DECIZIE nr. 750 din 7 iunie 2011

DECIZIE nr. 750 din 7 iunie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 16 septembrie 2011 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria-Cristina Vaida (fostă Bică) în Dosarul nr. 4.106/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Ovidiu Buduşan, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.106/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Maria-Cristina Vaida (fostă Bică) cu ocazia soluţionării recursurilor într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unei rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede accesul la instanţă numai pentru persoana vătămată, aflată într-un raport de drept penal material, şi pentru persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin actul procurorului de netrimitere în judecată, persoane care intră doar într-un raport de drept penal procesual. Consideră că sunt excluse din categoria titularilor dreptului la plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată persoanele cu privire la care nu există referiri în dispozitivul rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, deşi în considerentele actului de netrimitere în judecată sunt reţinute fapte de natură a atrage răspunderea penală a persoanelor în cauză, în privinţa cărora s-a dispus, însă, disjungerea în faza de urmărire penală. Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei critică faptul că, în cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod, actul de sesizare a instanţei îl reprezintă plângerea persoanei la care se referă alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, fără nicio diferenţiere între persoana vătămată şi persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate. Susţine că o asemenea reglementare nu se justifică faţă de exigenţele dreptului la un proces echitabil, care plasează în inima procesului penal, în ceea ce priveşte posibilitatea de declanşare a procedurilor, doar persoana vătămată, aceea care a suferit o vătămare prin infracţiune, nu şi persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procurorului de netrimitere în judecată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.

(3)referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestora. Aspectele ce ţin de aplicarea legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Referitor la prevederile art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei solicită modificarea acestora, în sensul reglementării posibilităţii ca actul de sesizare a instanţei, în cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod, să îl reprezinte doar plângerea persoanei vătămate, iar nu şi plângerea persoanei ale cărei interese au fost vătămate prin actul procurorului de netrimitere în judecată. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria-Cristina Vaida (fostă Bică) în Dosarul nr. 4.106/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică --------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.