DECIZIE nr. 171 din 15 aprilie 2004 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 18 mai 2004 Nicolae Popa - presedinte Costica Bulai - judecator Nicolae Cochinescu - judecator Constantin Doldur - judecator Kozsokar Gabor - judecator Petre Ninosu - judecator Serban Viorel Stanoiu - judecator Lucian Stangu - judecator Ioan Vida - judecator Dana Titian - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicata de Erna Christina Hammermayer şi Alexandru Eduard Lindner în Dosarul nr. 2.162/2003 al Tribunalului Bucureşti - Sectia a V-a civila. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal indeplinita. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neintemeiata, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele: Prin Incheierea din 5 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.162/2003, Tribunalul Bucureşti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepţie ridicata de Erna Christina Hammermayer şi Alexandru Eduard Lindner. În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul criticat încalcă dispozitiile art. 1 alin.
(3), art. 11, 20, 16, 21, 31, 41, 47, 48, 49, precum şi ale art. 148 din Constitutie. În opinia autorului excepţiei, conceptul de buna-credinta reprezinta o inovatie a legiuitorului, care "ajuta pe cel care devine proprietar în dauna celui caruia i se refuza recunoasterea unui titlu". Prin introducerea acestui concept cu un efect diferit faţă de conceptul anterior al bunei-credinte se creeaza o discriminare între cetăţeni, astfel ca "fostii chiriasi sunt improprietariti în dauna adevaratilor proprietari". Instanţa de judecată apreciaza ca textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constitutionale invocate de autorul excepţiei. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul excepţiei, aratand ca principiul bunei-credinte, consacrat, până la aparitia Legii nr. 10/2001, doar de doctrina şi jurisprudenta, şi-a gasit astfel aplicarea într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Avocatul Poporului apreciaza ca textul legal criticat nu contravine prevederilor constitutionale. În acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin deciziile nr. 191/2002, nr. 33/2003 şi nr. 69/2003, a statuat ca dispozitiile art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 44 alin.
(1)din Constitutie, republicată. În ceea ce priveste invocarea încălcării dispoziţiilor art. 21 din Constitutie, republicată, arata ca Legea nr. 10/2001 prevede, prin dispozitiile art. 24, posibilitatea ca persoana indreptatita să poată ataca în justiţie decizia cu privire la restituirea imobilului, iar hotărârea instanţei este supusă cailor legale de atac. Şi, în fine, arata ca este neintemeiata critica conform careia textul contravine dispoziţiilor constitutionale ale art. 1 alin.
(3), art. 11 şi 20; iar în ceea ce priveste art. 51, 52, 53 şi 152 din Constitutie, republicată, arata ca aceste texte nu sunt relevante pentru solutionarea excepţiei. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata. CURTEA, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata. Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut: - Art. 46 alin.
(2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, în afară de cazul în care actul a fost incheiat cu buna-credinta." Textele constitutionale invocate de autorii excepţiei, ca fiind infrante, sunt cele ale art. 1 alin.
(3), art. 11, 16, 20, 31, art. 44 alin.
(1),
(2)şi
(3), art. 51, 52, 53 şi 152 din Constitutie, republicată. De asemenea, mai este invocata şi incalcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispoziţiilor art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001, prin raportare la prevederile art. 44 din Constitutie, republicată, s-a mai pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003 şi Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003. Cu acele prilejuri, Curtea Constituţională a constatat ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispoziţie a legii. Solutiile adoptate, precum şi considerentele pe care acestea se intemeiaza îşi mentin valabilitatea şi în cauza de faţa, intrucat nu au aparut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie. Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin.
(3), art. 11, 20 şi 53 din Constitutie, republicată, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Curtea constata, de asemenea, ca textul criticat nu contravine nici celorlalte texte constitutionale invocate de autorul excepţiei. Textul art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 nu instituie un tratament inegal între persoanele care revendica imobile preluate de stat fără titlu şi dobanditorii de buna-credinta, intrucat cele două categorii de persoane se afla în situaţii juridice diferite. Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, de exemplu în Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, referindu-se la principiul egalitatii cetatenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, a statuat ca "violarea principiului egalitatii şi nediscriminarii exista atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără sa existe o motivare obiectiva şi rezonabila, sau dacă exista o disproportie între scopul urmarit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. În alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferente de situaţii". În ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, republicată, Curtea constata ca Legea nr. 10/2001 prevede accesul liber la justiţie prin dispozitiile art. 24, potrivit cărora persoana indreptatita poate să atace în justiţie decizia sau, după caz, dispoziţia cuprinzand oferta de restituire prin echivalent a imobilului, iar hotărârea judecătorească pronunţată este supusă cailor legale de atac. Şi, în fine, cu privire la incalcarea prevederilor art. 31, 51, 52 şi 152 din Constitutie, republicată, Curtea constata ca aceste texte nu sunt incidente în cauza. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constitutie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.
(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicata de Erna Christina Hammermayer şi Alexandru Eduard Lindner în Dosarul nr. 2.162/2003 al Tribunalului Bucureşti - Sectia a V-a civila. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2004. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu _____________