DECIZIE Nr. 76 din 12 septembrie 1995

DECIZIE Nr. 76 din 12 septembrie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 2 octombrie 1995 Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Costica Bulai - judecător Ioan Deleanu - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea recursului declarat de Santa Iozsef împotriva Deciziei nr. 54, pronunţată de Curtea Constituţională la data de 29 mai 1995, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385 ^9 din Codul de procedură penală. La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constata lipsa părţilor legal citate. Magistratul-asistent face referatul cauzei. Curtea Constituţională constata ca dosarul este în stare de judecată şi da cuvintul reprezentantului Parchetului, care solicită respingerea recursului ca nemotivat. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea de Apel Oradea, prin încheierile din 14 martie 1995, 28 martie 1995, 4 aprilie 1995 şi 18 aprilie 1995, pronunţate în dosarele nr. 281/1994, nr. 1.310/1994, nr. 1.359/1994, nr. 1.371/1994 şi nr. 1.439/1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385 ^9 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatii-recurenti Santa Iozsef, Dragos Vasile, Covaciu Roman, Colda Mircea şi Sautiut Daniel. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 54 din 29 mai 1995, a respins excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, în esenta pentru motivul ca accesul la justiţie nu este afectat prin faptul ca recursul este reglementat ca o cale de reformare a hotărârii judecătoreşti numai pentru motive de nelegalitate, precum şi pentru ca, faţă de dispoziţiile art. 144 din Constituţie, controlul de neconstituţionalitate nu poate privi omisiuni, ci doar dispoziţiile unei legi sau ordonanţe în vigoare. Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs un singur inculpat-recurent, şi anume Santa Iozsef, care nu motiveaza însă recursul. Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în temeiul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2, şi anume motivele de ordine publică. Acestea pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor. Examinînd şi din oficiu decizia atacată, Curtea Constituţională constata ca nici pe fond nu sunt motive de ordine publică care să justifice admiterea recursului. Faţa de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1, 2, 13 alin.