DECIZIE nr. 114 din 29 septembrie 1998 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330-4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 27 octombrie 1998 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Gabor Kozsokar - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.716/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă privind pe reclamantele-intimate Caledzeanu Elena Veronica şi Oroveanu Sanda Diana, precum şi pe pârâţii-intimaţi: Consiliul Local al Comunei Salcuta-Dolj, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj şi Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova. Preşedintele declara şedinţa deschisă. La apelul nominal se constata lipsa părţilor legal citate. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei, motivat de faptul ca legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru considerentele expres prevăzute la art. 330 din Codul de procedură civilă, astfel ca dispoziţia din art. 330^4 teza a doua din acelaşi cod, care substituie procurorului general orice altă persoană fizica sau juridică, este neconstitutionala. CURTEA, deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, constata următoarele: Prin Încheierea din 13 ianuarie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 2.716/1997, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public, prin reprezentantul sau. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 128 "Folosirea căilor de atac" şi ale art. 130 "Rolul Ministerului Public". Exprimandu-şi opinia, instanţa suprema apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă "nu sunt în dezacord cu Constituţia", iar excepţia "formulată este irelevanta şi se înscrie pe linia practicii de tergiversare a soluţionării litigiilor având ca obiect recursurile în anulare, declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia caselor naţionalizate...". Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul, ţinând seama de practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, considera excepţia invocată neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise, depuse de reclamantele-intimate, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată. În legătură cu textul art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, şi prin Decizia nr. 67 din 16 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a hotărât ca acesta este constituţional. Argumentul adus de Curte a fost acela ca art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu face decât sa precizeze condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor la proces de a stărui în continuarea judecaţii. Aceste prevederi nu vin în contradictie cu dispoziţiile Constituţiei, întrucât, "dacă sunt considerate constituţionale prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, reglementările cuprinse la art. 330^3 şi la art. 330^4 din Codul de procedură civilă, inevitabile în condiţiile recursului în anulare, nu pot fi ele însele neconstituţionale, câtă vreme prin aceste reglementări nu se face altceva decât să se precizeze procedura soluţionării recursului în anulare şi fiecare dintre aceste reglementări sunt compatibile cu dispoziţiile de principiu ale legii fundamentale". În legătură cu susţinerea privind încălcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, este de reţinut faptul ca dispoziţia constituţională da în sarcina legiuitorului stabilirea condiţiilor de exercitare a căilor de atac, iar art. 330 şi 330^1 din Codul de procedură civilă fac tocmai acest lucru, stabilind cine poate exercita calea de atac a recursului în anulare, care este instanţa competenţa să soluţioneze recursul în anulare, pentru ce motive şi în ce termen se poate exercita. Textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 din Codul de procedură civilă, sunt în conformitate cu prevederile art. 128 şi 130 din Constituţie. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu încalcă prevederile constituţionale. Susţinerea ca, după declanşarea raportului juridic procesual, doar Ministerul Public este autorizat sa-l intrerupa echivaleaza cu o nesocotire a principiului egalităţii participanţilor la raportul juridic şi a interdependentei drepturilor şi obligaţiilor acestora, trasaturi de esenta ale raportului de drept. În concluzie, posibilitatea părţii interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine prevederilor art. 128 şi art. 130 din Constituţie. Motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi deci reţinute, iar faţă de deciziile anterioare prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au intervenit elemente noi, care să facă necesară reconsiderarea practicii Curţii. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.716/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman --------------