ANEXĂ nr. 81 din 5 ianuarie 2000 ALTE METALE COMUNE; METALOCERAMICE; ARTICOLE DIN ACESTE MATERIALE Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 bis din 14 ianuarie 2000 ALTE METALE COMUNE; METALOCERAMICE; ARTICOLE DIN ACESTE MATERIALE Note de subpozitii. 1. - Nota 1 de la Capitolul 74, care defineste barele, profilele, sarmele, tablele, benzile şi foliile, se aplică, mutatis mutandis, acestui Capitol. CONSIDERATII GENERALE Acest Capitol cuprinde: A) Tungstenul (wolframull (pozitia nr. 81.01), molibdenul (pozitia nr. 81.02), tantalul (pozitia nr. 81.03), magneziul (pozitia nr. 81.04), cobaltul, inclusiv matele de cobalt şi celelalte produse intermediare ale metalurgiei cobaltului (pozitia nr. 81.05), bismutul (pozitia nr. 81.06), cadmiul (pozitia nr. 81.07), titanul (pozitia nr. 81.08), zirconiul (pozitia nr. 81.09), antimoniul (pozitia nr. 81.10) şi manganul (pozitia nr. 81.11). B) Beriliul, cromul, germaniul, vanadiul, galiul, hafniul (celtiu), indiul, niobiul (colombiu), reniul, precum şi taliul (pozitia nr. 81.12). La acest Capitol sunt clasificate, de asemenea, metaloceramicele (pozitia nr. 81.13). Metalele comune care nu se clasifica în acest Capitol sau în Capitolele precedente ale Secţiunii XV, se clasifica la Capitolul 28. Majoritatea metalelor acestui Capitol sunt destul de puţin utilizate în stare pura; dimpotriva, ele intră în prepararea a numeroase aliaje, dintre care unele sunt cuprinse în acest Capitol, prin aplicarea Notei 3 a Secţiunii XV, şi în prepararea carburilor metalice care, dimpotriva, nu sunt clasificate în acest Capitol. În ceea ce priveste dispozitiile referitoare la clasificarea articolelor compuse (produse mai speciale), este necesar să se aiba în vedere Consideratiile generale ale Secţiunii XV. Nota 8 a Secţiunii XV defineste deseurile şi resturile şi pulberile. 81.01. - TUNGSTEN (WOLFRAM) ŞI ARTICOLE DIN TUNGSTEN, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8101.10 - Pulberi - Altele: 8101.91 - - Tungsten sub forma bruta, inclusiv barele simplu obtinute prin sinterizare; deseuri şi resturi 8101.92 - -Bare, altele decat cele obtinute prin sinterizare, profile, table, benzi şi folii 8101.93 - - Sarme 8101.99 - - Altele Minereurile utilizate în metalurgia tungstenului (wolframului) sunt, în principal, wolframitul (tungstat de fier şi de mangan) şi scheelitul (tungstat de calciu), care este transformat în acid tungstic. Reducerea acestuia în tungsten metalic se efectueaza, în general, fie cu hidrogen în cuptor electric, fie cu aluminiu sau cu carbune, în creuzete aduse la temperaturi ridicate. Metalul pur, sub forma de pulbere, astfel obţinut, este comprimat la presa hidraulica în lingouri sau în bare prismatice care, la randul lor, se aseaza într-un cuptor electric în atmosfera de hidrogen. În cursul acestei ultime operaţii, căldură intensa dezvoltata determina coeziunea particulelor din pulbere intr-o masa solida şi rezistenta, fără să aibă loc dezagregarea barelor. Barele sunt apoi ciocanite mecanic, după aceea transformate, prin laminare, prin etirare sau prin trefilare, în folii, în bare cu secţiune mai redusa, sau în sarme. Tungstenul este un metal cu o culoare gri-otel, dens, cu punct de topire ridicat, fragil, dar dur şi rezistent la coroziune. Tungstenul serveste, mai ales, la fabricarea filamentelor pentru lampile cu incandescenta, a rezistentelor incalzitoare pentru cuptoarele electrice, a tintelor anticatodului tuburilor cu raze X, a contactelor electrice, a arcurilor antimagnetice pentru aparatele electrice de măsura şi pentru orologerie, a reticulelor instrumentelor optice şi a electrozilor pentru sudura electrica cu hidrogen. Cea mai importanţa utilizare este, totusi, sub forma de ferotungsten de la Capitolul 72, la prepararea otelurilor speciale. El este utilizat, de asemenea, la prepararea carburilor metalice. Printre aliajele de tungsten care sunt clasificate la aceasta pozitie, în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, pot fi menţionate: 1) Aliajul sinterizat tungsten-cupru, utilizat, ca şi tungstenul pur, la fabricarea contactelor electrice. 2) Aliajul sinterizat tungsten-nichel-cupru, utilizat, în special, la confectionarea ecranelor pentru raze X, sau a anumitor piese de avion. La aceasta pozitie este clasificat tungstenul (wolframul): A) Sub forma de pulbere; B) Sub forma bruta, în mase, lingouri sau bare obtinute prin sinterizare, precum şi în stare de deseuri sau resturi (pentru acestea din urma, a se vedea Nota explicativa de la pozitia nr. 72.04); C) Sub forma de semifabricate, adica sub forma de bare obtinute altfel decat prin sinterizare, de tije, de profile, de table, de benzi, de folii sau de sarme; D) Sub forma de articole care nu sunt cuprinse nici în Nota 1 a Secţiunii XV, nici în Capitolele 82 sau 83 şi care nu sunt clasificate mai specific în alte Capitole ale Nomenclaturii. În realitate, ca urmare a utilizarilor speciale ale tungstenului, majoritatea produselor din acest metal - excepţie facand, în special, arcurile - se clasifica la Secţiunile XVI şi XVII. Din acest motiv, un contact electric confectionat în intregime din tungsten pur sau aliat, este clasificat la Capitolul 85; dimpotriva, simpla placheta din metal, destinata a fi utilizata la fabricarea contactelor, este clasificata aici. La aceasta pozitie nu se clasifica carbura de tungsten, utilizata, în special, la fabricarea sculelor foarte dure (scule aschietoare, filiere, de exemplu). Aceasta carbura este clasificata după cum urmeaza:
- a)În stare pura şi sub forma de pulbere: pozitia nr. 28.49. ...
- b)În stare de amestec preparat sub forma de pulbere, nesinterizat (de exemplu în amestec cu carbura de molibden sau de tantal, cu sau fără liant): pozitia nr. 38.24. ...
- c)În stare pura sau în amestec, dar sub forma de plachete, baghete, tinte sau obiecte similare, sinterizate, nemontate, pentru scule: pozitia nr. 82.09 (vezi Nota explicativa corespunzătoare). ... 81.02 - MOLIBDEN ŞI ARTICOLE DIN MOLIBDEN, INCLUSIV DESEURI 5S RESTURI. 8102.10 - Pulberi - Altele: 8102.91 - - Molibden sub forma bruta, inclusiv barele obtinute prin sinterizare; deseuri şi resturi 8102.92 - - Bare, altele decat cele obtinute prin sinterizare, profile, table, benzi şi folii 8102.93 - - Sarme 8102.99 - - Altele Minereurile utilizate în metalurgia molibdenului sunt, în principal, molibdenitul (sulfura de molibden) şi wulfenitul (molibdatul de plumb), care este mai întâi îmbogăţit prin flotare. Prepararea molibdenului consta, în esenta, din transformarea minereurilor în oxid de molibden, prin tratamente succesive. Acest oxid este, apoi, redus la metal. După metoda de obtinere utilizata, molibdenul se prezinta fie în stare compacta - şi, în aceasta stare, el poate fi trefilat sau laminat ca atare -, fie în stare de pulbere, care este prelucrata prin aceeasi metoda ca tungstenul (vezi Nota explicativa de la pozitia nr. 81.01). Molibdenul pur, în stare compacta, este un metal al cărui aspect aminteste de cel al plumbului. El este foarte dur, foarte maleabil, se topeste la temperatura ridicata şi rămâne nealterat la aer, la temperatura obisnuita. În afară de prepararea otelurilor aliate (în stare de metal sau de feromolibden de la Capitolul 72), molibdenul este utilizat, în stare pura, ca suport pentru filamentele din tungsten ale lampilor cu incandescenta, la fabricarea grilelor tuburilor electronice, a rezistentelor de incalzire pentru cuptoarele electrice, a redresoarelor de curent şi a contactelor electrice. Datorita nealterabilitatii lui, este utilizat, de asemenea, în tehnica dentara sau la bijuterii, în locul platinei. Aliajele de molibden utilizate în mod obisnuit, nu sunt susceptibile, în conformitate cu dispozitiile Notei 5 a Secţiunii XV, de a fi clasificate aici, având în vedere concentraţia pe care acestea o au, în acest metal. Aceasta pozitie cuprinde molibdenul sub aceleasi forme ca tungstenul şi cum, de altfel, metalurgia acestor doua metale are numeroase puncte comune, iar utilizarile lor sunt, deseori, asemanatoare, dispozitiile ultimei părţi a Notei explicative a pozitiei nr. 81.01, inclusiv cele care se referă la carburile metalice, sunt, în totalitate, aplicabile aici. 81.03 - TANTAL ŞI ARTICOLE DIN TANTAL, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8103.10 - Tantal sub forma bruta, inclusiv barele obtinute prin sinterizare; deseuri şi resturi; pulberi 8103.90 - Altele Minereurile utilizate în metalurgia tantalului sunt, în principal, tantalitul şi niobitul (colombitul), tantalo-niobati de fier şi de mangan clasificati la pozitia nr. 26.15. Tantalul este obţinut prin reducerea oxidului de tantal sau prin electroliza fluotantalatului de potasiu topit. Tantalul se prezinta fie în stare compacta, fie în stare de pulbere şi, în acest ultim caz, este prelucrat în acelasi mod ca tungstenul sau ca molibdenul. În stare de pudra, tantalul este negru; prezentat altfel, este alb dacă a fost polizat şi de culoare albastru-otel, în caz contrar. Este foarte maleabil şi foarte ductil în stare pura. Este inoxidabil la temperatura obisnuita şi, dintre toate metalele comune, este cel mai rezistent la actiunea majorităţii acizilor. Independent de utilizarea lui la prepararea otelurilor aliate (în general sub forma de ferotantal de la Capitolul 72) sau a carburilor metalice, tantalul este utilizat la fabricarea grilelor sau a anozilor pentru tuburile electronice, a redresoarelor de curent, a aparaturii (creuzete de cupelare, tuburi, schimbatoare de căldură etc.) pentru industria chimica, a filierelor pentru filarea fibrelor artificiale sau sintetice, a sculelor sau instrumentelor dentare sau chirurgicale. Este utilizat, de asemenea, în chirurgie, sub forma de piese metalice utilizate în scopul uman, sau la prepararea compozitiilor absorbante (getteri) pentru realizarea ultimei trepte de vid în tuburile electronice. Printre aliajele de tantal cuprinse aici în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, pot fi menţionate aliajele tantal-tungsten, cu un continut mare de tantal, utilizate, în principal, la fabricarea tuburilor electronice. La aceasta pozitie se clasifica tantalul sub toate formele lui: deseuri şi resturi, mase brute, lingouri, pulbere, bare, sarme, filamente, table, folii, panglici (sau benzi), plachete, tuburi şi produse (panze metalice şi arcuri, în special) necuprinse în altă parte. În ceea ce priveste carbura de tantal, pura sau în amestec cu alte carburi metalice, se aplică prevederile Notei explicative de la pozitia nr. 81.01, referitoare la carbura de tungsten. 81.04 - MAGNEZIU ŞI ARTICOLE DIN MAGNEZIU, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI (+). - Magneziu sub forma bruta: 8104.11 - - Conţinând cel puţin 99,8%, în greutate, magneziu 8104.19 - - Altele 8104.20 - Deseuri şi resturi 8104.30 - Spanuri de strunjire şi granule calibrate; pulberi 8104.90 - Altele Metalurgia magneziului utilizeaza diversi compusi naturali care, aproape în totalitate, sunt clasificati nu în Capitolul 26, ci în Capitolele 25 şi 31, cum ar fi dolomitul (pozitia nr. 25.18), magnezitul (sau giobertitul) (pozitia nr. 25.19) şi carnalitul (pozitia nr. 31.04). Acest metal se extrage, de asemenea, din apa de mare sau din apa lacurilor sarate (pozitia nr. 25.01), precum şi din lesii care conţin clorura de magneziu. Prima faza de fabricare a magneziului este obtinerea clorurii sau a oxidului de magneziu. Aceasta se realizează prin metode foarte diverse, care variaza în functie de compusul de pornire. În ceea ce priveste metalurgia propriu-zisa a magneziului, ea se bazeaza, în mod obisnuit, pe unul dintre cele doua tipuri de reactie urmatoare: A) Electroliza clorurii de magneziu topite. Clorura de magneziu este supusă electrolizei, după adaugarea fondantilor (cloruri de metale alcaline şi fluoruri, în special), intr-o cuva inchisa din caramizi refractare, având unul sau mai mulţi anozi din carbon şi catozi de fier. Metalul se aduna la suprafaţa baii, iar clorul este eliminat la anod. B) Reducerea magneziei. Reducerea termica a magneziei se face, de obicei, cu carbune, cu siliciu (sub forma de ferosiliciu sau de carbura de siliciu), cu carbura de calciu şi cu aluminiu. Aceasta reducere facandu-se la temperatura ridicata, se produce o sublimare a metalului, care se depune pe peretii reci ai aparatului de fabricare. Metalul obţinut prin electroliza este mai puţin pur decat cel provenit din reducerea magneziei. Acesta din urma este, cel mai adesea, utilizat ca atare, după retopire şi aglomerare. Primul este, în general, rafinat înainte de a fi turnat în forma de lingouri. Magneziul este un metal de culoare alb-argintie, amintind de cea a aluminiului. Este chiar mai usor decat aluminiul. În urma polizarii, capata un luciu foarte viu, dar care dispare destul de repede la aer, în urma formarii unui strat de oxid, care îl protejeaza împotriva atacului în profunzime. Sub forma de sarme, de panglici, de folii subtiri sau de pulbere, arde în aer cu o lumina stralucitoare; manipularea lui, în stare de pulbere, este delicata, din cauza riscurilor de aprindere în contact cu aerul. Magneziul pur este utilizat, mai ales, la prepararea numerosilor compusi chimici, ca dezoxidant şi desulfurant în anumite operaţii metalurgice (topitorie de fier, de cupru, de nichel sau de aliaje ale acestor metale, în special) şi în pirotehnie. Aliat cu alte elemente, care îi conferă proprietăţi mecanice speciale, pe care nu le are în stare pura, el poate fi forjat, laminat, filat la presa, turnat şi se preteaza, în consecinţa, ca metal usor, la numeroase aplicaţii industriale. Aliajele de