DECIZIE Nr. 4 din 12 ianuarie 1995 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecătoriei Braşov Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995 A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 21 martie 1995,. Ioan Muraru - preşedinte Miklos Fazakas - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, ridicată de piritii Cosma Nicolae şi Cosma Maria în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecătoriei Braşov. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 decembrie 1994, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 14 decembrie 1994, 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995 şi apoi la 12 ianuarie 1995. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Societatea Comercială "Fabrica de Zahăr Bod" - S.A. a chemat în judecata pe piritii Cosma Nicolae şi Cosma Maria, locatari ai unui imobil aparţinând reclamantei, cerind evacuarea lor, cauza formind obiectul Dosarului nr. 9.203/1993 al Judecătoriei Braşov. La termenul de judecată din 11 ianuarie 1994, piritii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii art. 3 şi a art. 6 din Legea nr. 5/1973, respingând cererea formulată cu privire la art. 7 din aceeaşi lege, întrucît prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituţională a declarat acest text constituţional. În susţinerea excepţiei, piritii arata ca prevederile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 contravin dispoziţiilor art. 41, 49 şi 134 din Constituţie. Exprimindu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa considera ca art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 5/1973, care cuprind criterii legale pentru administrarea spaţiului locativ, nu contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucît nu aduc atingere atributelor dreptului de proprietate. Asa fiind, proprietarul care, în speta, nu este o întreprindere specializată în administrarea spaţiilor locative, poate face uz sau nu de aceste dispoziţii legale, însă, o dată ce s-a încheiat un contract-tip de închiriere în baza Legii nr. 5/1973, părţile îşi asuma consecinţele ce decurg din dispoziţiile acestei legi. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca textul celor două dispoziţii criticate din Legea nr. 5/1973 este constituţional, deoarece nu contravine art. 41 din Constituţie, ca părţile sunt obligate să respecte obligaţiile asumate prin contractul de închiriere, şi aceasta nu numai în baza Legii nr. 5/1973, ci şi a art. 969 din Codul civil. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, ţinând seama de încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată. Dispoziţiile legale a căror constituţionalitate se contesta sunt cele ale art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Articolul 3 stabileşte din ce este format un apartament, ce criterii se au în vedere la închiriere, ce se înţelege prin camera separată. Articolul 6 stabileşte norma locativă pentru locuintele din fondul locativ de stat. Aceste prevederi sunt norme de protecţie sanitară pentru beneficiari, dar şi de protecţie a celorlalţi cetăţeni în eventualitatea unor abuzuri în acest domeniu. Dispoziţiile constituţionale socotite a fi incalcate sunt cele cuprinse în art. 41, 49 şi 134. Acestea reglementează dreptul de proprietate (art. 41), precum şi cazurile şi situaţiile în care prin lege se poate realiza restrîngerea unor drepturi (art. 49). Invocarea art. 134 din Constituţie, care priveşte economia şi finanţele, nu este explicata şi este dificil să fie sesizată tangenta sa cu speta dedusă judecaţii. Atât în opinia instanţei de judecată pe rolul căreia se afla dosarul, cît şi în punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispoziţiile legale în cauza sunt constituţionale, părţile fiind obligate să respecte obligaţiile pe care şi le-au asumat. Cît priveşte Legea nr. 5/1973, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 40 din 7 iulie 1993, a făcut o serie de consideratii ce-şi păstrează valabilitatea şi sunt pertinente şi în speta de faţa. Astfel, în aceasta decizie Curtea Constituţională a considerat ca Legea nr. 5/1973 a reglementat administrarea fondului locativ, astfel încât acesta să fie repartizat în funcţie de posibilităţile pe care statul le are şi de cerinţele populaţiei. De aceea s-au stabilit norme privind structura locuinţelor şi limita cuvenită unei persoane sau unei familii; prevederile acestei legi, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile şi astăzi pentru ca în domeniul locuinţelor realitatile juridice se menţin şi, ca atare, fondul de locuinţe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care să corespundă unor exigente economice, sociale şi umane; în mod firesc, chiriaşii care nu au devenit proprietari prin cumpărarea acestor locuinţe, precum şi proprietarii sunt ţinuţi în continuare să respecte prevederile legale în vigoare privind raporturile dintre proprietari şi chiriaşi. Constituţia nu desfiinţează regulile clasice privind încheierea, executarea şi încetarea contractelor de închiriere; exercitarea libertăţilor constituţionale se contrapune abuzului de drept, revenind autorităţilor competente aprecierea în ce măsura, în speta concretă, invocarea unui text constituţional este legal sau nu facuta şi în ce măsura exercitarea unui drept, chiar constituţional, este abuzivă. Comparând dispoziţiile constituţionale cu cele cuprinse în art. 3 şi în art. 6 din Legea nr. 5/1973, se poate observa ca acestea din urma concorda cu litera şi spiritul celor dintii, urmînd a fi declarate constituţionale. Trebuie adăugat ca atât legile vechi, cît şi cele noi în acest domeniu recunosc valabilitatea contractelor de închiriere, încheiate în condiţiile de ele stabilite, iar prin aceasta nu se aduce atingere dreptului de proprietate, astfel cum este el consacrat prin art. 41 şi 135 din Constituţie. Trebuie adăugat ca, prin art. 63 din Legea nr. 5/1973, dispoziţiile privind organizaţiile de stat care închiriază şi chiriaşii ce deţin suprafeţe locative proprietate de stat se aplică în mod corespunzător şi suprafeţelor locative proprietate personală. Acest articol rezolva problema aplicabilitatii sale cît priveşte sfera subiectelor de drept. Desigur, în perspectiva, nimic nu împiedica Parlamentul sa adopte noi reglementări în acest domeniu, în situaţia în care Consiliul Legislativ, în temeiul art. 150 alin.
(2)din Constituţie, va face asemenea propuneri. Acele reglementări vor putea fi mai reusite, dar până atunci reglementările în vigoare (cele în discuţie, desigur) sunt constituţionale şi deci obligatorii. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 alin.
(1)şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
- Constata ca dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 sunt constituţionale.
- Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Cosma Nicolae şi Cosma Maria în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecătoriei Braşov. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 12 ianuarie
- PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu