care îndeplineşte în întregime dispoziţiile capitolului 6.7 sau 6.8 nu este considerată ca fiind o cisternă pentru deşeuri, care operează sub vid; „Cisternă închisă ermetic”, o cisternă destinată transportului de substanţe lichide având o presiune de calcul de cel puţin 4 bar, sau destinată transportului de substanţe solide (pulverulente sau granulare) oricare ar fi presiunea sa de calcul, ale cărei orificii sunt închise ermetic şi care : - nu este prevăzută cu supape de siguranţă, discuri de rupere ori alte dispozitive similare de protecţie sau de supape de depresiune (de vid), sau - nu este prevăzută cu supape de siguranţă, discuri de rupere ori alte dispozitive similare de protecţie, dar este echipată cu supape de depresiune, în conformitate cu cerinţele punctului 6.8.2.2.3, sau - este echipată cu supape de siguranţă precedate de un disc de rupere conform cu 6.8.2.2.10, dar nu este echipată cu supape de depresiune, sau - este echipată cu supape de siguranţă precedate de un disc de rupere conform cu 6.8.2.2.10, şi de supape de depresiune, în conformitate cu cerinţele punctului 6.8.2.2.3; „Cisternă fixă” o cisternă cu o capacitate mai mare de 1000 litri fixată pe un vehicul (care devine astfel un vehicul cisternă) sau care face parte integrantă din şasiul unui astfel de vehicul. ”Cisternă mobilă”, o cisternă multimodală, care are, atunci când este utilizată pentru transportul substanţelor din clasa 2, o capacitate mai mare de 450 litri, în conformitate cu definiţiile din capitolul 6.7 sau Codului IMDG şi indicată printr-o instrucţiune de transport în cisternă mobilă (codul T) în coloana
(10)a tabelului A din capitolul 3.2; „Cod IMDG”, Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase, reglementare ce aplică capitolul VII, partea A a Convenţiei Internaţionale din 1974 pentru salvarea vieţilor omeneşti pe mare (Convenţia SOLAS), publicat de Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) la Londra; „Colet”, produsul final al operaţiunii de ambalare, pregătit pentru expediere, constituit din ambalajul în sine, ambalajul mare sau recipientul mare pentru transport în vrac, împreună cu conţinutul său. Termenul include recipientele de gaze, aşa cum sunt definite în prezenta secţiune, precum şi obiectele care, datorită înălţimii, masei sau configuraţiei lor, pot fi transportate fără a fi ambalate sau în stelaje, lăzi sau dispozitive de manipulare. Termenul nu se aplică mărfurilor transportate în vrac şi nici celor transportate în cisterne; NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.2. „Compus inflamabil” (pentru aerosoli), lichide inflamabile, solide inflamabile, gaze sau amestecuri de gaze inflamabile, aşa cum a fost definit în Manualul de încercări şi criterii, Partea III, subsecţiunea 31.1.3, Notele de subsol de la 1 la 3. Această definiţie nu cuprinde substanţe piroforice, substanţe care se autoîncălzesc şi substanţe care reacţionează cu apa. Căldura chimică de combustie trebuie determinată cu una din următoarele metode: ASTM D 240, ISO/FDIS 13943:1999 (E/F) 86.1 la 86.3 sau NFPA 30B; „Container”, un element din echipamentul de transport (cadru sau alt dispozitiv analog), - care are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetată; - conceput special pentru facilitarea transportului de mărfuri prin intermediul unuia sau mai multor mijloace de transport, fără divizarea încărcăturii; - prevăzut cu dispozitive care uşurează stivuirea şi manipularea, mai ales în timpul transbordării de la un mijloc de transport la altul; - conceput astfel încât sa fie umplut sau golit cu uşurinţă (vezi şi „Container închis”, „Container mare”, „Container deschis”, „Container acoperit" şi „Container mic”). O cutie mobilă este un container care, în conformitate cu standardul EN 283 (ediţia 1991), prezintă următoarele caracteristici: - din punct de vedere al rezistenţei mecanice, este conceput exclusiv pentru transportul pe un vagon sau pe un vehicul pentru traficul terestru sau pe o navă pentru containere pe roţi; - nu poate fi stivuit; - poate fi transferat din vehiculul rutier prin intermediul echipamentului de la bordul vehiculului şi al suporţilor proprii şi poate fi reîncărcat; NOTĂ: Termenul "container" nu acoperă nici ambalajele uzuale, nici recipientele mari pentru transport in vrac (RMV), nici containerele cisternă, nici vehiculele. „Container cu prelată”, un container deschis prevăzut cu o prelată pentru a proteja mărfurile încărcate; „Container închis”, un container închis complet, având un acoperiş rigid, pereţi laterali rigizi, pereţi rigizi în faţă şi în spate şi un planşeu. Termenul include containerele cu acoperiş care se poate deschide, cu condiţia ca acoperişul să fie închis pe timpul transportului; „Container deschis”, un container cu acoperişul deschis, sau un container de tip platformă; "Container-cisternă", un element al echipamentului de transport ce corespunde definiţiei de container dată mai sus, care conţine un rezervor şi elemente ale echipamentului, inclusiv echipamente ce permit deplasarea containerului-cisternă fără o schimbare semnificativă a asietei, utilizat pentru transportul substanţelor gazoase, lichide, pulverulente sau granulate şi având o capacitate mai mare de 0,45 m3 (450 litri), atunci când este utilizat pentru transportul substanţelor din clasa 2; NOTĂ: Recipientele mari pentru transportul în vrac (RMV) care satisfac dispoziţiile capitolului 6.5, nu sunt considerate drept containere cisternă. „Container mare”,
  1. a)un container având un volum mai mare de 3 m3;
  2. b)în sensul CSC, un container având dimensiunile astfel încât suprafaţa delimitată de cele patru unghiuri inferioare exterioare să fie:
  3. i)de cel puţin 14 m2 (150 picioare pătrate), sau
  4. ii)de cel puţin 7 m2 (75 picioare pătrate), dacă este prevăzut cu piese de colţ la unghiurile superioare; NOTĂ: În ceea ce priveşte substanţele radioactive, vezi paragraful 2.2.7.1.2. „Container mic”, un container având un volum interior de minimum 1 m3 şi maximum 3 m3. NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, a se vedea 2.2.7.2. „Container pentru gaze, cu elemente multiple” (CGEM), o unitate ce conţine elemente legate între ele printr-o conductă şi montate pe un cadru. Următoarele elemente sunt considerate elemente ale unui container pentru gaze cu elemente multiple: butelii, tuburi, rezervoare sub presiune şi cadre de butelii, precum şi cisterne pentru transportul gazelor din clasa a 2-a având o capacitate mai mare de 450 litri. NOTĂ: Pentru un container pentru gaze cu elemente multiple "ONU", a se vedea capitolul 6.7. ”Container pentru transportul în vrac”, o incintă de reţinere (inclusiv orice dublură sau acoperire) destinată transportului de substanţe solide care vin în contact direct cu incinta de reţinere. Termenul nu include ambalajele, recipientele pentru transportul în vrac (RMV-urile), ambalajele mari şi nici cisternele. Containerele pentru transportul în vrac: - au un caracter permanent şi trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite folosirea repetată; - sunt concepute special pentru a facilita transportul mărfurilor prin unul sau mai multe moduri de transport fără reîncărcare intermediară; - sunt prevăzute cu dispozitive care permit o manevrare uşoară; - au o capacitate de cel puţin 1,0 m3. Exemple de containere pentru transportul în vrac: containere, containere pentru transportul maritim în vrac, bene, recipiente pentru vrac, cutii mobile, containere pentru îngrăşăminte, containere pe roţi, compartimentele pentru încărcare ale vehiculelor; ”Container intermediar pentru transportul maritim în vrac”, „Container pentru transportul maritim în vrac”, un container conceput special pentru o utilizare repetată pentru transportul la şi de la instalaţiile maritime şi între aceste instalaţii. Acesta trebuie conceput şi construit în conformitate cu regulile pentru omologarea containerelor manipulate pe mare, enunţate în documentul MSC/Circ. 860 publicat de Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI); „Corp” (pentru toate categoriile de RMV altele decât RMV compozite), recipient propriu-zis, inclusiv orificiile şi mijloacele lor de închidere, cu excepţia echipamentelor de serviciu; „Coş”, un ambalaj exterior cu pereţi cu interstiţii. „CSC”, Convenţia internaţională pentru siguranţa containerelor” (Geneva, 1972), modificată şi publicată de Organizaţia maritimă internaţională (OMI), la Londra; „Cutie”, ambalaj cu feţe plane rectangulare sau poligonale, din metal, lemn, placaj, PFL, carton, material plastic sau orice alt material adecvat. Pot fi practicate mici orificii pentru facilitarea manipulării sau deschiderii, sau pentru a corespunde criteriilor de clasificare, cu condiţia de a nu compromite integritatea ambalajului în timpul transportului; „Cutie mobilă”, vezi „Container”; „Cutie mobilă cisternă” este asimilată unui container cisternă; D „Denumire tehnică”, o denumire chimică recunoscută, dacă este cazul, o denumire biologică recunoscută, sau altă denumire utilizată curent în manuale, reviste sau texte ştiinţifice şi tehnice (a se vedea 3.1.2.8.1.1); „Destinatar”, destinatarul corespunzător contractului de transport. Dacă destinatarul desemnează pe un terţ, conform dispoziţiilor aplicabile contractului de transport, acesta din urmă este considerat drept destinatar în sensul ADR. Dacă transportul se efectuează fără contract de transport, întreprinderea care preia mărfurile periculoase la sosire trebuie considerată drept destinatar; „Deşeuri”, substanţe, soluţii, amestecuri sau obiecte ce nu pot fi utilizate ca atare, dar care sunt transportate pentru a fi retratate, depozitate sau eliminate prin incinerare sau prin alte mijloace; „Directivă CE”, dispoziţiile decise de către instituţiile competente ale Comunităţii Europene, ce reuneşte toate Statele membre, în ceea ce priveşte rezultatele ce trebuie obţinute, lăsând în competenţa instanţelor naţionale formele şi mijloacele prin care se ating acestea; „Dispozitiv de manipulare” (pentru RMV flexibile), orice, chingă, etrier, colier sau cadru fixate pe corpul RMV sau care constituie o continuare a materialului din care este fabricat acesta; „Doză cu gaz sub presiune", a se vedea „Aerosol" sau „Dozator de aerosol"; „Dublură”, o teacă tubulară sau un sac plasat în interior, care însă nu face parte integrantă dintr-un ambalaj, inclusiv dintr-un ambalaj mare sau un RMV, incluzând aici mijloacele de închidere ale orificiilor acestuia; E „Echipament de serviciu”
  5. a)al cisternei, dispozitivele de umplere, golire, ventilare, protecţie, încălzire şi izolare termică, precum şi instrumentele de măsură;
  6. b)al elementelor unui vehicul-baterie sau unui CGEM, dispozitivele de umplere şi golire, inclusiv conducta colectoare, dispozitivele de siguranţă precum şi instrumentele de măsură;
  7. c)al unui RMV, dispozitivele de umplere şi golire, şi, dacă este cazul, dispozitivele de decompresiune sau de ventilare, dispozitivele de siguranţă, de încălzire şi izolare termică precum şi aparatele de măsură; NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7. „Echipament structural”
  8. a)al unei cisterne a unui vehicul-cisternă sau al unei cisterne demontabile, elementele de fixare, consolidare, protecţie sau de stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul;
  9. b)al unei cisterne a unui container cisternă, elementele de consolidare, fixare, protecţie sau de stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul;
  10. c)al elementelor unui vehicul-baterie sau unui CGEM, elementele de consolidare, fixare, protecţie sau stabilizare, exterioare sau interioare în raport cu rezervorul recipientului;
  11. d)al unui RMV, pentru toate RMV cu excepţia RMV flexibile, elementele de consolidare, fixare, manipulare, protecţie sau stabilizare ale corpului (inclusiv paleta de la bază, pentru RMV compozite cu recipient interior din material plastic). NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7. „EN” (standard), un standard european publicat de Comitetul European de Standardizare (CEN), (CEN – 36, rue de Stassart, B -1050 Bruxelles); „Ermetic”, a se vedea „cisternă închisă ermetic”; „Expeditor”, întreprinderea care expediază pentru ea însăşi sau pentru terţi mărfuri periculoase. Dacă operaţiunea de transport se efectuează pe baza unui contract de transport, expeditor înseamnă expeditorul conform contractului de transport; „Expediţie”, unul sau mai multe colete sau o încărcătură de mărfuri periculoase prezentate la transport de către un expeditor; G „Gaz”, o substanţă care:
  12. a)la 500 C exercită o presiune a vaporilor mai mare de 300 kPa (3 bari); sau
  13. b)se află în totalitate în stare gazoasă la 200 C, la o presiune normală de 101,3 kPa. „Generator de aerosoli”, a se vedea ”Aerosol sau generator de aerosoli”; „Grupa de ambalare”, o grupă în care, în scopul ambalării, anumite substanţe pot fi atribuite în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă acestea la transport. Grupele de ambalare au următoarele semnificaţii, precizate în Partea a 2-a: grupa de ambalare I: substanţe foarte periculoase, grupa de ambalare II: substanţe cu grad mediu de periculozitate; grupa de ambalare III: substanţe cu grad scăzut de periculozitate; NOTĂ: Anumite articole care conţin mărfuri periculoase sunt atribuite unei grupe de ambalare. „ICAO” înseamnă Organizaţia Internaţională de Aviaţie Civilă (ICAO, 999 University Street, Montreal, Quebec H3C 5H7, Canada);” „IMDG”, vezi „Codul IMDG”; „IMO” înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO, 4 Albert Embankment, Londra SE1 7SR, Marea Britanie) „Instrucţiuni tehnice ale OACI”, instrucţiuni tehnice pentru siguranţa transportului aerian al mărfurilor periculoase, în completarea Anexei 18 a Convenţiei de la Chicago referitoare la aviaţia civilă internaţională (Chicago, 1944), publicate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) la Montréal; „ISO” (standard), un standard internaţional publicat de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), (ISO-1, rue de