DECIZIE nr. 90 din 25 iunie 1998 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 1 septembrie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.320/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 1998 şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 25 iunie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.320/1997 al acestei instanţe. În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie cu privire la "rolul Ministerului Public". Se mai susţine ca, întrucât "legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie hotărârile judecătoreşti irevocabile, pentru motivele expres prevăzute în text", în acord cu dispoziţiile art. 130 din Constituţie, se impune ca şi retragerea acestei cai să fie "la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "care permit părţilor din proces de a cere continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice", sunt neconstituţionale pentru ca transfera în competenţa părţilor în litigiu atribuţii care constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public, potrivit prevederilor art. 130 din Constituţie, atribuţii ce "se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete". Se apreciază totodată ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic al cetăţenilor "în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi". Exprimandu-şi opinia, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa apreciază ca, întrucât "excepţia invocată este determinanta pentru soluţionarea pricinii şi ca în privinta constituţionalităţii art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională nu şi-a spus cuvântul printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României, urmează a fi sesizată pentru a se pronunţa". Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale, care în mod constant a statuat ca dispoziţia legală atacată este constituţională. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi susţinerile părţilor prezente, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodată dreptul părţilor din proces de a stărui în continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel încât ea a rămas definitivă. Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii. Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând excepţia. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunţare a acestuia la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională. Motivele invocate prin excepţia de faţa nu sunt de natura sa ducă la o reconsiderare a practicii Curţii. De aceea, având în vedere ca, faţă de soluţiile pronunţate, prin deciziile sus-menţionate nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Faţa de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit.
- c)şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.320/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Carmen Daniela Manea Întrucât magistratul-asistent Carmen Daniela Manea se afla în incapacitate temporară de muncă, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă, în locul sau semnează Magistrat-asistent şef, Claudia Miu --------