DECIZIE nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 8 decembrie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis Gabriel Popescu în Dosarul nr. 101/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă personal părţile Răzvan Doboeş şi Petru Dănuţ Doboeş şi asistate de apărătorul ales Alexandru Pantea din cadrul Baroului Teleorman, cu delegaţie la dosar, acesta din urmă răspunzând şi pentru autorul excepţiei, precum şi pentru părţile Bogdan Vasile Florea, Marius Guran, Ovidiu Doboeş, Ferencz Zoltan Szasz, Mihai Doboeş, Adrian Iacobuş şi Codruţ Cucui. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Părinţii părţii Ioan Usciuc au depus concluzii prin care arată că nu cunosc unde se află fiica lor şi solicită judecarea cauzei în lipsă. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul autorului excepţiei, precum şi al părţilor mai sus menţionate solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate numai pentru art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală. Părţile prezente nu mai au nimic de adăugat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, precizând în plus că nu se poate renunţa la judecarea unei excepţii cu care Curtea Constituţională a fost sesizată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 101/100/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis Gabriel Popescu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin.
(1), ale art. 21 alin.
(3)şi ale art. 124 alin.
(2), deoarece se creează diferenţe de tratament juridic între două situaţii identice, întrucât numai în unul dintre cazuri cauza nu se restituie procurorului, şi anume atunci când constatarea efectuării cercetării penale de un organ necompetent are loc după începerea dezbaterilor. Aşa fiind, este afectat şi dreptul la un proces echitabil, în măsura în care o nulitate absolută, ce atrage trimiterea cauzei la procuror, poate fi acoperită în anumite situaţii, iar în altele nu. Prevederile art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin.
(2), ale art. 16 şi ale art. 24, deoarece posibilitatea instanţei de a dispune disjungerea cauzei faţă de un inculpat pentru care s-a solicitat extrădarea pare a nu avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, proporţională cu scopul vizat. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, dispoziţiile legale contestate asigură accesul la justiţie al persoanelor interesate prin reglementarea posibilităţii exercitării recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţă, recurs în cadrul căruia părţile pot formula apărările pe care le consideră necesare. Avocatul Poporului mai arată că dispoziţiile art. 303^1 alin. 2 şi art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală nu conţin prevederi care să afecteze caracterul egal, unic şi imparţial al justiţiei, care se înfăptuieşte după aceleaşi coduri şi legi, de către unul şi acelaşi sistem de autorităţi judecătoreşti. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 1-3, cu denumirea marginală Restituirea pentru refacerea urmăririi penale, şi ale art. 303^1 alin. 2, cu denumirea marginală Suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: - Art. 332 alin. 1-3: "Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. În cazurile în care dispune restituirea, instanţa se pronunţă şi asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, precum şi asupra măsurilor asigurătorii."; - Art. 303^1 alin. 2: "Dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mulţi inculpaţi, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată, şi anume aceea că o nulitate absolută ce atrage trimiterea cauzei la procuror poate fi acoperită în anumite situaţii. Or, legiuitorul a stabilit în mod univoc, în alin. 2 al textului criticat, că aspectele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, care, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedură penală, sunt în esenţă vătămări ce nu pot fi înlăturate în niciun fel, obligă instanţa de judecată să se desesizeze. Aşa fiind, alin. 1 al art. 332 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la viciile de competenţă ce pot fi acoperite şi care nu impun restituirea cauzei la procuror, iar alin. 2 stabileşte o sferă de încălcări ale dispoziţiilor legale care nu sunt susceptibile de alte remedii. Prin urmare, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin posibilitatea, şi nu obligativitatea instanţei de a disjunge cauza dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mulţi inculpaţi nu sunt afectate dispoziţiile referitoare la principiul egalităţii în drepturi, dreptul la apărare ori înfăptuirea justiţiei, deoarece nu poate fi pus semnul egalităţii între situaţia juridică a inculpaţilor pentru care s-a solicitat extrădarea şi cea a inculpaţilor prezenţi la judecată. Mai mult decât atât, este de observat că disjungerea cauzei poate fi dispusă numai în interesul unei bune judecăţi, şi nicidecum cu scopul de a afecta dreptul la apărare ori principiile ce guvernează actul de înfăptuire a justiţiei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 şi art. 303^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elvis Gabriel Popescu în Dosarul nr. 101/100/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _________