← România

DECIZIE nr. 242 din 19 februarie 2009

DECIZIE nr. 242 din 19 februarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit.

  1. c)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 16 martie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit.
  2. c)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Iulian Creaţă în Dosarul nr. 2.674/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal răspunde partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului excepţiei prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător. Reprezentantul părţii prezente se opune cererii formulate, învederând faptul că însuşi autorul excepţiei deţine calitatea de avocat. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, iar Curtea respinge cererea de amânare a cauzei. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că baroul, ca ordin profesional, are dreptul să aplice sancţiuni faţă de cei care nu îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de acesta. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că neexecutarea unei obligaţii legale nu poate atrage concluzia implicită a încălcării art. 53 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.674/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit.
  3. c)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Iulian Creaţă într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de suspendare a autorului excepţiei din profesia de avocat. În motivarea excepţiei se arată că prevederile legale criticate încalcă art. 49 din Constituţie, sancţiunea prevăzută fiind disproporţionată faţă de situaţia care a determinat-o. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 lit.
  1. c)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care are următorul cuprins: "Calitatea de avocat este suspendată: [...]
  2. c)în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor; [...]". ... Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 49, însă din motivarea excepţiei rezultă că, în realitate, se referă la prevederile art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine următoarele: Prin Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, a statuat că "între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu există vreo incompatibilitate. Instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Distinct de cele statuate în decizia menţionată, Curtea reţine că suspendarea din profesie a avocatului pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale este o sancţiune proporţională în raport cu scopul urmărit, şi anume executarea obligaţiilor profesionale ale avocatului. Astfel, se constată că sancţiunea aplicată avocatului, pe de o parte, este disuasivă, fiind în măsură să îl determine să îşi modifice ulterior comportamentul şi, pe de altă parte, are un caracter temporar. O atare sancţiune are, practic, ca efect obligarea avocatului suspendat să îşi plătească taxele şi contribuţiile profesionale pentru a-şi putea relua activitatea avocaţială. Obiter dictum, Curtea reţine că, de principiu, invocarea art. 53 din Constituţie în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate trebuie să se facă raportat la un drept sau libertate fundamentală pretins a fi încălcată, exigenţă constituţională pe care autorul excepţiei nu a respectat-o. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
  3. d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.
  1. d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit.
  2. c)din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Iulian Creaţă în Dosarul nr. 2.674/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly ---------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.