Varembé, CH-1204 Genève 20); Î Încărcare completă”, orice încărcare provenind de la un singur expeditor care are rezervată utilizarea exclusivă a unui vehicul sau a unui container mare şi pentru care toate operaţiunile de încărcare şi descărcare sunt efectuate conform instrucţiunilor expeditorului sau destinatarului; NOTĂ: Termenul corespunzător pentru clasa 7 este „utilizare” exclusivă”, vezi paragraful 2.2.7.2. „Încălzire prin combustie”, un dispozitiv ce utilizează direct un combustibil lichid sau gazos fără să recupereze căldura motorului de propulsie al vehiculului; „Încărcător”, orice întreprindere care încarcă mărfurile periculoase într-un vehicul sau într-un container mare ; „Încercare de etanşeitate", o încercare pentru evidenţierea etanşeităţii unei cisterne, unui ambalaj sau al unui recipient mare pentru transport în vrac, precum şi a echipamentului şi a dispozitivelor de închidere. NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea cap 6.7. „Întreprindere”, orice persoană fizică, orice persoană juridică având sau nu scop lucrativ, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, având sau nu scop lucrativ, precum şi orice organism ţinând de autoritatea publică, indiferent dacă are o personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate ce are personalitate juridică; „Întreţinere regulată a unui RMV flexibil”, a se vedea ”Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”; „Întreţinere regulată a unui RMV rigid”, a se vedea ”Recipient mare pentru transportul în vrac(RMV)”; L „Lichid”, o substanţă care, la 500 C, are o presiune a vaporilor de peste 300 kPa (3 bari) şi care, nefiind în stare complet gazoasă la 200 C şi 101,3 kPa: - are un punct de topire sau un punct de topire iniţial egal sau mai mic de 200 C, la o presiune de 101,3 kPa; - este lichidă, conform metodei de încercare ASTM D 4359-90; sau - nu este pastă, conform criteriilor aplicabile încercării de determinare a fluidităţii (proba penetrometrului), descrisă în paragraful 2.3.4; NOTĂ: Se consideră drept „transport în stare lichidă" în sensul prescripţiilor pentru cisterne: - transportul de lichide conform definiţiei de mai sus; - transportul materiilor solide predate la transport în stare topită. M „Manualul de încercări şi criterii”, cea de-a patra ediţie revizuită a publicaţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite intitulată „Recomandări referitoare la transportul de mărfuri periculoase, Manual de încercări şi criterii” (ST/SG/AC.10/11/Rev.4) aşa cum este modificat prin documentul ST/SG/AC.10/11/Rev.4/Amend.1); „Masa unui colet”, se referă, dacă nu există o indicaţie contrară, la masa brută a coletului. Masa containerelor şi cisternelor utilizate pentru transportul mărfurilor nu este inclusă în masa brută; „Masă brută maximă admisibilă”
  14. a)(pentru toate categoriile de RMV în afara RMV flexibile), suma masei RMV şi a oricărui echipament de serviciu sau echipament structural cu a masei nete maxime;
  15. b)(pentru cisterne), tara cisternei şi a celei mai grele încărcături autorizate pentru transport; NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7. „Masă netă maximă”, masa netă maximă a conţinutului unui ambalaj unic sau masa combinată a ambalajelor interioare şi a conţinutului acestora, exprimată în kilograme; „Materiale plastice reciclate”, materiale recuperate din ambalajele industriale folosite, ce au fost curăţate şi tratate pentru a fi supuse reciclării; „Mărfuri periculoase”, substanţele şi obiectele al căror transport este interzis conform ADR sau autorizat numai în condiţiile prevăzute de acest Acord; „Membru al echipajului unui vehicul” înseamnă un conducător auto sau orice altă persoană care însoţeşte conducătorul auto în scopuri de siguranţă, securitate, pregătire sau operaţionale; „Mijloc de închidere”, dispozitiv ce serveşte la închiderea unui recipient; N „N.S.A.”, vezi „Rubrica n.s.a.”. „Număr ONU”, numărul de identificare format din patru cifre al substanţelor sau obiectelor , extras din Regulamentul Tip al ONU; O „ Operator container-cisternă /cisternă mobilă", orice întreprindere pe numele căreia este înregistrat containerul cisternă/cisterna mobilă; „Operator cisternă mobilă", vezi „ Operator container-cisternă /cisternă mobilă". „Organism de inspecţie”, un organism independent de inspecţie şi încercări, certificat de autoritatea competentă; „Oţel moale”, un oţel a cărui limită minimă de rezistenţă la rupere prin tracţiune este cuprinsă între 360 N/mm2 şi 440 N/mm2; NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7. „Oţel de referinţă”, un oţel având o rezistenţă la tracţiune de 370 N/mm2 şi o alungire la rupere de 27%; P „Platou” (Clasa 1), o foaie de metal, plastic, carton sau orice alt material corespunzător, aşezată în ambalajele interioare, intermediare sau exterioare şi care permite aranjarea strânsă a acestora în ambalaje. Suprafaţa platoului poate fi astfel fasonată încât ambalajele sau obiectele să poată fi inserate, menţinute în siguranţă şi separate unele de altele; „Presiune de calcul”, o presiune teoretică cel puţin egală cu presiunea de încercare, ce poate depăşi mai mult sau mai puţin presiunea de lucru, în funcţie de gradul de periculozitate prezentat de substanţa transportată, care serveşte numai pentru determinarea grosimii pereţilor rezervorului, independent de orice dispozitiv de ranforsare exterioară sau interioară (a se vedea de asemenea „Presiunea de golire”, „Presiunea de umplere” , „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare” ; NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7. „Presiunea de încercare”, presiunea necesară, exercitată în timpul încercărilor la presiune ale cisternei pentru inspecţia iniţială sau periodică; NOTĂ: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7. „Presiune de umplere”, presiunea maximă efectivă dezvoltată în cisternă în timpul umplerii sub presiune ( a se vedea de asemenea „Presiunea de calcul”, „Presiunea de golire”, „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare”); „Presiune de golire”, presiunea maximă efectivă dezvoltată în cisternă în timpul golirii sub presiune ( a se vedea de asemenea „Presiunea de calcul”, „Presiunea de umplere”, „Presiunea maximă de lucru (presiune manometrică)"şi „Presiunea de încercare”); „Presiune de lucru”, presiunea stabilizată a unui gaz comprimat la temperatura de referinţă de 150 C într-un recipient la presiune maximă; NOTĂ: Pentru cisterne, a se vedea „Presiunea maximă de lucru”: „Presiune maximă de lucru”, (presiune manometrică), cea mai ridicată din următoarele trei valori:
  16. a)valoarea maximă a presiunii efective autorizate în cisternă în timpul operaţiunii de umplere (presiunea maximă autorizată de umplere);
  17. b)valoarea maximă a presiunii efective autorizate în cisternă în timpul operaţiunii de golire (presiunea maximă autorizată de golire);
