DECIZIE nr. 1.140 din 15 septembrie 2009

DECIZIE nr. 1.140 din 15 septembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 19 octombrie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Borş în Dosarul nr. 1.582/287/2008 al Judecătoriei Râmnicu Sărat. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.582/287/2008, Judecătoria Râmnicu Sărat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Borş cu ocazia rejudecării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, plângere respinsă de instanţa de fond ca tardiv introdusă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 385^18 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în măsura în care obligă instanţa de fond să respecte hotărârea instanţei de recurs, deşi aceasta din urmă nu respectă decizia Curţii Constituţionale, care vizează chiar litigiul dintre părţi. Astfel, cu ocazia soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 106 din 28 martie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, prin care aceasta respinsese ca tardiv formulată plângerea împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, pe motiv că termenul de introducere a plângerii la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată ar trebui să curgă tot de la comunicarea soluţiei procurorului ierarhic superior şi în cazul în care acesta din urmă a soluţionat cauza după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală. Deşi, prin Decizia nr. 136 din 12 februarie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ca fiind neîntemeiată, Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 159 din 29 mai 2008, a admis recursul împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, obligând-o să încalce dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale care este definitivă şi produce efecte obligatorii între părţi. Judecătoria Râmnicu Sărat nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit art. 30 alin.