magneziu cuprinse aici în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, sunt, în special, urmatoarele: 1) Aliajele magneziu-aluminiu şi aliajele magneziu-aluminiu-zinc, cu eventual adaos de mangan, toate având un continut ridicat de magneziu, de tipul metal-electron sau metal dow. 2) Aliajele magneziu-zirconiu, deseori cu adaos de zinc. 3) Aliajele magneziu-mangan şi aliajele magneziu-ceriu. Având în vedere proprietăţile lor particulare (greutatea mica, rezistenta la uzura şi la coroziune etc.), aliajele de magneziu intra la fabricarea carterelor de motoare, a rotilor, a carburatoarelor, a suportilor de magnetouri, a rezervoarelor de benzina sau de ulei etc., sunt utilizate în aeronautica şi în industria constructoare de automobile şi, în afară de acestea, sunt utilizate la construcţia cladirilor metalice, a pieselor, a organelor sau a accesoriilor de masini şi, în particular, a masinilor textile (fusuri pentru masini de filat, mosoare, vartelnite etc.), a masinilor-unelte, a masinilor de scris, a materialului de fotogravura (placi de clisee), a masinilor de cusut, a masinilor de retezat cu lant, a masinilor de tuns gazonul, a scarilor sau a utilajului de întreţinere. Articolele din magneziu sunt, frecvent, supuse unor prelucrari diverse în vederea ameliorarii proprietăţilor şi aspectului metalului. Aceste prelucrari, care nu afectează clasificarea acestor articole la aceasta pozitie, sunt, în general, cele descrise în Consideratiile generale ale Capitolului 72. La aceasta pozitie se clasifica: 1) Magneziul sub forma bruta, în lingouri, calupuri, tagle, placi sau cuburi, destinate a fi transformate, ulterior, prin laminare, prin etirare, prin trefilare, prin filare la presa, prin forjare, prin retopire etc.. 2) Deseurile şi resturile din magneziu. Dispozitiile Notei explicative a pozitiei nr. 72.04, referitoare la aceleasi produse din metale feroase, sunt aplicabile, mutatis mutandis, deseurilor şi resturilor din magneziu. La aceasta grupa sunt clasificate deseurile şi resturile de la strunjirea magneziului, care nu sunt calibrate, adica nu sunt triate sau sortate după dimensiuni. Pentru deseurile calibrate, a se vedea grupa 3) de mai jos. 3) Barele, profilele, tablele, foliile, benzile, sarmele, tuburile, tevile, profilele tubulare, pulberile, paietele şi resturile de la strungarie (span) şi granulele calibrate. Aceasta grupa se referă la diverse forme comerciale ale magneziului:
- a)Produsele de laminare, de etirare, de trefilare, de filare la presa, de forjare etc., corespunzând articolelor similare din alte metale comune (vezi Notele explicative corespunzătoare). ... Aceste produse (bare, profile, table, tuburi, tevi, profile tubulare etc.) îşi gasesc numeroase aplicaţii, acolo unde greutatea mica a produsului şi, în acelasi timp, rezistenta acestuia sunt importante (vezi cele de mai sus).
- b)Deseurile de la strunjire şi granulele calibrate, precum şi pulberile şi paietele de toate felurile. Formele divizate ale magneziului sunt folosite, în special, în pirotehnica (fabricarea artificiilor, a semnalelor etc.) sau ca agenti reductori în metalurgie. În acest scop, este necesară, atunci când este vorba despre benzi sau de panglici subtiri, utilizarea deseurilor de strunjire regulate, special obtinute prin decupare sau prin alte modalităţi. ... 4) Alte articole. Grupa cuprinde toate produsele din magneziu, cuprinse fie în grupele precedente, fie în Nota 1 a Secţiunii XV, fie în Capitolele 82 sau 83, fie, chiar, în alte părţi ale Nomenclaturii. Din cauza ca magneziul este utilizat, în special, la fabricarea pieselor mecanice (vezi cele de mai sus), majoritatea articolelor sunt clasificate în alte Capitole şi, în special, în Secţiunile XVI şi XVII. Sunt clasificate aici:
- a)Constructiile, părţile de constructii şi elementele pregatite pentru constructii. ...
- b)Rezervoarele, cuvele şi recipientii similari, fără dispozitive mecanice sau termice, precum şi butoaiele, tamburele şi bidoanele. ...
- c)Panzele metalice. ...
- d)Suruburile, buloanele, piulitele etc. ... Sunt excluse de la aceasta pozitie cenusile şi celelalte reziduuri de la fabricarea magneziului (pozitia nr. 26.20). Note explicative de subpozitii. Subpozitiile nr. 8104.11 şi 8104.19 La aceste subpozitii sunt clasificate, de asemenea, lingourile şi formele brute similare, turnate pornind de la deseuri şi de la resturi de magneziu retopite. 81.05 - MATE DE COBALT ŞI ALTE PRODUSE INTERMEDIARE ALE METALURGIEI COBALTULUI; COBALT ŞI ARTICOLE DIN COBALT, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8105.10 - Mate de cobalt şi alte produse intermediare ale metalurgiei cobaltului; cobalt sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8105.90 - Altele Printre minereurile utilizate în metalurgia cobaltului, cele mai importante sunt heterogenitul (oxidul de cobalt hidratat), lineitul (sulfura de cobalt şi de nichel) sau smaltinul (arseniura de cobalt). Aceste minereuri sunt, la inceput, transformate, prin topire, în mate sau în alte produse intermediare. Un tratament, care elimina celelalte metale, permite obtinerea oxidului de cobalt, redus apoi cu carbune, cu aluminiu etc. Cobaltul este obţinut, de asemenea, prin electroliza sau tratand reziduurile de la rafinarea cuprului, a nichelului, a argintului etc. Cobaltul este un metal alb-argintiu, mai dur decat nichelul, foarte puţin alterabil la aer; este cel mai magnetic dintre toate metalele neferoase. În stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire (prin depunere electrolitica), drept catalizator, ca liant la prepararea carburilor metalice pentru scule, drept component al magnetilor de cobalt-samariu sau al anumitor oteluri aliate etc. În stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire (prin depunere electrolitica), drept catalizator, ca liant la prepararea carburilor metalice pentru scule, drept component al magnetilor de cobalt-samariu sau al anumitor oteluri aliate etc. Este utilizat, din ce în ce mai mult, sub forma de aliaje şi, dintre cele cuprinse aici, în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, pot fi menţionate: 1) Aliajele cobalt-crom-tungsten, la care deseori se adauga cantitati mici de alte elemente şi cunoscute sub denumirea generica de sateliti. Aceste aliaje poseda proprietatea de a rezista la frecare, la coroziune şi la oxidare la cald şi, din aceasta cauza, sunt utilizate la fabricarea supapelor, a clapetelor, a vanelor sau a sculelor. 2) Aliajele cobalt-fier-crom, utilizate fie datorita coeficientului mic de dilatatie termica, fie datorita proprietăţilor magnetice. 3) Aliajele cobalt-crom-molibden, utilizate mai ales la fabricarea pieselor pentru avioane cu reactie. Aceasta pozitie cuprinde matele de cobalt şi celelalte produse intermediare rezultate din metalurgia cobaltului, sub toate formele lor: lingouri, catozi, granule, pulberi, deseuri şi resturi, de exemplu, şi articolele neclasificate în altă parte. 81.06 - BISMUT ŞI ARTICOLE DIN BISMUT, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. Bismutul se găseşte în stare nativa. Totusi, el este obţinut, în special, fie ca subprodus al rafinarii altor metale (cupru, plumb etc.) fie pornind de la minereurile sale: sulfura (bismutin) sau carbonatul hidratat (bismutit). Bismutul este un metal alb-roscat, extrem de casant şi dificil de prelucrat, foarte prost conductor de căldură şi electricitate. În stare pura, el este utilizat la prepararea produselor de uz farmaceutic sau în diferite aparate stiintifice. Printre aliajele de bismut, cu punct de topire coborat (uneori sub 100░C), clasificate aici în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, pot fi menţionate: 1) Aliajele bismut-plumb-staniu, uneori cu adaosuri de cadmiu etc. (aliaje Darcet, Lipowitz, Newton, Wood etc.), utilizate la suduri, pentru supape de siguranţă pentru cazane sau pentru aparate de proiectie împotriva incendiilor, sau ca aliaje pentru mulajele în forme. 2) Aliajul bismut-indiu-plumb-staniu-cadmiu, utilizat pentru mulajele chirurgicale. 81.07 - CADMIU ŞI ARTICOLE DIN CADMIU, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8107.10 - Cadmiu sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8107.90 - Altele Cadmiul se obtine, în practica, aproape în exclusivitate ca subprodus al metalurgiei zincului, a cuprului sau a plumbului, cel mai des prin distilare sau prin electroliza. Cadmiul este un metal având aspectul zincului, dar mult mai moale decat acesta. În stare pura, el este utilizat ca metal de acoperire a altor metale (prin depunere electrolitica sau prin pulverizare), precum şi ca dezoxidant al cuprului, al argintului sau al nichelului. Este utilizat, de asemenea, datorita capacităţii lui foarte ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, la fabricarea barelor mobile de reglare şi de control pentru reactoarele nucleare. Principalele aliaje de cadmiu, clasificate aici în conformitate cu Nota 5 a Secţiunii XV, sunt aliajele cadmiu-zinc, pentru cadmiere prin imersare şi pentru sudura sau lipire. Trebuie remarcat, totusi, ca numeroase aliaje având aceiasi constituenti, dar în care cadmiul nu este preponderent, în greutate, cum ar fi anumite aliaje antifrictiune, sunt clasificate în altă parte. 81.08 - TITAN ŞI ARTICOLE DIN TITAN, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8108.10 - Titan sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8108.90 - Altele Titanul este extras, prin reducere, din minereurile sale oxidate (rutil, broochit etc.) şi din ilmenit (titanat de fier). Anumite procedee conduc la producerea ferotitanului (Capitolul 72) sau a carburii de titan (vezi mai jos). Metalul se mai poate obtine fie sub forma compacta (el este, în acest caz, stralucitor şi de culoare alba), fie sub forma de pulbere (de o culoare gri-sumbru) care poate fi aglomerata la fel ca tungstenul. Titanul este un metal dur şi, când este impur, casant la cald. Rezista la coroziune faţă de mulţi agenti chimici. Serveste la prepararea feroaliajelor de la Capitolul 72 (ferotitan şi fero-siliciu-titan), utilizate ca dezoxidante şi dezazotante în metalurgia otelului, precum şi la prepararea otelurilor aliate şi ca element de adaos, în cantitati mici, la fabricarea anumitor aliaje de nichel, de aluminiu sau de cupru. Titanul este utilizat, în principal, în industria aeronautica, în construcţia navala, în construcţia cuvelor, a agitatoarelor, a schimbatoarelor de căldură, a valvelor şi a pompelor, de exemplu, în industria chimica, la desalinizarea apei de mare şi la construcţia centralelor nucleare. La aceasta pozitie se clasifica titanul sub toate formele sale: în special sub forma bureti, de lingouri, de pulberi, de anozi, de bare, de table, de deseuri sau de resturi şi de produse, dar cu excepţia, totusi, a articolelor clasificate în alte Capitole ale Nomenclaturii (Secţiunile XVI sau XVII, în general), cum ar fi rotoarele de elicoptere, paletele elicelor, pompele sau valvele. Carbura de titan este exclusa de la aceasta pozitie şi urmeaza acelasi regim ca şi carbura de tungsten (vezi Nota explicativa a pozitiei nr. 81.01). 81.09 - ZIRCONIU ŞI ARTICOLE DIN ZIRCONIU, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. 8109.10 - Zirconiu sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8109.90 - Altele Principalul minereu de zirconiu este zirconul (silicat de zirconiu). Metalul se obtine, în general, prin reducerea oxidului sau a clorurii, sau prin electroliza. Zirconiul este un metal gri-argintiu, maleabil şi ductil. În stare pura este utilizat, sub forma fin divizata, la producerea luminii-fulger (blitz), sub forma de pulbere sau, de filamente foarte fine, drept compozitii absorbante (getteri) la fabricarea tuburilor electronice. El intra, de asemenea, în prepararea otelurilor aliate de la Capitolul 72 (sub forma de ferozirconiu), sau a altor aliaje (de nichel etc.). Zirconiul, singur sau aliat cu staniu (zircalloy), este utilizat, de asemenea, la fabricarea tecilor pentru cartusele combustibilului nuclear sau a structurilor metalice pentru instalatiile nucleare. Aliajele lui cu plutoniu şi uraniu sunt utilizate drept combustibil nuclear. Pentru utilizari nucleare, zirconiul trebuie să fie, în prealabil, purificat, astfel încât sa nu conţină decat urme foarte slabe de hafniu. 81.10 - ANTIMONIU (STIBIU) ŞI ARTICOLE DIN ANTIMONIU, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. Principalul minereu de antimoniu este stibinul sau antimonitul (sulfura de antimoniu), din care este extras, în mod obisnuit, prin urmatoarea metoda: 1) Imbogatirea minereului, vizand obtinerea antimoniului crud (sulfura), care se clasifica la pozitia nr. 26.17. 2) Tratamentul acestuia din urma prin diverse procedee, obtinand antimoniul impur, numit aliaj de antimoniu. 3) Rafinarea acestui aliaj prin topiri succesive. Antimoniul este un metal alb-argintiu, usor albastrui, foarte casant şi care se transforma usor în pulbere. În mecanica el nu este utilizat, aproape niciodata, singur. Dar, aliat cu alte metale - în special cu plumbul şi staniul, cărora el le da duritate -, îşi găseşte utilizari interesante în prepararea aliajelor pentru caracterele de imprimerie, pentru aliaje antifrictiune sau vesela de masa (metal Britannia) (vezi Consideratiile generale ale Capitolelor 78 şi 80, de care apartin, în general, aceste aliaje, din cauza predominantei, în greutate, a plumbului şi a staniului). 81.11 - MANGAN ŞI ARTICOLE DIN MANGAN, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. Metalurgia manganului utilizeaza ca minereu, mai ales piroluzitul (bioxid de mangan), braunitul sau manganitul (sescvioxizi de mangan), care sunt redusi la metal. El se mai obtine şi prin electroliza. Se poate limita procesul la obtinerea manganului sub forma de feroaliaje. Manganul este un metal gri-roz, foarte casant şi foarte dur. El nu este utilizat, aproape deloc, în stare pura. Dimpotriva, el intră în compozitia fontei-oglinda (fonta spiegel), a feromanganilor, a fero-silico-manganilor, a fontelor speciale sau a otelurilor aliate (oteluri cu mangan), produse care se clasifica la Capitolul 72 (cu excepţia, în ceea ce priveste feroaliajele, a cazului în care proportia de fier este inferioara celei indicată în Nota 1c) a Capitolului 72). Manganul intra, de asemenea, în compunerea aliajelor pe bază de cupru, de nichel, de aluminiu etc. 81.12 - BERILIU, CROM, GERMANIU, VANADIU, GALIU, HAFNIU (CELTIU), INDIU, NIOBIU (COLOMBIU), RENIU ŞI TALIU, PRECUM ŞI ARTICOLE DIN ACESTE METALE, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. - Beriliu: 8112.11 - - Sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8112.19 - - Altele 8112.20 - Crom 8112.30 - Germaniu 8112.40 - Vanadiu - Altele: 8112.91 - -Sub forma bruta; deseuri şi resturi; pulberi 8112.99 - - Altele A. - BERILIU Metalurgia beriliului utilizeaza, aproape exclusiv, beriliul, care este silicat dublu de beriliu şi de aluminiu, care, cu excepţia cazului când reprezinta pietre geme (smarald obisnuit0 (Capitolul 71), se clasifica la pozitia nr. 26.17. Industria aplica, în prezent, urmatoarele doua metode de obtinere a acestui metal: 1) Prepararea prin electroliza. Se electrolizeaza, la temperatura ridicata, o baie formata din oxifluorura de beriliu (fabricata pornind de la minereu) şi din alte fluoruri (de bariu, de sodiu etc.). Un creuzet din grafit serveste drept anod; metalul este adunat pe un catod central din fier, racit cu apa. 2) Prepararea prin reducere. Reactia esenţială este reducerea cu magneziu a fluorurii de beriliu. Beriliul este un metal de culoare gri-otel, foarte usor, foarte dur, foarte casant, care nu se lamineaza şi nu se etireaza decat în anumite condiţii, foarte speciale. În stare pura, beriliul îşi găseşte puţine aplicaţii. Totusi, el este utilizat, datorita permeabilitatii lui ridicate faţă de razele X, pentru fabricarea ferestrelor tuburilor protectoare, în radiologie. Se mai utilizeaza şi ca element component al reactoarelor nucleare, în industria aeronautica, spatiala şi de armament, pentru fabricarea dispozitivelor utilizate în ciclotroane, a electrozilor pentru tuburile cu neon, precum şi ca dezoxidant în anumite operaţii metalurgice. Dimpotriva, el intră în prepararea a numeroase aliaje, în special cu otelul (oteluri pentru arcuri etc.). cu cuprul (aliaj impropriu denumit bronz de beriliu, utilizat pentru fabricarea arcurilor, a pieselor de orologerie, a sculelor etc.) şi cu nichelul. Dar, din cauza procentajului mic de beriliu continut în aceste aliaje, acestea sunt clasificate la Capitolele 72, 74 sau 75. La aceasta pozitie este clasificat beriliul sub toate formele lui: metal sub forma bruta (mase, pelete, cuburi etc.), semifabricate (bare, sarme, folii etc.) şi produse. Acestea din urma sunt, totusi, clasificate aici, numai dacă nu sunt transformate în piese sau organe de masini sau de aparate, caz în care se clasifica la alte Capitole şi, în special, la Capitolele 85 şi 90. B. - CROM Minereul de crom utilizat, aproape exclusiv, (pentru extragerea cromului, este cromitul (sau fier cromat), care este oxid de crom şi de fier. El este, mai întâi, convertit în sescvioxid, care este după aceea redus la crom-metal. Nepolizat, cromul este un metal gri-otel, dar polizat devine alb şi stralucitor. Este foarte dur, puţin maleabil, puţin ductil şi nu se oxideaza la aer. În stare pura, cromul constituie, în numeroase tehnologii, metalul de acoperire (cromare electrolitica) a pieselor din alte metale. Principala lui aplicatie (în general, sub forma de feroaliaj de la Capitolul 72) se referă la prepararea otelurilor aliate. El intra, de asemenea, în fabricarea aliajelor inoxidabile, împreună cu nichelul (nicrom) sau cu cobaltul, de exemplu; dar, în aceste aliaje, proportia de crom este de asa natura, încât majoritatea lor se clasifica la alte Capitole, în conformitate cu dispozitiile Notei 5 a Secţiunii XV. Anumite alte aliaje pe bază de crom sunt utilizate la motoarele cu reactie sau în anumite tuburi pentru elemente termice. C. - GERMANIU Germaniul este extras, pe cale industriala, din germanit (germano-sulfura de cupru), din anumite reziduuri din metalurgia zincului sau din praful cosurilor de fum al uzinelor de gaze. Este un metal gri-alb, posedand anumite proprietăţi fizice şi chimice care îl fac să fie utilizat la fabricarea componentelor electronice (diode, tranzistoare, valve, de exemplu). Este utilizat, de asemenea, ca element de aliere cu staniul, cu aluminiul sau cu aurul. D. - VANADIU Vanadiul este extras, în general, din minereurile sale, patronitul şi carnotitul, de cele mai multe ori prin reducerea oxidului. Se poate obtine, de asemenea, ca subprodus al prelucrarii minereurilor radifere, uranifere sau feroase. Vanadiul poate fi obţinut fie sub forma de ferovanadiu (Capitolul 72) sau ca aliaj de baza din cupru cu vanadiu (Capitolul 74), fie sub forma de metal. El practic nu este folosit în stare pura. Este utilizat, sub forma de feroaliaje din Capitolul 72, la prepararea otelurilor aliate; el intra, de asemenea, ca element de adaos, în anumite aliaje de cupru sau de aluminiu. E. - GALIU Galiul este obţinut prin procedee destul de complexe, ca subprodus al metalurgiei aluminiului, a zincului, a cuprului sau a germaniului, precum şi pornind de la praful cosurilor de fum al uzinelor de gaze. Este un metal gri-alb, moale, al cărui punct de topire este de cca. 30░C şi al cărui punct de fierbere este foarte ridicat, ceea ce permite utilizarea lui ca inlocuitor al mercurului în anumite aplicaţii şi, în special, la prepararea amalgamului dentar, la fabricarea oglinzilor speciale, a lampilor cu vapori gazosi şi a termometrelor pentru temperaturi inalte. F. - HAFNIU (CELTIU) Hafniul este extras din aceleasi minereuri ca zirconiul (zircon etc.) şi proprietăţile acestor doua metale sunt foarte apropiate. Din cauza puterii sale ridicate de absorbtie a neutronilor lenti, este utilizat, în special, la fabricarea barelor mobile de reglare şi de control pentru reactoarele nucleare. G. - INDIU Indiul se obtine pe cale industriala, tratand anumite reziduuri obtinute în metalurgia zincului. Indiul este un metal moale, de culoarea argintului, inalterabil la aer şi la apa. El îşi găseşte utilizari, în stare pura sau aliat cu alte metale şi, în special, cu zincul (acoperiri protectoare împotriva coroziunii), cu bismutul, cu plumbul şi cu staniul (mulaje chirurgicale), cu cuprul şi cu plumbul (cuzineti de motoare cu combustie interna), cu aurul (aliaje dentare, giuvaergerie) etc.. H. - NIOBIU (COLOMBIU) Niobiul se extrage, prin electroliza sau prin alte procedee complexe, din niobit (colombit) şi din tantalit, aceste minereuri fiind, în prealabil, transformate în fluorura dubla de colombiu şi de potasiu. Este un metal de culoare gri-argintie, care poseda proprietatea de a absorbi usor gazele, ceea ce îl face utilizabil în compozitiile absorbante (getteri) pentru tuburi electronice. Se utilizeaza, de asemenea, la prepararea otelurilor aliate (sub forma de feroniobiu) de la Capitolul 72, sau a altor aliaje. I.J. - RENIU Reniul se obtine, în special, ca subprodus al metalurgiei molibdenului şi a cuprului. Reniul este un metal puţin utilizat, dar i se intrevad posibilitati destul de importante, mai ales pentru acoperirea cuprului şi a aliajelor acestuia, sau drept catalizator. K. - TALIU Taliul se obtine, la scara industriala, pornind de la reziduuri (prafuri etc.) provenind de la prajirea piritelor şi a altor minereuri. Taliul este un metal alb-cenusiu, moale, amintind de plumb. Intra, ca element de adaos, în numeroase aliaje de plumb, conferind acestora, după caz, un punct de topire mai ridicat, o rezistenta mai ridicata la coroziune sau la deformare. Aliat cu argintul, el previne innegrirea la aer a acestuia. 81.13 - METALOCERAMICE ŞI ARTICOLE DIN METALOCERAMICE, INCLUSIV DESEURI ŞI RESTURI. Aceste produse, constituite dintr-o componenta de tip ceramic (adica refractara la căldură şi având un punct de topire foarte ridicat) şi o componenta metalica, sunt legate, fie prin procedeele de obtinere a lor, fie prin proprietăţile lor fizice sau chimice, atât de ceramica, cat şi de metalurgie, de unde şi numele de metaloceramice (cermeturi). Componenta ceramica este constituita, în general, din oxizi, din carburi, din boruri etc.. Componenta metalica este formata dintr-un metal, cum ar fi fierul, nichelul, aluminiul, cromul sau cobaltul. Metaloceramicele se obtin fie prin prajire, fie prin dispersie intima, fie prin alte metode. Cele mai cunoscute, dintre aceste produse, sunt obtinute pornind de la: 1) Un metal şi un oxid: fier-magnezie, nichel-magnezie, crom-alumina, aluminiu-alumina. 2) Boruri de zirconiu şi de crom: produse numite boroliti. 3) Carburi de zirconiu, de crom, de tungsten etc., amestecate cu cobalt, nichel sau niobiu. 4) Aluminiu şi carbura de bor: produse placate cu aluminiu, numite borali. Metaloceramicele clasificate la aceasta pozitie pot fi brute sau prelucrate. Ele sunt utilizate în industria aeronautica, în industria nucleara şi la fabricarea de rachete. Sunt utilizate, de asemenea, în turnatorii de metale (de exemplu bacuri, creuzete, becuri sau tuburi), sau la fabricarea rulmentilor, a garniturilor de frana etc. Sunt excluse de la aceasta pozitie:
- a)Metaloceramicele conţinând materiale fisionabile sau radioactive (pozitia nr. 28.44). ...
- b)Plachetele, baghetele, tintele şi obiectele similare pentru scule, constituite din metaloceramice pe bază de carburi metalice aglomerate prin sinterizare (pozitia nr. 82.09). ... ----