  18. c)presiunea manometrică efectivă la care cisterna este supusă prin conţinutul său (inclusiv gazele de altă natură ce pot fi conţinute) la temperatura maximă de lucru. Cu excepţia cazului în care cerinţele speciale prescrise în capitolul 4.3 prevăd altceva, valoarea numerică a acestei presiuni de lucru (presiunea manometrică) nu trebuie să fie mai mică decât presiunea vaporilor substanţei de umplere la 500 C (presiune absolută). Pentru cisternele prevăzute cu supape de siguranţă (cu sau fără disc de rupere), altele decât cisternele pentru transportul gazelor din clasa 2, lichefiate sau dizolvate, presiunea maximă de lucru (presiunea manometrică) este totuşi egală cu presiunea prescrisă pentru funcţionarea acestor supape de siguranţă; (A se vedea de asemenea, ”Presiunea de calcul”, ”Presiunea de descărcare”, ”Presiunea de umplere” şi ”Presiunea de încercare"); NOTĂ 1: Pentru cisternele mobile, a se vedea capitolul 6.7. NOTĂ 2: Pentru recipientele criogenice închise, a se vedea capitolul 6.2.1.3.3.5. „Presiune stabilizată”, presiunea atinsă de conţinutul unui recipient sub presiune în condiţii de echilibru termic şi de difuziune; „Punct de aprindere”, temperatura cea mai scăzută a unui lichid la care vaporii acestuia formează împreună cu aerul un amestec inflamabil; R „Raport de umplere”, raport între masa gazului şi masa de apă la 150 C care ar umple complet un recipient sub presiune gata de utilizare; „Raportul privind rezervorul” înseamnă un fişier ce conţine toate informaţiile tehnice importante cu privire la un rezervor, un autovehicul cu acumulatoare sau un MEGC, precum certificatele la care se face referire în punctele 6.8.2.3, 6.8.2.4 şi 6.8.3.4;” „Reacţie periculoasă”,
  19. a)o combustie sau o degajare de căldură considerabilă;
  20. b)emanaţie de gaze inflamabile, asfixiante carburante sau toxice;
  21. c)formarea de substanţe corosive;
  22. d)formarea de substanţe instabile;
  23. e)o creştere periculoasă a presiunii (numai în cazul cisternelor); „Recipient “(pentru clasa 1), lăzi, butelii, cutii, butoaie, canistre şi tuburi, precum şi orice mijloc de închidere, utilizate ca ambalaj interior sau intermediar; „Recipient”, un vas destinat să primească sau să conţină substanţe sau obiecte, inclusiv mijloacele de închidere, oricare ar fi acestea. Această definiţie nu se aplică rezervoarelor ( a se vedea de asemenea „Recipient criogenic”, „Recipient interior", „Recipient de gaze sub presiune”, „Recipient interior rigid”, şi „Doză cu gaz" ; „Recipient criogenic”, un recipient sub presiune transportabil, izolat termic, pentru gazele lichefiate refrigerate, având o capacitate de apă care nu depăşeşte 1000 litri; „Rezervor de gaz”, orice recipient care nu poate fi reîncărcat, ce conţine un gaz sau un amestec de gaze sub presiune. Acesta poate fi prevăzut cu o supapă. „Recipient interior rigid”, (pentru RMV compozite), un recipient care conservă forma generală atunci când este gol, fără ca sistemele de închidere să se afle la locul lor şi fără învelişul exterior. Orice recipient interior care nu este rigid este considerat "flexibil". „Recipient de gaze sub presiune”, vezi „Generator de aerosoli”; „Recipient de mică capacitate ce conţine gaze”, vezi cartuş de gaze; „Recipient interior”, recipient ce trebuie prevăzut cu un ambalaj exterior pentru a-şi îndeplini funcţia de retenţie; „Recipient sub presiune”, un termen generic pentru o butelie, un tub, un butoi sub presiune, un recipient criogenic închis sau un cadru de butelii; „RMV", a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac”, „Recipient mare pentru transportul în vrac” (RMV), un ambalaj ce constă dintr-un ambalaj rigid sau flexibil, altul decât cel specificat la Capitolul 6.1
  24. a)având o capacitate:
  25. i)ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele solide şi lichide din grupele de ambalare II şi III;
  26. ii)ce nu depăşeşte 1,5 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV flexibile, din materiale plastice rigide, compozite, din carton sau lemn; iii) ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele solide din grupa de ambalare I, ambalate în RMV metalice;
  27. iv)ce nu depăşeşte 3 m3, pentru substanţele radioactive din clasa 7;
  28. b)conceput pentru manipularea mecanică;
  29. c)care poate rezista la solicitările produse în timpul manipulării şi transportului, fapt ce trebuie confirmat de încercările specifice prevăzute în capitolul 6.5 (a se vedea de asemenea „RMV compozit cu recipient interior din material plastic”, „RMV din carton”, „RMV flexibil”, „RMV metalic”, „RMV din material plastic rigid” şi „RMV din lemn”) ; NOTA 1: Cisternele mobile sau containerele cisternă care satisfac prescripţiile capitolelor 6.7 sau 6.8 nu sunt considerate ca fiind recipiente mari pentru transportul în vrac (RMV). NOTA 2: Recipientele mari pentru transportul în vrac (RMV) ce satisfac prescripţiile capitolului 6.5 nu sunt considerate ca fiind containere în sensul ADR. „RMV reconstruit”, a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”; „ RMV reparat”, a se vedea „Recipient mare pentru transportul în vrac (RMV)”; „Întreţinere regulată a unui RMV flexibil”, executarea operaţiilor curente asupra unui RMV flexibil din material plastic sau din material textil, cum sunt:
  30. a)curăţarea; sau
  31. b)înlocuirea elementelor care nu fac parte integrantă din RMV, de exemplu, dublurile şi legăturile de închidere, cu elemente conforme specificaţiilor de origine ale fabricantului, cu condiţia ca aceste operaţii să nu afecteze funcţia de reţinere a RMV flexibil şi nici conformitatea sa cu modelul tip. „Întreţinere regulată a unui RMV rigid”, executarea operaţiilor curente asupra unui RMV metalic, unui RMV din plastic rigid sau unui RMV compozit, cum sunt:
  32. a)curăţarea;
  33. b)înlăturarea şi reinstalarea sau înlocuirea închiderilor corpului (inclusiv, legăturile corespunzătoare), sau a echipamentului de serviciu, conform specificaţiilor de origine ale fabricantului, cu condiţia ca etanşeitatea RMV să fie verificată; sau
  34. c)repunerea în funcţiune a echipamentului structural care nu asigură direct o funcţie de reţinere a conţinutului de mărfuri periculoase sau de menţinere a unei presiuni de golire, astfel încât RMV să fie din nou conform modelului tip omologat (de exemplu, întărirea picioarelor sau a pieselor de ridicare), cu condiţia ca funcţia de reţinere a RMV să nu fie afectată; „Regulament ECE”, un Regulament anexat la Acordul privind adoptarea de prescripţii tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roţi, echipamentelor şi pieselor susceptibile de a fi montate şi/sau utilizate pe un vehicul cu roţi şi condiţiile de recunoaştere reciprocă a omologărilor eliberate conform acestor prescripţii (Acordul din 1958, modificat); „Regulament tip al ONU”, Regulamentul tip anexat la cea de-a paisprăzecea ediţie revizuită a Recomandărilor referitoare la transportul de mărfuri periculoase, publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ST/SG/AC.10/1/Rev.14); „RMV compozit cu recipient interior din material plastic”, un RMV compus din elemente structurale sub forma unei acoperiri exterioare rigide