DECIZIE Nr. 97 din 21 octombrie 1994 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 333 din 1 decembrie 1994 Vasile Gionea - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Miklos Fazakas - judecător Antonie Iorgovan - judecător Ioan Muraru - judecător Ioan Griga - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 mai 1994. La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, părţile au fost lipsa. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului şi de casare a deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: În dosarul nr. 2638/1992 al Judecătoriei Tulcea, inculpata Necsuliu Cornelia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal, susţinând ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin.
(1)din Constituţie, acestea sunt abrogate parţial. Prin Decizia nr. 50 din 18 mai 1994, Curtea Constituţională a respins ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de inculpata Necsuliu Cornelia, întrucît prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, definitivă, s-a constatat ca art. 248 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie, acesta urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din legea fundamentală, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Împotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, invocind următoarele motive: - Curtea trebuia să constate ca sesizarea sa de către instanţa de judecată este nejustificată şi, drept urmare, sa respingă excepţia ca vadit nefondata, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992. Neprocedind în acest mod, Curtea a reţinut şi s-a pronunţat asupra unei probleme la care se pronunţase anterior instanţa de judecată, ceea ce înseamnă o substituire nepermisă în activitatea acesteia - soluţia "lipsei de obiect" se întemeiază pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11/1994, care, interpretată astfel, închide calea sesizării Curţii cu orice alta excepţie de neconstituţionalitate având art. 248 din Codul penal chiar atunci când infracţiunea priveşte un bun public nominalizat de art. 135 alin.
(4)din Constituţie. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legii atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi cele ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Primul motiv de recurs referitor la exprimarea opiniei instanţei în acord cu punctul de vedere al părţii care a invocat excepţia în sensul neconstitutionalitatii art. 248 din Codul penal şi deci al abrogării lui nu este întemeiat, deoarece, deşi instanţa a opinat pentru neconstituţionalitatea art. 248 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei. Rezultă ca, fiind legal investită, Curtea întemeiat a procedat la soluţionarea excepţiei. În ce priveşte critica referitoare la posibilitatea respingerii excepţiei ca "vadit nefondata", nici aceasta obiectiune nu poate fi reţinută, întrucît, potrivit art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, soluţia respingerii fără citarea părţilor pe acest temei este condiţionată de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecată în aprecierea excepţiei. Aceasta regula este nu numai de fond, în sensul că excepţia în mod vadit este neîntemeiată, ci şi de procedura, astfel încât, dacă aceste doua aspecte nu coincid, evident art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992 nu se poate aplica. Cel de-al doilea motiv de recurs, privind soluţia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 11 din 8 martie 1994, este neîntemeiat şi urmează a fi respins, întrucît nu tine seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisă sau respinsă prin decizie definitivă. În caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevăzute de art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi de art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat - deoarece, potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie, este contrar acesteia - nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmează să fie respinsă ca lipsită de obiect, dacă soluţionarea excepţiei s-a făcut cu citarea părţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pentru acelaşi motiv de fond, excepţia a fost, potrivit art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, rezolvată fără citarea părţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnă o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale. Recursul invoca şi faptul ca, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca lipsită de obiect, se încheie calea sesizării Curţii, chiar şi atunci când excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin.
(4)din Constituţie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea statuează numai asupra problemelor de drept. Constatind, în drept, ca art. 248 din Codul penal, ca orice alt text în legătură cu avutul obştesc, este abrogat parţial şi ca urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, rămâne ca fiecare instanţa judecătorească sa stabilească dacă este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidă dacă textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sunt sau nu aplicabile. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin.
(2)şi art. 150 alin.
(1)din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin.
(1)lit. A c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge recursul formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 mai 1994, pronunţată în Dosarul nr. 15C/
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 21 octombrie
- Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------------