DECIZIE nr. 881 din 6 iulie 2010

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 5 august 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Simona Ricu - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal Galaţi în Dosarul nr. 3.730/233/2009 al Judecătoriei Galaţi. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.730/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal Galaţi într-o cauză având ca obiect evacuare - ordonanţă preşedinţială. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin modul în care este reglementat textul de lege criticat "se creează o inechitate a cetăţenilor persoane fizice sau juridice, organizaţii nonguvernamentale şi partide politice şi dă naştere la abuzuri". Totodată, susţine că, în concret, chiriaşul este lipsit de orice mijloc de apărare în faţa abuzurilor proprietarului, care, în cazul în care părţile nu se înţeleg la negocierea clauzelor contractului, deşi acesta este prelungit de drept pentru o perioadă de un an, poate să solicite rezilierea contractului sau chiar evacuarea chiriaşului. Judecătoria Galaţi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât creează o inegalitate de tratament juridic între chiriaşii indicaţi în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 din Legea nr. 10/2001, şi anume misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi imobilele ocupate de personalul acestora, care beneficiază de prelungirea de drept a contractelor de locaţiune asupra spaţiilor restituite în natură proprietarilor, pentru o perioadă de 3 ani, şi chiriaşii indicaţi în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 din acelaşi act normativ, şi anume sedii ale partidelor politice legal înregistrate, care beneficiază de prelungirea de drept a unor astfel de contracte, însă numai pentru o perioadă de un an, fără a exista o justificare legală a reglementării diferite privind termenul prelungirii de drept a locaţiunii. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi care au următorul conţinut: "

(2)Contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit.

1. b)pct. 2, care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locaţiune pentru imobilele restituite în natură având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit.
2. b)pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului." Lista imobilelor ce intră sub incidenţa art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001, republicată, conform anexei nr. 2 lit. b) din acest act normativ:

1. Imobile ocupate de sedii ale partidelor politice legal înregistrate.
2. Imobile ocupate de sedii ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi imobile ocupate de personalul acestora. Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu prin Decizia nr. 90 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut că prin textul de lege criticat legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor naţionalizate şi redobândite de foştii proprietari. În speţa de faţă este vorba de prelungirea de drept a contractelor de închiriere, stabilirea acestor termene fiind însă atributul legiuitorului. Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin.

(1)teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Faţă de critica autorului excepţiei, raportat la pretinsa inegalitate de tratament instituită prin reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a statuat că "art. 16 alin.

(1)din Constituţie proclamă şi garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deci a persoanelor fizice, care aparţin statului român, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin.

(1)ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice. În acest sens, în practica instanţei de justiţie constituţională s-a decis, în mod constant, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Or, în speţa de faţă, nu se poate reţine existenţa unei astfel de situaţii. În ceea ce priveşte contrarietatea prevederilor legale criticate cu normele constituţionale ale art. 21 şi 24, Curtea apreciază că acestea nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi nici nu îngrădesc exercitarea dreptului la apărare. Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal Galaţi în Dosarul nr. 3.730/233/2009 al Judecătoriei Galaţi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----