ce îmbracă un recipient interior din material plastic, care conţine orice echipament de serviciu sau alt echipament structural. Acesta este astfel confecţionat, încât după asamblare, acoperirea exterioară şi recipientul interior constituie un întreg indivizibil ce este folosit ca atare pentru operaţiuni de umplere, stocare, transport sau de golire; NOTA: Atunci când se utilizează "material plastic" în legătură cu recipientele interioare pentru RMV compozite, se consideră că acesta conţine alte materiale polimerice cum ar fi cauciucul, etc. „RMV din lemn”, un RMV compus dintr-un corp din lemn, rigid sau pliabil, având o îmbrăcare interioară (dar fără ambalaje interioare), echipamentul de serviciu şi echipamentul structural corespunzător; „RMV din carton”, un RMV compus dintr-un corp din carton, cu sau fără capac superior şi inferior independente, având, dacă este cazul, o îmbrăcăminte interioară (dar fără ambalaje interioare), şi din echipamentul de serviciu şi echipamentul structural corespunzător; „RMV din material plastic rigid”, un RMV compus dintr-un corp din material plastic rigid, ce poate conţine o osatură şi trebuie dotat cu un echipament de serviciu corespunzător; „RMV metalic”, un RMV compus dintr-un corp metalic, precum şi echipamentele de serviciu şi de structură corespunzătoare; „RMV protejat” (pentru RMV metalice), un RMV prevăzut cu o protecţie suplimentară împotriva şocurilor. Această protecţie poate lua, de exemplu forma unui perete multistrat (construcţie „sandviş”) sau unui perete dublu, sau unui cadru cu învelitoare prevăzută cu zăbrele metalice; „RMV flexibil”, un corp constituit dintr-o peliculă, ţesătură sau orice alt material flexibil sau din combinaţii de astfel de materiale şi, dacă este necesar, dintr-o îmbrăcăminte interioară sau o dublură, prevăzut cu echipamente de serviciu şi dispozitive de manipulare corespunzătoare; „Rezervor”, învelişul ce conţine substanţa (inclusiv orificiile şi mijloacele de obturare ale acestora); NOTA 1: Această definiţie nu se aplică recipientelor. NOTA 2: Pentru cisterne mobile, a se vedea cap. 6.7 „RID”, Regulamentul referitor la transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase, apendicele C din COTIF (Convenţia referitoare la transporturile internaţionale feroviare); „Rubrică colectivă”, un grup definit de substanţe sau obiecte (vezi 2.1.1.2, B, C, şi D); „Rubrică n.s.a (nespecificată în altă parte)”, o rubrică colectivă în care pot fi vizate substanţe, amestecuri, soluţii sau obiecte, care
  35. a)nu sunt menţionate nominal în tabelul A din capitolul 3.2, şi
  36. b)prezintă proprietăţi chimice, fizice şi/sau periculoase ce corespund clasei, codului de clasificare, grupului de ambalare precum şi denumirii şi descrierii rubricii n.s.a.; S „Sac”, ambalaj flexibil din hârtie, folie de material plastic, material textil, material ţesut sau alt material corespunzător; „Sarcină maximă admisibilă” (pentru recipiente mari pentru transportul în vrac flexibile), masa netă maximă pentru transportul căreia a fost conceput recipientul şi pe care este autorizat să o transporte; „SGA”, Sistemul General de Armonizare a clasificării etichetării produselor chimice, prima ediţie revizuită publicat de Naţiunile Unite sub cota ST/SG/AC.10/30/Rev. 1; „Solid”:
  37. a)o substanţă al cărui punct de fuziune sau punct de fuziune iniţial este mai mare de 200 C la o presiune de 101,3 kPa, sau;
  38. b)o substanţă ce nu este lichidă conform metodei de încercare ASTM D 4359-90 sau care este sub formă de pastă conform criteriilor aplicabile la încercarea pentru determinarea fluidităţii (proba penetrometrului) descrisă la 2.3.4; „Supapă de depresurizare”, un dispozitiv cu resort sensibil la presiune, ce se închide în mod automat, pentru a proteja cisterna împotriva unei depresurizări interioare inadmisibile; „Supapă de siguranţă”, un dispozitiv cu resort care este activat automat de presiune, pentru a proteja cisterna împotriva unei presiuni interioare inadmisibil de mari; „Supraambalaj”, învelişul utilizat de un expeditor în cazul Clasei 7 pentru a cuprinde unul sau mai multe colete într-o singură unitate mai uşor de manipulat şi stivuit în timpul transportului. Exemple de supraambalaje:
  39. a)un platou de încărcare, cum ar fi o paletă pe care sunt plasate sau legate împreună mai multe colete cu o bandă de plastic, o husă din folie elastică sau prin alte mijloace adecvate; sau
  40. b)un ambalaj exterior de protecţie, cum ar fi o carcasă sau un coş. T „TDAA”, vezi „Temperatură de descompunere auto-accelerată”; „Temperatură critică”, temperatura peste care o substanţă nu poate exista în stare lichidă; „Temperatura de avarie”, temperatura la care trebuie puse în aplicare procedurile de avarie, în cazul în care are loc o defecţiune a sistemului de reglare a temperaturii; „Temperatură de descompunere auto-accelerată (TDAA)”, temperatura cea mai scăzută la care se poate produce o descompunere auto-accelerată, pentru o substanţă într-un ambalaj utilizat în timpul transportului. Prescripţiile pentru determinarea TDAA şi efectele încălzirii în spaţiu închis se găsesc în Manualul de încercări şi criterii, Partea a II-a; „Temperatura de reglare”, temperatura maximă la care peroxidul organic sau substanţa autoreactivă pot fi transportate în siguranţă; „Transport”, schimbarea locului mărfurilor periculoase inclusiv opririle impuse de condiţiile de transport şi timpul în care mărfurile periculoase se află în vehicule, cisterne şi containere datorită condiţiilor de trafic înainte, în timpul şi după schimbarea locului. Prezenta definiţie înglobează, de asemenea, timpul necesar schimbării modului sau mijlocului de transport (transbordarea). Aceasta se aplică cu condiţia ca documentele de transport din care să rezulte locul de expediţie şi locul de destinaţie să fie prezentate la cerere şi ca cisternele şi coletele să nu fie deschise în timpul depozitării intermediare, cu excepţia controalelor efectuate de autorităţile competente. „Transport în vrac”, transportul de substanţe solide sau obiecte neambalate, în vehicule sau containere. Acest termen nu se aplică mărfurilor care sunt transportate în colete şi nici substanţelor care sunt transportate în cisterne; „Transportator”, întreprinderea care efectuează transportul cu sau fără contract de transport; „Tub”, (clasa 2), un recipient sub presiune, transportabil, fără sudură şi cu o capacitate de apă mai mare de 150 litri, dar fără să depăşească 3000 litri; Ţ „Ţesătură din plastic” (pentru RMV flexibile), material confecţionat prin tracţiune din bande sau monofilamente, dintr-un material plastic corespunzător; U „UIC” înseamnă Uniunea Internaţională a Căilor Ferate (UIC, 16, rue Jean Rey, F-75015 Paris, Franţa); „Unitate de transport”, un autovehicul fără remorcă sau un ansamblu constituit dintr-un autovehicul şi o remorcă; V „Vehicul ”, a se vedea „Vehicul-baterie”, „Vehicul acoperit", „Vehicul descoperit”, „Vehicul cu prelată” şi „Vehicul- cisternă”. „Vehicul cu prelată”, un vehicul descoperit, prevăzut cu o prelată pentru protejarea încărcăturii; „Vehicul-baterie”, un vehicul care cuprinde elemente legate între ele printr-o conductă şi fixate permanent la o unitate de transport. Următoarele elemente sunt considerate ca elemente ale unui vehicul-baterie: buteliile, tuburile, grupurile de cilindri sub presiune (cunoscute şi sub denumirea de cadre de butelie) precum şi cisternele cu o capacitate mai mare de 450 litri pentru gazele din clasa 2; „Vehicul-cisternă”, un vehicul construit pentru transportul lichidelor, gazelor, materialelor pulverulente sau granulate şi care comportă una sau mai multe cisterne fixe. În plus faţă de vehiculul propriu-zis sau elementele unui sistem de rulare, vehiculul cisternă cuprinde unul sau mai multe rezervoare, echipamentele şi piesele de legătură la vehicul sau la sistemul de rulare; „Vehicul acoperit”, un vehicul a cărui caroserie este constituită dintr-o carcasă ce poate fi închisă; „Vehicul descoperit”, un vehicul a cărui platformă nu este prevăzută cu o suprastructură sau este prevăzută numai cu pereţi laterali şi un perete frontal. 1.2.2 Unităţi de măsură 1.2.2.1 În cadrul ADR sunt aplicabile următoarele unităţi de măsură a : Mărime Unitate SI b Unitate alternativă admisă Relaţia dintre unităţi Lungime m (metru) - - - 1l = 10-3 m3 1 min. = 60 s 1 h = 3.600 s 1 d = 86.400 s 1g = 10-3 kg 1t = 103 kg 1 kg/l = 103 kg/m3 0 0C = 273,15 K 1 0C = 1 K 1 N = 1 kg.m/s2 1 Pa = 1 N/m2 1 bar = 105 Pa 1 N/mm2 = 1 MPa 1 kWh = 3,6 MJ 1J = 1 N.m = 1 W.s 1eV = 0,1602.10-18J 1W = 1J/s =1 N.m/s 1 mm2/s =10-6 m2/s 1mPa.s = 10-3 Pa.s Suprafaţă Volum Timp m2 (metru pătrat) m3 (metru cub) s (secundă) - l c (litru) min. (minut) h (oră) d (
  41. zi)Masă kg (kilogram) g (gram) t (tonă) Masă volumică (densitate) kg/m3 kg/l Temperatură K (kelvin) oC (grad Celsius) Diferenţă de temperatură K (kelvin) oC (grad Celsius) Forţă N (newton) - Presiune Pa (Pascal) bar (bar) Tensiune mecanică N/m2 N/mm2 Lucru mecanic Energie J (joule) kWh (kilowat oră) Cantitate de căldură Putere W (watt) eV (electronvolt) - Viscozitate cinematică m2/s mm2/s Viscozitate dinamică Pa.s mPa.s Activitate Bq (becqerel) Echivalent al dozei absorbite Sv (sievert) a Următoarele valori rotunjite sunt aplicabile pentru conversia unităţilor utilizate până în prezent, în unităţi SI: Forţă 1 kgf = 9,807 N 1 N = 0,102 kgf Tensiune mecanică 1 kg/mm2= 9,807 N/mm2 1 Pa = 1 N/m2 = 10 -5 bar = 1,02 . 10-5 kg/cm2 = 0,75 . 10-2 torr 1 bar = 105Pa = 1,02 kg/cm2 = 750 torr 1 kg/cm2 = 9,807 . 104 Pa = 0,9807 bar = 736 torr 1 torr = 1,33 . 10 2 Pa = 1,33 . 10-3 bar = 1,36 . 10-3 kg/cm2 Energie, lucru mecanic, cantitate de căldură 1 J = 1 N . m = 0,278 . 10-6 kWh = 0,102 kgm = 0,239 . 10-3 kcal 1 kWh = 3,6 . 106J = 367 . 10 3’ kgm = 860 kcal 1 N/mm2 = 0,102 kg/mm2 Presiune 1 kgm = 9,807 J = 2,72 . 10 -6’ kWh = 2,34 . 10 -3 kcal 1 kcal = 4,19 . 10 3 J = 1,16 . 10 -3 kWh = 427kgm Putere 1W = 0,102 kgm/s = 0,86 kcal/h 1 kgm/s = 9,807 W = 8,43 kcal/h 1 kcal/h = 1,16 W = 0,119kgm/s Viscozitate cinematică 1 m2/s = 10 4 St (stokes) 1 St = 10 -4 m2/s Viscozitate dinamică 1 Pa . s = 1 N.s/m2 = 10 P (Poise) = 0,102 kg.s/m2 1 P = 0,1 Pa . s = 0,1 N.s/m2 = 1,02 . 10 -2 kg.s/m2 1 kg.s/m2 = 9,807 Pa . s = 9,807 N.s/m2 = 98,07 P b Sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI) este rezultatul deciziilor Conferinţei generale pentru unităţi de măsură şi greutăţi (adresa: Pavillon de Breteuil, Parc de St-Clouud, F-92 310 Sèvres). c Abrevierea „L” pentru litru este autorizată de asemenea, în locul abrevierii „l”, în cazul utilizării maşinii de scris la care nu se distinge cifra "1" de litera "l". Multiplii şi sub-multiplii zecimali ai unei unităţi se pot forma cu ajutorul următoarelor prefixe şi simboluri, aşezate înaintea numelui sau înaintea simbolului unităţii: Factor Prefix Simbol trilion exa E biliard peta F bilion tera T 1.000.000.000.000.000.000 = 1018 1.000.000.000.000.000 = 1015 1.000.000.000.000 = 1012 1.000.000.000 = 109 miliard giga G 1.000.000 = 106 milion mega M 1.000 = 103 mie kilo k 100 = 102 sută hecto h 10 = 101 zece deca da zecime deci d sutime centi c miime mili m milionime miliardime micro nano μ n bilionime pico p biliardime femto f trilionime atto a 0,1 = 0,01 = 0,001 = 0,000.001 = 10-1 10-2 10-3 10-6 0,000.000.001 = 10-9 0,000.000.000.001 = 10-12 0,000.000.000.000.001 = 10-15 0,000.000.000.000.000.000 =10-18 1.2.2.2 Cu excepţia unei indicaţii contrare explicite, semnul „%” reprezintă în ADR:
  42. a)pentru amestecurile de substanţe solide sau de substanţe lichide, precum şi pentru substanţele solide umectate cu un lichid, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului, a soluţiei sau a substanţei umectate;
  43. b)pentru amestecurile de gaze comprimate, în cazul unei umpleri sub presiune, partea din volum, indicată în procente, raportată la volumul total al amestecului gazos, sau, în cazul unei umplerii în masă, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului;
  44. c)pentru amestecurile de gaze lichefiate, precum şi de gaze dizolvate, partea din masă, indicată în procente, raportată la masa totală a amestecului. 1.2.2.3 Toate tipurile de presiuni referitoare la recipiente (de exemplu, presiunea de încercare, presiunea interioară, presiunea de deschidere a supapelor de siguranţă) sunt întotdeauna indicate ca presiuni manometrice (presiune în exces în raport cu presiunea atmosferică); în schimb, presiunea vaporilor este întotdeauna exprimată ca presiune absolută. 1.2.2.4 Atunci când ADR prevede un grad de umplere pentru recipiente, acesta se raportează întotdeauna la o temperatură a substanţelor de 15 0 C, numai dacă nu este indicată o altă temperatură. CAPITOLUL 1.3 INSTRUIREA PERSONALULUI IMPLICAT ÎN TRANSPORTUL DE MĂRFURI PERICULOASE 1.3.1 Scop şi aplicabilitate Persoanele angajate de factorii implicaţi citaţi în capitolul 1.4, al căror domeniu de activitate include transportul de mărfuri periculoase, trebuie să fie instruite pentru a corespunde exigenţelor domeniului lor de activitate şi de responsabilitatea impusă în timpul transportului de mărfuri periculoase. Instruirea trebuie să trateze de asemenea, dispoziţiile specifice de securitate în cazul transportului de mărfuri periculoase enunţate în capitolul 1.10. NOTA 1: În ceea ce priveşte instruirea consilierului de siguranţă, vezi paragraful 1.8.3. NOTA 2: În ceea ce priveşte instruirea echipajului vehiculului, vezi capitolul 8.2. 1.3.2 Natura instruirii Instruirea personalului trebuie să aibă următorul conţinut, în funcţie de responsabilităţile şi funcţiile persoanei în cauză. 1.3.2.1 Sensibilizarea generală Personalul trebuie să cunoască bine prescripţiile generale ale reglementării referitoare la transportul mărfurilor periculoase. 1.3.2.2 Instruirea specifică Instruirea personalului trebuie să fie detaliată, adaptată exact la funcţiile şi responsabilităţile respectivelor persoane, bazată pe prescripţiile generale ale reglementării privind transportul mărfurilor periculoase. În cazul în care în transportul mărfurilor periculoase intervine o operaţiune de transport multimodal, personalul trebuie pus la curent cu prescripţiile referitoare la celelalte moduri de transport. 