← România

DECIZIE nr. 26 din 15 ianuarie 2008

DECIZIE nr. 26 din 15 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 28 ianuarie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamţ Secţia civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.527/103/2007, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, consacrat în art. 21 alin.

(3)din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu prevederile art. 11 alin.
(2)din Constituţie. Arată că "judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu asigură o imparţială soluţionare a acestei cereri, cu atât mai mult cu cât unul dintre membrii completului, [...], este preşedintele Secţiei civile a Tribunalului Neamţ". Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat instituie "norme de procedură operative de soluţionare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil - aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cele ale art. 21 alin.
(3)din Constituţie". Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece prin "textul de lege criticat s-au instituit norme de procedură operative de soluţionare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 746/2007, arătând că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi că legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Mai precizează că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin.
(2)privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 21 alin.
(3)privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007. Textul de lege criticat determină competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfăşurarea normală a procesului civil. Cu privire la susţinerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu ar asigura o corectă soluţionare a acesteia, textul de lege criticat încălcând astfel prevederile art. 21 alin.
(3)din Constituţie, Curtea a reţinut că "relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător". Totodată, Curtea a reţinut că "judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă". În fine, se constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine prevederilor art. 11 alin.
(2)din Constituţie, cu raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţinând în decizia mai sus menţionată că acest din urmă text "se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea". Întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent şef, Doina Suliman ----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.