DECIZIE nr. 119 din 24 aprilie 2001

DECIZIE nr. 119 din 24 aprilie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 30 iunie 2001 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Banca Dacia Felix" - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Secţia comercială şi contencios administrativ. La apelul nominal este prezenta Casa de Economii şi Consemnaţiuni "C.E.C." - S.A., prin reprezentant, constatandu-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Partea prezenta, având cuvântul, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale, excepţia fiind ridicată în scopul tergiversarii soluţionării litigiului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 16 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.223/1996, Tribunalul Cluj - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Banca acia Felix" - S.A. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, contravin prevederilor art. 134 alin.

(2)lit. a), coroborate cu cele ale art. 125, precum şi prevederilor art. 15 din Constituţie, întrucât "s-a creat posibilitatea unui terţ din afară puterii judecătoreşti de a interveni în exerciţiul drepturilor unor persoane fizice, în cazul de faţă de a anula exerciţiul concordant al legii, al drepturilor comerciale, de a se încalcă principiul libertăţii contractuale, respectiv principiul constituţional al libertăţii comerţului". Tribunalul Cluj - Secţia comercială şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, arata ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la libertatea comerţului. Potrivit art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin.

(2)lit.

a)din Constituţie, deoarece art. 51 din Legea nr. 64/1995 stabileşte condiţiile în care, "În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului (deci nu pentru a-i pricinui o dăuna), administratorul/lichidatorul poate menţine sau denunta contractele care nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit.
c)din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Analizând motivarea cererii prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate în raport cu textele constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea observa ca în realitate excepţia de neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin.

(1)al art. 51 din Legea nr. 64/1995, republicată. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunţe exclusiv asupra acestor dispoziţii, care au următorul cuprins: "În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să menţină sau sa denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere sa opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat." Textele constituţionale ce se pretinde ca au fost incalcate sunt următoarele: - Art. 125: "

(1)Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. ...

(3)Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."; ... - Art. 134 alin.

(2)lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"; ... - Art. 15: "

(1)Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, sunt de natura procedurala, asa cum rezultă de altfel chiar din titlul legii. Or, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin.

(3)din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. În speta autorul excepţiei susţine ca textul de lege criticat da posibilitatea unui terţ din afară puterii judecătoreşti, în speta administratorului judiciar, de a interveni în exerciţiul drepturilor unor persoane fizice. Critica este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 6 din lege "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 7, sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în jurisdicţia căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerţului, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 8". Asadar toate măsurile luate de administratorul judiciar sunt supuse controlului judecătoresc exercitat prin judecatorulsindic. Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia, întrucât administratorul judiciar are dreptul de a denunta orice contract care nu a fost executat în totalitate sau substanţial, se încalcă în acest fel principiul constituţional al libertăţii comerţului. Sub acest aspect se constată că dispoziţiile art. 134 alin.

(2)lit.

a)din Constituţie, pretins a fi incalcate, instituie în sarcina statului obligaţia de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În aceste privinte Legea nr. 64/1995 răspunde cerinţelor constituţionale, reglementand modalităţile prin care circuitul comercial este protejat de efectele unor eventuale neexecutari culpabile ale obligaţiilor contractuale. Aceste dispoziţii îi vizează deopotrivă pe toţi agenţii economici, asadar atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate, cat şi pe creditori, faţă de care se impune crearea condiţiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanţelor. Legiuitorul a creat posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a opta între menţinerea sau denunţarea unor contracte, în scopul garantarii interesului general al societăţii comerciale debitoare, şi anume în scopul creşterii la maximum a valorii averii acesteia. Sub acest aspect Curtea retine ca nerezolvarea situaţiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societăţii comerciale, prin diminuarea capacităţii de plată, şi poate afecta implicit posibilitatea continuării activităţii altor agenţi economici, având efecte şi asupra realizării veniturilor bugetului public şi protejării de către stat a interesului naţional. În sfârşit, cu privire la critica potrivit căreia prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar contraveni dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte nu au relevanta în cauza de faţa. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c)şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin.

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.