1.3.2.3 Instruirea în domeniul siguranţei Instruirea personalului trebuie să includă tratarea riscurilor şi pericolelor prezentate de mărfurile periculoase, adaptată la gravitatea riscului de rănire sau de expunere rezultată dintr-un incident petrecut pe parcursul transportului mărfurilor periculoase, inclusiv în timpul încărcării şi descărcării. Această instruire va avea drept scop sensibilizarea personalului la procedurile ce trebuie urmate pentru manipularea în condiţii de siguranţă şi intervenţiile de urgenţă. 1.3.2.4 Instruirea pentru Clasa 7 Pentru Clasa 7, personalul trebuie să fie instruit corespunzător, instruirea fiind axată inclusiv pe protecţia împotriva radiaţiilor şi precauţiile ce trebuie luate în vederea restrângerii expunerii personalului care lucrează şi a celorlalte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile acestora. 1.3.3 Documentaţie Angajatorul şi angajatul trebuie să păstreze şi să verifice la începerea fiecărei noi angajări o descriere detaliată a întregii instruiri. Această instruire trebuie completată periodic prin cursuri de reciclare, pentru a lua în considerare schimbările intervenite în reglementare. CAPITOLUL 1.4 OBLIGAŢII PRIVIND SIGURANŢA PARTICIPANŢILOR 1.4.1 Măsuri generale de siguranţă 1.4.1.1 Factorii ce intervin în transportul mărfurilor periculoase trebuie să ia măsurile adecvate, conform naturii şi importanţei riscurilor previzibile, pentru a evita producerea de daune sau prejudicii şi, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele acestora. Ei trebuie, în orice caz, să respecte prescripţiile ADR în ceea ce îi priveşte. 1.4.1.2 Atunci când siguranţa publică riscă să fie pusă în pericol, factorii implicaţi trebuie să avizeze imediat forţele de intervenţie şi de siguranţă şi trebuie să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru acţiunea lor. 1.4.1.3 ADR poate preciza anumite obligaţii ce revin diferiţilor factori. Dacă o Parte contractantă estimează că nu există nici un risc de diminuare a siguranţei, ea poate, în legislaţia sa naţională, să transfere obligaţiile ce revin unui anumit factor implicat către unul sau mai mulţi alţi factori implicaţi, cu condiţia ca obligaţiile de la punctele 1.4.2 şi 1.4.3 să fie respectate. Aceste derogări trebuie comunicate de către Partea contractantă Secretariatului Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, care le va aduce la cunoştinţa Părţilor contractante. Prescripţiile de la punctele 1.2.1, 1.4.2 şi 1.4.3, referitoare la definirea factorilor implicaţi şi la obligaţiile ce le revin, nu aduc atingere dreptului naţional în ceea ce priveşte consecinţele juridice (penalitate, responsabilitate etc.) ce decurg din faptul că respectivul factor este, de exemplu, o persoană fizică, o persoană ce lucrează pe cont propriu, un angajat sau un angajator. 1.4.2 Obligaţiile principalilor factori implicaţi NOTĂ: Pentru substanţele radioactive, a se vedea şi 1.7.6. 1.4.2.1 Expeditorul 1.4.2.1.1 Expeditorul de mărfuri periculoase are obligaţia de a efectua un transport conform prescripţiilor ADR. În cadrul 1.4.1, el trebuie în special:
  45. a)să se asigure că mărfurile periculoase sunt clasificate şi autorizate pentru transport conform ADR;
  46. b)să furnizeze transportatorului indicaţii şi informaţii şi, dacă este cazul, documentele de transport şi documentele de însoţire a mărfii necesare (autorizaţii, acorduri, notificări, certificate etc.), ţinând cont în special de prevederile capitolului 5.4 şi de tabelele din Partea 3;
  47. c)să nu utilizeze decât ambalaje, ambalaje mari, recipiente mari pentru transportul în vrac (RMV) şi cisterne (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule-baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere- cisternă) omologate şi adaptate la transportul substanţelor în cauză şi prevăzute cu mărcile prescrise de ADR;
  48. d)să respecte prescripţiile referitoare la modul de expediere şi la restricţiile de expediere;
  49. e)să se asigure ca şi cisternele goale, necurăţate şi nedegazate (vehicule cisternă, cisterne demontabile, vehicule baterie, CGEM, cisterne mobile şi containere cisternă), sau vehiculele goale, necurăţate şi containerele mari sau mici pentru transportul în vrac, să fier marcate şi etichetate în conformitate cu ADR şi ca cisternele goale, necurăţate, să fie închise şi să prezinte aceleaşi garanţii de etanşeitate ca şi cum ar fi pline. 1.4.2.1.2 În cazul în care expeditorul apelează la serviciile altor factori implicaţi (ambalator, încărcător etc.), el trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta că transportul corespunde prescripţiilor ADR. Totuşi, el poate, în cazul de la 1.4.2.1.1, a), b),
  50. c)şi
  51. e)să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi. 1.4.2.1.3 Atunci când expeditorul acţionează pentru un terţ, acesta trebuie să semnaleze în scris expeditorului că este vorba despre mărfuri periculoase şi să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile şi documentele necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor sale. 1.4.2.2 Transportatorul 1.4.2.2.1 În cadrul 1.4.1, dacă este cazul, transportatorul are în special următoarele obligaţii:
  52. a)să verifice dacă mărfurile periculoase ce urmează să fie transportate sunt autorizate pentru transport conform ADR;
  53. b)să se asigure că documentaţia prescrisă se află la bordul unităţii de transport;
  54. c)să se asigure vizual că vehiculele şi încărcăturile nu prezintă defecte vizibile, scurgeri sau fisuri, lipsă de dispozitive, de echipament etc.;
  55. d)să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehiculele - baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele cisternă şi CGEM;
  56. e)să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
  57. f)să se asigure că au fost puse etichetele de pericol şi semnalizările prescrise pentru vehicule;
  58. g)să se asigure că echipamentele prescrise în dispoziţiile scrise pentru şoferi se află la bordul vehiculului. Acestea trebuie făcute, dacă este cazul, pe baza documentelor de transport şi a documentelor de însoţire a mărfii, printr-o examinare vizuală a vehiculului sau a containerelor şi, dacă este cazul, a încărcăturii. 1.4.2.2.2 Transportatorul poate, totuşi, în cazurile de la 1.4.2.2.1 a), b),
  59. e)şi f), să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi. 1.4.2.2.3 Dacă transportatorul constată, conform 1.4.2.2.1, o abatere de la prescripţiile ADR, el nu trebuie să pună în circulaţie transportul până la punerea în conformitate a acestuia. 1.4.2.2.4 Dacă, se constată pe parcurs o încălcare ce ar putea compromite siguranţa transportului, expedierea trebuie oprită cât mai curând posibil, ţinând seama de imperativele de siguranţă legate de circulaţie, imobilizarea expedierii, precum şi siguranţa publică. Transportul nu va putea fi reluat decât după punerea în conformitate a expedierii. Autoritatea (autorităţile) competentă(
  60. e)implicată(
  61. e)pentru restul parcursului poate(pot) acorda o autorizaţie pentru continuarea transportului. Dacă conformitatea necesară nu poate fi realizată şi dacă nu a fost acordată o autorizaţie pentru restul parcursului, autoritatea (autorităţile) competentă(
  62. e)va(vor) asigura transportatorului asistenţa administrativă necesară. Aceasta este valabil şi în cazul în care transportatorul aduce la cunoştinţa respectivei (respectivelor) autorităţi că nu i-a fost semnalat de către expeditor caracterul periculos al mărfurilor încredinţate pentru transport şi că doreşte, în virtutea dreptului aplicabil în special la contractul de transport, să le descarce, să le distrugă sau să le facă inofensive. 1.4.2.2.5 (Rezervat) 1.4.2.3 Destinatarul 1.4.2.3.1 Destinatarul are obligaţia de a nu declina, fără un motiv imperativ, acceptarea mărfurilor şi de a verifica, după descărcare, dacă au fost respectate prescripţiile ADR care îl privesc. În contextul punctului 1.4.1, destinatarul trebuie în special:
  63. a)să efectueze, în cazurile prevăzute de ADR, curăţarea şi decontaminarea prescrise pentru vehicule şi containere;
  64. b)să se asigure că aceste containere, după ce au fost complet descărcate, curăţate şi decontaminate, nu mai poartă semnalizările de pericol prescrise la capitolul 5.3. 1.4.2.3.2 În cazul în care destinatarul apelează la serviciile altor factori implicaţi (descărcător, curăţător, staţie de decontaminare etc.), el trebuie să ia măsurile adecvate pentru a putea garanta că s-au respectat prescripţiile ADR. 1.4.2.3.3 Dacă aceste verificări conduc la constatarea unei abateri de la prescripţiile ADR, destinatarul va putea returna containerul transportatorului numai după conformarea acestuia cu prescripţiile ADR. 1.4.3 Obligaţiile celorlalţi factori implicaţi Ceilalţi factori implicaţi şi obligaţiile lor respective apar mai jos, într-o manieră neexhaustivă. Obligaţiile acestor factori decurg din secţiunea 1.4.1 de mai sus, dat fiind că ei cunosc sau ar fi trebuit să cunoască faptul că sarcinile lor sunt realizate ca parte a unui transport supus prescripţiilor ADR. 1.4.3.1 Încărcătorul 1.4.3.1.1 În contextul punctului 1.4.1, încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
  65. a)Acesta trebuie să încredinţeze transportatorului mărfurile periculoase numai dacă acestea sunt autorizate pentru transport conform ADR;
  66. b)El trebuie să verifice, în momentul încredinţării mărfurilor periculoase ambalate sau a ambalajelor goale necurăţate, în vederea transportului, dacă ambalajul este deteriorat. El nu poate încredinţa pentru transport un colet al cărui ambalaj este deteriorat, în special neetanş, şi deci cu scurgeri sau posibilitatea scurgerii substanţei periculoase, decât după ce s-a remediat defectul; aceeaşi obligaţie este valabilă şi pentru ambalajele goale necurăţate;
  67. c)El trebuie, atunci când încarcă mărfuri periculoase într-un vehicul sau într-un container mare sau mic, să respecte prescripţiile speciale referitoare la încărcare şi manipulare;
  68. d)El trebuie, după ce a încărcat mărfurile periculoase într-un container, să respecte prescripţiile privind marcarea de pericol, conform capitolului 5.3;
  69. e)El trebuie, atunci când încarcă colete, să respecte interdicţiile de încărcare în comun, ţinând cont de mărfurile periculoase deja prezente în respectivul vehicul sau container mare, precum şi de prescripţiile referitoare la separarea produselor alimentare, a altor obiecte pentru consum sau a alimentelor pentru animale. 1.4.3.1.2 Încărcătorul poate totuşi, în cazurile de la 1.4.3.1.1, a),
  70. d)şi e), să se bazeze pe informaţiile şi datele ce i-au fost puse la dispoziţie de către ceilalţi factori implicaţi în transport. 1.4.3.2 Ambalatorul În contextul punctului 1.4.1, ambalatorul trebuie să respecte în principal:
  71. a)prescripţiile privind condiţiile de ambalare, condiţiile de ambalare în comun; şi
  72. b)prescripţiile referitoare la mărcile şi etichetele de pericol de pe colete, atunci când pregăteşte coletele în vederea transportului. 1.4.3.3 Încărcătorul În contextul punctului 1.4.1, încărcătorul are în principal următoarele obligaţii:
  73. a)Să se asigure, înaintea umplerii cisternelor, că atât acestea cât şi echipamentele lor se găsesc în bună stare tehnică;
  74. b)El trebuie să se asigure că nu a expirat data pentru următoarea încercare pentru vehiculele cisternă, vehiculele - baterie, cisternele demontabile, cisternele mobile, containerele cisternă şi CGEM;
  75. c)Nu are dreptul să umple cisternele decât cu mărfurile periculoase autorizate pentru transport în acele cisterne;
  76. d)În timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte dispoziţiile referitoare la mărfurile periculoase din compartimente alăturate;
  77. e)În timpul umplerii cisternei, trebuie să respecte proporţia de umplere maximă admisibilă sau masa maximă admisibilă de conţinut pe litru de capacitate pentru substanţa respectivă;
  78. f)După umplerea cisternei, trebuie să verifice etanşeitatea dispozitivelor de închidere;
  79. g)El trebuie să se asigure că nici un reziduu periculos din substanţa de umplere nu a aderat la exteriorul cisternelor ce au fost încărcate;
  80. h)El trebuie ca, atunci când pregăteşte mărfurile periculoase în vederea transportului, să se asigure de faptul că semnalele portocalii şi plăcile-etichetă sau etichetele prescrise sunt aplicate pe cisterne, pe vehicule şi pe containerele mari şi mici pentru transportul în vrac, conform prescripţiilor;
  81. i)(Rezervat)
  82. j)atunci când încarcă vehicule sau containere cu mărfuri periculoase în vrac, acesta se va asigura că sunt respectate prevederile Capitolului 7.3. 1.4.3.4 Operatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile În contextul punctului 1.4.1, operatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile trebuie să se asigure în principal:
  83. a)că s-au respectat prescripţiile referitoare la construcţie, echipament, încercări şi marcare;
  84. b)că s-a efectuat întreţinerea cisternelor şi a echipamentelor acestora într-un mod ce garantează faptul că respectivul container cisternă sau cisternă mobilă, supus solicitărilor normale de exploatare, corespunde prescripţiilor ADR, până la următoarea încercare;
  85. c)că s-a efectuat un control excepţional, în cazul în care siguranţa rezervorului sau a echipamentelor acestuia poate fi compromisă printr-o reparaţie, o modificare sau un accident. 1.4.3.5 (Rezervat). CAPITOLUL 1.5 DEROGĂRI 1.5.1 Derogări temporare 1.5.1.1 În conformitate cu Articolul 4, paragraful 3 din ADR, autorităţile competente ale Părţilor contractante pot conveni direct între ele pentru autorizarea anumitor transporturi pe teritoriul lor, prin derogarea temporară de la prescripţiile ADR, cu condiţia, totuşi, de a nu se compromite siguranţa. Aceste derogări trebuie comunicate de către autoritatea c

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.